ICCJ. Decizia nr. 3012/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3012/2012
Dosar nr. 1252.1/30/2005
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1252/30/2005 s-a dispus, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei P.K.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83, 85 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.K.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, art. 2151 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, 288 alin. (2) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 25, 29, 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunilor informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.M.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003; art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 2151 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 modificată cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25, 20 C. pen., raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata H.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L.,, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum şi infracţiunea prevăzută de art. 25, 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L., la 1 an închisoare. în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea 1 an închisoare.
În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 85 C. pen. În baza art. 14, 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiş.
S-a constatat că părţile vătămate SC C.A. SRL, Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, C. Bank Bucureşti, Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 353 şi art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanţa din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi radierea din C.F. nr. X a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpatul T.C.L.: contract prestări servicii şi situaţie finală de lucrări.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii. P.K.I. şi T.C.L. la câte 500 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.
În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Timiş, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv:
Inculpata P.K.I., în sarcina căreia s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, luare de mită, complicitate la delapidare în formă continuată, două infracţiuni de instigare la fals intelectual dintre care una în formă continuată, două infracţiuni de fals intelectual dintre care una în formă continuată, uz de fals, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată neurmată de executare, infracţiunea informatică prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, fapte aflate în concurs real,
Inculpata A.M.E., în sarcina căreia a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, dare de mită, delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, înşelăciune săvârşită prin mijloace frauduloase în formă continuată, evaziune fiscală, fals intelectual la Legea contabilităţii, instigare la săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000 rămasă în forma tentativei, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real, şi Inculpata H.A., în sarcina căreia a fost reţinută săvârşirea unei tentative la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăzută la art. 181 din Legea nr. 78/2000, ca şi săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real.
Prin acelaşi rechizitoriu, au mai fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii T.C.L., în sarcina căruia a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată, fapte aflate în concurs real, ca şi inculpatul P.L., în sarcina căruia a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fapte aflate în concurs real.
Din starea de fapt s-a reţinut că inculpata P., în perioada anilor 2001-2004, a îndeplinit funcţia de director al Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului Timişoara, funcţie de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul dosarului, deoarece, contrar îndatoririlor sale de serviciu şi în schimbul primirii unor foloase materiale necuvenite, a desfăşurat mai multe activităţi infracţionale în favoarea SC C.A. SRL, al cărei administrator era inculpata A., atât prin intervenţii la funcţionarii din conducerea D.G.F.P. Timiş - de influenţa cărora s-a prevalat pentru ca SC C.A. să fie favorizată cu ocazia controalelor fiscale vizând rambursarea de TVA, pentru a se asigura că aceste controale vor fi efectuate de persoane apropiate ei şi vor avea un caracter formal, iar cererile vor fi soluţionate favorabil şi societatea va beneficia cu operativitate de rambursările de TVA în valoare totală de 6.953.971.293 ROL, sau pentru a i se aproba instituirea popririi terţului SC C. SA Arad sau efectuarea unor plăţi - şi prin intervenţii pe lângă funcţionari din alte instituţii - pentru aprobarea unor credite, sau pentru ridicarea unei ipoteci, cât şi prin exercitarea în mod ilegal a atribuţiilor sale de serviciu, prin rezolvarea în mod direct a unor cereri formulate de inculpata A. în legătură cu diferite activităţi ale A.F.P. Timişoara, precum şi prin executarea silită sau eliberarea în fals a unor certificate de atestare fiscală necesare acestei societăţi pentru participarea la licitaţii.
Pentru ajutorul acordat inculpatei A. şi SC C.A. SRL şi în schimbul favorizării acestei societăţi comerciale în exercitarea atribuţiunilor sale de serviciu, inculpata P. a acceptat primirea unor foloase materiale necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL de la administratorul acestei societăţi, inculpatul A., foloase materializate în construirea şi amenajarea vilei sale situată în localitatea Dumbrăviţa şi în dotarea acestei vile cu diferite instalaţii sanitare şi cu centrală termică, lucrările şi materialele de construcţie înglobate în acest imobil fiind făcute din fondurile SC C.A. SRL, prin însuşirea lor de către inculpatul A., administrator şi director al acestei societăţi comerciale, în interesul şi cu complicitatea inculpatei P.
În acest sens, în sarcina inculpatei P. s-a reţinut faptul că în cursul lunii februarie 2004 a intervenit în favoarea SC C.A. SRL la J.J., directorul executiv al D.G.F.P. Timiş, pentru a se aproba cererile formulate de inculpatul A. privind acordarea sprijinului conducerii pentru aprobarea înfiinţării popririi asupra terţului SC C. SA Arad, pe de o parte, precum şi pentru a i se aproba, ca pentru viitor, pentru lucrările pe care le efectuau la sediul D.G.F.P. Timiş, în calitate de subantreprenor, plata să-i fie făcută direct de către D.G.F.P. Timiş prin eliminarea SC C. SA care era antreprenorul general al lucrării.
S-a mai reţinut că inculpata P., în acelaşi scop şi prin încălcarea atribuţiunilor sale de serviciu, a dispus funcţionarilor din subordinea sa să întocmească în mod nelegal documentaţia pentru instituirea popririi terţului SC C. SA Arad şi executarea silită a acestuia, cu nerespectarea dispoziţiilor legale, scopul urmărit fiind acela de a acorda ajutor societăţii administrate de inculpatul A. în recuperarea, prin această procedură de executare silită, a unei restanţe în valoare de 2,4 miliarde ROL, pe care SC C. SA o acumulase faţă de SC C.A. SRL urmare a contractului încheiat între cele două societăţi privind lucrările efectuate la noul sediu al D.G.F.P. Timiş.
În acest scop, din probele administrate a rezultat că inculpata P. l-a determinat pe inspectorul B.C.D. să întocmească titlurile executorii care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea o datorie reală şi scadentă faţă de bugetul de stat, titluri pe care Ie-a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timişoara, documente false ce au fost folosite şi la instanţa de judecată pentru a se obţine poprirea conturilor SC C. SA. Ulterior, după ce SC C.A. SRL şi-a recuperat restanţele, inculpata P. l-a determinat pe inspectorul B.M.S. să introducă în evidenţa A.F.P. Timişoara şi să antedateze declaraţiile şi deconturile de TVA ale SC C.A. SRL aferente lunii februarie 2004, prin care se atesta situaţia reală conform căreia SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat în momentul în care s-a făcut executarea silită a SC C. SA, astfel încât datele informatice din baza de date a A.F.P. Timişoara au fost modificate fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice.
D.N.A. a arătat că din probele administrate a mai rezultat că, pentru a justifica necesitatea pornirii acestei proceduri de executare silită, între inculpata P. şi inculpata A. a intervenit o înţelegere prin care prima inculpată a determinat-o pe a doua inculpată să întocmească documente false (decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi a declaraţiei de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003) prin care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea datorii restante la bugetul de stat în valoare de 2,4 miliarde ROL şi astfel să justifice interesul A.F.P. Timişoara pentru înfiinţarea popririi asupra terţului SC C. SA, scopul real urmărit fiind de fapt recuperarea acestei sume în favoarea SC C.A. SRL.
De asemenea, s-a stabilit că inculpata P., urmare a unei cereri adresate A.F.P. Timişoara de inculpata A. în numele SC C.A. SRL şi înregistrată în 12 decembrie 2003 la A.F.P. Timişoara, a eliberat certificatul de atestare fiscală din 12 decembrie 2003, prin care se atesta în mod nereal faptul că societatea nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitaţia organizată de Spitalul Universitar Timişoara în vederea efectuării unor lucrări de construcţii.
Din probele administrate a mai rezultat că inculpata P., în considerarea aceluiaşi folos material necuvenit şi la solicitarea inculpatului A., s-a folosit de funcţia sa pentru a interveni în favoarea SC C.A. SRL atât la conducerea C. Bank - Sucursala Timiş (respectiv la T.D., directorul C. Bank şi la C.A. şefa Serviciului Credite) pentru ca SC C.A. SRL să i se acorde un credit Phare în valoare de 130.000 euro, cât şi la conducerea Băncii F. - Sucursala Timişoara, respectiv la M.I. directorul acestei bănci, pentru ca acesta să intervină pe lângă conducerea de la Banca R. unde inculpata A. contractase anterior un credit de 50.000 euro, astfel încât directorul de la Banca R. să aprobe ridicarea ipotecii de pe imobilul cu care inculpata A. garantase creditul respectiv.
În legătură cu intervenţia sa la conducerea C. Bank - Sucursala Timişoara, în cursul lunii octombrie 2003, s-a reţinut in rechizitoriu că inculpata P.K.I. a instigat-o pe inculpata A.M. să întocmească în fals un contract de creditare a societăţii sale sau să-l antedateze, pentru a-i servi (în eventualitatea unui control al funcţionarilor C. Bank) la justificarea datelor din contul „462” din bilanţul contabil pe anul 2002 al SC C.A. SRL, instigare care nu a fost pusă în executare de inculpata A.
S-a mai reţinut că pentru a-şi acoperi activitatea infracţională reprezentând primirea folosului material necuvenit de la SC C.A. SRL, inculpata P. l-a determinat pe inculpatul T. să întocmească în fals un contract de prestări servicii între SC D.R. SRL şi soţul ei, inculpatul P.L., precum şi o situaţie finală de lucrări, facturi fiscale şi chitanţe, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcţii şi materialele folosite la construirea vilei sale au fost executate şi provin de la SC D.R. SRL Berzovia şi de la SC C.C. SRL Berzovia, societăţi la care inculpatul T. era angajat ca şi contabil.
În ceea ce o priveşte pe inculpata A.M., din starea de fapt s-a reţinut în rechizitoriu că la instigarea inculpateu P.K.I., împreună cu inculpata H.A., a falsificat decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi a declaraţiei de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, înscrisuri depuse la organul fiscal, că la instigarea inculpatei P.K.I. a falsificat, tot cu ajutorul inculpatei H., datele din bilanţul contabil pe anul 2001, care fusese depus la organul fiscal, şi a modificat datele contabile din balanţa sintetică pe luna septembrie 2003, după care a instigat-o pe inculpata H. să prezinte la C. Bank - Sucursala Timişoara aceste documente contabile falsificate în vederea obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, faptă rămasă în forma tentativei, care se pedepseşte conform dispoziţiilor art. 184 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2003, inculpata A., în calitatea sa de director economic şi administrator al SC C.A. SRL Timişoara, a determinat-o pe inculpata H., inspector în cadrul D.G.F.P. Timiş - Serviciul Audit, care ţinea în mod nelegal evidenţa contabilă a SC C.A. SRL (contrar dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilităţile în exercitarea funcţiilor publice), să falsifice bilanţul contabil pe anul 2001 şi balanţa sintetică de verificare pe luna septembrie 2003 a societăţii şi să prezinte aceste documente la C. Bank - Sucursala Timişoara, în scopul obţinerii pe nedrept a unui credit Phare în valoare de 130.000 euro, credit care provenea din Fondul bugetului general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, faptă care însă nu s-a consumat şi n-a produs rezultatul scontat, instituţia bancară refuzând să acorde acest credit deoarece, în pofida datelor false comunicate SC C.A. SRL, aceasta nu întrunea condiţiile de bonitate impuse pentru obţinerea unui astfel de credit.
În sarcina inculpatei A. a fost reţinută şi săvârşirea infracţiunilor de cumpărare a influenţei, dare de mită şi delapidare în legătură cu însuşirea din patrimoniul SC C.A. SRL al cărei administrator era, a materialelor de construcţii, a forţei de muncă şi a altor bunuri, care au fost folosite la construirea şi amenajarea casei familiei P. şi care reprezintă foloase necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL, pe care inculpata P. Ie-a primit de la inculpata A. în schimbul activităţilor infracţionale pe care Ie-a desfăşurat pentru favorizarea SC C.A. SRL.
În sarcina inculpatei A. s-a mai reţinut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în evidenţele contabile ale SC C.A. SRL a unor venituri în sumă de 2.490.410.131 ROL, cu consecinţa sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor cu suma de 891.267.822 ROL reprezentând impozit pe profit şi TVA, ca şi faptul că nu a înregistrat operaţiunile comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcţii la casa familiei P., ceea ce a dus la denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL.
Tot în sarcina inculpatei A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune săvârşită prin folosire de mijloace frauduloase în legătură modalitatea în care SC C.A. a beneficiat în mod nelegal de rambursări de TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL.
Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal rechizitoriul reţine că în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A., care conducea şi coordona activitatea economică şi contabilă a societăţii având pe lângă funcţia de acţionar şi cea de director economic şi fiind persoana care ţinea evidenţa contabilă primară a firmei, a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, implicit pentru deducerea nelegală a TVA-ului în sumă totală de 1.009.485.460 ROL, revine acesteia.
De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpata A., în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin înregistrarea în contabilitatea SC C.A. SRL a facturilor emise de SC T.A. SRL, SC D. SRL, SC U. SRL şi M.C.C., prin întocmirea cererilor de rambursare a TVA-ului aferent acestor facturi, prin faptul că a prezentat organelor fiscale ca fiind adevărate aceste documente în scopul inducerii în eroare cu privire la cuantumul TVA-ului la care SC C.A. SRL era îndreptăţită, în scopul de a beneficia pe nedrept de rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, a produs bugetului de stat o pagubă în valoare de 1.009.485.460 ROL, sumă cu care D.G.F.P. Timiş s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 21 ianuarie 2005. De altfel, scopul urmărit de inculpata A. prin cumpărarea influenţei pe care inculpata P. o avea pe lângă funcţionarii dun cadrul D.G.F.P. Timiş nu era doar celeritatea soluţionării cererii şi a virării sumelor de bani, ci şi acela ca verificările vizând rambursările de TVA ale SC C.A. SRL să aibă un caracter formal pentru a induce mai uşor în eroare autorităţile fiscale cu privire la realitatea operaţiunilor comerciale înfăţişate prin facturile emise de societăţile pe care le conducea direct sau indirect.
În ceea ce priveşte imobilul familiei P., din expertiza contabilă întocmită în cauză, la urmărirea penală coroborată cu datele expertizei tehnice, s-a stabilit că din valoarea totală a lucrărilor de construcţie efectuate de SC C.A. SRL în favoarea inculpatei P., respectiv de 2.839.360.131 ROL, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 ROL aferentă facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată şi neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 ROL. Astfel, până la data finalizării construcţiei, inclusiv a anexei, curţii şi împrejmuirii (luna aprilie 2004), SC C.A. SRL a realizat în fapt venituri din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcţii executate la imobilul inculpatei P. din localitatea Dumbrăviţa, în sumă de 2.839.360.131 ROL, pe care inculpata A., în calitatea sa de director economic şi de administrator care în fapt ţinea şi contabilitatea societăţii, după cum chiar aceasta recunoaşte în declaraţiile sale, trebuia să le înregistreze în evidenţa contabilă pe măsura realizării acestora, iar prin neînregistrarea acestor venituri s-a produs un prejudiciu de 891.267.822 ROL D.G.F.P. Timiş, care s-a constituit parte civilă în cauză.
În ceea ce o priveşte pe inculpata H.A., din starea de fapt s-a reţinut că a ajutat-o pe inculpata A. să falsifice mai multe documente contabile (decontul de TVA aferent lunii februarie 2003, declaraţia de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004, document ce a fost depus la organul fiscal, bilanţul contabil pe anul 2001 ce fusese înregistrat la organul fiscal, balanţa sintetică de verificare pe luna septembrie 2003), ca şi faptul că a prezentat la C. Bank - Sucursala Timişoara documente contabile false ale SC C.A. SRL în vederea obţinerii pe nedrept a unor fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, respectiv a unui credit aferent programului Phare pentru I.M.M.-uri RO 9711, derulat prin trei instituţii bancare dintre care una era C. Bank.
Aşa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, conform Acordului de împrumut încheiat între Ministerul Finanţelor şi C. Bank, creditele acordate în cadrul acestui program provin din fondurile Comunităţilor Europene şi sunt administrate în numele acestor Comunităţi de C. Bank şi celelalte instituţii bancare nominalizate, motiv pentru care beneficiază de protecţia instituită de legiuitor prin încriminarea infracţiunilor de la art. 18 din Legea nr. 78/2000 chiar dacă creditele respective erau rambursabile deoarece esenţială este provenienţa sumelor de bani aferente acestui program, ca şi faptul că urmare a derulării acestui program societăţile cărora le era adresat programul beneficiau de anumite facilităţi (dobândă mai mică, termen de rambursare mai mare, perioada de graţie de un an). În sarcina inculpatei H. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei, deoarece solicitarea creditului însoţită de depunerea actelor contabile falsificate nu a avut ca urmare acordarea acelui credit din cauze independente de voinţa inculpatei, dar ne aflăm în prezenţa unei tentative deoarece elementul material al acestei infracţiuni constă tocmai în folosirea şi în prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte ori incomplete, iar conform dispoziţiilor art. 184 din Legea nr. 78/2000 tentativa la această infracţiune se pedepseşte.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T. şi P.L., din starea de fapt s-a reţinut că în primăvara anului 2004 inculpatul P. i-a cerut inculpatului T. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăviţa (fundaţie, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăţi, iar materialele de construcţii precum ciment, var, oţel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăţi, scop în care inculpatul P. i-a determinat pe ceilalţi doi inculpaţi să încheie în fals, în numele SC D.R. SRL Berzovia (societate la care evidenţa contabilă era ţinută de inculpatul T.), un contract de prestări servicii, pe care I- au şi semnat, obiectul contractului constând în „execuţii fundaţii 250 ml”, „execuţie zidărie 50 mc” şi „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli” toate în valoare de 200 milioane ROL plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin”.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpaţii T. şi P.L. au mai întocmit în fals şi au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului antemenţionat, situaţia de lucrări executate la şantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15”, prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preţ materiale şi valoarea manoperei, iar inculpatul T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factură fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 ROL şi chitanţele aferente din care rezulta efectuarea plăţii ei, cât şi o factură fiscală în valoare de 299.289.760 ROL care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcţii care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ţinută de inculpatul T.), sens în care I-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoştea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, şi a întocmit chitanţele aferente din care rezulta efectuarea plăţii.
Toate aceste operaţiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inculpatul T. în contabilitatea celor două societăţi, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăţi, aşa cum se reflectă ele în bilanţurile contabile.
Din probele administrate a mai rezultat că ulterior arestării inculpatei P., la data de 05 octombrie 2004, soţul său, inculpatul P.L. I-a determinat pe martorul H.J.C. - şeful Biroului Urbanism din cadrul Primăriei Dumbrăviţa, să înregistreze şi să postdateze, în mod fals, procesul-verbal de recepţie a imobilului familiei P. (proces-verbal întocmit în luna august 2004, dar neînregistrat în evidenţele Primăriei Dumbrăviţa) pentru a se putea justifica plata ulterioară a lucrărilor de construcţii către SC C.A. SRL.
S-a reţinut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde cu declaraţiile date de martori pe parcursul întregului proces penal şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul acestuia.
Referitor la declaraţiile inculpaţilor A., P., P.L., H., s-a considerat că acestea nu pot fi avute în vedere întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, aceştia având o atitudine procesuală nesinceră, negând comiterea faptelor în ciuda probelor elocvente din care rezultă activitatea infracţională pe care au desfăşurat-o.
Astfel, inculpata A. a negat că ar fi falsificat vreun document contabil, deşi din actele existente la dosarul cauzei, care au fost ridicat de la organele fiscale şi de la C. Bank, ca şi din verificările efectuate rezultă în mod indubitabil că actele respective au suferit modificări de esenţă şi nici nu a recunoscut că a dorit să angajeze un credit din fondurile Phare, deşi şi acest aspect rezultă în mod indubitabil din mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal (inclusiv declaraţiile martorilor angajaţi la C. Bank, convorbirile telefonice purtate între inculpate şi existenţa documentelor contabile depuse de inculpata H. în numele SC C.A. la C. Bank).
Inculpata A. a mai susţinut că nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate prin prestarea acestor servicii de construire a imobilului inculpatei P. pe motiv că lucrarea nu ar fi fost recepţionată la data de 30 iunie 2004 (aşa cum era prevăzut într-un aşa zis contract de construire) deoarece au existat mici defecţiuni la diverse instalaţii şi la sistemul de încălzire, declaraţie care contravine celorlalte probe din dosar din care rezultă că imobilul a fost finalizat încă din luna decembrie 2003, iar împrejmuirea şi curtea interioară a fost finalizată în luna aprilie 2004, iar inculpata A. încă din faza de proiect i-a dat de înţeles martorului B.N., că valoarea de construire a acestei vile o va include pe cheltuielile societăţii şi o va deconta pe alte lucrări aflate în derulare.
Parchetul susţine că în ceea ce priveşte contractul invocat de inculpatele A.M. şi P.K.I. în apărare (în condiţiile în care în prima declaraţie inculpata A. a susţinut că lucrările nu au fost făcute în baza unui contract), contract conform căruia preţul lucrărilor de construirea a imobilului familiei P. ar fi de 60.000 dolari S.U.A. plus TVA, nu poate fi luat în considerare întrucât acest înscris nu este înregistrat în evidenţele SC C.A. SRL, nu este datat, iar din examinarea formei sale (raportat la celelalte contracte de construire încheiate de SC C.A. SRL cu alţi beneficiari) reiese caracterul său nereal având în vedere cuprinsul său sumar (din care nici nu reiese cu exactitate lucrările la efectuarea cărora s-a angajat societatea, cu atât mai puţin fiind întemeiate apărările inculpatelor raportat la dotarea casei inculpatei P. cu centrala termică şi cu celelalte bunuri achiziţionate de C.A. de la R. şi care au fost montate la casa inculpatei P., bunuri care exced dotarea standard a unei case predate „la cheie” deoarece este vorba printre altele şi de o cadă cu jacuzzi) şi discrepanţa vădită dintre valoarea consemnată în cuprinsul său şi valoarea reală a lucrărilor de construcţii efectuate (care depăşesc echivalentul a 100.000 dolari S.U.A.). În plus, în evidenţele SC C.A. SRL nu figurează nicio înregistrare care să privească materialele înglobate, utilajele sau forţa de muncă folosite la construirea casei inculpatei P. şi nici nu a fost încasată contravaloarea acestora la termenele stipulate în aşa zisul contract (plata în întregime a lucrărilor trebuia să se facă la data de 30 iunie 2004 după recepţia imobilului, deşi imobilul a fost finalizat în totalitate încă din luna aprilie 2004, iar beneficiarul s-a mutat efectiv încă de la sfârşitul anului 2003, când inculpata P. a achiziţionat de la M. mobilierul care a fost plătit de SC P.R. şi a fost livrat la casa din localitatea Dumbrăviţa în cursul aceleiaşi luni).
De asemenea, nu corespund realităţii nici susţinerile inculpatei A. că a fost de mai multe ori la martorul J., iar cererea aflată în litigiu ar fi depus-o cu ocazia unei audienţe, în condiţiile în care din evidenţele D.G.F.P. Timiş rezultă că inculpata A. nu a fost niciodată în audienţă la directorul D.G.F.P. Timiş (conform adresei din 23 mai 2006 a D.G.F.P. Timiş) şi nu pot fi reţinute nici apărările pe care şi Ie-a făcut referitor la deducerea TVA-ului, în condiţiile în care chiar inspectorii care au făcut controalele respective au declarat că au făcut controalele prin sondaj, fără a verifica firmele care emiseseră facturile care conţineau toate datele necesare, control care s-ar fi impus datorită sumelor mari solicitate şi dacă ar fi cunoscut că firmele respective aparţin sau sunt sub influenţa familiei A. şi singura lor activitate era cea legată de facturile emise către C.A. pentru efectuarea de diferite lucrări, în condiţiile în care unele nu aveau nici un angajat (aşa cum a rezultat din verificările făcute de comisarii Gărzii Financiare la firmele respective). De altfel, şi din raportul A.N.A.F. rezultă că la efectuarea controalelor vizând restituirea de TVA s-au identificat mai multe neregularităţi şi încălcări ale metodologiei, ceea ce a dus la restituirea unor sume la care SC C.A. SRL nu era îndreptăţit, inclusiv pentru lucrările efectuate la Spitalul de copii, în condiţiile în care SC C.A. SRL nu a depus documentaţia aferentă acestei lucrări necesară pentru a fi scutită de la plata TVA-ului.
În ceea ce priveşte declaraţiile inculpatei P.K.I., D.N.A. consideră că acestea nu pot fi reţinute deoarece vin în contradicţie vădită cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal în condiţiile în care inculpata susţine că, raportat la SC C.A. SRL, şi-a desfăşurat atribuţiunile de serviciu în mod corect şi legal, că executarea silită a SC C. SA s-a făcut în mod legal şi în interesul statului pentru recuperarea unor datorii ale SC A. SRL, deşi prin probe certe s-a stabilit că efectuarea acestei executri nu s-a făcut în mod legal pentru datorii reale şi exigibile, iar sumele de bani au fost folosite în interesul exclusiv al SC C.A. SRL (pentru plata unor datorii care nu existau la momentul respectiv şi pentru garanţia de bună execuţie). În ceea ce priveşte modul abuziv în care, în favoarea SC C.A. SRL, şi-a desfăşurat inculpata P. atribuţiunile de serviciu, acesta rezultă în mod indubitabil din actele întocmite la A.F.P. Timişoara în favoarea acestei societăţi comerciale, din declaraţiile funcţionarilor publici din cadrul acestei instituţii şi din verificările efectuate, inclusiv din concluziile raportului A.N.A.F. şi din conţinutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A.M.
De asemenea, inculpata nu a recunoscut nici intervenţiile făcute în favoarea SC C.A. SRL pe lângă diverşi funcţionar, deşi acestea rezultă în mod indubitabil din conţinutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A. şi cu persoanele pe lângă care a intervenit, din declaraţiile acestor persoane şi din constatările care vizează materializarea acestor intervenţii, spre exemplu în efectuarea unor controale fiscale formale şi cu celeritate şa SC C.A. SRL sau în aprobarea cererilor adresată de această societate conducerii D.G.F.P. Timiş.
În ceea ce priveşte folosul necuvenit pe care inculpata P.K.I. l-a primit de la inculpata A.M. în considerarea activităţii infracţionale desfăşurate în favoarea SC C.A. SRL, Parchetul apreciază că declaraţiile inculpatei nu pot fi reţinute deoarece contravin probelor existente la dosarul cauzei (privitor la încheierea contractului, la conţinutul acestuia, la valoarea stabilită a contractului, la sumele achitate, la materialele folosite etc), dar absenţa din evidenţele SC C.A. SRL a oricărei referiri la casa familiei P. şi cu conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cele două inculpate în care discuţiile despre intervenţiile şi modul de desfăşurare al activităţii inculpata P. sunt strâns legate de discuţiile legate de construcţia casei, de asigurările inculpatei A. că totul se va rezolva cum doreşte şi că vor suporta ei costurile (inclusiv pentru gard, curte) şi de mulţumirile pe care inculpata P. i le adresează inculpatei A. pentru serviciile făcute.
D.N.A. arată că în declaraţiile sale inculpata H. nu a recunoscut comiterea faptelor şi a declarat chiar că nu se afla într-o situaţie de incompatibilitate, deşi, având în vedere calitatea sa de inspector auditoriu în cadrul D.G.F.P. Timiş, această incompatibilitate rezultă în mod cert din textele legale care privesc activitatea statutul funcţionarului public şi ale Legii nr. 161/2003 privind incompatibilităţii în exercitarea funcţiilor publice, în condiţiile în care inculpata în exercitarea atribuţiunilor sale de serviciu semnase ca reprezentantă a D.G.F.P. Timiş contractul din 1999 încheiat cu constructorii noului sediu al D.G.F.P. Timiş (C. şi A.). De asemenea, nu pot fi reţinute nici apărările sale conform cărora a fost doar un „cărăuş” în condiţiile în care infracţiunea pedepsită la art. 181 din Legea nr. 78/2000 pedepseşte tocmai fapta de depunere a unor documente false în vederea obţinerii de credite din fondurile Comunităţilor Europene şi inculpata a participat direct la falsificarea datelor de pe documentele contabile pe care Ie-a depus în numele SC C.A. SRL (aspect care rezultă inclusiv din conţinutul convorbirilor purtate între inculpatele A. şi P.).
