ICCJ. Decizia nr. 3055/2012. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3055/2012
Dosar nr. 1239/44/2011
Şedinţa publică din 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156/F din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, formulată de avocat S.C.A. în numele petentei U.D.
A respins, ca nefondat ă, cererea de revizuire a sentinţei penale susmenţionate, formulată de revizuienta condamnată P.M.
Pentru a se pronun ţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin cererea formulată, revizuienta condamnată P.M. a precizat că deţine documente noi, necunoscute de instanţele de judecată care au dispus condamnarea sa şi care schimbă total situaţia de fapt, ducând la soluţia de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fiind depuse la Dosarul nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a formulat iniţial cererea de revizuire.
A mai ar ătat că prin sentinţa civilă nr. 5606 din 30 iunie 2006, în posesia căreia a intrat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus anularea acţiunii civile a petentei U.D., pentru că s-a constatat lipsa mandatului de reprezentare al domnului avocat I.C., ce a formulat cererea în numele reclamantei, fără să fie semnată de aceasta.
Ca atare, revizuienta a subliniat faptul c ă o instanţă de judecată a constatat că cererea de chemare în judecată a reclamantei U.D., având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate a acesteia asupra imobilului situat în comuna B., sat B., judeţul Prahova, a fost formulată şi introdusă la instanţa de judecată de către o altă persoană.
De asemenea, partea v ătămată U.D. a renunţat la acţiunea civilă prin declaraţia notarială din 01 iunie 2006, întocmită la Biroul Notarului Public I.C., iar ulterior, la data de 30 iunie 2006, aceasta nu a mai recunoscut depunerea acţiunii precizate la instanţa de judecată.
Astfel, ac ţiunea civilă reţinută ca fals în sarcina revizuientei şi care a stat la baza soluţiei de condamnare a acesteia, a fost declarată nulă prin decizia penală nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploieşti şi nu a produs efecte juridice.
Condamnata P.M. a invocat ca temei al cererii de revizuire dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin referatul nr. 1285/III/6/2010, Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Galaţi a solicitat respingerea celor două cereri de revizuire.
Astfel, în ceea ce priveşte pe condamnata P.M. s-a solicitat să se constate că din probele administrate în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă că actele depuse de revizuienta P.M. nu fac dovada că s-ar fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Referitor la petenta U.D. s-a solicitat s ă se aibă în vedere declaraţia dată de aceasta cu ocazia actelor de cercetare, respectiv, că nu îşi însuşeşte cererea de revizuire formulată de doamna avocat S.C.A. din cadrul Baroului Bucureşti, neavând încheiat cu aceasta contract de asistenţă juridică în acest sens.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a formulat recurs revizuienta P.M., reiterând în cererea scrisă depusă la dosar motivele invocate în cererea iniţială de revizuire, respectiv faptul că „sentinţa civilă nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploieşti, depusă în susţinerea cererii de revizuire (Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curţi de Casa ţie şi Justiţie) ce poartă ştampila grefei Judecătoriei Ploieşti care atestă că este definitivă şi irevocabilă prin nedeclararea de către părţi a căilor de atac prevăzute de lege, nu a fost cerută niciodată de instanţele de judecată.
În sus ţinerea recursului, revizuienta condamnată a vrut să demonstreze că documentele a căror falsificare i-a fost reţinută în sarcină, fiind anulate de instanţa civilă, nu au produs efecte juridice, neinfluenţând litigiile ulterioare dintre cele două părţi, indicând în acest sens mai multe hotărâri judecătoreşti.”
Recursul este nefondat.
Analiz ând decizia atacată, Curtea constată că prin sentinţa penală nr. 73/F din 30 aprilie 2010, a Curţii de Apel Galaţi, a fost condamnată inculpata P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat ă aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza dispozi ţiilor art. 33 lit. a) C. pen., în referire la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev ăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza dispozi ţiilor art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, conform art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a dispus anularea actelor falsificate existente la dosar urm ărire penală, precum şi împuternicirea avocaţială a avocatului I.C., aflată la dosarul de urmărire penală.