D.N.A. arată că inculpatul P.L. deşi nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, a explicat în faţa instanţei de judecată că au avut nevoie de documentele contabile falsificate de inculpatul T. pentru a justifica provenienţa unor materiale folosite la construirea casei şi care nu proveneau de la SC C.A. SRL, însă nu a lămurit faţă de cine sau pentru ce aveau nevoie de aceste justificări. Nu pot fi reţinute nici apărările pe care şi le face inculpatul faţă de împrejurările în care l-a determinat pe martorul H. să înregistreze în fals procesul-verbal de recepţie şi nici susţinerile sale privind modul în carer s-au facturat şi s-au plătit către C.A. lucrările efectuate la imobilul său în condiţiile în care din probele administrate pe parcursul acestui proces penal rezultă în mod indubitabil că documentele la care face referire nu corespund realităţii, că lucrările la imobil au fost finalizate în decembrie 2003 când s-au şi mutat acolo, iar procesul-verbal datat octombrie 2004 şi factura emisă în 2004 sunt acte prin care inculpaţii au încercat să ascundă activitatea infracţională desfăşurată şi au încercat, după reţinerea inculpatelor P. şi A., să dea o aparenţă de legalitate construcţiei imobilului familiei P. Celelalte susţineri ale inculpatului privind materialele pe care Ie-a pus la dispoziţia constructorului nu sunt susţinute de nici un mijloc de probă.
Inculpatul T., a recunoscut că a întocmit în fals contractul de prestări servicii, situaţia de lucrări, facturile şi chitanţele expuse mai sus, fiind determinat în acest sens de inculpata P., care i-a solicitat aceste documente pentru a-şi justifica construirea imobilului din localitatea Dumbrăviţa, iar primele două înscrisuri au fost semnate la rubrica „beneficiar” de P.L., soţul acesteia, că i-a semnat în fals pe administratorii celor două societăţi, în numeie cărora a întocmit înscrisurile fără ca aceştia să aibă cunoştinţă de aşa-zisele operaţiuni comerciale, iar formularele cu numele societăţilor şi ştampilele Ie-a folosit întrucât avea acces documentele şi ştampilele acestor societăţi la care le ţinea evidenţele contabile, iar aceste declaraţii sunt confirmate de declaraţiile martorilor, cu concluziile constatării tehnico-ştiinţifice grafice şi cu rezultatul verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare.
D.N.A. arată că în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu, din convorbirile telefonice purtate între inculpata P. şi inculpata A., convorbiri înregistrate în baza unei autorizaţii emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, certificate şi ulterior transformat în probă de Tribunalul Timiş, probă care se coroborează cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal şi din care rezultă în mod indubitabil activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi şi reţinută prin actul de sesizare al instanţei de judecată.
Astfel, în ceea ce priveşte intervenţiile făcute de inculpata P. în favoarea SC C.A. SRL, din proba convorbirilor purtate între cele două inculpate rezultă în mod indubitabil faptul că inculpata P. i-a adus la cunoştinţă inculpatei A. că a vorbit cu directorul adjunct D.D. care i-a recomandat să se adreseze pentru soluţionarea acestei cereri directorului executiv J.J. şi ca în cererea prin care solicită sprijinul D.G.F.P. Timiş pentru recuperarea datoriei SC C. SA şi aprobarea ca plăţile pe viitor să se facă în mod direct la SC C.A. SRL, să nu indice numele directorului căruia îi va adresa cererea - aspecte care sunt confirmate de declaraţiile celor doi martori, de cererile redactate în numele SC C.A. SRL înregistrate la D.G.F.P. Timiş şi de acţiunile celor două inculpate, întrucât la data de 09 februarie 2004 inculpata P. i-a prezentat-o pe inculpata A. directorului executiv J. şi a intervenit la acesta pentru a se aproba cererile inculpatei A. spunându-i că SC C.A. SRL are datorii la bugetul de stat şi este în interesul A.F.P. Timişoara să aprobe instituirea popririi asupra terţului SC C. SA Arad pentru a se recupera aceste datorii, care în realitate nu existau, determinându-l astfel pe martorul J. să aprobe atât instituie popririi asupra terţului SC C. SA, cât şi întocmirea de către martora S. a documentaţiei necesare pentru ca pe viitor, cu acordul SC C. SA, plata lucrărilor de construcţii efectuate de SC C.A. SRL să se achite direct acesteia.
Tot din aceste probe rezultă că după aprobarea cererilor, în cursul aceleiaşi zile, inculpatele P. şi A. s-au pus de acord cu privire la modalitatea prin care urmau să fie puse în aplicare executarea silită prin poprirea veniturilor terţului SC C. SA şi cu privire la încasarea pe viitor a contravalorii lucrărilor de construcţii direct de la D.G.F.P. Timiş, din discuţii rezultând în mod cert că cele două inculpate au ştiut că sumele poprite vor fi folosite pentru plata unor datorii viitoare ale SC C.A. SRL, că aprobarea cererilor s-a datorat intervenţiei inculpatei P. pe lângă directorul executiv şi că inculpata P. i-a indicat inculpatei A. ce trebuie să facă pentru a justifica instituirea poprii asupra conturilor SC C. SA, discuţii confirmate de acţiunile ulterioare ale celor două inculpate în condiţiile în care inculpatele A. şi H. au întocmit şi au semnat în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 şi o declaraţie privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, în care au consemnat date nereale din care să rezulte că SC A. SRL are datorii la bugetul de stat de peste 2 miliarde ROL reprezentând TVA şi peste 400 milioane ROL reprezentând impozit pe profit.
Datele inserate în decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi în declaraţia pe profit aferentă anului fiscal 2003 sunt necorespunzătoare adevărului deoarece, în acel moment, în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL şi în datele trecute în fişa de evidenţă a plătitorului SC C.A. SRL nu apare nici o datorie a acestei societăţi comerciale către bugetul de stat, aspect care rezultă şi din raportul de expertiză contabilă şi din raportul de constatare întocmit de specialiştii P.N.A. conform cărora în realitate SC C.A. SRL avea dreptul de a-i se rambursa TVA în sumă de 110.413.104 ROL, iar în ceea ce priveşte impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003, societatea avea de plată o sumă mult mai mică.
D.N.A. arată că în ceea ce priveşte modul abuziv în care inculpata P.K.I. şi-a desfăşurat activitatea de serviciu pentru a favoriza SC C.A. SRL, din probe a rezultat în mod indubitabil că documentele falsificate au fost depuse, la data de 12 martie 2004 la A.F.P. Timişoara prin inculpata P., aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor S.M. şi B.A.T. şi, în cursul aceleiaşi zile, pe baza acestor acte false pe care i Ie-a dat, inculpata P. i-a dispus martorului B. să emită titluri executorii şi adresa de înfiinţare a popririi către SC C. SA, iar martorul B., urmare a dispoziţiilor inculpatei P. a întocmit şi a semnat, alături de inculpata P., titlurile executorii pentru sumele trecute în cele două, menţionând în mod nelegal şi că 12 martie 2004 este termenul scadent de plată, deşi, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, obligaţiile devin scadente la data de 25 ale fiecărei luni.
În realizarea aceluiaşi scop, la data de 15 martie 2004, urmare a dispoziţiei inculpatei P., martorul B. a întocmit şi adresa de înfiinţare a popririi către SC C. SA Arad (prin care se aducea la cunoştinţa reprezentanţilor acestei societăţi măsura instituită de A.F.P. Timişoara pentru sumele de bani datorate debitorului SC C.A. SRL), iar somaţia emisă în fals a fost adresată debitorului SC C.A. SRL (prin care societatea era înştiinţată că figura în evidenţa fiscală cu debitele de 2.040.033.213 ROL pentru TVA şi 420.246.752 ROL pentru impozitul pe profit).
În rechizitoriu se mai arată că tot din dispoziţia inculpatei P., la data de 16 martie 2004, martorul B. s-a deplasat la Arad cu un autoturism pus la dispoziţie de SC C.A. SRL pentru a preda SC C. SA Arad adresa de înfiinţare a popririi emisă, aşa cum rezultă din declaraţia martorilor B. şi M., iar ulterior, în 20 aprilie 2004, A.F.P. Timişoara, prin inculpata P., a chemat în judecată debitoarea SC C.A. SRL şi pe terţul poprit SC C. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună atât menţinerea popririi asupra terţului poprit şi începerea executării silite asupra terţului poprit pentru suma de 2.415.425.965 ROL, depunând la dosar adresa de înfiinţare a popririi şi somaţia de plată în care era consemnat în mod nereal ca datorie a SC C.A. SRL la bugetul de stat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de peste 2,4 miliarde ROL şi că SC C.A. SRL ar avea de încasat de la SC C. SA Arad aceeaşi sumă.
Urmare a hotărârii instanţei de menţinere a popririi asupra terţului SC C. SA, au fost blocate în mod nelegal conturile acestei societăţi, iar suma de aproximativ 2,4 miliarde ROL obţinută astfel în perioada 12 martie 2004 - 14 iulie 2004 a fost folosită pentru plata unor datorii viitoare la bugetul de stat ale SC C.A. SRL. Astfel, la data de 14 iunie 2004, din dispoziţia inculpatei P., pentru a distribui pe datorii ale SC C.A. SRL sumele încasate de la SC C. SA, martorul B. a emis faţă de SC C.A. SRL alte 9 titluri executorii şi somaţia de plată - acte care au fost semnate de inculpata P. (care a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timişoara, martorul C., căruia îi revenea această atribuţiune şi care a refuzat să le semneze) şi a menţionat în mod nelegal ca termen scadent data de 11 iunie 2004 în loc de 25 iunie 2004 (data la care în realitate obligaţiile respective deveneau scadente prin efectul legii).
Sumele obţinute prin poprirea terţului SC C. SA au fost utilizate de către SC C.A. SRL (pe baza unor note şi referate întocmite de angajaţii A.F.P. Timiş şi aprobate de inculpatei P.) fie pentru stingerea diferitor obligaţii către bugetul de stat născute ulterior momentului declanşării procedurii executării silite a SC C. SA, fie pentru constituirea garanţiei de bună execuţie.
Din probele administrate, D.N.A. apreciază că, la data de 21 mai 2004, după instituirea popririi şi a celorlalte forme de executare silită, inculpatele P. şi A. au convenit ca SC C.A. SRL să depună la A.F.P. Timişoara decontul real de TVA aferent lunii februarie 2004, precum şi declaraţia de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 cu datele reale, conforme cu cele din evidenţa contabilă a acestei societăţi, pentru a nu figura cu datoriile restante la bugetul de stat ce fuseseră create în mod artificial prin documentele depuse şi înregistrate la data de 12 martie 2004, deoarece acestea atrăgeau plata de majorări şi penalităţi.
În acest scop, la data de 21 mai 2004, inculpata P. a primit aceste noi documente de la inculpata A. după care i-a dat dispoziţie inspectorului B.M.S. din cadrul compartimentului TVA, să le introducă în baza de date a A.F.P. Timişoara să le antedateze cu 12 martie 2004 şi să le atribuie anumite numere de înregistrare, sens în care i-a înmânat documentele respective, o dischetă care conţinea datele reale ale societăţii, un bilet pe care erau înscrise numerele de înregistrare pe care trebuia să le atribuie noilor documente (aceleaşi numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA şi declaraţia de impozit pe profit conţinând datele nereale), iar martorul B., deşi dispoziţia era nelegală, s-a conformat acestor dispoziţii (a antedatat documentele primite şi Ie-a introdus în baza de date a A.F.P. Timişoara sub numerele date de inculpata P., decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 apărând ca şi când ar fi fost depus la data de 12 martie 2004, iar declaraţia de impozit pe profit pe anul 2003 apare ca fiind făcută la data de 26 aprilie 2004) astfel încât datele din documentele cu conţinut nereal introduse în evidenţă la data de 12 martie 2004 au fost înlocuite cu cele reale, martorul făcând pe declaraţia de impozit pe profit menţinea „rectificativă” (pentru a crea aparenţa că declaraţia iniţială depusă şi înregistrată la data de 12 martie 2004 ar fi conţinut date eronate.
Se reţine că aceste aspecte rezultă atât din declaraţiile martorului B., din verificările efectuate cu privire la modalitatea de înregistrarea la A.F.P. Timişoara a documentelor provenind de la societăţile comerciale (conform cărora deconturile de TVA şi declaraţiile impozit pe profit se preluau de către Biroul preluare documente şi nu direct de către inspectorii din cadrul Biroului TVA) şi a elementelor de individualizare a inspectorilor din cadrul A.F.P. (ştampila individualizată aparţinându-i martorului B.), ca şi din procesul-verbal de constatarea IT efectuat la data de 18 octombrie 2004 de specialiştii P.N.A. (prin care s-a stabilit că introducerea datelor s-a realizat de către utilizatorul parolei corespunzătoare calculatorului situat în Biroul TVA în care îşi desfăşoară activitatea martorul B., că în baza de date a A.F.P. Timişoara au fost identificate datele noi, reale, din documentele depuse de SC C.A. SRL la data de 21 mai 2004, însă într-un câmp reprezentând TVA de plată pentru perioada de raportare, apare şi suma de 2.077.851.098 ROL ca TVA de plată, invalidată, însă pentru luna februarie 2004, a fost evidenţiată în aceeaşi bază de date, sub acelaşi număr de înregistrare, suma de 110.413.104 ROL ca TVA de rambursat).
Modul ilegal în care, sub coordonarea inculpata P., pentru favorizarea SC C.A. SRL, s-au desfăşurat toate aceste operaţiuni legate de executarea silită a SC C. SA şi de rectificarea ulterioară a situaţiei fiscale a SC A. SRL este confirmat de concluziile din raportul privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiş întocmit de A.N.A.F. - Direcţia de audit Public, unde se arată foarte clar încălcările dispoziţiilor legale, faptul că executarea silită a început în baza unor titluri de creanţă, care nu erau executorii la data emiterii lor, pentru recuperarea unor obligaţii de plată la buget ce nu figurau ca şi creanţe fiscale în fişele de plătitor emise de organele fiscale. De asemenea, s-a constatat că factorii de conducere din cadrul D.G.F.P. Timiş şi A.F.P. Timiş au luat decizii şi au aprobat documente pe baza unor documente şi acte false şi cu nerespectarea procedurilor prevăzute în actele normative, ca şi faptul că nu a fost respectată procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 şi nici obiectivele şi atribuţiile specifice structurilor din cadrul unităţii fiscale.
Aşadar, Parchetul consideră că din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat în mod indubitabil că prin intervenţia inculpatei P. la conducerea D.G.F.P. Timiş pentru aprobarea pornirii formelor şi prin executarea silită nelegală a SC C. SA, de către A.F.P. Timişoara prin inculpata P., această inculpată, prin exercitarea în mod abuziv a îndatoririlor sale de serviciu decurgând din calitatea sa de director al A.F.P. Timişoara şi în consideraţia folosului material necuvenit primit de la inculpata A. materializat în construirea din fondurile SC C.A. SRL a unei case în localitatea Dumbrăviţa, nu a urmărit stingerea unor datorii reale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, ci a urmărit să o ajute pe inculpata A. (respectiv societatea SC C.A. SRL) să recupereze prin această procedură urgentă şi fără plata taxelor de timbru judiciar datoria restantă de 2,4 miliarde ROL pe care SC C. SA o avea către această societate, creând un avantaj nelegal SC C.A. SRL în raporturile sale contractuale cu SC C. SA prin implicarea instituţiei pe care o conducea.
Se mai reţine că referitor la aceste fapte, inculpatele P.K.I. şi A.M., deşi iniţial au susţinut că formele de executare silită a terţului SC C. SA, s-au bazat pe date reale, ulterior au recunoscut parţial modalitatea în care au procedat, motivând că au folosit această procedură întrucât SC C. SA era „rău platnic”, iar sumele recuperate au fost folosite la plata unor datorii la bugetul de stat, chiar dacă aceste datorii nu existau la acea dată, însă aceste explicaţii nu justifică activitatea infracţională desfăşurată de inculpate şi nu le exonerează de răspunderea penală, întrucât procedura de executare silită a fost instituită în mod nelegal, pe baza unor înscrisuri conţinând date nereale, SC C.A. SRL avea mijloace legale de recuperare a sumelor datorate de SC C. SA pe calea unor acţiuni civile, iar inculpata P., în perioada august 2003 - februarie 2004, prin exercitarea în mod ilegal a îndatoririlor sale de serviciu a favorizat în mod repetat şi prin mijloace diverse (fie intervenţii la funcţionari din conducerea unor instituţii, de influenţa cărora s-a prevalat, pentru a-i aproba diverse solicitări sau pentru a fi favorizată cu ocazia controalelor vizând rambursarea TVA, fie prin rezolvarea în mod direct a solicitărilor care ţineau de competenţa sau prin exercitarea în mod abuziv a îndatoririlor sale de serviciu) societatea al cărei administrator era inculpatul A.M.E., tocmai în considerarea foloaselor materiale necuvenite pe care Ie-a primit de la aceasta.
În rechizitoriu se mai arată că din probele administrate a rezultat în mod indubitabil şi faptul că inculpata P. şi-a folosit influenţa pentru a o ajuta pe inculpata A. să obţină aprobarea conducerii C. bank pentru a beneficia de un credit în baza programului Phare (program derulat de Ministerul Finanţelor Publice şi C. Bank în baza unui acord de credit aflat în dosarul de urmărire penală, acord prin care C. Bank a fost abilitat să acorde I.M.M.-urilor credite Phare pentru dezvoltarea acestora, potrivit programului Phare R09711, cu finanţare din Fondurile Comunităţilor Europene) scop în care, pe de o parte inculpata P. a intervenit la conducerea C. Bank - Sucursala Timişoara în favoarea SC C.A. SRL pentru a i se acorda creditul de 130.000 euro, iar pe de altă parte - întrucât printre condiţiile de acordare a creditului era şi îndeplinirea anumitor criterii de eligibilitate ce trebuiau să reiasă din actele contabile ale firmei solicitante, ce trebuiau depuse la C. Bank - Sucursala Timişoara, iar C.A. nu se încadra la anumite cerinţe -, inculpata P. a determinat-o pe inculpata A. să falsifice, cu ajutorul inculpatei H. (care î n mod ilegal ţinea contabilitatea firmei SC C.A. SRL) documentele contabile pe care SC C.A. SRL Ie-a depus la C. Bank - Sucursala Timişoara pentru ca SC C.A. SRL să întrunească condiţiile economice necesare obţinerii acestui credit (bilanţurile contabile pe anii 2001, 2002 şi la 30 iunie 2003 şi balanţele de verificare sintetică pe lunile august şi septembrie 2003 pentru a se diminua gradul de îndatorare al societăţii, pentru a se obţine un grad mare de solvabilitate, o rentabilitate superioară a cifrei de afaceri şi o rentabilitate generală superioară) aspecte stabilite prin raportul de constatare întocmit în cauză de specialiştii P.N.A. pe baza analizei comparative a documentelor depuse la C. Bank cu cele existente la D.G.F.P. Timiş şi sunt confirmate de declaraţia martorei C., care a mai arătat că la începutul lunii octombrie 2003 inculpata P. a fost cea care a contactat-o telefonic şi i-a cerut să se întâlnească pentru a i-o prezenta pe administratoarea SC C.A. SRL, pentru a le facilita intrarea la directorul C. Bank - Sucursala Timişoara T., întâlnire în cursul căreia inculpata A. a afirmat că este interesată de obţinerea unui credit Phare în valoare de 130.000 euro în numele SC C.A. SRL pentru achiziţionarea unor utilaje de construcţii, documentele contabile solicitate fiindu-i prezentate în numele inculpata A. de către inculpata H., dar societatea nu îndeplinea criteriile de eligibilitate motiv pentru care, conform uzanţelor folosite de C. Bank, cererea sa nu a mai fost înregistrată. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor T., I. şi N., este cererea depusă de SC C.A. la C. Bank - Sucursala Timişoara şi sunt notele de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatele P. şi A.
Aşadar, susţine Parchetul, din probele administrate în cauză rezultă că la începutul lunii octombrie 2003, după ce în prealabil inculpatele A. şi H. au falsificat, modificând datele iniţiale, bilanţul contabil al SC C.A. SRL pe anul 2001 şi balanţa sintetică pe luna septembrie 2003, inculpata H.A., la cererea inculpatei A., a prezentat aceste documente false la C. Bank - Sucursala Timişoara în scopul de a obţine pe nedrept un credit Phare în valoare de 130.000 euro din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea, credit care nu a fost acordat întrucât SC C.A. SRL nu s-a încadra în indicatorii de performanţă impuşi de normele de creditare Phare.
Din probele administrate pe parcursul procesului penal a rezultat de asemenea, că inculpata P., în calitatea sa de director al A.F.P. Timişoara în considerarea folosului material necuvenit primit de la inculpata A., s-a implicat personal în rezolvarea directă a unor cereri adresate de inculpata A. în numele SC C.A. SRL instituţiei pe care o conducea, sens în care la data de 12 decembrie 2003, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitaţia organizată de Spitalul Universitar Timişoara pentru efectuarea unor lucrări de construcţii, a emis în mod nelegal şi prin nerespectarea mecanismelor de emitere, certificatul de atestare fiscaiă prin care se atesta în mod nereal că SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat, deşi din fişa de evidenţă a plătitorului SC C.A. SRL existentă la A.F.P. Timişoara, aşa cum rezultă din fişa de evidenţă pe plătitor a accesoriilor aferente debitelor listată la data de 12 decembrie 2003, rezultă că la data de 12 decembrie 2003, la situaţia analitică a TVA-ului această societate apărea cu o obligaţie de plată neachitată în sumă de 1.913.918 ROL (ca obligaţie de plată neachitată aferentă înregistrării din 25 septembrie 2003 la care pe lângă această sumă apare şi suma de 89.571 ROL la rubrica dobânzi şi cea de 28.709 ROL la cea de penalităţi şi majorări) astfel că nu era îndreptăţită la eliberarea certificatului de atestare fiscală şi nu putea participa la licitaţia respectivă, pe care cu acest ajutor al inculpatei P. a câştigat-o, aspecte care rezultă din confruntarea datelor menţionate în fişa de evidenţă pe plătitor a debitelor SC C.A. SRL şi din fişa pe plătitor a accesoriilor aferente acestor debite, din procesul-verbal de licitaţie (de unde rezultă că una dintre condiţiile participării şi câştigării licitaţiei era tocmai existenţa acestui certificat fiscal zero), din raportul de constatare al specialiştilor D.N.A., din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză pe parcursul urmăririi penale.
Parchetul apreciază că din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultă în mod indubitabil legătura dintre nerespectarea sau îndeplinirea abuzivă a atribuţiunilor de serviciu de către inculpata P., favorizarea SC C.A. SRL în relaţiile cu A.F.P. Timişoara şi foloasele necuvenite primite de inculpata P. de la inculpata A., aspect confirmat de notele de redare a convorbirilor telefonice din care reiese în mod evident că în discuţiile dintre cele două inculpate inculpata P.K.I. îi furniza inculpatei A. diferite informaţii utile pentru administrarea firmei sale, iar inculpata A.M. îi comunica ce demersuri a mai întreprins în legătură cu construcţia şi amenajarea casei din localitatea Dumbrăviţa din fondurile firmei sale.
De asemenea, se mai arată că în perioada august 2003 - februarie 2004, inculpata P.K.I., în calitatea sa de director al A.F.P. Timişoara - urmare a înţelegerii prealabile avute cu inculpata A. şi în considerarea folosului material necuvenit, a intervenit pe lângă funcţionarii din cadrul D.G.F.P. Timiş - Serviciul de Control Fiscal, care se ocupau de efectuarea verificărilor pentru rambursările de TVA, scopul urmărit de inculpata P.K.I. fiind acela ca, în ceea ce privea controalele ce urmau să fie făcute la SC C.A. SRL, să fie efectuate de persoane apropiate ei (respectiv de inspectorii L.M. şi B.M.), să fie făcute cu celeritate, preferenţial şi să aibă un caracter formal, astfel încât societatea să fie favorizată în aprobarea acestor cereri şi să beneficieze rapid de rambursarea sumelor respective, care au avut o valoare totală de peste 6 miliarde ROL.
Aceste fapte rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice (înregistrate în baza unei autorizaţii emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi transformate în probe prin procesul-verbal din data de 01 noiembrie 2004 al Tribunalului Timiş) întrucât din conţinutul discuţiilor purtate între cele două inculpate şi din discuţiile purtate de inculpata P. cu martorii B., A. rezultă în mod indubitabil faptul că, în baza înţelegerii anterioare existente între cele două inculpate privind ajutorul pe care urma să-l primească inculpata A., inculpata P. a intervenit la conducerea Serviciului Control Fiscal (respectiv la martorii B. sau A., care l-a înlocuit o perioadă) solicitând expres rezolvarea cu celeritate şi repartizarea cererilor de rambursare a TVA-ului formulate de SC C.A. SRL inspectorilor B.M., după cum urmează:
Cererea SC C.A. SRL de efectuare a controlului anticipat pentru rambursarea TVA-lui în sumă de 3.756.403.170 ROL aferentă activităţii pe lunile mai - iulie 2003 înregistrată în 25 august 2003 la A.F.P. Timişoara şi în data de 28 august 2003 la Direcţia Control Financiar Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş, finalizată prin procesul-verbal din 12 septembrie 2003 întocmit de inspectorul B.M. cu aprobarea restituirii TVA-ului inclusiv cu deducerea nelegală a sumei de 277.393.389 ROL pentru care SC C.A. SRL nu era îndreptăţită să beneficieze de restituirea TVA-ului, aşa cum rezultă din conţinutul convorbirilor purtate de inculpata P. şi din declaraţiile martorilor a fost însoţită de intervenţia pe care chiar în 28 august 2003 a făcut-o inculpata P. pe lângă martorul A., căruia îi solicită expres să o repartizeze pe B.M. să facă controlul la C.A. şi „să meargă să facă repede”, iar martorul A. este de acord să procedeze aşa cum i-a solicitat inculpata.P., pe care în cursul convorbirii o numeşte „doamna şefă”, care îi confirmă că a făcut repartizarea cum i-a cerut, că B.M. este lângă el şi că în ceea ce priveşte solicitarea ei „s-a rezolvat”. Intervenţia inculpatei P. s-a materializat în efectuarea controlului anticipat de către persoana indicată de ea, respectiv doar de inspectoarea B.M. (deşi în mod obişnuit astfel de controale se efectuau în echipă formată din doi inspectori) deşi valoarea TVA-lui solicitat de rambursare era mare, iar B.M. nu avea experienţa necesară unui astfel de control. Aceleaşi aspecte rezultă din conţinutul convorbirilor purtate de inculpata P. cu şeful Serviciului Control Fiscal, B.N., şi cu inspectoarea L.M., pe care a rugat-o să intervină şi ea pe lângă şeful serviciului în acelaşi scop, pentru a împiedica repartizarea controlului inspectorului C., deoarece considera că acesta „nu vrea s-o lase în pace” pe „d-na M.” (inculpata A.) şi aflase că el dorea să efectueze controlul la SC C.A. SRL deoarece suma cerută la rambursare era mare, iar B.M. nu avea experienţa necesară pentru efectuarea unui astfel de control, iar martora L. a asigurat-o pe inculpata P. că a discutat şi ea cu B. şi că, în pofida discuţiilor ce au avut loc în cadrul serviciului cu privire la acest control, cererea de rambursare a fost repartizată totuşi inspectoarei B.M. care va începe controlul a doua zi dimineaţa, în acelaşi context inculpata P. i-a cerut martorei L. să îi spună martorei B. că în cazul în care va constata că există probleme la SC C.A. SRL să o anunţe pe ea, şi să o ţină la curent cu desfăşurarea controlului, spunându-i „Na, acum dacă m-am băgat în asta, trebuie să rezolv până la capăt”. De asemenea, în dimineaţa de 09 septembrie 2003, inculpata P. a purtat o convorbire cu martorul B., convorbire în cadrul căreia rezultă clar intervenţia pe care o face în favoarea SC C.A. SRL în legătură cu controlul care se derula martorul B. confirmând că „M.” a fost trimisă în control acolo urmare a cererii sale şi că „o rezolvăm”, inculpata P. spunându-i „Na, asta ai auzit tu şi cu mine”.
De altfel, urmare a intervenţiilor inculpatei P., aşa cum rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal, martora B. a sugerat retragerea cererii iniţiale formulate de SC C.A. SRL şi formularea unei cereri noi care să cuprindă şi luna august 2003, astfel încât la data de 10 septembrie 2003 SC C.A. SRL a solicitat atât anularea cererii de rambursare TVA înregistrată la A.F.P. Timişoara în 25 august 2003 aferentă perioadei mai 2003 - iulie 2003, cât şi o nouă cerere de rambursare TVA, înregistrată la A.F.P. Timişoara în 10 septembrie 2003, prin care suma solicitată la rambursare a fost de 3.297.017.309 ROL aferentă perioadei mai - august 2003.
Se reţine în rechizitoriu că din examinarea procesului verbal încheiat la data de 12 septembrie 2003 de martora B. cu privire la controlul anticipat având ca obiect cererea de rambursare depusă de SC C.A. SRL (înregistrat la D.G.F.P. Timiş în 12 septembrie 2003) se constată că acesta a fost efectuat pur formal, fără verificarea corespunzătoare a documentelor contabile ale societăţii, fiind aprobată rambursarea aproape integral a sumelor solicitate, inclusiv pentru mai multe facturi fiscale care nu îndeplineau condiţiile legale pentru a putea fi luate în considerare la deducerea TVA-ului, deoarece, aşa cum rezultă din raportul de constatare întocmit de specialiştii P.N.A., facturile emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL, SC U. SRL reprezintă operaţiuni de tipul prestărilor de servicii care nu au anexate nici un fel de documente justificative (contract de prestări servicii, deviz, situaţii de plată etc) din care să rezulte natura şi valoarea serviciilor prestate în acest sens [obligatorii conform art. 29 lit. b) din Legea nr. 345/2002] şi nu conţin toate elementele prevăzute de Legea nr. 345/2002 pentru a putea fi luate în considerare la deducerea TVA-ului aferent (potrivit art. 29 din Legea nr. 345/2002 şi Ordinul ministrului finanţelor nr. 29 din 14 ianuarie 2003 privind aplicarea H.G. nr. 831/1997 „pe facturile fiscale care se utilizează pentru prestări de servicii se vor menţiona, în mod expres, numărul şi data contractului (respectiv ale comenzii, în cazul prestărilor de servicii ocazionale care nu au la bază un contract), deoarece nu sunt denumite sau menţionate serviciile la care se referă, nu cuprind cantităţile, preţul unitar şi numărul contractului de prestări servicii la care se referă, iar pentru aceste servicii nu au fost întocmite devize ori situaţii de lucrări care să le justifice deoarece nu existau contracte de prestări servicii încheiate de SC C.A. SRL cu aceste societăţi, iar facturile de la SC M.C.C. România SRL sunt pentru achiziţionarea de băuturi alcoolice [potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 345/2002 „Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la băuturile alcoolice şi produse din tutun destinate acţiunilor de protocol”], concluzionând că pentru perioada 01 mai 2003 - 31 august 2003, prin procesul-verbal din data de 12 septembrie 2003 înregistrat la D.G.F.P. Timiş în 12 septembrie 2003 întocmit de inspectorul de specialitate B.M., s-a aprobat deducerea nelegală a sumei de 279.586.691 ROL ca TVA ce trebuia rambursat SC C.A. SRL.
Se reţine de către D.N.A. că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale s-a confirmat faptul că SC C.A. SRL nu avea drept de deducere a TVA-ului pentru facturile fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL şi SC U. SRL, deoarece cele 3 societăţi nu au condus contabilitatea de gestiune referitoare la calculul costurilor serviciilor prestate în favoarea SC C.A. SRL şi nu există o fundamentare a costului serviciilor prestate, iar persoanele responsabile cu conducerea contabilităţii şi întocmirea declaraţiilor fiscale la SC C.A. SRL (respectiv inculpata A.) nu a respectat dispoziţiile legale privind exercitarea dreptului de deducere a TVA.
Din verificările efectuate s-a mai stabilit că SC C.A. SRL a mai beneficiat de restituirea ilegală a sumei de 179.071.915 ROL reprezentând TVA-ul aferent unei facturi emise de SC L. SRL, factură înregistrată în registrul jurnal de cumpărări al SC C.A. SRL aferent lunii august 2003 dar care nu s-a regăsit fizic în documentele financiar contabile de aprovizionare ale societăţii, documente care stau la baza întocmirii registrului jurnal de cumpărări, iar din verificările efectuate la SC L. SRL Timişoara s-a constatat că factura respectivă a fost anulată şi toate cele trei exemplare ale facturii se află la furnizorul SC L. SRL care nu a expediat SC C.A. SRL nici un exemplar al facturii respective.
De altfel, caracterul formal al controlului şi faptul că s-a încălcat metodologia de lucru rezultă şi din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiş, în care se constată faptul că: „Deoarece, conform procesului verbal data începerii controlului la sediul societăţii este anterioară datei de înregistrare a cererii de rambursare TVA în urma căreia a fost declanşată verificarea şi acest control s-a efectuat într-o perioadă de doar trei zile, ne exprimăm îndoiala cu privire la realitatea celor consemnate în procesul-verbal. În anexele la procesul-verbal din 12 septembrie 2003 existente la dosarul fiscal al societăţii aflat la A.F.P. Timişoara nu se afla nici un document sau act care să ateste realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL la Spitalul de copii şi nici copii ale facturilor emise de societate în regim de scutire a TVA pentru lucrările efectuate la obiectivul menţionat mai sus. De asemenea, nu se regăsesc în anexele la procesul-verbal copii după facturile în care sunt înscrise intrările destinate realizării de către SC C.A. SRL a lucrărilor la Spitalul de copii. Deoarece din procesul-verbal din 12 septembrie 2003 şi anexele acestuia nu rezultă realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL la Spitalul de copii şi nici TVA aferent lucrărilor efectuate pentru care societatea a beneficiat de scutire cu drept de deducere, propun reverificarea acestor aspecte. În perioada verificată, respectiv 01 mai 2003 - 31 august 2003, societatea a beneficiat de scutirea cu drept de deducere a TVA pentru lucrările de construcţii de locuinţe pentru tineret prin A.N.L. în anexele la procesul-verbal din 12 septembrie 2003 la dosarul fiscal al societăţii aflat la A.F.P. Timişoara nu se află nici un act sau document care să ateste realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL pentru construirea de locuinţe pentru tineret prin A.N.L. şi nici copii ale facturilor emise către A.N.L. pentru lucrările de construcţii efectuate la locuinţele pentru tineret. Deoarece din procesul-verbal din 12 septembrie 2003 şi anexele acestuia nu rezultă realitatea lucrărilor efectuate de SC C.A. SRL pentru construirea de locuinţe pentru tineret prin A.N.L. şi nici TVA aferentă lucrărilor efectuate la obiectivul mai sus menţionat pentru care societatea a beneficiat de scutire cu drept de deducere, propun reverificarea acestor aspecte.”. De asemenea, s-a concluzionat că „la soluţionarea cererii de rambursare TVA cu control anticipat din 10 septembrie 2003 nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 7 alin. (5), (6), (7) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 621 din 13 mai 2003”.
Cererea SC C.A. SRL de rambursarea cu control anticipat a sumei de 1.354.635.237 ROL reprezentând TVA aferent perioadei 01 aprilie 2003 - 31 aprilie 2003 înregistrată în 14 mai 2003 la A.F.P. Timişoara şi în 14 mai 2003 la Direcţia de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş, finalizată prin procesul-verbal din data de 23 mai 2003 întocmit de inspectorii L. şi O., prin care s-a aprobat rambursarea nelegală a sumei de 292.369.776 ROL, aşa cum rezultă atât din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpata P., cât şi din declaraţiile martorilor, a fost însoţită de intervenţia în favoarea SC C.A. SRL pe care inculpata P. a făcut-o pe lângă martorul B., căruia i-a cerut să repartizeze cererea de rambursare a TVA-ului depusă de această societate inspectoarei L.M. cu care inculpata era în relaţii apropiate (fiind foste colege de serviciu la SC C.A. SA, înainte de a fi angajate la finanţele publice, iar apoi au fost colege la Biroul rambursări TVA din cadrul D.G.F.P. Timiş). De altfel, din conţinutul discuţiilor telefonice purtate între inc. P. şi martora L. rezultă că martora îi comunica inculpatei P. tot ceea ce constata cu ocazia controalelor fiscale la societăţile comerciale aflate în sfera de protecţie a inculpatei P., iar apoi, de comun acord, stabileau modalitatea de rezolvare a eventualelor probleme (prin neîntocmirea actului de constatare, nedispunerea măsurilor legale, prin determinarea reprezentantului societăţii să-şi retragă cererea de rambursare şi să o depună la o dată ulterioară, după ce rezolvarea neregulilor contabile) astfel încât, urmare a intervenţiei inculpatei P. controlul a avut un caracter formal, societatea beneficiind în mod nelegal de deducerea de TVA pentru mai multe facturi fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL şi SC U. SRL, facturi care nu îndeplineau condiţiile legale (întrucât lipseau aceleaşi elemente ca la facturile analizate cu referire la controlul efectuat în septembrie 2003 la SC C.A.) şi pentru facturile emise de SC M.C.C. România SRL aferent unor achiziţii de băuturi alcoolice, aspecte care rezultă atât din raportul de constatare întocmit de specialiştii P.N.A., cât şi din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale.
De altfel, caracterul formal al controlului şi faptul că s-a încălcat metodologia de lucru rezultă, ca şi în cazul controlului la care am făcut referire mai sus, şi din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiş, în care se constată faptul că „(...) la soluţionarea cererii de rambursare TVA cu control anticipat din 14 mai 2003 nu a fost respectată procedura prev. de art. 7 alin. (5), (6), (7) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 621 din 13 mai 2003. În ceea ce priveşte condiţiile în care a fost acordată rambursarea TVA acuzarea consideră că este necesară reverificarea aspectelor constatate în procesul-verbal din 26 mai 2003 în legătură cu scutirea cu drept de deducere a TVA pentru lucrările de construcţii de locuinţe efectuate de SC C.A. SRL prin A.N.L. şi pentru lucrările de consolidare şi modernizare efectuate de societate la Spitalul clinic de copii în vederea stabilirii cu claritate a realităţii lucrărilor efectuate”. Organele de control din cadrul A.N.A.F. - Direcţia de audit public intern au mai constatat că nu s-au respectat dispoziţiile privind metodologia de compensare şi de rambursare a TVA, deoarece inspectorii au menţionat că au verificat modul de constituire şi virare al mai multor impozite şi fonduri, metodologia de lucru fiind încălcată şi prin modul în care funcţionarii din cadrul A.F.P. Timişoara au realizat compensarea creanţelor bugetare neachitate şi modul în care au dispus restituirea TVA.
Cererea SC C.A. SRL de rambursare cu control anticipat a sumei de 1.842.932.886 ROL înregistrată în 11 noiembrie 2003 la A.F.P. Timişoara, finalizată prin procesul-verbal din 25 noiembrie 2003 al Direcţiei de Control Fiscal Timiş prin care s-a aprobat rambursarea în mod nelegal a sumei de 367.079.430 ROL, aşa cum rezultă atât din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpata P., cât şi din declaraţiile martorilor, a fost însoţită de intervenţia în favoarea SC C.A. SRL pe care inculpata P. a făcut-o pe lângă funcţionarii din cadrul Direcţiei de Control Fiscal pentru rezolvarea cu celeritate a cererii şi pentru efectuarea unui control formal, aspecte care rezultă şi din raportul de constatare întocmit de specialiştii P.N.A., din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale şi din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiş de Direcţia de audit public din cadrul A.N.A.F., în care se constată faptul că la efectuarea controlului s-a încălcat metodologia de lucru.
Astfel, din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpata P. şi inculpata A. rezultă că cele două au stabilit modul în care vor acţiona în cazul acestei noi cereri ce urma să fie depusă de SC C.A. SRL, sens în care urmau să intervină la funcţionarii din cadrul Direcţiei de Control Fiscal şi totodată inculpata A. o informează pe inculpata P. despre demersurile pe care Ie-a făcut în legătură cu construcţia casei din localitatea Dumbrăviţa (despre faianţa care urmează să vină din Italia, despre marmura şi parchetul care urmează să fie montate, despre finisarea pereţilor, despre gardul care urmează să fie construit de SC A. SA din dispoziţia expresă a inculpatei A., despre amenajarea curţii, amenajare făcută tot de SC A. SA din dispoziţia expresă a inculpatei A.).
Intervenţia inculpatei P. s-a materializat nu doar în rezolvarea cu celeritate a cererilor şi în virarea banilor (în condiţiile în care aşa cum rezultă din conţinutul convorbirilor purtate de inculpata P. cu martorul B. Direcţia de Control Fiscal avea multe cereri mai vechi ale altor societăţi comerciale), ci şi în caracterul formal al controlului şi în aprobarea spre rambursare a întregii sume solicitate de SC C.A. SRL inclusiv pentru mai multe facturi emise de SC T.A. SRL, SC D. SRL, SC U. SRL, care, ca şi facturile la care s-a făcut referire mai sus, nu îndeplineau cerinţele legale, nefiind completate cu toate elementele obligatorii şi nu erau însoţite de documentele justificative obligatorii conform dispoziţiilor legale, situaţie în care nu putea fi acceptată rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, aspecte care rezultă atât din raportul de constatare întocmit în cauză de specialiştii P.N.A., din raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale şi din concluziile raportului privind rezultatele verificărilor efectuate la D.G.F.P. Timiş efectuat de A.N.A.F. - Direcţia de audit public intern.
Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat şi faptul că inculpata P., în calitatea sa de director al A.F.P. Timişoara, a desfăşurat activităţile infracţionale descrise mai sus în scopul favorizării SC C.A. SRL, primind în schimb de la inculpata A., administratorul acestei societăţi, foloase materiale necuvenite constând în construirea şi amenajarea unei vile cu 9 camere şi a unor anexe în localitatea Dumbrăviţa, foloase necuvenite care însumează 3.378.838.555 ROL, deoarece la mijlocul anului 2002 inculpata P. şi soţul său au angajat la A. Bank - Sucursala Timişoara un credit care avea un termen de rambursare în 120 luni pentru a cumpăra imobilul situat în localitatea Dumbrăviţa cu preţul de 20.000 dolari S.U.A. (14.000 dolari S.U.A. provenind din credit, conform contractului de vânzare-cumpărare autentic şi din contractul de facilitate de credit din 29 mai 2002). La scurt timp după cumpărarea acestui imobil, inculpata P. a acceptat primirea de la inculpata A. (administrator al SC C.A. SRL) a lucrărilor de construire şi amenajare a imobilului constituit din 9 încăperi (inclusiv gardul, anexele constând în garaj, bucătărie de vară, magazie, baie de serviciu, precum şi lucrările privind dotarea acesteia cu instalaţii sanitare şi centrală termică şi amenajarea curţii) din localitatea Dumbrăviţa pe terenu! achiziţionat anterior, lucrări care au fost efectuate de SC C.A. SRL cu materiale de construcţii scoase din fondurile acestei societăţi şi însuşite de către inculpata A.M.E. în favoarea sa, aspecte care rezultă atât din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cele două inculpate (din care rezultă în mod cert că bunurile încorporate în locuinţa inculpatei P., respectiv instalaţiile sanitare, au fost achitate din fondurile SC C.A. SRL), din rezultatele verificărilor efectuate de organele de urmărire penală la SC R.I. SRL Timişoara (factura fiscală şi certificatul de garanţie au fost emise pe numele SC C.A. SRL, iar la rubrica utilizator este consemnat numele inculpatei P.L. şi adresa imobilului din localitatea Dumbrăviţa) şi la locuinţa inculpatei P. (unde au fost identificate ca fiind montate în cele două băi din imobilul său obiectele sanitare inclusiv cada cu hidromasaj şi centrala termică, despre care se face referire în conţinutul convorbirilor telefonice purtate de cele două), din rezultatul verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Timiş în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL (care au stabilit că factura R. a fost înregistrată în registrul jurnal de cumpărări aferent lunii septembrie 2003, iar suma de 205.684.022 ROL a fost achitată de către SC C.A. SRL şi nu a fost întocmit deviz de lucrări ori comandă), din raportul de constatare întocmit în cauză de specialiştii P.N.A., din raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale (din care rezultă că bunurile respective au fost incluse în mod nelegal pe cheltuielile generale ale SC C.A. SRL prin întocmirea mai multor bonuri de consum deşi bunurile nu se regăsească în patrimoniul societăţii ori în lucrările de construcţii realizate în mod legal de societate, iar prin înregistrarea acestei facturi fiscale în contabilitate societăţii s-a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit al SC C.A. SRL cu valoarea acestor bunuri, cheltuielile respective nefiind deductibile fiscal, nefiind aferente veniturilor realizate la acea dată şi nefiind efectuate în interesul societăţii), ca şi din declaraţiile martorilor B. (care a arătat că în toamna anului 2002 inculpata A. a fost cea care i-a cerut să facă proiectul de arhitectură pentru casa familiei P. ce urma să fie realizată de SC C.A. SRL, l-a pus în legătură cu familia P., dar l-a atenţionat de la început să nu discute problemele financiare ale acestui proiect cu membrii familiei P. deoarece contravaloarea acestui proiect îi va fi decontată de SC C.A. SRL odată cu alte lucrări aflate la acea dată în derulare între SC C.A. SRL şi SC A.B. SRL, C.E. (care a arătat că în data de 22 septembrie 2004 sau în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2004 inculpata A., care fusese citată pentru audiere la P.N.A., i-a cerut să întocmească devize ofertă pentru lucrările efectuate la locuinţa inculpatei P. în baza planurilor de construcţie pe care le avea la dispoziţie, inculpata încercând astfel să-şi acopere activitatea infracţională efectuată în legătură cu construirea, amenajarea şi dotarea imobilului inculpatei P., deşi aceste devize s-a stabilit în mod cert că sunt false ca şi moment al întocmirii lor şi ca şi conţinut deoarece nu reflectă toate lucrările efectuate respectiv nu se regăseşte ca fiind montată la locuinţa inculpatei centrala termică cu funcţionare pe bază de gaze, ci în aceste devize este menţionat în mod eronat că la locuinţa inculpatei s-ar fi montat un alt tip de centrală cu funcţionare pe bază de combustibil uşor - motorină - aspect care rezultă din raportul de constatare al specialiştilor P.N.A.) şi din faptul că proiectele pentru instalaţii şi lucrări de construcţii au fost efectuate de SC U. SRL Timişoara (aparţinând familiei A.). De asemenea, din verificările efectuate a rezultat că operaţiile privind lucrările efectuate de SC C.A. SRL la imobilul inculpatei P.K.I. (valoarea lor, materialele de construcţii înglobate) au fost înregistrate doar într-o foarte mică măsură în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL, ca venituri realizate sau ca şi cheltuieli individualizate pe lucrare.
Din probele administrate s-a mai stabilit că în cursul lunii decembrie a fost finalizată construcţia casei inculpatei P. (când a fost achiziţionat şi montat mobilierul de la SC M. SRL), iar finalizarea tuturor lucrărilor (inclusiv curtea interioară şi gardul împrejmuitor) a fost realizată, cu materialele de construcţie utilizate din fondurile societăţii, de SC C.A. SRL în cursul lunii aprilie 2004, aspect care rezultă inclusiv din lămuririle date expertului tehnic de A.C. (consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 03 noiembrie 2004).
În ceea ce priveşte valoarea materialelor şi a celorlalte cheltuieli suportate de SC C.A. SRL pentru construirea acestei vile, prin expertiză tehnică de evaluare a lucrărilor de construcţii s-a stabilit că valoarea de construcţie a imobilului, raportat la perioada de efectuare a lucrărilor, este în sumă totală de 3.411.708.155 ROL, din care 3.378.838.555 ROL reprezintă cheltuielile suportate de SC C.A. SRL (din care 2.839.360.131 ROL reprezintă costul lucrărilor şi 539.478.424 ROL reprezintă TVA), iar suma de 32.869.600 ROL reprezintă cheltuieli privind taxe, racorduri şi branşamente suportate de beneficiar, iar din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză în cursul urmăririi penale rezultă că în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL au fost înregistrate două facturi fiscale emise de această societate pentru P.L., prima la data de 02 mai 2003 pentru suma totală de 370.000.000 ROL reprezentând „avans lucrări de construcţii conform contract” (fără a se specifica numărul contractului sau obiectivul pentru care s-a facturat avansul respectiv, iar în absenţa specificării lucrării pentru care s-a emis această factură expertul a opinat că avansul achitat în perioada 02 mai 2003 - 20 mai 2003 nu poate fi considerat ca şi contravaloare a lucrărilor de construcţii aferente imobilului din localitatea Dumbrăviţa) şi a doua la data de 31 decembrie 2003 pentru suma totală de 415.250.500 ROL, reprezentând „lucrări construcţii conform contract” (înregistrată în jurnalul de vânzări aferent lunii decembrie 2003, dar plata acestei facturi a fost efectuată doar la data de 28 septembrie 2004, după data dispunerii măsurilor preventive faţă de cele două inculpate).
Parchetul arată că din probele administrate pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că aceste facturi nu conţin date reale deoarece la data de 31 decembrie 2003 lucrările de construcţii ale imobilului familiei P. erau finalizate, iar SC C.A. SRL ar fi trebuit să factureze întreaga valoare a lucrărilor de construcţii efectuate, în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL nu a fost identificat nici un deviz ori situaţie de lucrări, şi nici alt document de evidenţă contabilă care să justifice modul în care a fost determinată suma de 415.250.500 ROL, iar din declaraţia inculpatei H. (care a întocmit a doua factură) rezultă că în data de 15 decembrie 2003 inculpata A. a plecat în concediu şi i-a lăsat scris pe un bilet datele cu care să completeze factura respectivă pentru a putea colecta TVA deoarece era sfârşit de lună şi de închidere a situaţiilor contabile pe anul fiscal 2003.
Astfel din nota de redare a convorbirii telefonice din 23 octombrie 2003, orele 12.22, dintre inculpata P.K.I. şi numita R.L., administrator al SC P.R. SRL, rezultă că diversele materiale de construcţii procurate de această societate pentru inculpata P.K.I. au fost facturate la cerea acestei inculpate pe firma SC C.A. SRL, relevant fiind următorul dialog:
Din verificările efectuate de Garda Financiară la SC P.R. SRL, materializate în nota de constatare din 19 octombrie 2004, rezultă că această societate a emis către SC C.A. SRL un număr de 20 facturi fiscale în perioada 27 octombrie 2003 - 17 ianuarie 2004, în valoare de 50.267.955 ROL reprezentând diverse materiale de construcţii (plăci ghips carton, profile, etc.), cât şi materiale consumabile pentru construcţii (şuruburi, burghie, bandă ghips carton, etc), materiale care urmărirea penală reţine că sunt incluse în valoarea totală a imobilului din localitatea Dumbrăviţa, oferit ca folos material necuvenit inculpatei P. de către inculpata A.
De asemenea, aceeaşi concluzie, că lucrările de construire a imobilului înglobând şi materialele de construcţii constituie în realitate un folos material necuvenit inculpatei P. pentru serviciile pe care aceasta Ie-a făcut în favoarea SC C.A. SRL, rezultă şi din activităţile infracţionale săvârşite de inculpata P., după ce imobilul său a fost finalizat de SC C.A. SRL, activităţi prin care a încercat să acopere faptul că imobilul a fost construit de această societate (determinarea inculpaţilor T., H. şi P.L. la întocmirea unor acte false şi la postdatarea lor) deşi lucrările la imobil erau terminate la data efectuării recepţiei în luna august 2004, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor B.N., G.M. şi H.J.C., din procesul-verbal de recepţie care a fost folosit la intabularea imobilului în cartea funciară, din cererea adresată la data de 18 august 2004 de inculpatul P.L. Primăriei Dumbrăviţa, privind eliberarea unei adeverinţe care să ateste existenţa faptică a construcţiei conform autorizaţiei de construire emise de primărie, adeverinţă care i-a fost emisă după ce martorul H. a verificat realitatea existenţei construcţiei pentru a fi folosită la înscrierea în cartea funciară a imobilului.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a acvirat dosarul Parchetului cu nr. 52/P/2004, s-au audiat martorii: D.D.P., J.J., B.N., A.T., S.V.M., L.M., G.G.O., C.M., C.S., C.R., M.T.S., C.F.A., B.A.F., B.A., B.M.L., B.M.S., B.C.D., C.C., N.L., H.J.C., S.D., C.A., I.M., G.M., J.I., R.G., G.M., B.N., V.I., D.D.N., C.I.M., B.V.L., C.D., L.G., T.D., F.I., H.F., au fost audiaţi inculpaţii în condiţiile art. 323 C. proc. pen., fiind efectuate expertizele judiciare contabile, respectiv de construcţii de către experţii I.N. şi D.M., şi obiecţiunile la expertiză.
Cu privire la cele două expertize judiciare întocmite în faza de urmărire penală instanţa constată că în momentul întocmirii acestora s-au încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţie, cu privire la dreptul la un proces echitabil.
În speţă, la data efectuării expertizei tehnice contabile de către expertul H.P. şi a expertizei în construcţii efectuate de expertul I.G., inculpatele, faţă de care se luase măsura arestării preventive, nu au avut posibilitatea să propună obiective de expertiză ori de a prezenta înscrisuri sau alte acte contabile şi nu au fost citate de către experţi.
De asemenea, experţii au fost desemnaţi de către Biroul local de expertize Arad, cu încălcarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) cu referire la art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 2/2000, în care se arată că în vederea emiterii recomandării experţilor, cererea se adresează Biroului local care funcţionează pe lângă fiecare tribunal. În această situaţie cererea trebuia adresată Biroului local de expertize al Tribunalului Timiş şi nu Biroului de expertize al Tribunalului Arad.
Scopul principal al art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, este de a arăta care sunt garanţiile procedurale care trebuie să însoţească judecarea acuzaţiilor în materie penală.
Aceste garanţii se referă, pe de o parte la instanţa care trebuie sa fie independentă şi imparţială, iar pe de altă parte, la procedură, ce trebuie să fie caracterizată prin a fi publică, echitabilă şi desfăşurată într-un termen rezonabil.
Dreptul la un proces echitabil nu se limitează la aspectele prevăzute de parag. 2 şi 3 ale art. 6 ce enumeră în mod nelimitativ anumite drepturi care constituie elementele esenţiale ale noţiunii mai generale de proces echitabil conţinute în primul paragraf, noţiunea de proces echitabil presupunând printre altele şi egalitatea armelor, precum şi principiul contradictorialităţii.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii armelor, cere ca fiecare parte să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-şi expune cauza în faţa instanţei sau la urmărire penală, în condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţă de partea adversă.
În materie penală acest principiu presupune egalitatea armelor nu doar faţă de Ministerul Public, care susţine acuzarea, dar şi faţă de partea civilă. Acest principiu cere ca fiecare parte să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei, să îşi exprime punctul de vedere cu privire la existenţa, conţinutul şi autenticitatea acestor probe, într-o formă şi intr-un interval de timp adecvate.
În temeiul acestui principiu trebuie acordat ambelor părţi un drept comparabil de acces la dosarul cauzei, lipsa accesului la o parte din probele pe care se bazează acuzarea fiind de natură să ducă la constatarea încălcării acestui principiu, egalitatea armelor mai cere şi acordarea posibilităţii pentru acuzat de a combate argumentele - invocate de partea adversă sau de Ministerul Public.
Neacordarea posibilităţii inculpatelor P.K.I., A.M. şi H.A. aflate în stare de arest preventiv să propună obiective la rapoartele de expertiză întocmite la urmărirea penală, să ia legătura cu aceşti experţi, să propună un expert care să controleze concluziile prezentate de expertul propus de procuror, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenţie. În acest sens, în cauza Bonsch, hotărârea din 06 mai 1985, precum şi prin hotărârea din 18 martie 1997, cauza Mantovanelli vs. Franţa s-a considerat că întrucât reclamanţii nu au avut posibilitatea de a propune un expert care să combată concluziile prezentate de expertul propus de procuror, dispoziţiile art. 6 au fost încălcate.
În acelaşi sens, încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţie o reprezintă şi lipsa accesului inculpatelor la o parte din probele pe care se bazează acuzarea, aceasta fiind de natură să ducă la constatarea încălcării principiului egalităţii armelor.
În concluzie, constatând încălcarea art. 6 din Convenţie în momentul întocmirii rapoartelor de expertiză din faza de urmărire penală, instanţa va înlătura concluziile acestor expertize şi va avea un vedere numai rapoartele de expertiză întocmite in faza de cercetare judecătorească.