S-au respins preten ţiile civile formulate de partea vătămată U.D.
Prin decizia penal ă nr. 3999 din 10 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1233/44/2009, instanţa a dispus respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de partea civilă U.D.
A respins recursul peste termen declarat de partea civil ă U.D.
A admis recursurile declarate de Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpata P.M. împotriva sentinţei penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. şi 4 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., repunând pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata P.M. din infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen.
În baza acestei încadrări juridice a condamnat-o pe inculpata P.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat acţiunea civilă formulată în numele părţii civile U.D., cererea din 13 octombrie 2005, cererile formulate în numele părţii civile U.D. din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 şi cererea nedatată.
A men ţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca tardiv recursul declarat de partea civil ă U.D.
Potrivit disp. art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres si limitativ prev. la alin. (1) lit. a)-e) din text.
Raportat la motivele de revizuire invocate de c ătre condamnată, respectiv administrarea de noi probe, şi anume hotărâri judecătoreşti definitive pe care nu le-a deţinut în timpul procesului penal şi nu le-a putut aduce la cunoştinţă instanţelor de judecată, iar din conţinutul acestora ar rezulta lipsa de vinovăţie, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins ca nefondata cererea de revizuire, reţinând că noutatea invocată de condamnata P.M. în sensul că sentinţa civilă nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploieşti, depusă în susţinerea cererii de revizuire (Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) poartă ştampila grefei Judecătoriei Ploieşti care atestă că este definitivă şi irevocabilă prin nedeclararea de către părţi a căilor de atac prevăzute de lege, nu modifică cu nimic situaţia de fapt în cauză, iar invocarea sa nu este de natură a duce la schimbarea soluţiei de condamnare dispusă de instanţele de judecată.
În aceeaşi succesiune juridică, s-a mai reţinut că celelalte documente depuse de condamnata P.M., respectiv decizia civilă nr. 1045 din 22 octombrie 2008 pronun ţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 3861/105/2008, decizia civilă nr. 61 din 06 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 7773/105/2007, decizia civilă nr. 518 din 15 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 7773/105/2007, decizia nr. 5089 din 25 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. 11453/2005, raportul de expertiză topografică din 07 martie 2006, întocmit de expertul M.C.D. şi raportul de expertiză tehnică judiciară din 17 martie 3006, întocmit de expertul L.A. (aflate la Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) - privesc litigiul civil dintre U.D. şi B.V., neavând legătură cu cauza.
Revizuienta condamnat ă a vrut să demonstreze că documentele a căror falsificare i-au fost reţinute în sarcină, fiind anulate de instanţă civilă, nu au produs efecte juridice, neinfluenţând litigiile ulterioare dintre cele două părţi.
Or, şi acest aspect a fost adus la cunoştinţa instanţelor de judecată de către revizuiente, acestea motivând că anularea acţiunii civile formulată în numele reclamantei U.D. s-a făcut la cererea acesteia, care a descoperit la timp falsurile comise de inculpată.
Chiar dac ă nu au mai reuşit să-şi producă efectul, înscrisurile falsificate erau de natură a produce efectele juridice urmărite de inculpata P.M.
Revizuirea are ca finalitate înlăturarea erorii judiciare, concentrându-se în înlesnirea descoperirii, adunarea şi deducerea în faţa justiţiei a unui material probator cu totul inedit sau cel puţin necunoscut instanţei care să permită constatarea erorii judiciare şi înlăturarea ei.
În raport de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că soluţia dispusă de instanţa de fond este corectă, întrucât pentru a fi incidente disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., noi trebuie să fie faptele sau împrejurările şi nu mijloacele de probă.
Prin solicitarea formulată de condamnată se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, prin extinderea probatoriului, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de prima instanţă, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Ca atare, conform disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmeaz ă a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta P.M. împotriva sentinţei penale nr. 156/F din 24 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3051/2012. Penal. Pornografia infantilă... | ICCJ. Decizia nr. 3056/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