Prin rechizitoriul D.N.A., inculpata P.K.I. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitate la delapidare, prev. de art. 26, art. 2151 alin. (2) C. pen., în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals intelectual, prev. de art. 25, art. 289 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpatei A.M.E. să întocmească în fals decontul TVA aferent lunii februarie 2004 şi declaraţia de impozit pe profit aferentă anului 2003, pe care aceasta Ie-a depus la organul fiscal, prin care, în mod artificial a creat datorii la bugetul de stat pentru a justifica astfel înfiinţarea nelegală a popririi terţului SC C. SA; instigare la fals intelectual, prev. de art. 25, 289 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea învinuitului B.C.D. de a întocmi în fals la date diferite dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, documentaţia (titlurile executorii) pentru înfiinţarea popririi asupra terţului SC C. SA şi pentru punerea în executare a acestei măsuri de executare silită; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu semnarea actelor de executare, prin care a atestat în mod nereal date necorespunzătoare adevărului; uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu depunerea formelor de executare întocmite în fals la instanţa de judecată pentru menţinerea popririi şi cu folosirea acestor documente pentru recuperarea sumei de bani de la SC C. SA; fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu emiterea unui certificat de atestare fiscală în favoarea SC C.A. SRL conţinând date necorespunzătoare adevărului; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25, 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea învinuitului B.M.S. să antedateze la data de 21 mai 2004 decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, cu data de 12 martie 2004, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25, 290 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2), cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpaţilor T.C.L. şi P.L. să întocmească în fals şi să semneze contractul de prestări servicii, situaţia de lucrări, facturile şi chitanţele emise în numele SC D.R. SRL şi SC C.C. SRL; instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, neurmată de executare, prev. de art. 25, 29, 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpatei A.M. să întocmească în fals sau să antedateze un contract pentru a justifica suma înregistrată în contul 462 al bilanţului contabil pe anul 2002, în eventualitatea efectuării unui control de către C. Bank - Sucursala Timiş; infracţiuni informatice prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpata A.M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de: cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003; dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; delapidare, prev. de art. 2151 alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen.; evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; fals intelectual la Legea contabilităţii, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; instigare la săvârşirea unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, rămasă în forma tentativei, prev. de art. 25, 20 C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu întocmirea decontului TVA aferent lunii februarie 2004, a declaraţiei de impozit pe profit aferentă anului 2003, cu date nereale, înscris care a fost depus la organul fiscal, prin care s-au atestat datorii nereale către bugetul de stat pentru justificarea înfiinţării popririi asupra terţului de către A.F.P. Timişoara; fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modificarea datelor reale din bilanţul contabil pe anul 2001 în scopul obţinerii creditului solicitat de la C. Bank; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu falsificarea datelor reale din balanţa de verificare sintetică de pe luna septembrie 2003, ce a fost depusă la C. Bank - Sucursala Timişoara, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Analizând infracţiunile reţinute in sarcina inculpatelor A.M. şi P.K.I. s-au constatat următoarele:
La 10 februarie 1999 D.G.F.P. Timiş, în calitate de beneficiar, a incheiat cu antreprenorul general SC C. SA un contract de construire pentru sediul comun al D.G.F.P. Timiş. La 10 martie 1999 între SC C. SA şi SC C.A. SRL din Timişoara s-a încheiat un contract de subantrepriză, SC C.A. SRL urmând a executa o parte din lucrările de construcţie la sediul D.G.F.P. Timiş. Datorită împrejurării că, potrivit contractului încheiat cu SC C. SA, se prevedea plata doar către antreprenorul general a lucrărilor de construcţie, beneficiarul achita antreprenorului costul lucrărilor, însă antreprenorul general achita cu foarte mare întârziere subantreprenorului contravaloarea lucrărilor executate de acesta şi recepţionate de beneficiar. Astfel, s-a ajuns ca la începutul lunii februarie 2004 SC C. SA, în calitatea sa de antreprenor general, să aibă datorii către subantreprenorul său SC C.A. SRL de 2.415.496.986 ROL.
Situaţia plaţilor SC C. SA cu întârziere către subantreprenorul SC C.A. SRL din partea antreprenorului general a fost adusă la cunoştinţa beneficiarului de repetate ori, încercând-se găsirea unei modalităţi de schimbare a modului de plată, acreditându-se chiar ideea unor plăţi directe din partea beneficiarului către subantreprenor pentru lucrările executate de acesta. În acest sens, exista chiar şi un acord exprimat în scris de către Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Monitorizare Achiziţii, prin adresa din 19 decembrie 2000, în care se precizează că „persoana juridică achizitoare poate face decontarea directă a situaţiilor de lucrări către subantreprenorii de specialitate la data la care s-a făcut alocaţia bugetară în baza unui acord scris între investitor, antreprenorul general, subantreprenorul de specialitate”.
Prin adresa din 11 ianuarie 2001, D.G.F.P. Timiş comunică SC C.A. SRL că pentru a se putea realiza pe viitor decontarea directă a contravalorii lucrărilor de construcţie executate trebuie obţinut acordul antreprenorului general, SC C. SA Arad.
Existând acest debit al antreprenorului general SC C. SA Arad către subantreprenorul SC C.A. SRL, situaţia fiind adusă la cunoştinţa beneficiarului D.G.F.P. Timiş, în baza declaraţiilor depuse de SC C.A. SRL privind decontul de TVA, respectiv impozitul pe profit, A.F.P. Timişoara constată existenţa unei creanţe a SC C.A. SRL către bugetul de stat. Astfel, se emit două titluri executorii asupra debitoarei faţă de bugetul de stat SC C.A. SRL, din 12 martie 2004 pentru suma de 2.040.033.213 ROL, reprezentând TVA de plată, respectiv din 12 martie 2007 pentru suma de 420.246.752 ROL, impozit pe profit de plată către bugetul de stat.
Pentru recuperarea acestor creanţe la bugetul de stat, A.F.P. Timişoara, cunoscând ca SC C.A. SRL are de încasat de la SC C. SA Arad sume de bani, a demarat, potrivit C. fisc., executarea silită prin poprirea sumelor de bani ce erau datorate de SC C. SA. Această poprire a fost înfiinţată prin adresa din 15 martie 2003. Continuând această procedură de executare silită asupra terţului, debitor al persoanei urmărite, A.F.P. Timiş depune la instanţa competentă, Judecătoria Arad, o cerere prin care solicită instanţei menţinerea popririi instituite asupra terţului SC C. SA Arad prin adresa de înfiinţare a popririi din 16 martie 2004 şi să se dispună începerea executării silite.
Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 3907 din 08 iunie 2004, pronunţată în Dosar nr. 5142/2004, rămasă irevocabilă prin reapelare, admite în parte cererea reclamantei creditoare A.F.P. Timişoara şi dispune menţinerea popririi asupra terţului poprit SC C. SA Arad, poprire ce a fost instituită prin adresa din 16 martie 2004, respingând capătul de cerere având ca obiect dispunerea începerii executării silite. În esenţă, motivarea hotărârii s-a întemeiat pe recunoaşterea datoriei de către terţul poprit SC C. SA Arad, pe care o avea faţă de debitorul SC C.A. SRL.
Relevant în aprecierea stării de fapt cu privire la această poprire instituită faţă de terţul SC C. SA este şi declaraţia martorului C.D., preşedinte al SC C. SA, care, în mod constant, atât în faza urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească a explicat mecanismul şi modalitatea în care s-a instituit poprirea asupra conturilor societăţii sale. Esenţiale sunt susţinerile acestui martor cu privire la recunoaşterea datoriei către SC C.A. SRL, precum şi la împrejurarea că prin instituirea popririi SC C. SA nu a fost afectată în vreun fel, apreciind în cele din urmă chiar firesc că datoriile acumulate de societatea sa să fie achitate.
Prin urmare, relativ la operaţiunea de înfiinţare a popririi terţului SC C. SA, se poate reţine legalitatea acesteia. În sprijinul acestor concluzii se înscriu şi concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în faza de cercetare judecătorească, ce susţine de asemenea aceste aspecte, existând o analiză amplă în cadrul acestei probe ştiinţifice a premiselor şi condiţiilor concrete în care s-au derulat operaţiunile de executare silită, toate fiind expuse în cadrul raportului de expertiză, respectiv în răspunsul la obiecţiuni al aceloraşi experţi, probă ştiinţifică admisă de instanţă.
În această situaţie, nu sunt întrunite elementele constitutive privind săvârşirea infracţiunilor de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25, 289 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea învinuitului B.C.D. de a întocmi în fals la date diferite, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice documentaţia (titlurile executorii) pentru înfiinţarea popririi asupra terţului SC C. SA şi pentru punerea în executare a acestei măsuri de executare silită; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu semnarea actelor de executare, prin care a atestat în mod nereal date necorespunzătoare adevărului; uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu depunerea formelor de executare întocmite în fals la instanţa de judecată pentru menţinerea popririi şi cu folosirea acestor documente pentru recuperarea sumei de bani de la SC C. SA, reţinute în sarcina inculpatei P.K.I. Acelaşi raport de expertiză explică modalitatea în care au fost stabilite debitele faţă de bugetul de stat pentru SC C.A. SRL, natura acestor debite, respectiv TVA de plată sau impozite, precizând posibilitatea ca anumite declaraţii fiscale ale agentului economic să poată suferi modificări, respectiv aduceri la zi, în funcţie de situaţia economico-financiară a subiectului fiscal.
Având în vedere cele arătate mai sus cu privire la expertizele efectuate în faza de urmărire penală, au fost înlăturate concluziile acestor expertize în care s-a apreciat că SC C.A. SRL nu ar fi avut datoriile faţă de bugetul de stat în cuantumul declarat, apreciind că înfiinţarea popririi este nelegală deoarece nu se datorau aceste sume. Această expertiză nu face nici o referire la posibilităţile agentului economic de a face declaraţii rectificative, sau de a actualiza periodic, în funcţie de situaţia economico-financiară debitele sale faţă de bugetul de stat.
Expertiza din faza de urmărire penală a exclus în mod arbitrar orice posibilitate a agentului economic subiect fiscal de a modifica fie rectificativ, fie prin reveniri ulterioare situaţia debitelor faţă de bugetul de stat. Deşi la momentul în care s-a efectuat expertiza nu era stipulată o normă expresă în acest sens, ulterior, evoluţia legislaţiei a venit în reglementarea acestei necesităţi de ordin obiectiv, prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 179 din 14 mai 2007, instituindu-se posibilitatea rectificării deconturilor de TVA printr-o adresă, fără a se mai aştepta termenul de depunere a declaraţiilor aferente lunilor următoare.
Un aspect de necontestat ce se regăseşte atât în expertiza de la urmărirea penală, cât şi cea din faza de cercetare judecătorească este acela ca SC C.A. SRL, din banii popriţi la terţul SC C. SA a achitat exclusiv din contul de Trezorerie obligaţii faţă de bugetul de stat.
Aceste probe ştiinţifice, fundamentate pe înscrisuri, înlătură susţinerea acuzării, relativ la influenţa inculpatei P.K.I. asupra funcţionarilor din cadrul D.G.F.P. Timiş pentru instituirea popririi şi executarea silită a terţului SC C. SA Arad ca şi cele cu privire la caracterul fals al celor două înscrisuri, respectiv decontul TVA şi declaraţia de impozit pe profit.
Relativ la maniera de a înregistra aceste declaraţii fiscale, martorii B.M.S. şi B.C.D. au arătat cu prilejul audierii lor în şedinţa publică prezentând situaţia existentă la sediul A.F.P. la acea vreme, şi explicând de ce apare un singur număr de sigiliu pe aceste declaraţii.
Tot din declaraţiile acestor martori nu se confirmă susţinerea acuzării că, datorită atitudinii autoritare a inculpatei P.K.I., au procedat astfel, ei înţelegând că trebuie să înregistreze anumite declaraţii pe care agentul economic Ie-a prezentat organului fiscal.
Cu privire la eliberarea certificatului de atestare fiscală din 12 decembrie 2003 în vederea participării SC C.A. SRL la o licitaţie pentru efectuarea de lucrări de construcţie la Spitalul Timişoara, răspunsul este dat de expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătoreşti, ce conchide că eliberarea acestui certificat de atestare fiscală de către A.F.P. Timişoara s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale pentru emiterea lui, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 25, 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea martorului B.M.S. să antedateze la data de 21 mai 2004 decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi declaraţia privind impozitul pe profit arefemtă anului fiscal 2003, cu data de 12 martie 2004.
Experţii mai evidenţiază aspectul existenţei în mai multe exemplare ale aceleeaşi fişe de evidenţă pe plătitor a debitelor în care se regăsesc inserate valori diferite, iar A.F.P. Timişoara a precizat că programul pe evidenţa de plătitor era în faza experimentală în perioada analizată, fişele pe plătitor pot reflecta situaţii diferite, dacă sunt listate la date diferite.
Cu privire la acest punct al rechizitoriului, concluzia expertului desemnat în faza de urmărire penală a fost înlăturată deoarece acesta a examinat exclusiv un singur exemplar al fişei de evidenţă din care ar rezulta un debit de 1.913.918 ROL, opinând că eliberarea acestui certificat s-a efectuat în condiţii nelegale. Ori, aşa cum s-a arătat, existenţa unui debit într-una din fişe este rezultatul unei erori materiale datorată programului informatic al A.F.P. Timişoara aflat în fază experimentală la acea perioadă.
Referitor la furnizarea de către inculpata P.K.I. de date cu privire la situaţia financiară a Bibliotecii Centrale Universitare inculpatei A.M., acuzarea reţine că în considerarea primirii unui folos material necuvenit, inculpata P.K.I. a informat-o pe inculpata A.M. cu privire la sumele de bani aflate în contul Bibliotecii Centrale Universitare cu care SC C.A. SRL era în relaţii contractuale, având de încasat 1,7 miliarde ROL. Preţul plătit pentru aceste informaţii era reprezentat de instalaţiile sanitare şi centrala termică pentru imobilul inculpatei P. din localitatea Dumbrăviţa.
Starea de fapt descrisă la capitolul I al rechizitoriului este încadrată în drept ca fiind săvârşită de către inculpata A.M. a infracţiunilor de: fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 - în legătură cu falsificarea decontului TVA aferent lunii februarie 2004 şi a declaraţiei de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, care au fost depuse la organul fiscal, cumpărarea de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 corelativă infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) C. pen. comise de inculpata P.K.I., dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 corelat infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comise de inculpata P. şi delapidare prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., în legătură cu însuşirea din patrimoniul SC C.A. SRL pe care îl administra în calitatea sa de director al acestei societăţi a materialelor de construcţie şi a altor bunuri în valoare de 3.378.838.555 ROL în imobilul construit inculpatei P.K.I.
Potrivit art. 289 C. pen., constituie infracţiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.
Din starea de fapt reţinută, potrivit celor expuse mai sus, rezultă că întocmirea celor două înscrisuri - declaraţia de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 şi decontul TVA aferent lunii februarie 2004, nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât înscrisurile, la momentul întocmirii lor, fiind emanate de la o societate comercială, respectiv SC C.A. SRL, nu pot avea calitatea de înscrisuri oficiale, în sensul prevederilor art. 289 C. pen. Mai mult, nici condiţia de a fi atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului nu subzistă, astfel că lipseşte elementul material, respectiv latura obiectivă a infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce priveşte susţinerea acuzării că inculpata P.K.I. a săvârşit infracţiuni informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003, instanţa, din analiza materialului probator, a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei acestor fapte.
Art. 61 din Legea nr. 78/2000 încriminează cumpărarea de influenţă ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Din starea de fapt reţinută nu rezultă că inculpata A.M. ar fi oferit foloase necuvenite inculpatei P.K.I. pentru ca aceasta din urmă să îşi traficheze influenţa la alte persoane, pentru a obţine facilităţi în favoarea SC C.A. SRL şi a inculpatei A.M. personal.
Probatoriul administrat relevă că edificarea locuinţei familiei P. din locuinţa Dumbrăviţa s-a făcut pe bază contractuală oneroasă, existând documente ce atestă plata preţului la valoarea contractată, astfel că nu se poate reţine obţinerea de către inculpata P. a unui folos necuvenit.
Din alternativele încriminate în textul citat al art. 61, Parchetul s-a mărginit în a reţine ca modalitate de săvârşire din punctul de vedere al laturii obiective, darea folosului material necuvenit, care este constituit din casa din localitatea Dumbrăviţa. Ori, atâta vreme cât pentru aceasta, aşa cum se va arăta şi ulterior, pe larg, există dovada plăţii, condiţia cerută de lege de creare a unui folos lipseşte.
Mai mult, nici condiţia esenţială pentru reţinerea acestei infracţiuni, nu s-a dovedit, respectiv determinarea unui funcţionar de a face sau a nu face un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Directorul D.G.F.P. Timiş, martorul J.J., şi-a executat atribuţiile de serviciu apreciind asupra actelor întocmite, fără a fi influenţat sau determinat de inculpata P.K.I., iar funcţionarii A.F.P. Timişoara însărcinaţi cu înregistrarea documentelor de asemenea şi-au exercitat atribuţiile de serviciu fără a fi determinaţi de vreo altă persoană, de către aceeaşi inculpată.
În consecinţa faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A.M. corelative infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei P.K.I.
Potrivit art. 255 C. pen. constituie infracţiunea de dare de mită promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 C. pen.
Din punct de vedere al laturii obiective în sarcina inculpatei A.M. se reţine prin actul de inculpare modalitatea de săvârşire a acestei fapte prin aceea că a dat foloase inculpatei P. pentru serviciile sale, folosul constând în construirea casei acesteia din urmă.
În ceea ce priveşte această infracţiune nu a putut fi reţinută existenţa condiţiei esenţiale de a crea funcţionarului un folos atâta vreme cât SC C.A. SRL a încheiat contract cu familia P. în mai 2003 pentru care s-a plătit în 02 mai 2003 un avans, mai apoi pe parcursul derulării lucrărilor de construcţii s-au achitat parte din preţ, iar după recepţia finală valoarea integrală.
Faptei imputate îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, a infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A.M., corelative infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reţinute în sarcina inculpatei P.K.I.
Potrivit prev. art. 2151 C. pen., constituie infracţiunea de delapidare însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar în interesul său sau pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
Cu privire la infracţiunea de complicitate la delapidare sub forma tăinuirii repetate, prev. de art. 26 rap. la art. 2151 alin. (2) C. pen., în legătură cu însuşirea de către coinculpata A.M., din fondurile SC C.A. SRL în interesul inculpatei P.K.I., a materialelor de construcţii şi a altor cheltuieli ocazionate de construirea imobilului din localitatea Dumbrăviţa, actele de complicitate constând în promisiunea că va tăinui aceste bunuri sau o va favoriza pe inculpata A.M., Tribunalul a constatat următoarele:
S-a reţinut în rechizitoriu că inculpata A.M. şi-a însuşit din patrimoniul SC C.A. SRL, materiale de construcţii în valoare de 3.378.838.555 ROL.
Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare s-a observat că elementul material constă dintr-o acţiune de sustragere definitivă sau temporară a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice în posesia sau detenţia căreia se afla, de către o persoană care îl gestionează sau îl administrează.
Însuşirea, folosirea sau traficarea reprezintă modalităţi ale sustragerii. În caz de delapidare, prin folosire sau traficare, dacă obiectul material este o sumă de bani, paguba este reprezentată prin echivalentul dobânzii legale.
Urmarea imediată la infracţiunea de delapidare constă în speţă în paguba produsă prin echivalentul dobânzii legale pe durata folosirii sumei.
Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de delapidare, este necesar să existe o legătură de cauzalitate între modalităţile sustragerii şi urmarea imediată.
În speţă, pe de o parte, prin raportul de expertiză judiciară contabilă, s-a făcut dovada că preţul stabilit pentru construirea casei familiei P., a fost achitat, aşa cum am arătat mai sus, nefiind stabilită existenţa pagubei produse SC C.A. SRL, care nu s-a constituit parte civilă.
În consecinţă, din moment ce nu s-a dovedit săvârşirea infracţiunii de delapidare în sarcina autorului, A.M., nu s-a putut reţine complicitate la această infracţiune în sarcina inculpatei P.K.I.
De altfel, din starea de fapt expusă în capitolul I al rechizitoriului rezultă că obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie aceeaşi casă de locuit construită de SC C.A. SRL familiei inculpatei P., iar pe cale de consecinţă, un eventual prejudiciu ar putea fi localizat doar în patrimoniul acestei societăţi comerciale.
Din examinarea probelor, potrivit celor mai sus arătate, rezulta că SC C.A. SRL a încasat contravaloarea lucrărilor de construcţii ale imobilului, ele se regăsesc în contabilitatea acestei societăţi, ceea ce exclude existenţa vreunei pagube.
De altfel, însăşi SC C.A. SRL, prin înscrisul depus la dosar precizează că nu a suferit nici o pagubă şi nu are pretenţii civile, aceste susţineri fiind confirmate şi de concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză.
Un argument comun ce vine în sprijinul soluţiilor de achitare pentru infracţiunile de rezultat reţinute în sarcina inculpatei A.M. este acela ca cele trei infracţiuni de cumpărare de influenţă, dare de mită şi delapidare, în cazul în care ar fi reţinute, ar avea acelaşi obiect material, anume casa din localitatea Dumbrăviţa, construită de SC C.A. SRL inculpatei P.
Este evident însă că din punct de vedere al principiului legalităţii încriminării astfel cum este consacrat în art. 2 C. pen., aceeaşi activitate materială, în speţă activitatea de a da un folos necuvenit inculpatei P., nu poate fi încadrată în acelaşi timp în prevederile a trei infracţiuni distincte.
Pentru a se documenta cu privire la posibilităţile de a contracta noi credite pentru SC C.A. SRL, inculpata A.M., însoţită de inculpata P.K.I., s-a deplasat la inceputul lunii octombrie 2003 la sucursala din Timişoara a C. Bank pentru a obţine informaţii cu privire la condiţiile de creditare. Deşi în rechizitoriu se susţine cu certitudine că demersul viza informaţii cu privire la acordare credit Phare, în urma analizei ansamblului probator nu rezultă această împrejurare. La sucursala C. Bank din Timişoara nu există depusă sau înregistrată vreo solicitare în scris privind acordarea unui credit Phare. Mai mult, martorul T.D.V., director la acea vreme a sucursalei C. Bank din Timişoara, cu prilejul audierii sale în faţa instanţei, afirmă că C. Bank nu gestiona astfel de credite, ceea ce făcea imposibilă o solicitare adresată acestei instituţii bancare privind acordarea de credite Phare. Nici cu privire la valoarea sumei solicitate cu titlu de împrumut nu există vreo proba certă, afirmaţia că solicitarea ar fi vizat suma de 130.000 euro nu are suport probator.
Cercetările derulate de organele de urmărire penală sub acest aspect, aşa cum se poate desprinde şi din materialul de urmărire penală, au demarat în urma găsirii unor înscrisuri la sediul sucursalei C. Bank Timişoara, care provin de la SC C.A. SRL. De menţionat, încă o dată, că aceste înscrisuri nu erau înregistrate în nici un fel la această sucursală, ele aflându-se la persoana cu care inculpatele au discutat în vederea obţinerii informaţiilor necesare referitoare la o eventuală creditare viitoare.
În opinia acuzării, prezentarea acestor acte contabile fără vreo cerere, reprezintă o încercare de a obţine în mod nelegal un credit Phare şi se bazează pe raportul de constatare al specialiştilor D.N.A., care au apreciat că documentele depuse de SC C.A. SRL la sucursala C. Bank Timişoara sunt alterate tocmai pentru a crea aparenţa întrunirii condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea creditului. Se reţine că bilanţul aferent anului 2001 depus la C. Bank conţine date diferite faţă de bilanţul depus la D.G.F.P. Timiş, iar balanţa contabilă aferentă lunii septembrie 2003 găsita la C. Bank conţine date diferite faţă de balanţa ridicată de la SC C.A. SRL.
În răspunsul comun dat de experţii contabili ce au efectuat raportul de expertiză în faza de cercetare judecătorească, se afirmă că nu a existat nici o cerere înregistrată pentru obţinerea de credite, balanţa de verificare aferentă lunii septembrie 2003 şi bilanţul din anul 2001 nu au fost înregistrate la C. Bank - Sucrusala Timişoara, iar modalităţile în care au fost efectuate modificările nu au produs consecinţe juridice, concluzia experţilor fiind aceea că demersul SC C.A. SRL nu putea duce la obţinerea unui credit de orice fel.
Această concluzie a experţilor este confirmată şi prin declaraţia martorilor C.A., I.M. şi N.L., care au afirmat în faţa instanţei că în urma analizei datelor notificate nu îi confereau SC C.A. SRL posibilitatea de a fi încadrată în vreun grad de eligibilitate, finalitatea fiind excluderea de la orice formă de creditare a acestei societăţi.
Relevanta este şi adresa C. Bank din 19 aprilie 2005, din cuprinsul căreia rezultă în mod indubitabil că C. Bank nu are în obiectul lui de activitate administrarea de credite Phare. Este eronată susţinerea din rechizitoriu că inculpatele au recunoscut săvârşirea faptelor, deoarece din depoziţiile acestora rezultă clar că recunoaşterea comportă doar asupra deplasării la unitatea C. Bank în vederea informării asupra condiţiilor de creditare.
Această stare de fapt este încadrată de acuzare în ceea ce o priveşte pe inculpata A.M. în infracţiunile de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, corelativă infracţiunii de trafic de influenţă săvârşită de inculpata P.K.I. prin intervenţia sa la conducerea C. Bank Timişoara, în scopul mai sus indicat în consideraţia aceluiaşi folos material; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu modificarea prin fals a datelor din bilanţul contabil pe anul 2001, înscris care prin depunerea lui la organul fiscal devine înscris oficial în sensul prev. de art. 150 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu modificarea datelor contabile din balanţa sintetică pe luna septembrie 2003 ce a fost depusă la C. Bank Timişoara; instigare la săvârşirea unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, în forma tentativei, prev. de art. 25, 20 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu instigarea inculpatei H. de a prezenta la C. Bank Timişoara documentele contabile falsificate în vederea obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene ori din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiune de cumpărarea de influenţă promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Inculpata A.M. este acuzată că în schimbul oferirii folosului - casa din localitatea Dumbrăviţa - inculpatei P.K.I., i-a cerut acesteia să intervină la conducerea C. Bank pentru a beneficia de un credit Phare, fără a exista probe în acest sens, iar faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive, mai exact latura obiectivă.
Potrivit art. 288 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar potrivit alin. (2) falsul din alin. precedent săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu este mai grav.
În ceea ce priveşte bilanţul contabil pe anul 2001 nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii care atrage incidenţa acestui text de lege, deoarece nu s-a propdus nici o consecinţă juridică.
Potrivit art. 290 C. pen. constituie fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
În ceea ce priveşte această faptă imputată inculpatei A.M. urmează a se aprecia că nu întruneşte elementele constitutive pentru a fi infracţiune. Aşa-zisa alterare a datelor în balanţa sintetică pe luna septembrie 2003 găsită la Sucursala Timişoara a C. Bank nu poate produce în nici un fel consecinţe juridice, aspect confirmat de probele mai sus arătate. În plus e de menţionat că raportat la data când se reţine în rechizitoriu că a fost depusă la C. Bank această balanţă, începutul lui octombrie 2003, datele din curpinsul balanţei erau susceptibile de a fi modificate oricând, în funcţie de activitatea economico-financiară a SC C.A. SRL.
Potrivit art. 181 din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiune folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
Potrivit art. 20 C. pen., tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Potrivit art. 25 C. pen., instigator este persoana care cu intenţie determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
Ca stare de fapt inculpatei A.M. i s-a reţinut că a determinat-o pe inculpata H.A. de a prezenta la C. Bank documente false. Aşa cum s-a arătat, documentele nu întrunesc condiţiile de a fi reţinute ca false în sensul legii penale, însă în ceea ce priveşte reţinerea acestei infracţiuni se impune a fi precizate următoarele:
C. Bank nu are ca obiect de activitate gestionarea de credite Phare, iar SC C.A. SRL nu a înregistrat nici o solicitare scrisă în sensul de a beneficia de vreun credit, documentele găsite de organele de urmărire penală la C. Bank nu erau apte de a produce nici un fel de consecinţe juridice şi financiare, fiind imposibil ca pe baza lor să se obţină vreun credit de orice fel, starea de fapt redată îmbracă forma unei tentative absolut improprii care potrivit art. 20 alin. (3) C. pen. nu este încriminată. Potrivit textului de lege nu există tentativă când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea. Starea de fapt expusă se încadrează pe deplin în acest text de lege, atât martorii audiaţi în cauză cât şi experţii contabili susţinând imposibilitatea ca prin demersul imputat, SC C.A. SRL să beneficieze de vreun credit.
În urma desfăşurării activităţilor economice în cadrul SC C.A. SRL, potrivit drepturilor conferite de legislaţia în vigoare în materia restituirii şi deducerii TVA, societatea a formulat, în perioada august 2003 - februarie 2004, un număr de trei solicitări, având ca obiect rambursarea TVA colectată şi vărsată la bugetul de stat.
Cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii de restituire TVA din 25 august 2003 prin care agentul economic SC C.A. SRL solicita A.F.P. Timişoara ca în urma unui control anticipat să dispună asupra rambursării sumei de 3.756.403.170 ROL aferentă lunii iulie 2003 s-a apreciat că aceasta a fost soluţionată cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă impuse de legislaţia aplicabilă la acea vreme, iar procesul-verbal de control întocmit de inspectoarea B.M., audiată ca martor, corespunde realităţii.
Nu s-a putut reţine împrejurarea că desemnarea acestei inspectoare pentru a efectua controlul fiscal anticipat în soluţionarea cererii s-a făcut exclusiv la intevenţia inculpatei P.K.I., deoarece nu există probe în acest sens.
Martorii audiaţi în cauză, A.T., B.M. nu confirmă aceste aspecte. Martorul A.T. afirmă că nu avea cunoştinţă de vreo relaţie apropiată a inculpatei P.K.I. cu SC C.A. SRL, iar martora B.M. relatează doar aspecte tehnice cu privire la modalitatea în care a efectuat controlul fiscal anticipat.
Analizând legislaţia aplicabilă în materia controalelor anticipate de rambursare a TVA rezultă că acest control trebuie realizat cu operativitate, în termenul de 30 zile prevăzut de lege. Cererea a fost depusă la organul competent în 25 august 2003, iar persoana însărcinată cu efectuarea controlului anticipat s-a deplasat la sediul societăţii în data de 09 septembrie 2003. Cum în timpul derulării controlului s-a ajuns la constatarea împrejurării că între timp, datorită activităţii economico-financiare a SC C.A. SRL au apărut modificări referitoare la TVA, respectiv că la data controlului suma ce putea fi aprobată la rambursare era cu 400.000.000 ROL mai mică, acestea reprezentând TVA de plată din partea SC C.A. SRL, inculpata A.M. a formulat o nouă cerere pentru rambursarea de TVA la data de 10 septembrie 2003.
Prin această nouă cerere din 10 septembrie 2003, înregistrată la A.F.P. Timişoara, SC C.A. SRL prin reprezentantul ei, inculpata A.M. a solicitat să se dispună rambursarea sumei de 3.297.017.309 ROL, sumă în care era inclusă şi perioada aferentă lunii august 2003.
În aceste noi condiţii, în urma controlului efectuat, s-a aprobat rambursarea sumei de 3.193.448.991 ROL, 101.454.447 ROL urmând a fi reportată în decontul lunii septembrie 2003, iar prin acelaşi act de control s-a respins cererea de rambursare a sumei de 2.113.871 ROL.
Susţinerea din actul de inculpare cu privire la caracterul formal efectuat de martora B.M., fără verificarea temeinică a documentelor de evidenţă contabilă, cu explicaţia că metoda de control a fost prin sondaj, nu este reală. În fundamentarea acestei concluzii vin şi concluziile experţilor contabili ce au efectuat expertiza tehnică în faza de cercetare judecătorească, care consemnează că martorul B.M., cu privire la TVA deductibilă şi TVA colectată a efectuat un control total şi nu prin sondaj, deoarece au fost verificate toate facturile fiscale înscrise în jurnalul pentru cumpărări şi jurnalul pentru vânzări, aceeaşi idee fiind reluată şi în răspunsul la obiecţiunile formulate la expertiza contabilă, aflat în răspunsul experţilor.
În urma cererii înregistrate la A.F.P. Timişoara din 14 mai 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A.M. ca administrator, a solicitat rambursarea sumei de 1.354.635.237 ROL, reprezentând TVA aferent perioadei 01 aprilie - 31 aprilie 2003, cererea fiind înaintată D.G.F.P. Timiş, unde a fost repartizată spre soluţionare inspectoarei L.M. audiată ca martor.
La 23 mai 2003 martorii L.M. şi O.J., inspectori de specialitate în cadrul D.G.F.P. Timiş au efectuat controlul anticipat în vederea soluţionării cererii depusă la 14 mai 2003, iar la finalizarea acestui control, prin procesul-verbal întocmit s-a aprobat pentru rambursare suma de 1.354.635.237 ROL, suma de 196.275.932 ROL fiind reportată în decontul lunii următoare.
Susţinerea cu privire la acest control, că a fost unul formal, deoarece nu au fost identificate facturile care nu îndeplineau condiţiile legale pentru a fi dedus TVA-ul nu este fondată, în acest sens, sunt relevante concluziile expertizei judiciare contabile din faza de cercetare judecătorească unde se afirmă că inspectorii L.M. şi O.J. au efectuat un control total şi nu prin sondaj, deoarece au fost verificate toate facturile fiscale înscrise în jurnalul pentru cumpărări şi jurnalul pentru vânzări.
La 11 noiembrie 2003 SC C.A. SRL prin administrator A.M. a solicitat rambursarea TVA în sumă de 1.842.932.886 ROL, cerere ce a fost înaintată D.G.F.P. Timiş spre competentă soluţionare. La 20 noiembrie 2003 martorii R.G. şi G.O. întocmesc procesul-verbal din 25 noiembrie 2003, prin care au aprobat rambursarea întregii sume solicitate potrivit cererii depuse de agentul economic la 11 noiembrie 2003.
Nici acest control nu s-a putut reţine că ar fi avut un caracter formal, atâta vreme cât, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă din faza de cercetare judecătorească rezultă că SC C.A. SRL avea dreptul la rambursări TVA aferent facturilor controlate.
Mai mult, chiar inspectorii care au efectuat controale anticipate în vederea soluţionării cererilor de rambursare TVA, cu prilejul audierii lor ca martori, afirmă că au respectat legislaţia în vigoare pentru activitatea lor de control, procesele-verbale fiind întocmite fără a interveni inculpata P.K.I. în favoarea agentului economic controlat.
Nu s-a putut reţine o activitate de influenţă a inculpatei P.K.I. asupra inspectorilor de specialitate însărcinaţi cu efectuarea controalelor anticipate în vederea rambursării TVA către SC C.A. SRL, fiind unanim recunoscut principiul în materia penală că prezumţiile nu pot sta la baza stabilirii unei vinovaţii, pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie instituită de art. 66 C. proc. pen., fiind necesare probe.
În opinia acuzării, atitudinea inculpatei P., este determinată de intenţia ei de a obţine acelaşi folos material injust, respectiv casa pe care SC C.A. SRL o construia acesteia, dar această susţinere nu a fost probată prin nici un mijloc de probă.
Aceleaşi susţineri din rechizitoriu pleacă de la o premisă că bugetul de stat a fost prejudiciat prin rambursarea în mod nelegal către SC C.A. SRL a sumei de 1.009.485.460 ROL a TVA.
Dacă iniţial urmărirea penală a început împotriva inculpatei A.M. pentru săvârşirea sub acest aspect al rambursării TVA, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen., pe măsură ce probele au fost administrate în cauză, respectiv expertiza contabilă în faza de urmărire penală ulterior prejudiciul a suferit modificări consistente.
Coroborând concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară cu răspunsul la obiecţiunile formulate şi cu precizările experţilor se desprinde concluzia că SC C.A. SRL a avut dreptul la rambursarea TVA-ului în cuantumul în care s-a dispus prin fiecare act de control încriminat în rechizitoriu ca fiind nelegal.
Un singur aspect diferă faţă de unul din actele de control, respectiv cel întocmit de martora B.M. şi care vizează suma de 2.265.355 ROL, despre care experţii afirmă că SC C.A. SRL nu avea dreptul la rambursarea acestei sume de TVA şi care reprezintă contravaloarea unor bunuri de consum casnic.
Potrivit art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. constituie infracţiunea de înşelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, iar potrivit alin. (2) înşelăciunea este mai gravă dacă s-a săvârşit prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.
Activitatea materială reţinută ca stare de fapt potrivit celor de mai sus nu se încadrează în prevederile acestui text de lege. Nu poate fi vorba de săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune prin depunerea şi înregistrarea la organul competent a unor cereri care au fost soluţionate în urma unor controale efective de către inspectorii de specialitate.
După cum s-a arătat, persoanelor desemnate cu efectuarea controlului anticipat Ie-a fost prezentate întreaga documentaţie necesară pentru a putea hotărî cu privire la cuantumul sumei ce se cuvenea cu titlu de rambursare TVA SC C.A. SRL. Aceste persoane, prin declaraţiile lor, nu au făcut referire la nici o activitate de inducere în eroare, fie prin acte comisive, fie prin omisiune, de natură a altera constatările materializate prin procesele-verbale întocmite.
Nici condiţia esenţială cerută de lege pentru a putea fi reţinută infracţiunea de înşelăciune cu privire la existenţa unei pagube nu este îndeplinită, deoarece, potrivit concluziilor expertizei contabile, sumele ce au fost plătite SC C.A. SRL cu titlu de rambursare TVA se cuveneau acestei societăţi.
Se impune a fi examinată şi poziţia părţii civile D.G.F.P. Timiş care a precizat prin adresa aflată la dosar fond că s-a constituit parte civilă la solicitarea D.N.A., ceea ce duce la concluzia că în evidenţele organului fiscal, SC C.A. SRL nu figurează înregistrată cu datorii. Astfel, faptelor imputate inculpatei A.M.E. le lipseşte unul din elementele constitutive pentru a fi infracţiune, respectiv latura obiectivă şi paguba.
În ceea ce priveşte săvârşirea de către această inculpată, cu privire la rambursarea de TVA, a infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, aşa cum s-a făcut referire cu prilejul celor arătate mai sus, nu pot fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.”
Se face referire în rechizitoriu la înţelegerea prealabilă dintre inculpatele P.K.I. şi A.M., în scopul obţinerii aceluiaşi folos material prin construirea şi amenajarea imobilului inculpatei P.K.I. din locuinţa Dumbrăviţa.
Între SC C.A. SRL în calitate de constructor şi inculpatul P.L. s-a încheiat un contract de construire prin care părţile au convenit ca SC C.A. SRL să construiască beneficiarului o locuinţă unifamilială cu garaj, în localitatea Dumbrăviţa, pe terenul beneficiarului. Potrivit clauzelor acestui contract preţul locuinţei a fost stabilit la 60.000 dolari SUA + TVA, achitabil în RON la cursul oficial al Băncii Naţionale a României din ziua facturării.
Ca modalitate de plată s-a stabilit că 20% din valoarea locuinţei se va achita la începerea lucrărilor, 80% la data recepţiei. În contract s-a prevăzut ca şi durată de execuţie termenul din autorizaţia de construcţie, constructorul având obligaţia de a asigura forţa de muncă, materialele, instalaţiile, echipamentele şi toate celelalte obiecte.
La data încheierii acestui contract, proiectul, certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie despre care se face vorbire în cuprinsul contractului erau eliberate de autorităţile competente, ca situare în timp, ultimul, autorizaţia de construire, fiind eliberat la 14 octombrie 2002. Un alt element ce contrazice teza acuzării cu privire la valabilitatea acestui contract îl reprezintă factura fiscală emisă de SC C.A. SRL la 02 mai 2003 pentru suma totală de 370.000.000 ROL beneficiarului P.L. Această factură, la rubrica „localitate”, are specificarea localitatea Dumbrăviţa. Mai mult, la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” este stipulat în mod expres „avans lucrări de construcţii conform contract”. Nu este lipsit de importanţă faptul că această sumă a fost achitată de către beneficiar, inculpatul P., în numerar, în zilele de 02 mai 2003 - 20 mai 2003, cu un an înainte de a se pune vreo cerere de restituire a TVA-ului, vreo cerere pentru eliberarea certificatului fiscal sau alte cererei de a se efectua plăţi.
Aşa cum constată expertiza contabilă din faza de cercetare judecătorească, precum şi la concluziile aceluiaşi raport, factura emisă la 02 mai 2003 este înregistrată în jurnalul contabil de vânzări în luna mai 2003, iar sumele de bani încasate în numerar au fost evidenţiate în contabilitatea societăţii ca şi încasare avans.
Prin urmare, viciile imputate acestui contract ce a fost succedat în timp de documente contabile, nu există. Nu se poate ajunge la concluzia că acest contract între părţi este nereal deoarece nu poartă dată şi nici număr de înregistrare, şi că ar avea o formă sumară.
Este de principiu ca în materia raporturilor de drept privat şi în special în materia dreptului comercial forma scrisă cu dată certă sau cu alte menţiuni nu este prevăzută în mod imperativ, fiind reglementată doar în anumite situaţii, forma scrisă a tranzacţiei, ca şi condiţie ad probationem. Dovada raportului comercial, al conţinutului acestuia, a întinderii drepturilor şi obligaţiilor părţilor poate fi făcută în orice mod şi cu orice mijloc de probă.
În situaţia din speţă există înscrisul ce conţine voinţa părţilor, sub denumirea de contract de construire, iar existenţa lui este confirmată de celelalte documente, ce, odată înregistrate în registrul comerciantului, capătă însuşirea de acte cu dată certă.
O altă dovadă a existenţei contractului o reflectă însăşi începerea executării obligaţiei stabilite în sarcina beneficiarului, respectiv aceea de a achita constructorului, cu titlu de avans, 20% din valoarea lucrării, sume ce au fost achitate, aşa cum s-a arătat, în numerar, în limita plafonului de plată admisă la acea vreme în perioada 02 mai 2003 - 20 mai 2003.
Opinia acuzării, prezentată ca atare, că acest contract nu a putut fi luat în considerare ca document legal, întrucât nu este înregistrat în evidenţele societăţii, nu are o dată certă, fiind întocmit sumar, tocmai pentru a justifica în eventualitatea unor controale lucrările efectuate la locuinţa inculpatei P., reprezintă o apreciere pur subiectivă a organului de anchetă, fără a fi întemeiată pe un suport probator.
În continuarea executării obligaţiilor asumate prin acest contract de construire, SC C.A. SRL a început executarea lucrărilor de construire a locuinţei familiei P., consumul de materiale cuprinse în situaţiile de lucrări fiind înregistrat în evidenţele contabile ale SC C.A. SRL pe baza bonurilor de consum, în registrul jurnal la conturile corespunzătoare de cheltuieli din clasa 6 conturi şi cheltuieli, grupa 60 „cheltuieli materiale”. Cheltuielile relative la manoperă au fost înregistrate în conturile de cheltuieli din grupa 42 „personal şi conturi asimilate”, ce rezultă din răspunsul experţilor aflat în raportul de expertiză contabilă din faza de cercetare judecătorească.
Pentru plata contravalorii lucrărilor executate de constructorul SC C.A. SRL, la 31 decembrie 2003 se emite pe numele inculpatului P.L., menţionându-se aceeaşi adresă din localitatea Dumbrăviţa, str. O.T., pentru suma totală de 415.250.500 ROL, în rubrica „denumirea produselor sau serviciilor” fiind specificată „lucrări construcţii conform contract casa Dumbrăviţa”.
Această factură, aşa cum se arată şi în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de cercetare judecătorească, a avut ca temei al emiterii situaţie de lucrări deviz-ofertă. Această factură a fost încasată de constructor la 28 septembrie 2004, la 9 luni după emiterea ei, suma fiind înregistrată în contabilitate şi în fila registrului de casă al societăţii, la poziţia a doua din ziua de 28 septembrie 2004.
Mai apoi, pentru plata integrală a costurilor lucrărilor de construcţii executate de SC C.A. SRL la casa inculpatei P. a fost emisă la 25 septembrie 2004 factura pentru suma de 1.520.112.608 ROL, la rubrica „denumirea produselor sau serviciilor” fiind prevăzute „lucrări construcţii instalaţii casa Dumbrăviţa conform contract”, precum şi menţiunile „se scade factura avans din 02 mai 2003 şi factura din 31 decembrie 2003.”
Această sumă a fost încasată de la beneficiarul construcţiei potrivit documentelor contabile în 19 mai 2005, 21 mai 2005, 26 mai 2005. Şi această din urmă factură, la baza emiterii ei, au existat devizele de lucrări. Acest aspect rezultă din expertiza contabilă din faza de cercetare judecătorească coroborat cu răspunsul din raport.
Aceste constatări întemeiate pe concluziile fără echivoc ale experţilor contabili care au întocmit raportul în faza de cercetare judecătorească au fost reanalizate de aceiaşi experţi cu prilejul obiecţiunilor formulate atât de către acuzare, cât şi de apărare, concluzia acestora fiind aceea că pentru lucrările de construcţie executate de SC C.A. SRL la casa familiei inculpatei P. au fost emise facturi ce au avut la baza documente justificative, astfel că întreaga valoare a construcţiei e reflectată în acte contabile.
În susţinerea inculpării în cadrul acestui capitol, pentru a motiva infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei A. de dare de mită, cumpărare de influenţă, delapidare, evaziune fiscală şi fals, acuzarea susţine că factura din 02 mai 2003 nu poate fi atribuită în contravaloarea lucrărilor de construcţie aferente imobilului din Dumbrăviţa, pentru că în conţinutul acesteia nu se specifică pentru ce lucrare s-a emis această factură; cea de a doua factură emisă la 31 decembrie 2003 nu a fost achitată decât după dispunerea măsurilor preventive faţă de inculpatele P.K.I. şi A.M. şi că respectiv aceasta a fost emisă când lucrările de construcţie ale imobilului erau deja finalizate, şi în consecinţa nu conţine date reale. În locul acestei facturi acuzarea susţine că trebuia facturată întreaga valoare a lucrărilor de construcţie care erau deja finalizate în totalitate. Deşi aceste susţineri se întemeiază potrivit rechizitoriului pe raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală, examinarea minuţioasă şi complexă prin prisma comparării tuturor elementelor regăsite în contabilitatea SC C.A. SRL ce a avut loc cu prilejul expertizei contabile din faza de cercetare judecătorească, dovedeşte contrariu.
După cum s-a mai arătat, ansamblul tematicii referitoare la construirea casei familiei P. a fost temeinic analizat de expertiza din faza de cercetare judecătorească, la solicitarea atât a acuzării, cât şi a apărării, concluziile în ceea ce priveşte acest subiect fiind fără echivoc, chiar dacă între expertul desemnat de instanţă şi experţii asistenţi sunt aparent diferenţe. Astfel, deşi expertul contabil numit de instanţă îşi manifestă rezerva asupra devizelor-ofertă ca şi situaţii de lucrări, ca justificare a stabilirii preţului contractual, experţii contabili desemnaţi de părţi afirmă că raportat la legislaţia în materie nu se poate pune în discuţie problema respectării de către SC C.A. SRL a legislaţiei în materie, cu privire la întocmirea situaţiei de lucrări pe faze, în condiţiile în care nu există texte de reglementări legale privitoare la acestea.
Coroborând acestea cu răspunsul comun al experţilor de la concluziile raportului, din cuprinsul cărora rezultă că nu există reglementări, norme sau legi, care să instituie obligaţia firmelor de construcţii de a întocmi şi înregistra în evidenţele lor situaţii de lucrări. Singura concluzie logică ce se desprinde este aceea că facturarea contravalorii lucrărilor de construcţie se poate face de către antreprenor şi fără a avea anexată situaţii de lucrări sau alte documente. Prin urmare, susţinerea acuzării relativă la caracterul nereal şi nefundamentat al documentelor financiar-contabile emise pentru încasarea contravalorii lucrărilor de construcţii la casa inculpatei P., nu au temei legal.
În ceea ce priveşte momentul finalizării lucrărilor de construcţie de către antreprenorul SC C.A. SRL la casa familiei inculpatei P., momentul recepţiei acestei lucrări şi implicit scadenţa plăţii preţului integral al lucrărilor, deşi acuzarea susţine că lucrările de construcţie la acest imobil au fost finalizate în cursul anului 2003, ansamblul materialului probator administrat în cauză impune reţinerea unei alte stări de fapt: în decembrie 2003, aşa cum rezultă din factura întocmită la acea dată, lucrările de construcţie erau în desfăşurare, aspect confirmat din constatarea experţilor că în contabilitatea societăţii, la momentul de referinţă iulie 2004 exista înregistrată o producţie neterminată de 1.400.000.000 ROL.
Astfel, nu se poate imputa SC C.A. SRL faptul că nu a evidenţiat contabil la sfârşitul anului 2003 lucrări de construcţie pe care Ie-a evidenţiat în contabilitate în anul 2004 la rubrica specială destinată producţiei neterminate respectiv în contul 711.
Mai mult, potrivit clauzelor contractuale nu exista nici o obligaţie scadentă de plată din partea beneficiarului, atâta vreme cât nu s-a întocmit recepţia lucrărilor materializată prin proces-verbal.
Din actul de inculpare rezultă împrejurarea că, pe parcursul anului 2004, la casa din Dumbrăviţa a inculpatei P. s-au executat lucrări de construcţie de natura celor prevăzute în contract. Astfel, în rechizitoriu se prevede în mod expres că „în primăvara anului 2004 SC C.A. SRL a mai efectuat prin angajaţii săi doar lucrări de amenajare la locuinţa inculpatei P.K.I. privind gardul împrejmuitor şi curtea interioară, de asemenea cu materialele de construcţie utilizate din fondurile SC C.A. SRL”. Tot potrivit acuzării aceste lucrări au fost finalizate in cursul lunii aprilie 2004.
Prin urmare, lucrările de construcţie la casa familiei inculpatei P. nu au fost finalizate în cursul anului 2003, doar în cursul anului 2004, aceste aspecte fiind confirmate şi de declaraţiile martorilor propuşi prin rechizitoriu, cât şi propuşi în apărarea inculpatei P.K.I.
Reluând constatările experţilor ce au întocmit raportul de expertiză în faza de cercetare judecătorească, a rezultat că pentru construcţia casei familiei inculpatei P. contabilitatea SC C.A. SRL pe anul 2003 are înregistrate venituri din lucrări facturate, precum şi venituri din lucrări facturate şi în curs de execuţie pe anul 2003, la 31 decembrie 2003 încheindu-se cu valoarea 0. În anul 2004, la 31 august 2004 sunt evidenţiate venituri din lucrări în curs de execuţie în valoare de 1.400.000.000 ROL, pentru ca la 25 septembrie 2004 să se înregistreze venituri din lucrări facturate, aferente facturii fiscale pentru suma de 1.937.279.923 ROL.
Un aspect esenţial în aprecierea stării de fapt cu privire la problematica construirii casei familiei P. îl reprezintă momentul recepţiei, dată de la care, potrivit prevederilor contractuale se naşte în sarcina beneficiarului obligaţia de plată. În opinia acuzării s-a recurs la modalitatea recepţionării lucrărilor în vederea intabulării şi plata sumelor după acest moment, în scopul de a justifica existenţa lucrărilor în eventualitatea unui control al organelor de stat. Pentru a-şi argumenta propria opinie acuzarea prezintă demersurile familiei P. prin care, la 18 august 2004, se solicita Primăriei Dumbrăviţa eliberarea unei adeverinţe ce să ateste existenţa construcţiei.
În acelaşi context, aşa cum se desprinde din rechizitoriu, urmărirea penală a reţinut că în cursul lunii august 2004, Primăria Dumbrăviţa a eliberat adeverinţa din 18 august 2004, prin care se atestă existenţa imobilului din această localitate pentru a servi la intabularea în cartea funciară. Se susţine că această adeverinţă ce atestă executarea lucrărilor, concordanţa lor cu autorizaţia de construcţie, fiind semnate de martorii H.J.C., B.N. şi G.M., fără ca aceştia din urmă să fi participat la recepţie, este falsă, fără un suport probator.
Martorii audiaţi în cauză relativ la această problematică, H.J.C., B.N. şi G.M., în declaraţiile lor susţin contrariul: martorul H. afirmă că în calitatea sa de arhitect şef al localităţii Dumbrăviţa avea în atribuţiile sale verificarea respectării executării lucrărilor de construcţii potrivit autorizaţiei emise şi că la 26 august 2004 s-a deplasat la locuinţa familiei P. din Dumbrăviţa verificând lucrarea şi deoarece nu a constatat abateri de la autorizaţie a semnat procesul-verbal de recepţie din partea autorităţii locale. Tot atunci s-a eliberat şi adeverinţa de existenţă a construcţiei. Acelaşi martor, în declaraţia sa, explică, printr-o eroare, data purtată de adeverinţa de existenţă a construcţiei.
Potrivit susţinerilor acestui martor, activitatea de recepţie a lucrării, materializată prin procesul-verbal întocmit a fost efectuată la 16 august 2004, însă înregistrarea acestui document s-a făcut de abia la 05 octombrie 2004 la Primăria Dumbrăviţa, prin aceasta însă nu au fost modificate în nici un fel cele constatate cu prilejul deplasării la faţa locului, casa familiei inculpatei P. din Dumbrăviţa.
Experţii în concluziile lor afirmă ideea că procesul-verbal de recepţie încheiat pentru construcţia casei inculpatei P. este întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 273/1994 privind regulamentul de realizare a recepţiei lucrărilor de execuţie a construcţiilor. Susţinerea este întărită prin răspunsul aceloraşi experţi la obiecţiunile la expertiza contabilă formulate de D.N.A. care afirmă existenţa procesului-verbal de recepţie înregistrat la Primăria Dumbrăviţa din 08 septembrie 2004 şi că nu au luat la cunoştinţă de existenţa unor documente ce să ateste finalizarea imobilului în luna iulie 2004.
Din punctul de vedere al valorii lucrărilor de edificare a construcţiei casei inculpatei P. acuzarea susţine că unul din elementele ce denotă formalismul şi simplitatea contractului de construire, valoarea inserată în clauzele contractuale. Potrivit contractului, preţul stabilit de părţi este de 60.000 dolari S.U.A. + TVA achitabil în RON la data facturării. Temeiul acestei afirmaţii se regăseşte, potrivit organului de urmărire penală în aceea că potrivit expertizei tehnice în materie de construcţii întocmită în cauză în faza de urmărire penală de expertul I.G. valoarea totală a construcţiilor şi instalaţilor aferente este de 3.378.838.555 ROL, cu mult peste valoarea contractată şi ca aceasta a fost suportată de SC C.A. SRL.
Aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, din faza de cercetare judecătorească valoarea fără TVA exprimată în dolari S.U.A. a locuinţei familiale cu garaj, imobil edificat în localitatea Dumbrăviţa, este de 57.848 dolari S.U.A. Această valoare a fost contestată prin obiecţiuni de către acuzare, iar în răspunsul la acestea experţii concluzionează că valoarea lucrărilor contractate reprezentând locuinţa unifamilială P+M şi garaj este de 1.912.697.462 ROL fără TVA.
Experţii precizează că, prin lucrări contractate se înţelege totalitatea lucrărilor ocazionate de execuţia casei familiale, respectiv lucrările evaluate în devizele din anexele din raport şi care au făcut obiectul contractului.
Experţii contabili, in răspunsul lor comun, reluat la răspunsul la obiecţiunile D.N.A., conchid că nu au rămas valori neîncasate de către SC C.A. SRL, maniera de facturare a întregii activităţi fiind în concordanţă atât cu legislaţia în vigoare, cât şi cu situaţia lucrărilor de construcţii efectiv executate.
Potrivit art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 modificată prin Legea nr. 161/2003 constituie infracţiune de evaziune fiscală omisiunea în tot sau în parte, în acte contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia.
Prin modificarea intervenită prin Legea nr. 241/2005 acest text de lege se regăseşte în prev. art. 9 lit. b), ceea ce impune ca în temeiul art. 12 C. proc. pen. să se dispună schimbarea calificării juridice a faptei în aceste prevederi aflate în vigoare.
După cum s-a arătat, pe baza concluziilor expertizei contabile efectuate în faza de cercetare judecătorească, a răspunsului la obiecţiunile formulate la aceasta, înregistrările în contabilitatea SC C.A. SRL au fost făcute cu respectarea legii, consumul de materiale şi manopera fiind înregistrat de asemenea în mod corespunzător, toate acestea pe baza documentelor jusitificative aferente, existând situaţii de lucrări pe faze, comenzi şi clienţi. Mai mult, s-au întocmit devize de oferte cu defalcare pe stadii de execuţie, pe elemente de costuri şi pe clienţi, existând o evidenţă separată a costurilor şi veniturilor aferente clientului P.
În contabilitatea SC C.A. SRL a fost înregistrată producţia neterminată aferentă construcţiei casei inculpatei P., fapt ce a degajat consecinţele fiscale corespunzătoare privind veniturile impozabile.
Acestea sunt reafirmate în răspunsul la obiecţiuni al aceloraşi experţi ce susţin că facturarea lucrărilor la casa inculpatei P.K.I. fost efectuată la termenele şi corespunzător prevederilor contractului de construcţie a casei şi că nu se pot identifica încălcări ale legislaţiei în această materie.
Totodată în răspunsul dat de experţi îşi găseşte rezolvarea şi problema achitării obligaţiilor fiscale aferente facturilor emise, prin aceea că TVA-ul aferent acestor facturi a fost evidenţiat şi preluat corect în registrul de vânzări, în deconturile de TVA pentru lunile mai 2003, decembrie 2003, septembrie 2004, a fost înscris TVA colectat pentru aceste facturi şi care s-a decontat la bugetul de stat. Referitor la impozitul pe profit, veniturile aferente acestor facturi au fost înscrise în contul de profit şi pierdere şi luate în calcul la întocmirea declaraţiilor trimestriale şi anuale aferente anilor 2003-2004.
Pe cale de consecinţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, faţă de inculpata A.M.
Cu aceeaşi motivare nu s-a putut reţine falsul intelectual la Legea contabilităţii, care potrivit acuzării ar fi fost săvârşit prin omisiune relativ la înregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcţii la imobilul inculpatei P.K.I.
Activitatea omisivă poate constitui infracţiune doar în situaţia în care legea impune o anumită conduită. S-a demonstrat că potrivit stării de fapt inculpata A.M. nu avea nici o obligaţie de a înregistra în contabilitatea societăţii pe anul 2003 situaţii economico-financiare generate în urma unor activităţi efectuate în cursul anului 2004. De asemenea, din probe rezultă în mod evident că activităţile desfăşurate în cursul anului 2004 au fost înregistrate potrivit derulării lor în timp şi la valorile rezultate din documentele aferente fiecărei faze de execuţie.
Inculpata P.K.I. a achitat preţul real al acestei construcţii, nu mai poate fi vorba de un folos obţinut în mod nelegal de aceasta şi prin urmare fundamentarea atitudinii acestei inculpate pe ideea obţinerii de foloase este evident greşită şi neprobată.
Examinând încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatei A.M.E. prin dispozitivul rechizitoriului se impune precizarea că fiecare act material ce intră în componenţa infracţiunilor continuate sau fiecare faptă a fost analizată în mod individual, cu prilejul descrierii stării de fapt, potrivit manierei în care a fost întocmit actul de inculpare.
Relativ la raportul privind unele nereguli din activitatea D.G.F.P. Timiş şi A.F.P. Timişoara întocmit de A.N.A.F., înregistrat în 15 iunie 2005, înaintat de către Ministerul Public - P.N.A. instanţei la 23 iunie 2005, s-a apreciat că nu poate fi avut în vedere la soluţionarea acestei cauze. La 26 ianuarie 2005 a fost întocmit rechizitoriu, actul de sesizare a instanţei de judecată şi totodată actul prin care organul de urmărire penală s-a dezînvestit. Prin urmare, după această dată referitoare la starea de fapt descrisă în actul de inculpare, organul de urmărire penală nu mai poate produce nici un fel de probe sau înscrisuri ce ţin de faza de urmărire penală, iar în faza de judecată se pot administra doar probele încuviinţate de către instanţă şi care urmează a se administra nemijlocit în faţa acesteia, cu respectarea tuturor principiilor şi regulilor ce guvernează procesul penal, inclusiv principiul nemijlocirii şi contradictorialităţii.
Inculpata H.A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 7872000; infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, rămasă în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Cu privire la inculpata H.A. referitor la infracţiuniile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, rămasă în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, reţinute în raport cu solicitarea unui credit la C. Bank, se susţine generic că ar fi falsificat anumite înscrisuri, fără a se indica care sunt aceste înscrisuri, dacă au caracter oficial şi care sunt sub semnătură privată.
Potrivit art. 150 alin. (2) „înscris oficial” este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi. Art. 145 are următorul conţinut:
Prin termenul „public” se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Unul din actele analizate de C. Bank a fost bilanţul contabil al SC C.A. SRL, care era depus în copie xerox.
În speţa de faţă bilanţul contabil pentru anul 2001 nu este un document ce conţine viza de legalitate sau certificare, fiind o simplă copie xerox ce nu poate avea caracterul unui act oficial. Act oficial îl constituia originalul acestui înscris şi care ar fi purtat tot în original parafa instituţiei publice la care este înregistrat.
În ceea ce priveşte restul actelor existente la C. Bank, deşi în original, acestea nu conţin modificări sau corecturi.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu avem nici în această situaţie actele materiale săvârşite de inculpata H.A. de natură a întruni elementele constitutive ale infracţiunii. De asemenea, nu este relevant nici obiectul material. Potrivit doctrinei penale, înscrisul sub semnătură privată trebuie să fie semnat şi datat de persoana de la care emană şi să aibă un conţinut cu relevanţă juridica, susceptibil de a produce efecte juridice.
Deşi se susţine de organele de urmărire că balanţa de verificare pentru luna septembrie conţine date eronate, din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putere de tăgadă că acest act a fost listat anterior închiderii lunii financiare, iar ca atare ea reflectă situaţia conturilor la acea dată, anterioară închiderii.
De asemenea, din întâmpinarea depusă de C. Bank la dosarul cauzei cu privire la acordarea de credite Phare, rezultă că instituţia mai sus amintită nu putea dispune acordarea de credite Phare aşa cum a arătat în declaraţia dată fostul director al instituţiei la acea vreme, T.D.
Acesta explică faptul că C, Bank - Sucursala Timişoara nu putea acorda credite Phare, ei doar preluau cererile de acordare a unor asemenea credite şi documentaţia aferentă. Tot din declaraţiile acestui martor coroborate cu cele ale martorei C.A., rezultă că nici SC C.A. SRL şi nici H.A. sau o altă coinculpată nu a depus o solicitare de acordare a unui credit de orice fel. De asemenea, actele depuse de inculpata H.A. nu erau în măsură a produce consecinţe juridice, pentru că nu conţineau informaţii de natură a creea un grad de bonitate ridicat pentru societate. De asemenea, coroborat cu declaraţiile martorei I.M., SC C.A. SRL nu se putea încadra în nici o grilă de creditare, având un coeficient de bonitate D, coeficient care făcea imposibilă orice intenţie de obţinere a vreunui credit.
Potrivit art. 288 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, iar potrivit alin. (2) falsul din alin. precedent săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu este mai grav.
În ceea ce priveşte bilanţul contabil pe anul 2001 a cărui alterare atrage incidenţa acestui text de lege în opinia acuzării, acesta nu poate întruni condiţiile cumulative din textul de încriminare.
S-a stabilit că maniera în care a fost modificat bilanţul contabil pe anul 2001 nu putea produce nici o consecinţă juridică astfel că faptei îi lipseşte această condiţie cerută de lege pentru a fi infracţiune.
Prin urmare, nu s-a putut reţine săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, faţă de inculpata H.A.
Ca atare, în raport cu cele relatate nu s-a putut reţine în sarcina aceleeaşi inculpate a infracţiunii de instigare la săvârşirea unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, în forma tentativei, prev. de art. 25, 20 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Privitor la infracţiunea de complicitate la fals intelectual reţinută în sarcina inculpatei H.A., din probele administrate rezultă că SC C.A. SRL în calitate de contribuabil a completat şi depus, la 12 martie 2004 atât declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, cât şi decontul de TVA aferent lunii februarie 2004.
Societatea înregistra la acea dată creanţe de plată faţă de A.F.P. Timiş. Potrivit C. proc. fisc., taxa pe valoare adăugată este exigibila la plata la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor. Conform poziţiei experţilor exprimată în raportul de expertiză administrat în faţa instanţei, SC C.A. SRL a întocmit şi înregistrat la A.F.P. Timişoara declaraţiile la data de 12 martie 2004, în cadrul termenului pentru depunerea situaţiilor financiare, dată până la care, conform art. 34 alin. (6) trebuia făcută şi plata acestor taxe.
Faţă de acest aspect, în raportul de expertiză depus în instanţă, se concluzionează că instituirea de către A.F.P. Timişoara a procedurii de executare silită asupra SC C.A. SRL a fost făcută în conformitate cu cerinţele C. proc. fisc.
Astfel, s-a depus o declaraţie rectificativă vis-a-vis de impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003 şi un decont de TVA corector.
Aceste modalităţi de clarificare şi corectare a înscrierilor sunt legale, permise şi prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. Aspectul acesta este subliniat şi prin raportul de expertiză în specialitatea contabilitate efectuat în cauză în faza de judecată.
Potrivit C. fisc., ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia anterioară este obligat la a completa o declaraţie rectificativă.
Pentru a observa mai mult că există această instituţie a rectificării/corectării înscrisurilor sus menţionate, arătăm că în anul 2005 legiuitorul a stabilit prin Ordinul nr. 261/2005 obligativitatea organului fiscal de a transmite contribuabililor, prin poştă, formularele de declaraţii, inclusiv rectificative. Această obligaţie exista şi în anul 2004.
Experţii stabilesc că în speţă decontul de TVA depus şi înregistrat de SC C.A. SRL, pentru luna aprilie, din 21 mai 2004, act ce este anexă la raportul de expertiză, este un decont rectificativ pentru unele operaţiuni înscrise în deconturile de TVA întocmite şi înregistrate în lunile anterioare, în cuprinsul acestuia fiind făcute regularizări ale operaţiunilor anterioare. Aceste aspecte învederate de experţi sunt susţinute atât de C. proc. fisc., cât şi de normele metodologice.
Termenul în care contribuabilul poate să revină la Administraţia Financiară cu declaraţii rectificative pentru declaraţiile anterioare nu este expres prevăzut, operaţiunea fiind realizată atunci când contribuabilul constată din documente şi evidenţe contabilă erori în declaraţiile depuse. Posibilitatea înscrierii eronate a unor date în aceste înscrisuri era şi este prevăzută de legea fiscală, existind însă obligaţia contribuabilului la a efectua corectarea în momentul în care a observat eroarea.
Astfel, declaraţia şi decontul au fost depuse în 12 martie 2004 şi ele au fost rectificate ulterior, până la închiderea lunii fiscale următoare.
Mai mult, după cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză contabilă dispus de instanţă - SC C.A. SRL înregistra la acea vreme datorii faţă de A.F.P. Timişoara. Cu toate acestea, valorile au fost acumulate până la cuantumul indicat datorită refuzului SC C. SA de a-şi respecta obligaţiile contractuale.
S-a observat că la data confirmării legalei instituiri a popririi - luna a 6-a - declaraţiile rectificative au fost depuse, dar la data emiterii sentinţei, datoriile SC C.A. SRL faţă de buget erau considerabile, depăşind 2 miliarde ROL. Acest fapt se poate observa cu uşurinţă şi din rechizitoriu, care detaliază plăţile efectutate direct de A.F.P. din contul SC C. SA către conturile reprezentând datorii bugetare înregistrate de SC C.A. SRL. Au fost achitate valori reprezentând impozit pe profit, contribuţii la fondul accidente de muncă şi boli profesionale, CAS, impozit salarii etc.
În raport cu conţinutul legal al infracţiunii de fals intelectual, raportat la ansamblul probator indicat mai sus şi la contribuţia inculpatei H.A. s-a constatat că acţiunile enumerate de organul de acuzare nu îmbracă forma unei infracţiuni, fie ea şi de fals intelectual, lipsind atât obiectul infracţiunii, cât şi conţinutul constitutiv al acesteia.
Pentru a fi complice la o infracţiune de fals intelectual era obligatoriu ca inculpata să aibă o voinţă neviciată şi directă cunoscând că acele înscrisuri sunt contrafăcute.
Potrivit art. 289 C. pen., constituie infracţiune de fals intelectual „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.”
Din starea de fapt reţinută, potrivit celor expuse mai sus, rezultă că întocmirea în maniera arătată a celor două înscrisuri - declaraţia de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 şi decontul TVA aferent lunii februarie 2004, nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât înscrisurile, la momentul întocmirii lor, fiind emanate de la o societate comercială, respectiv SC C.A. SRL, nu pot avea calitatea de înscrisuri oficiale, în sensul prevederilor art. 289 C. pen. Mai mult, nici condiţia de a fi atestate fapte sau împrejurări necorespunzatoare adevărului nu subzistă, astfel că lipeşte elementul material, respectiv latura obiectivă, pentru această infracţiune reţinută în sarcina inculpatei H.A.
În ceea ce priveşte pe inculpaţii T.C.L. şi P.L., s-a reţinut în rechizitoriu că în primăvara anului 2004, inculpata P.K.I. i-a solicitat inculpatului T.C. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăviţa (fundaţie, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăţi, iar materialele de construcţii, precum ciment, var, oţel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăţi, scop în care inculpatul P. i-a determinat pe ceilalţi doi inculpaţi să încheie în fals, în numele SC D.R. SRL Berzovia (societate la care evidenţa contabilă era ţinută de inculpatul T.), un contract de prestări servicii, pe care l-au şi semnat, obiectul contractului constând în „execuţii fundaţii 250 ml”, „execuţie zidărie 50 mc” şi „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli” toate în valoare de 200 milioane ROL plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin”.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpaţii T. şi P.L. au mai întocmit în fals şi au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului menţionat mai sus, situaţia de lucrări executate la şantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15”, prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preţ materiale şi valoarea manoperei, iar inculpatul T. i-a emis în fals inculpatului P.L. atât o factură fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 ROL şi chitanţele aferente din care rezultă efectuarea plăţii ei, cât şi o factură fiscală în valoare de 299.289.760 ROL care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcţii care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ţinută de inculpatul T.), sens în care l-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoştea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, şi a întocmit chitanţele aferente din care rezulta efectuarea plăţii.
Toate aceste operaţiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inculpatul T.C. în contabilitatea celor două societăţi, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăţi, aşa cum se reflectă ele în bilanţurile contabile.
Inculpatul T.C. în declaraţia dată în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei a arătat că inculpata P.K.I. i-a cerut să-i procure documente cu privire la lucrările efectuate pentru imobilul ce se edifica în localitatea Dumbrăviţa. Acelaşi inculpat declară că a încheiat in fals un contract de prestări servicii, o situaţie de lucrări şi o factură fiscală, stare de fapt ce rezultă atât din declaraţiile sale, cât şi ale martorilor C.I.M. şi B.V.L.
Toate aceste operaţiuni recunoscute de către inculaptul T.C. au fost înregistrate în contabilitatea SC D.R. SRL Berzovia, respectiv SC C.C. Berzovia.
Faptele inculpatului T.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi fals intelectual la Legea contabilităţii, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 C. pen., în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul P.L. l-ar fi determinat pe martorul H.J.C. să înregistreze şi să redacteze în fals un proces-verbal de recepţie a imobilului familiei P., pentru a justifica plata ulterioară a lucrărilor executate de SC C.A. SRL, potrivit concluziilor experţilor contabili şi a răspunsurilor la obiecţiunile la această expertiză despre care am arătat mai sus.
De asemenea, aşa cum am arătat în legătură cu inculpatul T.C.L., persoana care i-a cerut să procure documente cu privire la lucrările efectuate la casa din localitatea Dumbrăviţa a fost inculpata P.K.I. şi nu soţul său P.L.
În această situaţie s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25, 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen., reţinute in sarcina inculpatului P.L.
Referitor la latura civilă a cauzei, în rechizitoriu se arată că D.G.F.P. Timiş are calitate de parte civilă, aceasta solicitând repararea pagubei prin adresa din 21 ianuarie 2005.
Modalitatea de calcul şi valoarea pretenţiilor formulate în calitate de parte civilă de către D.G.F.P. Timiş este identică cu constatările din expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală de către expertul H.P., expertiză care, aşa cum pe larg s-a arătat mai sus, a fost înlăturată din ansamblul materialului probator.
Tot potrivit opiniei acuzării, în dosar are calitatea de parte vătămată SC C.A. SRL, apreciindu-se că aceasta a fost păgubită cu valoarea imobilului pe care această societate l-a edificat familiei inculpatei P. în localitatea Dumbrăviţa.
După cum rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, cât şi cele administrate în faţa instanţei, SC C.A. SRL, prin adresa scrisă arată că nu a suferit nici o pagubă în urma faptelor descrise în rechizitoriu şi imputate inculpaţilor.
Edificatoare în soluţionarea laturii civile a cauzei, în dauna acestor părţi civile şi vătămate, sunt probele ştiinţifice administrate în faza de judecată, respectiv expertiza tehnică în specialitatea contabilitate şi expertiza tehnică în specialitatea construcţii, care au fost analizate pe larg, cu prilejul soluţionării laturii penale a cauzei, fiecare faptă descrisă prin prisma concluziilor expertizelor, se impune a se reţine că prin faptele imputate inculpaţilor nu s-a produs nici o pagubă.
În raport de partea civilă, D.G.F.P. Timiş, în actul de inculpare se apreciază că prin faptele deduse judecăţii, inculpata A. împreună cu inculpata P. au cauzat o pagubă bugetului de stat în sumă totală de 2.000.753.282 ROL, compusă din suma de: 1.009.485.460 ROL reprezentând TVA dedus şi rambursat în mod nelegal şi suma de 891.267.822 ROL reprezentând sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, prin înregistrarea în evidenţele contabile a SC C.A. SRL a operaţiunilor comerciale derulate în legătură cu construirea imobilului inculpatei P. Aceeaşi sumă de 2.000.753.282 ROL se reţine ca fiind paguba produsă bugetului de stat de către inculpate şi din rechizitoriu, cu aceleaşi explicaţii, respectiv în urma săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală.
În expozeul rechizitoriului sunt descrise faptele apreciate de acuzare ca reprezentând elementul material al infracţiunii de înşelăciune, fiind indicate facturile emise, în urma cărora SC C.A. SRL nu era îndreptăţită la rambursarea TVA-ului.
Ca o concluzie la cele prezentate în actul de inculpare, în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003 SC C.A. SRL, prin inculpata A. a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 930.413.545 ROL, astfel cum rezultă atât din raportul de constatare întocmit de specialiştii P.N.A., cât şi din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. Ulterior, sunt defalcate sumele ce compun acest total.
Astfel, este de remarcat neconcordanţa dintre susţinerile acuzării, în ceea ce priveşte întinderea pagubei referitoare la această problematică a TVA-ului; odată afirmând că prejudiciul este în sumă de 930.413.545 ROL pentru ca la final, fără alte explicaţii ori probe, să se conchidă că valoarea pagubei este de 1.009.485.460 ROL.
Potrivit celor de mai sus, stabilirea existenţei unui prejudiciu, precum şi a întinderii sale, s-a întemeiat exclusiv pe constatările specialiştilor D.N.A. şi a raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală. Cu prilejul examinării laturii penale a cauzei, s-a motivat pe larg, raţiunea pentru care aceste probe au fost înlăturate cu consecinţa firească de a nu fi luate în considerare, la pronunţarea soluţiei în cauză, ideea de bază fiind modalitatea neprocedurală în care aceste probe au fost încuviinţate şi mai apoi administrate.
Referitor la rambursarea TVA-ului, expertiza contabilă întocmită în faza de cercetare judecătorească, răspunsul la obiecţiunile formulate, precum şi completarea adusă de experţi raportului de expertiză iniţial, au concluzii ferme şi unitare, cei patru experţi, cel desemnat de instanţă şi cei trei asistenţi afirmând fără echivoc că SC C.A. SRL a beneficiat în mod legal de rambursarea TVA-ului. Astfel, în răspunsul dat la obiectivele stabilite de D.N.A. şi la obiectivele stabilite de inculpate concluzia este că SC C.A. SRL avea dreptul la rambursările de TVA aferente facturilor enumerate în rechizitoriu.
În răspunsul la precizările formulate de către inculpata A.M., aceeaşi experţi ajung la concluzia că SC C.A. SRL avea dreptul la rambursările de TVA aferente facturilor enumerate în rechizitoriu.
Prin urmare, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, nu s-a putut reţine producerea vreunei pagube bugetului de stat, astfel că, şi din punct de vedere a laturii civile a cauzei, relativ la acest aspect al rambursării TVA-ului, susţinerile acuzării sunt neîntemeiate.
Astfel, în temeiul prev. art. 14, 346 C. proc. pen. art. 998 şi urm. C. civ., au fost respinse pretenţiile civile formulate în cauză de către partea civilă D.G.F.P. Timiş, cu privire la paguba cauzată bugetului de stat în urma rambursării în mod nelegal a sumei de 930.413.545 ROL.
Referitor la cealaltă componentă a prejudiciului apreciată de acuzare ca pagubă adusă bugetului de stat, prin înregistarea în evidenţele contabile a SC C.A. SRL a operaţiunilor comerciale derulate în legătură cu construirea imobilului inculpatei P. în sumă de 891.267.822 ROL, s-au reţinut următoarele: faptele apreciate ca element material al infracţiunii ce au cauzat această pagubă sunt descrise în rechizitoriu şi în esenţă constau în aceea că, deşi lucrările de construire la casa familiei inculpatei P. au fost finalizate încă din luna decembrie 2003, iar împrejmuirea şi curtea interioară au fost finalizate în luna aprilie 2004, veniturile realizate in urma activităţii desfăşurate de SC C.A. SRL în sumă totală de 2.490.410.131 ROL nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a acestei societăţi, cauzând prejudiciul în valoarea mai sus arătată şi care se compune din: impozit pe profit aferent anului fiscal 2003 în sumă de 598.756.160 ROL; impozit pe profit aferent semestrului I al anului 2004 în sumă de 23.846.373 ROL şi TVA aferent perioadei decembrie 2003 - aprilie 2004 în sumă totală de 268.665.289 ROL.
Această problemă este examinată de expertiza contabilă din faza de cercetare judecătorească în urma obiectivului formulat de acuzare şi al obiectivelor formulate de inculpate.
Astfel, starea de fapt este examinată în amănunt în raportul de expertiză, concluziile exprimate fiind acelea că SC C.A. SRL a înregistrat corect în contabilitate operaţiunile economice şi financiare privind construcţia casei familiei P., conform documentelor justificative aferente, că nu există reglementări, norme sau legi care să instituie obligaţia firmelor de construcţie de a întocmi şi înregista în evidenţele lor situaţii de lucrări, iar din analiza şi verificarea documentaţiei existente la sediul firmei de construcţii s-a constatat că în contabilitatea SC C.A. SRL există o evidenţă separată a costurilor şi veniturilor aferente clientului P.
Edificator pentru soluţionarea laturii civile asupra acestui aspecte este răspunsul experţilor de la raport care conchide că „în contabilitatea SC C.A. SRL a fost înregistrată producţia neterminată aferentă construcţiei casei familiei P., fapt ce a degajat consecinţele fiscale corespunzătoare privind veniturile impozabile”. Totodată, se precizează şi aceea că lucrările au fost facturate şi încasate fără a rămâne vreo diferenţă de încasat. Aceste constatări ale expertizei au determinat în mod necesar şi concluzia de la raport, unde se precizează că stabilirea unor obligaţii suplimentare în sarcina SC C.A. SRL nu are o bază reală şi legală de stabilire.
Mai mult, aceeaşi idee este reluată în răspunsul la obiecţiuni, prin care expertiza reconfirmă faptul că facturarea lucrărilor la casa familiei P. a fost efectuată la termenele şi corespunzător prevederilor contractului de construire a casei şi astfel nu se pot identifica încălcări ale legislaţiei în materie.
Din examinarea celor de mai sus, rezultă împrejurarea că bugetul de stat nu a fost păgubit în nici un fel, ceea ce, pe cale de consecinţă, duce ca în temeiul prev. art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., pretenţiile civile formulate în cauză de către partea civilă D.G.F.P. Timiş relative la această problematică - evaziune fiscală - să fie respinse.
Referitor la partea vătămată SC C.A. SRL, s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Urmare acestei constatări, s-a impus examinarea împrejurărilor prin prisma ansamblului probator administrat în cauză dacă patrimoniul acestei persoane juridice a suferit vreo pagubă. În mod evident această parte vătămată nu a suferit vreun prejudiciu şi din acest considerent nu s-a constituit parte civilă.
Acuzarea reţine că valoarea materialelor de construcţii şi a celor ocazionate de construirea imobilului familiei P. de 3.378.838.555 ROL, a fost însuşită de inculpata A. din fondurile SC C.A. SRL şi că ea reprezintă un folos material adus inculpatei P.
Coroborând cele prezentate cu prilejul examinării laturii penale a cauzei, cât şi cele reţinute ca temei al respingerii pretenţiilor civile formulate de D.G.F.P. Timiş, respectiv aceea că lucrările efectuate de SC C.A. SRL pentru construirea casei familiei inculpatei P. au fost corect, la timp şi în mod legal înregistrate în contabilitatea societăţii, că toate sumele facturate au fost încasate fără a rămâne vreo diferenţă, ceea ce a dus la reţinerea împrejurării că prin faptele descrise, în patrimoniul SC C.A. SRL nu a putut fi localizată nici o pagubă.
În ceea ce priveşte celelalte părţi vătămate şi introduse în această calitate în cauză, în faza de cercetare judecătorească, s-a constatat în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen. că nu s-au constituit părţi civile.
După cum rezultă din rechizitoriu şi din înscrisurile aflate la dosar instanţă, prin ordonanţa din 21 ianuarie 2005 urmată de procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 s-a luat măsura asigurătorie, prin instituirea inscripţiei ipotecare în cartea funciară asupra imobilului situat în Timişoara, imobil aparţinând inculpatei A.M.E.
Deşi actele de instituire şi înfiinţare a acestei măsuri asigurătorii au ca temei, potrivit acuzării, existenţa unei pagube la bugetul de stat de 2.000.753.282 ROL, în C.F. Y Timişoara s-a înscris sechestru asigurător în favoarea Statului Român, prin P.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara pentru suma de 4.312.091.498 ROL, în baza art. 353 C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen., acest prejudiciu nu a fost dovedit, astfel că s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusa prin ordonanţa din 21 ianuarie 2005 şi aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005, ambele din Dosarul nr. 52/P/2004 al P.N.A. - Serviciului Teritorial Timişoara, şi pe cale de consecinţă s-a dispus şi radierea din C.F. Y a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.
Faţă de cele arătate mai sus, prima instanţă a dispus condamnarea, respctiv achitarea inculpaţilor, conform dispozitivului sentinţei.
În baza art. 14, 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiş.
S-a constatat că părţile vătămate SC C.A. SRL, Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, C. Bank Bucureşti, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 353 şi art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanţa din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi radierea din C.F. nr. X a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false intocmite de inculpatul T.C.L.: contract prestări servicii şi situaţie finală de lucrări.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii P.K.I. şi T.C.L. la câte 500 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.
În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. şi T.C.L. şi D.G.F.P.
Prin decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii P.K.I. şi T.C.L. şi în rejudecare au fost înlăturate dispoziţiile art. 81 C. pen., dispunându-se executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.K.I., în regim privativ de libertate.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiş şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
S-a constatat executată această pedeapsă, inculpata fiind liberată condiţionat la 28 mai 2007, cu un rest de 605 zile închisoare neexecutate. S-a dedus din durata acestei pedepse arestul preventiv pe perioada 23 martie 2004 - 05 octombrie 2005.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost înlăturată aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi a fost condamnat inculpatul P.L., la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi în baza art. 82 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen., făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, privind pe inculpatul P.L.
S-a înlăturat aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu privire la infracţiunile prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpatul T.C.L.
S-a înlăturat aplicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa din 04 octombrie 2004 asupra imobilului situat în localitatea Dumbrăviţa, proprietatea inculpatei P.K.I. şi a inculpatului P.L.
S-a dispus, în temeiul art. 14 lit. a), art. 346 C. proc. pen., anularea actelor false: factură fiscală din 20 decembrie 2003; chitanţa din 21 decembrie 2003 şi din 22 decembrie 2003, factura fiscală din 15 ianuarie 2004, chitanţele din 29 ianuarie 2004 şi din 15 ianuarie 2004 şi bilanţul contabil întocmit la 31 decembrie 2003 de SC D.R. SRL Berzovia şi bilanţul contabil întocmit la 30 iunie 2004 de SC C.C. SRL Berzovia. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de D.G.F.P. Timiş, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta D.G.F.P. Timiş la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 100 RON, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., partea civilă şi inculpaţii P.K.I., P.L. şi T.C.L. Prin decizia penală nr. 4258/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 12521/30/2009 s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., partea civilă D.G.F.P. Timiş şi inculpaţii P.K.I., P.L. şi T.C.L.
A fost casată decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara pentru rejudecarea apelurilor.
Judecând, după casare, prin decizia penală nr. 70/A din 11 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpaţii P.K.I. şi T.C.L. împotriva sentinţei penale nr. 81 din 31 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1252/30/2005 din 01 februarie 2005.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi de partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F. - D.G.F.P. Timiş împotriva aceleiaşi hotărâri.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând cauza:
S-a înlăturat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei P.K.I. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (corelativă infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată comise de inculpaţii T.L.C. şi P.L.).
1. În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata P.K.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (corelativă infracţiunii de fals intelectual comise de inculpata A.M.E.).
În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comise de învinuitul B.C.D.).
În baza art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comise de învinuitul B.C.D.).
În baza art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (în privinţa certificatului de atestare fiscală).
În baza art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă d 2 ani închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (corelativă faptei fals material în înscrisuri oficiale comise de învinuitul B.M.S.). În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de modificare sau ştergere, fără drept, de date informatice.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru această inculpată în prezenta cauză (pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită de prima instanţă şi pedepsele stabilite de instanţa de apel) şi pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpata P.K.I. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzie inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a fost scăzută din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la 23 septembrie 2004 la 05 octombrie 2005.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiş şi s-a emis un nou mandat, conform hotărârii.
2. În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata A.M.E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.
În baza art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată în formă continuată.
În baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 20 şi art. 25 C. pen. raportate la art. 181 din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, rămasă în forma tentativei.
În baza art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) raportate la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpata A.M.E. să execute pedeapsa rezultantă de:
- 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada arestării preventive de la 23 septembrie 2004 la 05 octombrie 2005.
3. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost comdamnată inculpata H.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 26 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (corelativă infracţiunii de fals intelectual comise de inculpata A.M.E.).
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) raportate la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii perioada reţinerii din 19 septembrie 2004 şi a arestării preventive de la 20 octombrie 2004 la 24 iunie 2005.
4. În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul T.C.L. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 861 alin. (1) şi art. 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi apoi o dată pe trimestru la datele stabilite de acest organism;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
5. În baza art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.L. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (corelativă faptei fals material în înscrisuri oficiale comise de învinuitul H.J.C.).
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul P.L. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.
În baza art. 861 alin. (1) şi art. 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi apoi o dată pe trimestru la datele stabilite de acest organism;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
6. În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A.M.E. la plata sumei de
182.168,1367 RON (1.821.681.367 ROL) despăgubiri către partea civilă Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F. - D.G.F.P. Timiş.
7. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara asupra imobilului situat în municipiul Timişoara, înscris în C.F. nr. X Timişoara, proprietatea inculpatei A.M.E.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa din 04 octombrie 2004 asupra imobilului situat în localitatea Dumbrăviţa, judeţul Timiş, proprietatea inculpatei P.K.I. şi a inculpatului P.L.
S-a confiscat de la inculpata P.K.I. suma de 329.569,6123 RON (3.295.696.123 ROL).
În temeiul art. 346 raportat la art. 14 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false:
- decont TVA pe luna februarie 2004 înregistrat în 12 martie 2004;
- declaraţia impozit pe profit pe anul 2003;
- titluri executorii din 12 martie 2004;
- adresa de înfiinţare a popririi şi somaţie;
- titluri executorii şi somaţia din 14 iunie 2004;
- balanţa sintetică pe anul 2003 SC C.A. SRL;
- bilanţ contabil al SC C.A. SRL - 31 decembie 2001 înregistrat la D.G.F.P. Timiş în 01 aprilie 2002;
- factură fiscală din 20 decembrie 2003;
- chitanţe din 21 decembrie 2003 şi 22 decembrie 2003;
- factura fiscală din 15 ianuarie 2004;
- chitanţe din 29 ianuarie 2004 şi din 15 ianuarie 2004;
- proces-verbal de recepţie din 05 octombrie 2004;
- certificat de atestare fiscală din 12 decembrie 2003;
- bilanţ contabil la 31 decembrie 2003 al SC D.R. SRL;
- bilanţ contabil la 30 iunie 2004 al SC C.C. SRL;
- bilanţ contabil pe anul 2003 al SC C.A. SRL.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc pen., au fost obligaţi inculpaţii apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut în fapt următoarele:
1. Inculpata P.K.I. a îndeplinit funcţia de director al A.F.P. Timişoara în perioada 2001 - septembrie 2004, având ca principale atribuţii de serviciu: organizarea, conducerea şi controlul întregii activităţi a A.F.P. Timişoara, colectarea veniturilor la bugetul de stat, coordonarea activităţii de primire şi înregistrare a cererilor privind rambursarea TVA, acordarea unor înlesniri la plata impozitelor şi taxelor, coordonarea şi îndrumarea acţiunilor de constatare, stabilire, urmărire şi încasare a impozitelor şi taxelor şi activitatea de trezorerie, urmărirea aducerii la îndeplinire a prevederilor legale de compartimentele funcţionale din cadrul A.F.P.
În data de 10 februarie 1999, D.G.F.P. Timiş, în calitate de beneficiar, a încheiat cu SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, contractul de construire având ca obiect construirea obiectivului „Sediu comun pentru D.G.F.P.C.F.S. Timiş”, a cărui valoare a fost stabilită la suma de 65.934.257.000 ROL, inclusiv TVA.
Ulterior, la data de 10 martie 1999, SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, a încheiat cu SC C.A. SRL Timişoara, în calitate de subantreprenor de specialitate (executant), contractul de subantrepriză din 10 martie 1999, având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii-montaj pentru acelaşi obiectiv - Sediu comun pentru D.G.F.P.C.F.S. Timiş.
La începutul lunii februarie 2004, SC C. SA Arad avea o datorie restantă către SC C.A. SRL Timişoara în sumă de 2.415.496.986 ROL, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii efectuate în cursul anului 2003 la noul sediu al D.G.F.P.C.F.S. Timiş (în prezent, D.G.F.P. Timiş).
Pentru recuperarea acestei sume, inculpata A.M.E., director economic şi administrator al SC C.A. SRL, a apelat la inculpata P.K.I. pentru ca aceasta, faţă de funcţia pe care o deţinea şi influenţa de care aceasta se prevala că o are asupra unor funcţionari din conducerea D.G.F.P. Timiş în vederea aprobării de către aceştia a procedurii de executare silită împotriva antreprenorului general şi în consideraţia folosului necuvenit pe care a acceptat să-l primească, materializat în construirea şi amenajarea din fondurile SC C.A. SRL a unei vile situate în localitatea Dumbrăviţa, judeţul Timiş, să o ajute să recupereze suma amintită prin instituirea în mod nelegal a unei popriri asupra terţului SC C. SA.
Astfel, la începutul lunii februarie 2004, inculpatele P.K.I. şi A.M.E. au convenit ca, în cererea pe care inculpata A.M.E. urma să o adreseze conducerii D.G.F.P. Timiş, să invoce în mod nereal că SC C.A. SRL avea datorii restante la bugetul de stat, pentru achitarea cărora să fie necesară recuperarea, prin înfiinţarea popririi de către A.F.P. Timişoara, a datoriei pe care terţul SC C. SA o avea faţă de SC C.A. SRL.
La data de 06 februarie 2004, inculpata P.K.I. a intervenit la conducerea D.G.F.P. Timiş, respectiv la directorul adjunct D.D. (a se vedea declaraţiile acestui martor), care i-a recomandat să se adreseze pentru soluţionarea acestor probleme directorului executiv al D.G.F.P. Timiş, J.J., care avea competenţa pentru aprobarea acestor solicitări.
La data de 07 februarie 2004, ora 13.18, între cele două inculpate s-a purtat o convorbire telefonică, din care reiese în mod evident atât promisiunea inculpatei P.K.I. de a interveni la directorul J.J. pentru soluţionarea problemei, cât şi modul în care trebuia redactată cererea pe care cele două inculpate urmau să o prezinte directorului D.G.F.P. Timiş.
La data de 09 februarie 2004, inculpata P.K.I. a intervenit la directorul executiv al D.G.F.P. Timiş, J.J. (a se vedea şi declaraţiile acestuia), pentru aprobarea cererilor formulate de inculpata A.M.E. şi chiar i-a prezentat-o pe aceasta, dându-i de înţeles că este în interesul A.F.P. Timişoara să aprobe instituirea popririi asupra terţului SC C. SA Arad.
Cu ocazia acestei întâlniri, inculpata A.M.E. i-a prezentat directorului D.G.F.P. Timiş cererile redactate în numele SC C.A. SRL, înregistrate la această societate în 09 februarie 2004 şi ulterior la D.G.F.P. Timiş în 09 februarie 2004, prin care se solicita sprijin atât pentru recuperarea datoriei în sumă de 2.415.496.986 ROL de la SC C. SA, prin instituirea popririi, cât şi pentru efectuarea în mod direct de către beneficiar şi nu prin intermediul antreprenorului general, aşa cum prevedeau clauzele contractuale, a plăţilor viitoare pentru lucrările de construcţii efectuate în calitate de subantreprenor la noul sediu.
Pe baza situaţiei prezentate de cele două coinculpate, martorul J.J. (fost învinuit, faţă de care cauza s-a disjuns prin rechizitoriu) a aprobat cererile SC C.A. SRL, dispunând prin rezoluţii distincte, consemnate pe exemplarul original şi pe duplicatul acestuia, ca A.F.P. Timişoara să instituie poprirea asupra terţului SC C. SA în vederea recuperării datoriilor restante la bugetul de stat ale SC C.A. SRL şi ca numita S.V.M., consilier în cadrul Serviciului Financiar Contabilitate, Investiţii şi Buget Propriu din cadrul D.G.F.P. Timiş, să întocmească documentaţia necesară pentru ca, pe viitor, plata lucrărilor de construcţii efectuate de SC C.A. SRL să se achite direct acestei societăţi, însă cu acordul SC C. SA (declaraţia martorei S.V.M.; declaraţia martorului C.D.).
După aprobarea acestor cereri expuse mai sus, în cursul aceleiaşi zile de 09 februarie 2004, cele două inculpate au convenit asupra modalităţii prin care urmau să fie puse în aplicare măsura executării silite prin poprirea veniturilor terţului SC C. SA şi încasarea pe viitor a contravalorii lucrărilor de construcţii direct de la D.G.F.P. Timiş. Acest aspect rezultă în mod clar din conţinutul convorbirii telefonice purtate la 09 februarie 2004, ora 16.51, în care cele două inculpate discută cum să procedeze ca banii să nu vină în contul antreprenorului general, ci în cel al subantreprenorului SC C.A. SRL, şi cu ce titlu să fie înregistrate plăţile (decontare în avans).
Urmare a celor convenite cu inculpata P.K.I., inculpata A.M.E., cu ajutorul inculpatei H.A. (inspector auditor în cadrul D.G.F.P. Timiş - Serviciul Audit, care, contrar prevederilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilităţile în exercitarea funcţiilor publice, ţinea în mod nelegal evidenţa contabilă a SC C.A. SRL - a se vedea declaraţia martorului), a întocmit în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 şi o declaraţie privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, în care au consemnat date nereale, în sensul că societatea avea datorii la bugetul de stat de 2.040.033.213 ROL TVA şi de 420.246.752 ROL impozit pe profit. Datele amintite nu corespund celor din evidenţa contabilă a societăţii şi nici celor din fişa de evidenţă a plătitorului, întrucât, la data de 12 martie 2004, societatea nu avea de plată TVA, ci avea dreptul la rambursarea unei sume de 110.413.104 ROL cu acest titlu, iar suma de plată către bugetul de stat ca impozit de profit era mult mai mică decât cea indicată, respectiv 296.380.199 ROL, aşa cum reiese din raportul întocmit de specialiştii din cadrul D.N.A. şi raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală.
Ambele documente au fost semnate de către inculpata A.M.E., aceasta depunându-le la data de 12 martie 2004 la A.F.P. Timişoara, prin inculpata P.K.I. (a se vedea declaraţiile martorilor S.M. şi B.A.T.), pentru a înfăţişa datorii nereale, pe care SC C.A. SRL le-ar fi avut la bugetul de stat, „datorii” menite să justifice instituirea popririi asupra veniturilor terţului SC C. SA Arad.
În evidenţa A.F.P. Timişoara, decontul de TVA cu datele nereale a fost înregistrat în 12 martie 2004, iar declaraţia de impozit pe profit cu date nereale în 12 martie 2004.
Cele două înscrisuri falsificate de inculpatele A.M.E. şi H.A. au fost folosite la întocmirea documentaţiei pentru instituirea popririi asupra veniturilor terţului SC C. SA Arad.
La aceeaşi dată de 12 martie 2004, inculpata P.K.I. i-a dat dispoziţie inspectorului B.C.D. din cadrul Serviciului Executări Silite să întocmească formele de executare silită a SC C.A. SRL, respectiv să emită titluri executorii faţă de această societate în calitate de debitor şi să emită adresa de înfiinţare a popririi către SC C. SA, punându-i la dispoziţie în acest sens decontul TVA şi declaraţia de impozit pe profit cu conţinuturi nereale. Pe baza acestor două documente, martorul (fost învinuit) B.C.D. a întocmit titlul executoriu din 12 martie 2004 pentru suma de 420.246.752 ROL reprezentând impozit pe profit datorat bugetului de stat şi titlul executoriu din 12 martie 2004 pentru suma de 2.040.033.213 ROL reprezentând TVA datorată bugetului de stat, în care a menţionat în mod nelegal ca termen scadent de plată data de 12 martie 2004 (potrivit dispoziţiilor legale în vigoare obligaţiile devenind scadente la data de 25 ale fiecărei luni), înscrisurile oficiale respective fiind semnate de el, inculpata P.K.I. şi martora C.R.
Ulterior, la data de 15 martie 2004, martorul B.C.D. (a se vedea şi declaraţiile sale) a întocmit, din dispoziţia aceleiaşi inculpate P.K.I., adresa de înfiinţare a popririi către SC C. SA Arad, înregistrată în 15 martie 2004 şi semnată de martora M.T.S., director adjunct al A.F.P. Timiş (a se vedea şi declaraţia acesteia), prin care s-a adus la cunoştinţa reprezentanţilor acestei societăţi măsura instituită de A.F.P. Timişoara, conform titlurilor executorii din 12 martie 2004, pentru sumele de bani datorate debitorului SC C.A. SRL, iar somaţia înregistrată în 15 martie 2004 i-a fost adresată debitorului SC C.A. SRL prin care societatea era înştiinţată că figura în evidenţa fiscală cu debitele de 2.040.033.213 ROL TVA şi 420.246.752 ROL impozit pe profit.
Adresa de înfiinţare a popririi emisă către SC C. SA Arad a fost predată personal de martorul B.C.D. la secretariatul SC C. SA din Arad, în data de 16 martie 2004, fiind înregistrată la această societate în 16 martie 2004, acesta deplasându-se de la Timişoara la Arad în acest scop cu un autoturism pus la dispoziţie de SC C.A. SRL (aspect care rezultă din declaraţiile martorilor B.C.D. şi M.T.S.).
Apoi, la data de 20 aprilie 2004, A.F.P. Timişoara, prin inculpata P.K.I., a chemat în judecată pe debitoarea SC C.A. SRL şi pe terţul poprit SC C. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună menţinerea popririi asupra terţului poprit, depunând la dosar adresa de înfiinţare a popririi şi somaţia de plată în care erau consemnate în mod nereal ca datorii ale SC C.A. SRL la bugetul de stat, suma în valoare de circa 2,4 miliarde ROL. Acţiunea formulată de A.F.P. Timişoara a fost admisă cu privire la menţinerea popririi (a se vedea sentinţa civilă nr. 3097 din 08 iunie 2004 a Judecătoriei Arad).
Ulterior, pe baza hotărârii de menţinere a popririi asupra terţului SC C. SA, au fost blocate conturile acestei societăţi, iar sumele astfel obţinute, în total de 2.383.355.906 ROL, au fost folosite pentru plata unor datorii viitoare la bugetul de stat ale SC C.A. SRL (a se vedea în acest sens raportul întocmit de specialiştii din cadrul D.N.A. şi raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală).
La data de 14 iunie 2004, martorul B.C.D., din dispoziţia aceleiaşi inculpate P.K.I., a emis încă 9 titluri executorii faţă de SC C.A. SRL, precum şi somaţia de plată către aceeaşi societate, acte de executare care au fost semnate şi de inculpata P.K.I. în locul martorului C.M.F., care la acea dată deţinea funcţia de director adjunct al A.F.P. Timişoara şi care avea în responsabilitate Serviciul Executări Silite, pentru a distribui pe datorii ale SC C.A. SRL prima sumă încasată de la SC C. SA, în valoare de 651.277.263 ROL, menţionând în mod nelegal în cuprinsul acestor documente de executare ca termen scadent data de 11 iunie 2004, în realitate obligaţiile respective devenind scadente prin efectul legii la 25 iunie 2004 (a se vedea declaraţiile martorului C.M.F.).
Aşadar, prin măsurile de executare silită, constând în instituirea popririi asupra conturilor terţului SC C. SA de către A.F.P. Timişoara prin inculpata P.K.I., şi prin intervenţia ei la conducerea D.G.F.P. Timiş în acest sens nu s-a urmărit stingerea unor datorii reale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, ci s-a urmărit ajutarea inculpatei A.M.E. pentru ca societatea acesteia, SC C.A. SRL, să recupereze datoria de aproximativ 2,4 miliarde ROL de la SC C. SA, pe calea acestei proceduri urgente şi fără plata de taxe de timbru.
La data de 21 mai 2004, inculpatele P.K.I. şi A.M.E. au convenit ca SC C.A. SRL să depună la A.F.P. Timişoara decontul real de TVA aferent lunii februarie 2004 şi declaraţia reală de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003, conforme cu cele din evidenţa contabilă a societăţii, pentru a nu figura cu datorii restante la bugetul de stat (create în mod artificial prin documentele depuse şi înregistrate la data de 12 martie 2004), pentru care trebuia să achite majorări şi penalităţi.
Pentru înlocuirea datelor nereale rezultate din documentele depuse de SC C.A. SRL în data de 12 martie 2004, inculpata P.K.I., după ce a primit aceste noi documente de la inculpata A.M.E., i-a dat dispoziţie la data de 21 mai 2004 inspectorului B.M.S. din cadrul Compartimentului TVA să introducă în baza de date a A.F.P. Timişoara aceste noi documente prezentate de SC C.A. SRL, să le antedateze cu 12 martie 2004 şi să le atribuie aceleaşi numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA şi declaraţia de impozit pe profit conţinând date nereale.
Martorul (fost învinuit) B.M.S. a introdus noile date din documentele contabile aparţinând SC C.A. în evidenţa A.F.P. Timişoara şi prin aceasta, datele din documentele cu conţinut nereal introduse în aceiaşi evidenţă la data de 12 martie 2004 au fost înlocuite cu cele reale. Totodată, martorul B.M.S. a făcut menţiunea „rectificativă” pe declaraţia de impozit, ca şi când declaraţia iniţială depusă şi înregistrată la data de 12 martie 2004 ar fi conţinut date eronate (a se vedea declaraţiile sale; constatarea IT efectuată de specialişti din cadrul D.N.A.).
2. La data de 12 decembrie 2003, inculpata P.K.I. a emis în mod nelegal certificatul de atestare fiscală prin care confirma în mod nereal că SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca astfel să poată participa la licitaţia organizată se Spitalul Universitar Timişoara în vederea efectuării unor lucrări de construcţii.
Datele consemnate în acest certificat de atestare fiscală nu sunt reale, întrucât din fişa analitică a plătitorului SC C.A. SRL din A.F.P. Timişoara rezultă că, la data de 12 decembrie 2003, acesta avea datorii la bugetul de stat în sumă totală de 1.913.918 ROL reprezentând TVA, aşa încât nu era îndreptăţit să i se elibereze certificatul de atestare fiscală pentru a participa la licitaţia respectivă (a se vedea fişa de evidenţă a plătitorului, certificatul în discuţie, procesul-verbal de licitaţie, raportul de constatare întocmit de specialişti din cadrul D.N.A., raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).
3. În consideraţia primirii aceluiaşi folos material necuvenit, inculpata P.K.I., la cererea inculpatei A.M.E., i-a furnizat acesteia la 17 septembrie 2003 date cu privire la situaţia financiară a Bibliotecii Centrale Universitare din Timişoara, de la care SC C.A. SRL avea de încasat 1,7 miliarde ROL în baza unor raporturi contractuale.
În contextul furnizării acestor date, inculpata A.M.E. i-a comunicat inculpatei P.K.I. că i-a procurat de la SC R. SA, aşa cum au convenit, instalaţiile sanitare şi centrala termică pentru imobilul din localitatea Dumbrăviţa, aflat la acea dată în construcţie, care constituie folosul material necuvenit de care inculpata P.K.I. a beneficiat ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de corupţie (aceste aspecte rezultă din convorbirea telefonică dintre cele două de la 17 septembrie 2003, ora 11.27).
4. La data de 10 februarie 1999, în baza programului Phare, Ministerul Finanţelor Publice şi C. Bank au încheiat Acordul de Credit privind Programul Phare prin care C. Bank a fost abilitată să acorde întreprinderilor mici şi mijlocii credite Phare pentru dezvoltarea acestora, cu finanţare din fondurile Comunităţilor Europene, respectiv de la Uniunea Europeană - Phare.
În cursul lunii octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin administrator, inculpata A.M.E., a depus la C. Bank - Sucursala Timişoara o parte din documentele contabile ale societăţii necesare obţinerii unui astfel de credit Phare, respectiv bilanţurile contabile la 31 decembrie 2001, 31 decembrie 2002 şi la 30 iunie 2003, precum şi balanţele de verificare pe lunile august şi septembrie 2003, în scopul obţinerii în mod nelegal a unui credit Phare în valoare de 130.000 euro, pentru achiziţionarea unor utilaje. SC C.A. SRL nu îndeplinea condiţiile de creditare Phare, motiv pentru care procedura de acordare nu a continuat, pe baza calculării indicatorilor de bonitate rezultând că societatea nu s-a încadrat în categoria de performanţă necesară obţinerii creditului solicitat (a se vedea adresele C. Bank - Sucursala Timişoara din 27 septembrie 2004 şi din 18 octombrie 2004).
Inculpata P.K.I. a intervenit la conducerea C. Bank - Sucursala Timişoara în favoarea SC C.A. SRL pentru a i se acorda creditul de 130.000 euro (a se vedea declaraţiile martorilor T.D.V. şi C.A. şi din notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatele P.K.I. şi A.M.E. la 26 septembrie 2003 ora 12.18, 30 septembrie 2003 ora 15.39, 06 octombrie 2003 ora 19.06, 09 octombrie 2003 ora 10.06; 04 noiembrie 2003 ora 11.46 şi 04 noiembrie 2003 ora 12.03).
Inculpata P.K.I. a determinat-o pe coinculpata A.M.E. să întocmească în fals sau să antedateze un contract pentru a justifica faptul că suma de 660.000.000 ROL ce figura în contul 462 (creditori diverşi) să fie curentă şi nu restantă (instigare care însă nu a fost urmată de executare, întrucât, la acea dată, exista un contract de creditare a societăţii de către asociaţi).
La începutul lunii octombrie 2003 inculpata P.K.I. a contactat-o telefonic pe martora C.A., cerându-i o întâlnire pentru a-i prezenta pe administratorul SC C.A. SRL, în vederea facilitării intrării la directorul C. Bank - Sucursala Timişoara, T.D.V. Cu ocazia întâlnirii care a avut loc, inculpata A.M.E. a afirmat că este interesată de contactarea unui credit Phare în valoare de 130.000 euro în numele SC C.A. SRL pentru achiziţionarea unor utilaje de construcţii. În acest context conducerea C. Bank i-a solicitat inculpatei A.M.E. să prezinte situaţia financiară a societăţii, respectiv bilanţul la 31 decembrie 2001, 31 decembrie 2002, 30 iunie 2003, precum şi balanţele sintetice de verificare pe lunile august şi septembrie 2003. Documentele respective i-au fost prezentate martorei C.A. de către inculpata H.A. în numele inculpatei A.M.E. (a se vedea declaraţiile martorilor C.A., T.D.V., I.M., director economic, şi N.L., consilier în cadrul Serviciului Credite; adresele C. Bank - Sucursala Timişoara din 27 septembrie 2004 şi din 18 octombrie 2004; nota de redare a convorbirii telefonice din data de 30 septembrie 2003 ora 15.39 dintre inculpatele P.K.I. şi A.M.E.).
Documentele contabile depuse de inculpata A.M.E. la C. Bank - Sucursala Timişoara au fost falsificate pentru ca SC C.A. SRL să întrunească din punct de vedere economic condiţiile necesare obţinerii creditului.
Bilanţul întocmit de SC C.A. SRL aferent anului 2001, ce a fost depus la C. Bank în vederea obţinerii creditului Phare, conţine date diferite faţă de bilanţul aceluiaşi an depus de societate la D.G.F.P. Timiş, iar balanţa contabilă aferentă lunii septembrie 2003, prezentată la C. Bank în vederea obţinerii aceluiaşi credit, conţine date diferite faţă de balanţa ridicată de la societate (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în de specialişti din cadrul D.N.A.; declaraţiile martorei C.A., şef Serviciu Credite din cadrul C. Bank - Sucursala Timişoara, care a efectuat o analiză a documentelor).
Bilanţul contabil pe anul 2001 şi balanţa de verificare pe luna septembrie 2003, depuse la C. Bank - Sucursala Timişoara, au fost falsificate prin consemnarea în conţinutul acestora a altor date decât cele reale de către inculpata A.M.E., care Ie-a şi semnat în calitate de director economic şi administrator al SC C.A. SRL, fiind ajutată de către inculpata H.A., care ţinea în mod nelegal evidenţa contabilă a societăţii (a se vedea declaraţiile inculpatelor H.A. şi A.M.E.; declaraţiile martorului M.I.).
Elemente de activ din bilanţui depus la C. Bank, pe anul 2001 au fost diminuate cu suma de 1.089.714.000 ROL prin eliminarea efectivă a acestei sume reprezentând „diferenţe de conversie - activ”; capitaluri proprii din bilanţul pe anul 2001 depus la C. Bank au fost supraevaluate cu suma de 1.518.613.000 ROL, prin această creştere artificială a capitalurilor proprii urmărindu-se prezentarea unei situaţii nereale privind gradul general de îndatorare a societăţii, mai scăzut decât cel real, şi gradul de îndatorare financiară a acesteia; clienţii creditori din bilanţul pe anul 2001 depus la C. Bank au fost diminuaţi cu aceeaşi sumă de 1.518.613.000 ROL, ceea ce reprezintă pe fond o diminuare a obligaţiilor totale ale societăţii cu aceeaşi sumă, scăderea datoriilor totale având ca efect diminuarea gradului de îndatorare a societăţii şi obţinerea unei solvabilităţi ridicate.
Cele 3 exemplare ale bilanţului contabil la 31 decembrie 2001 (cel ridicat de la C. Bank - Sucursala Timişoara şi celelalte 2 ridicate de la SC C.A. SRL şi de la A.F.P. Timişoara) au acelaşi număr de înregistrare, din 01 aprilie 2002, atribuit de A.F.P. Timişoara.
Cât priveşte datele înscrise în balanţa aferentă lunii septembrie 2003 depusă la C. Bank, soldul final creditor al contului 121 (cont închidere) a fost supraevaluat cu suma de 764.119.335 ROL, ceea ce denotă o creştere artificială a profitului contabil cu suma respectivă, fapt prin care s-a urmărit înfăţişarea unei rentabilităţi superioare a cifrei de afaceri şi o creştere a rentabilităţii generale; soldul final al contului 401 „furnituri marfă” a fost diminuat cu suma de 1.100.000.000 ROL; soldul final al contului 419 „clienţi creditori” a fost diminuat cu suma de 4.210.000.000 ROL, ceea ce reprezintă pe fond o diminuare a obligaţiilor totale ale societăţii cu aceeaşi sumă. Scăderea datoriilor totale are ca efect diminuarea gradului de îndatorare a societăţii şi obţinerea unei rentabilităţi ridicate. Rulajele cumulate ale cheltuielilor şi veniturilor la 30 septembrie 2003 au fost denaturate în acest fel.
Creditul solicitat nu a fost acordat, pe motiv că SC C.A. SRL nu a îndeplinit condiţiile de bonitate pentru a putea beneficia de acest credit.
Instanţa de apel înlătură declaraţia martorului T.D.V. dată în faţa primei instanţe, prin care acesta arată că C. Bank nu gestiona credite Phare, întrucât este contrazisă de Acordul de Credit privind Programul Phare şi de declaraţia acestuia din faza de urmărire penală.
5. În perioada august 2003 - februarie 2004, inculpata P.K.I., în baza unei înţelegeri prealabile avute cu inculpata A.M.E. şi în scopul obţinerii aceluiaşi folos materializat în construirea şi amenajarea imobilului său, a intervenit la funcţionari din conducerea a intervenit la conducerea Direcţiei de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş pentru ca verificările prevăzute în procedura de rambursare a TVA ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL să fie efectuate de inspectorii L.M. sau B.M.L., persoane apropiate ei, şi să aibă un caracter formal, astfel încât această societate să beneficieze cu operativitate de rambursări TVA în valoare totală de 6.953.971.293 ROL.
a) La data de 25 august 2003, inculpata A.M.E. a întocmit, în calitatea sa de director economic şi administrator al SC C.A. SRL, cererea de efectuare a controlului anticipat pentru rambursarea TVA în suma de 3.756.403.170 ROL aferentă activităţii pe luna iulie 2003, pe care a depus-o la A.F.P. Timişoara, unde a fost înregistrată în 25 august 2003.
În data de 27 august 2003, A.F.P. Timişoara a înaintat această cerere la Direcţia Controlului Financiar Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş, fiind înregistrată la data de 28 august 2003.
La aceeaşi dată de 28 august 2003, la ora 13.46, inculpata P.K.I., la cererea coinculpatei A.M.E., a intervenit la martorul A.T., care la acea dată îl înlocuia la conducerea Serviciului Control Fiscal pe martorul B.N., aflat în concediu de odihnă, şi i-a solicitat ca, în calitatea sa de înlocuitor la conducerea serviciului, să repartizeze cererile de rambursare formulate de SC M.S. SRL şi SC Q.B. SRL inspectorului L.M., iar cererea de rambursare TVA formulată de SC C.A. SRL să o repartizeze inspectorului B.M.L. (a se vedea conţinutul convorbirii telefonice dintre inculpata P.K.I. şi martorul A.T. din 28 august 2003, ora 13.46; declaraţia martorului A.T.).
Urmare acestei intervenţii, controlul anticipat privind cererea de rambursare TVA în valoare de 3.297.017.309 ROL aferentă perioadei 01 mai 2003 - 31 august 2003 a fost efectuat de inspectorul B.M.L. singură, deşi în mod obişnuit astfel de controale se efectuează în echipă formată din doi inspectori.
Inculpata P.K.I. a întreprins demersuri pentru a-l influenţa pe şeful serviciului, prin inspectorul L.M., să împiedice efectuarea controlului la SC C.A. SRL privind cererea de rambursare TVA din 25 august 2004 de către inspectorul C.A., despre care aflase că îşi manifestase intenţia de a efectua el controlul, pe motiv că suma cerută la rambursare este mare, iar inspectorul B.M.L. nu are experienţa necesară pentru efectuarea unui astfel de control, solicitându-i inspectorului L.M. să-l determine la rândul ei pe şeful serviciului, respectiv pe B.N., să o repartizeze pentru acest control pe B.M.L.
Inculpata P.K.I. s-a înţeles cu martora L.M. ca acesta din urmă să-i spună martorului B.N. (şeful Serviciului Control Fiscal), că cea interesată pentru ca SC C.A. SRL să fie favorizată în procedura de verificare pe linia rambursării TVA este inculpata H.A. şi nu ea.
Inspectorul L.M. a asigurat-o pe inculpata P.K.I. că, în pofida discuţiilor ce au avut loc în cadrul serviciului cu privire la acest control, cererea de rambursare a fost repartizată inspectorului B.M.L., care va începe controlul în dimineaţa zilei de 09 septembrie 2003. Inculpata P.K.I. i-a cerut inspectorului L.M. să o contacteze pe B.M.L. pentru a-i comunica acesteia ca, în cazul în care va constata probleme la SC C.A. SRL, să o anunţe pe ea, respectiv să o ţină la curent cu desfăşurarea controlului.
În dimineaţa zilei de 09 septembrie 2003, data la care inspectorul B.M.L. a început controlul la SC C.A. SRL, inculpata P.K.I. a intervenit din nou la conducerea D.G.F.P. Timiş, respectiv la martorul B.N. - şeful Serviciului Control Fiscal (care revenise din concediul de odihnă), în favoarea aceleiaşi societăţi, încercând să-l convingă că SC C.A. SRL este o societate serioasă şi reprezentanţii ei sunt oameni cumsecade (a se vedea convorbirile telefonice purtate de inculpata P.K.I. cu martora L.M. la datele de 08 septembrie 2003, ora 19.19, şi 11 septembrie 2003, ora 10.55, şi cu martorul B.N. din data de 09 septembrie 2003, ora 10.52, dată care corespunde zilei în care s-a început efectiv controlul la societate; declaraţia martorului B.N.).
Controlul efectuat de inspectorul B.M.L. (a se vedea procesul-verbal din 12 septembrie 2003) a avut un caracter formal, în sensul că organul de control nu a verificat temeinic documentele de evidenţă contabilă înregistrate în contabilitatea societăţii, prevalându-se de posibilitatea legală de efectuare a controlului prin sondaj.
În urma controlului efectuat, din suma totală solicitată, inspectorul B.M. a aprobat la rambursare cea mai mare parte, suma de 101.454.447 ROL urmând să fie reportată în decontul lunii septembrie 2003 întrucât reprezenta TVA aferent furnizorilor neachitaţi până la data controlului, iar suma de 2.113.871 ROL a fost respinsă la rambursare deoarece s-a considerat ca fiind dedusă din bonuri fiscale emise de aparate electronice fiscale, bonuri care nu îndeplinesc condiţia de document justificativ pentru deducerea TVA.
SC C.A. SRL a beneficiat pe nedrept de rambursarea TVA în sumă de 279.586.691 ROL pentru perioada 01 mai 2003 - 31 august 2003 aferente unor facturi fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL şi SC U. SRL, care reprezintă operaţiuni de tipul prestărilor de servicii şi nu aveau anexate documente justificative (contract de prestări servicii, deviz, situaţii de plată etc.) din care să rezulte natura şi valoarea serviciilor prestate în acest sens sau nu conţineau toate elementele prevăzute de Legea nr. 345/2002 pentru a putea fi luate în considerare la deducerea TVA; aferente unor facturi fiscale care se referă la achiziţionarea de băuturi alcoolice de la SC M.C.C. România SRL [potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 345/2002]; aferentă facturii emise de SC L. SRL Timişoara, anulată, toate cele trei exemplare regăsindu-se în documentele financiar-contabile ale furnizorului, nefiind expediat niciunul din cele trei exemplare către SC C.A. SRL în acest sens sunt raportul de constatare întocmit de specialişti din cadrul D.N.A. şi raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală.
b) Prin cererea înregistrată la A.F.P. Timişoara din 14 mai 2003, inculpata A.M.E., în calitatea sa de director economic şi administrator al SC C.A. SRL, a solicitat rambursarea cu control anticipat a sumei de 1.354.635.237 ROL reprezentând TVA aferentă perioadei 01 aprilie 2003 - 31 aprilie 2003. La aceeaşi dată, cererea a fost înaintată de A.F.P. Timişoara la Direcţia Controlului Financiar Fiscal Timiş.
Şi inspectorul L.M. a fost în control fiscal la SC C.A. SRL, tot pe linia rambursării TVA, fiind repartizată la controlul din luna mai 2003 de şeful Serviciului Control Fiscal, martorul B.N., tot ca urmare a intervenţiei inculpatei P.K.I.
Astfel, în cursul lunii mai 2003, inculpata P.K.I. a intervenit la şeful Serviciului Control Fiscal B.N., în consideraţia primirii aceluiaşi folos material de la inculpata A.M.E., solicitându-i ca cererea de rambursare TVA depusă de SC C.A. SRL să-i fie repartizată spre soluţionare inspectorului L.M., cu care avea o relaţie privilegiată, fiind foste colege de serviciu la SC C.A. SA, iar după aceea, circa un an de zile au fost colege la Biroul Rambursări TVA din cadrul D.G.F.P. Timiş.
La data de 23 mai 2003, inspectorul L.M. şi martorul O.J. au efectuat controlul anticipat la SC C.A. SRL pentru soluţionarea cererii de rambursare a sumei de 1.354.635.237 ROL.
Verificarea documentelor primare puse la dispoziţie de reprezentanţii societăţii s-a efectuat prin sondaj. În urma efectuării acestui control, a fost aprobată la rambursare suma de 1.354.635.237 ROL, iar suma de 196.275.932 ROL a fost reportată în decontul lunii următoare fiind aferentă furnizorilor neachitaţi până la data controlului. Suma de 5.103.890 ROL a fost refuzată la rambursare pe motiv că pe 5 facturi fiscale din evidenţa societăţii, care conţineau aceste sume drept TVA, nu era menţionat codul fiscal al furnizorului (a se vedea procesul-verbal întocmit de cei doi inspectori).
Şi acest control a avut un caracter formal, suma rambursată în mod nelegal fiind de 292.369.776 ROL. Unele facturi fiscale, emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL şi SC U. SRL, nu îndeplineau condiţiile legale pentru a fi dedus TVA, din conţinutul acestora facturi nerezultând denumirea serviciilor prestate şi neavând anexate niciun document justificativ (contract de prestări servicii, deviz, situaţii de plată etc.) din care să reiasă natura şi valoarea serviciilor prestate. Alte facturi fiscale se referă la achiziţionarea de băuturi aicoolice de la SC M.C.C. România SRL (a se vedea raportul de constatare întocmit de specialişti din cadrul D.N.A. şi raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).
c) Prin cererea înregistrată la A.F.P. Timişoara din 11 noiembrie 2003 SC C.A. SRL a solicitat rambursarea cu control anticipat a sumei de 1.842.932.886 ROL, cerere care a fost înaintată la aceeaşi dată către Direcţia Controlului Financiar Fiscal Timiş.
Anterior, la data de 04 noiembrie 2003, inculpata P.K.I. s-a oferit să intervină la funcţionari din conducerea D.G.F.P. Timiş pentru ca SC C.A. SRL să fie favorizată cu ocazia controlului vizând rambursarea TVA, intervenţie în consideraţia căreia inculpata A.M.E. urma să-i continue, prin societatea pe care o administra, lucrările de amenajare a vilei din localitatea Dumbrăviţa, lucrări privind punerea faianţei, a plăcilor de marmură şi a parchetului, construirea gardului, amenajarea curţii ş.a.
Şi acest control a avut un caracter formal, prin procesul-verbal încheiat la data de 20 noiembrie 2003 de către inspectorii R.G. şi G.O., înregistrat la D.G.F.P. Timiş în 25 noiembrie 2003, organele de control aprobând rambursarea întregii sume solicitate de SC C.A. SRL, de 1.842.932.886 ROL, iar suma totală dedusă în mod nelegal ca TVA fiind de 367.079.430 ROL, aferentă unor facturi fiscale emise de SC D. SRL, SC T.A. SRL şi SC U. SRL (a se vedea raportul de constatare întocmit de specialiştii D.N.A. şi raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).
Instanţa de apel nu poate avea în vedere expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii în primă instanţă, în care se arată că s-au verificat toate documentele şi nu prin sondaj. Chiar persoanele care au efectuat controalele, martorii G.O., L.M. şi B.M.L., au declarat că verificările s-au făcut prin sondaj.
Astfel, în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A.M.E., a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 939.035.987 ROL.
SC C.A. SRL, cu sediul în Timişoara, a fost înfiinţată în anul 1991 de către asociaţii A.M.E., A.C. şi M.I. (fostă J.) - mama inculpatei A.M.E. Conducerea acestei societăţi este asigurată de către asociaţii A.M.E. şi A.C., care au şi calitatea de administratori, însă A.C. se ocupa de conducerea activităţilor de ordin tehnic, iar inculpata A.M.E. este cea care conducea şi coordona activitatea economică şi contabilă a societăţii, aceasta având şi funcţia de director economic, astfel cum rezultă din declaraţiile acestora şi din contractul de muncă încheiat între inculpată şi societate, la data de 09 martie 1994, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş.
Rezultă că inculpata A.M.E., în calitatea sa de director economic şi de administrator al SC C.A. SRL, a condus activitatea de evidenţă contabilă a societăţii, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, implicit pentru deducerea nelegală a TVA, îi revine ei.
În ceea ce priveşte SC T.A. SRL, SC D. SRL şi SC U. SRL, societăţi care au emis în mod nelegal facturi fiscale în favoarea SC C.A. SRL, pe baza cărora aceasta din urmă şi-a dedus TVA aferentă, contrar dispoziţiilor legale, se impun următoarele precizări:
SC T.A. SRL, cu sediul în Timişoara, a fost înfiinţată în anul 1994 de către numitul J.I. - fratele inculpatei A.M.E., care deţine în cadrul acestei societăţi calitatea de asociat unic şi administrator. Martorul J.I., administratorul acestei societăţi, declară că toate documentele contabile, inclusiv facturile fiscale emise către SC C.A. SRL, au fost întocmite şi semnate de sora sa, inculpata A.M.E., precum şi că el este, în acelaşi timp, şi salariat al SC C.A. SRL.
SC U. SRL are aceiaşi asociaţi şi administratori ai SC C.A. SRL (inculpata A.M.E. şi soţul ei, A.C.).
SC D. SRL are ca asociat unic şi administrator pe martorul G.M., care a declarat că nu a avut o evidenţă a lucrărilor prestate în favoarea SC C.A. SRL şi nici convenţii încheiate în scris pentru prestarea unor servicii în favoarea acesteia.
6. La data de 29 mai 2002, inculpata P.K.I. şi soţul său, inculpatul P.L., au cumpărat de la soţii B.M. şi B.I. imobilul situat în localitatea Dumbrăviţa, constând din loc de casă cu casă şi teren în suprafaţă de 1.079 m.p., cu preţul total de 20.000 dolari S.U.A. (a se vedea contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociaţi D.M.C. prin încheierea de autentificare din 29 mai 2002).
Contravaloarea acestui imobil a fost achitată de cumpărători astfel: suma de 6.000 dolari S.U.A. în numerar la data autentificării contractului, iar diferenţa de 14.000 dolari S.U.A. a fost achitată de A. Bank - Sucursala Timişoara, de la care inculpaţii P. au obţinut un credit în valoare de 14.000 dolari S.U.A., cu termen de rambursare în 120 luni (a se vedea contractul de facilitate de credit din 29 mai 2002).
La scurt timp după cumpărarea acestui imobil, pentru activităţile infracţionale efectuate în calitatea sa de director al A.F.P. Timişoara în favoarea SC C.A. SRL, constând în exercitarea în mod nelegal a atribuţiilor sale de serviciu şi intervenţii la funcţionari din conducerea D.G.F.P. Timiş, C. Bank - Sucursala Timişoara şi alte instituţii, de influenţa asupra cărora s-a prevalat, pentru aprobarea unor cereri, efectuarea unor plăţi, desfăşurarea în mod formal a unor controale, executarea silită a unei societăţi terţe, obţinerea unui credite necuvenit sau rambursarea cu operativitate a TVA fără îndeplinirea condiţiilor legale, inculpata P.K.I. a acceptat de la administratorul acestei societăţi, respectiv de la inculpata A.M.E., primirea unui folos material necuvenit, constând în construirea şi amenajarea, cu materiale de construcţii din fondurile SC C.A. SRL, a unei vile cu 9 camere şi a unor anexe, situată în localitatea Dumbrăviţa, judeţul Timiş, în valoare totală de 3.378.838.555 ROL.
În acest sens, în toamna anului 2002, inculpata A.M.E., administrator şi director economic al SC C.A. SRL, l-a contactat pe martorul B.N. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală şi sancţionat administrativ cu amendă prin rechizitoriu), de profesie arhitect, asociat şi administrator al SC A.B. SRL, cu care SC C.A. SRL colabora la realizarea mai multor obiective de construcţii (ex. sediul E. Bank Timişoara, extindere Facultatea de Drept, locuinţe A.N.L.), şi l-a pus pe acesta în legătură cu inculpaţii P., în vederea realizării proiectului de arhitectură pentru vila ce urma să fie construită de SC C.A. SRL.
De la început, inculpata A.M.E. i-a pus în vedere arhitectului amintit să nu discute problemele financiare ale acestui proiect cu membrii familiei P., urmând ca valoarea acestui proiect să-i fie decontată de SC C.A. SRL odată cu a altor lucrări aflate la acea vreme în derulare între această societate şi SC A.B. SRL (a se vedea declaraţiile fostului învinuit B.N.).
Proiectul de arhitectură realizat de martorul B.N. şi proiectele pentru instalaţii şi lucrări de construcţii efectuate de SC U. SRL Timişoara au fost verificate şi vizate de către expertul tehnic G.M. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală şi sancţionat administrativ cu amendă prin rechizitoriu), proiecte în baza cărora Primăria Dumbrăviţa a eliberat autorizaţia de construire din 14 octombrie 2002.
În cursul anului 2003, SC C.A. SRL., reprezentată de inculpata A.M.E., a efectuat lucrările de construire a imobilului inculpatei P.K.I. constituit din 9 încăperi şi o clădire anexă (garaj, bucătărie de vară, magazie, baie de serviciu), precum şi lucrările privind dotarea acestuia cu instalaţii sanitare şi centrală termică în valoare totală de 3.378.838.555 ROL (a se vedea convorbirea telefonică dintre inculpatele P.K.I. şi A.M.E., purtată la data de 17 noiembrie 2003, ora 11.27).
La SC R.I. SRL Timişoara a fost identificată factura fiscală din 12 septembrie 2003, emisă pentru SC C.A. SRL, în valoare de 205.684.022 ROL, în conţinutul căreia sunt menţionate obiectele sanitare despre care se face referire în conţinutul convorbirii telefonice, inclusiv cada cu hidromasaj şi centrala termică. Aceste bunuri au fost identificate ulterior în locuinţa inculpatei P.K.I., ca fiind montate în cele două băi (obiectele sanitare) şi bucătăria (centrala termică) din componenţa imobilului său. În privinţa centralei termice marca „F.”, înscrisă în conţinutul acestei facturi, a fost emis de SC R.I. SRL certificatul de garanţie din 16 septembrie 2003 pentru cumpărătorul SC C.A. SRL, la rubrica „utilizator” fiind consemnat numele inculpatului P.L., adresa imobilului din Dumbrăviţa şi numărul de telefon al acestuia.
În evidenţa contabilă a SC C.A. SRL, factura menţionată a fost înregistrată în registrul jurnal de cumpărări aferent lunii septembrie 2003, iar suma de 205.684.022 ROL a fost achitată de către această societate către SC R.I. SRL prin ordinul de plată din 25 septembrie 2003. De asemenea, bunurile menţionate în conţinutul acestei facturi au fost incluse în mod nelegal pe cheltuielile SC C.A. SRL, prin întocmirea bonurilor de consum din 30 septembrie 2003, fără ca aceste bunuri să se regăsească în patrimoniul societăţii ori în lucrările de construcţii realizate în mod legal de societate (a se vedea nota de constatare a Gărzii Financiare Timiş din data de 22 septembrie 2004).
În data de 22 septembrie 2004, inculpata A.M.E. a declarat, cu ocazia verificărilor efectuate la sediul SC C.A. SRL de către organele de urmărire penală, că pentru bunurile consemnate în această factură, pe care Ie-a inclus pe cheltuielile generale ale societăţii, nu a întocmit deviz de lucrări ori comandă. Ulterior, în data de 22 septembrie 2004 sau în dimineaţa zilei de 23 septembrie 2004, această inculpată i-a cerut martorului inginer C.E., înainte ca ea să fie reţinută preventiv, să întocmească devize ofertă pentru lucrările efectuate la locuinţa inculpatei P.K.I., în baza planurilor de construcţie pe care le avea la dispoziţie.
Aceste devize ofertă nu pot fi luate în considerare la justificarea din punct de vedere contabil a lucrărilor de construire efectuate de SC C.A. SRL în favoarea coinculpatei P.K.I., deoarece aceste documente nu conţin date reale, au fost întocmite după data efectuării primelor verificări de către organele de urmărire penală, iar în conţinutul acestora nu figurează toate lucrările efectuate la locuinţă. În conţinutul acestor documente nu se regăseşte ca fiind montată la locuinţa inculpatei centrala termică funcţională pe bază de gaze, ci în aceste devize este menţionat în mod eronat că la locuinţa inculpatei s-ar fi montat un alt tip de centrală cu funcţionare pe bază de combustibil uşor - motorină (a se vedea raportul de constatare al specialiştilor D.N.A.).
Prin înregistrarea în contabilitatea societăţii pe cheltuieli a acestei facturi fiscale, inculpata A.M.E. a diminuat baza impozabilă privind impozitul pe profit al SC C.A. SRL cu valoarea acestor bunuri, întrucât cheltuielile respective nu erau deductibile fiscal, nefiind aferente veniturilor realizate la acea dată şi nici efectuate în interesul societăţii (a se vedea raportul de expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală).
Construcţia casei propriu-zise a fost finalizată în cursul lunii decembrie 2003, odată cu achiziţionarea la data de 09 decembrie 2003 de către inculpata P.K.I. a mobilierului de la SC M. SRL şi montarea acestuia de angajaţii acestei societăţi în imobilul nou construit, iar finalizarea imobilului în întregul său, inclusiv curtea şi împrejmuirea, realizată de SC C.A. SRL, a avut loc în cursul lunii aprilie 2004 (a se vedea lămuririle date de numitul A.C. expertului tehnic, consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 03 noiembrie 2004).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a lucrărilor de construcţii, respectiv a materialelor şi a altor cheltuieli suportate de SC C.A. SRL pentru construirea acestei vile, prin care s-a stabilit că Valoarea de construcţie a imobilului, raportată la perioada de efectuare a lucrărilor, este în sumă totală de 3.411.708.155 ROL, din care 3.378.838.555 ROL reprezintă cheltuielile suportate de SC C.A. SRL (valoarea materialelor de construcţii, a manoperei înglobate şi a instalaţiilor, 2.839.360.131 ROL reprezentând costul lucrărilor, iar 539.478.424 ROL reprezentând TVA), iar suma de 32.869.600 ROL reprezintă cheltuieli privind taxe, racorduri şi branşamente suportate de beneficiar (a se vedea reportul de expertiză tehnice de evaluare a lucrărilor de construcţii, respectiv a materialelor şi a altor cheltuieli suportate de SC C.A. SRL).
Valoarea lucrărilor efectuate şi a materialelor de construcţii înglobate în imobil au fost înregistrate doar într-o mică parte în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL, ca venituri realizate sau ca şi cheltuieli individualizate pe lucrare. Astfel, în evidenţa contabilă au fost înregistrate două facturi fiscale emise de societate pentru inculpatul P.L. Prima dintre acestea, a fost emisă la data de 02 mai 2003 pentru suma totală de 370.000.000 ROL, reprezentând „avans lucrări de construcţii conform contract”, fără a se specifica numărul contractului sau obiectivul pentru care s-a facturat avansul respectiv. Cea de a doua factură, emisă la data de 31 decembrie 2003 pentru suma totală de 415.250.500 ROL, reprezentând lucrări construcţii conform contract, deşi a fost înregistrată în jurnalul de vânzări aferent lunii decembrie 2003, până la data începerii verificărilor de către organele de urmărire penală suma respectivă nu a fost achitată. Plata acestei facturi a fost efectuată la data de 28 septembrie 2004, după data dispunerii măsurilor preventive faţă de inculpatele P.K.I. şi A.M.E.
Aceste facturi nu conţin date reale, în sensul că la data de 31 decembrie 2003, când a fost emisă cea de a doua factură, lucrările de construcţii ale imobilului erau deja finalizate, astfel că SC C.A. SRL trebuia să factureze întreaga valoare a lucrărilor de construcţii efectuate. În evidenţa contabilă a societăţii nu a fost identificat niciun deviz, nicio situaţie de lucrări şi nici alt document de evidenţă contabilă care să justifice modul în care a fost determinată suma de 415.250.500 ROL. Factura a fost întocmită de inculpata H.A., după ce, la 15 decembrie 2003, inculpata A.M.E., când a plecat în concediu, i-a lăsat scris pe un bilet datele cu care să completeze factura respectivă pentru a putea colecta TVA, fiind sfârşit de lună şi de închidere a situaţiilor contabile pe anul fiscal 2003 (a se vedea declaraţia inculpatei H.A.).
Veniturile realizate din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcţii executate la imobil trebuiau înregistrate în evidenţa contabilă pe măsura realizării acestora. Din valoarea totală a lucrărilor de construcţie a imobilului, respectiv de 2.839.360.131 ROL, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 ROL corespunzătoare facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată şi neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 ROL.
Este nefondată susţinerea inculpatei A.M.E. în sensul că nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate prin prestarea acestor servicii de construire a imobilul deoarece nu ar fi efectuat recepţia lucrării respective la data de 30 iunie 2004, aşa cum era prevăzut într-un aşa-zis contract de construire, pe motiv că diverse instalaţii (ex. sistemul de încălzire) ar fi avut mici defecţiuni. Imobilul a fost finalizat încă din luna decembrie 2003, împrejmuirea şi curtea interioară au fost finalizate în luna aprilie 2004, iar inculpata i-a dat de înţeles arhitectului B.N., încă din faza de proiect, că valoarea de construire a vilei o va include pe cheltuielile societăţii şi o va deconta pe alte lucrări aflate în derulare.
Inculpata A.M.E. a invocat ca document justificativ existenţa unui contract de construire încheiat între societatea sa şi familia P. Contractul respectiv, în care se menţionează că preţul lucrărilor de construirea a imobilului este în valoare totală de 60.000 dolari S.U.A. plus TVA, nu poate fi luat în considerare, întrucât acest înscris nu este înregistrat în evidenţele societăţii şi nici nu este datat. De altfel, chiar forma acestuia, în raport cu cea a celorlalte contracte de construire încheiate de SC C.A. SRL cu alţi beneficiari, denotă caracterul nereal al său (lipsa unei date şi a unui număr de înregistrare, forma sumară şi discrepanţa vădită dintre valoarea consemnată în cuprinsul acestuia şi valoarea reală a lucrărilor de construcţii, care depăşesc echivalentul a 100.000 dolari S.U.A.). Totodată, în aşa-zisul contract s-a prevăzut că plata în întregime a lucrărilor trebuia să se facă la data de 30 iunie 2004, după recepţia imobilului, deşi imobilul a fost finalizat în totalitate încă din luna aprilie 2004 şi pus la dispoziţia beneficiarului, care se şi mutase în acesta încă de la sfârşitul anului 2003. În plus, această inculpată a ezitat să prezinte acest înscris organelor de urmărire penală de la începutul verificărilor efectuate în cauză, declarând ulterior că îşi aminteşte că parcă ar exista un înscris sub semnătură privată sau o convenţie scrisă de mână.
Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL a veniturilor realizate în sumă de 2.490.410.131 ROL, inculpata A.M.E. a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 891.267.822 ROL, care se compune din: impozit pe profit aferent anului fiscal 2003 în sumă de 598.756.160 ROL, impozit pe profit aferent semestrului I 2004 în sumă de 23.846.373 ROL şi TVA aferentă perioadei decembrie 2003 - aprilie 2004 în sumă de 268.665.289 ROL (a se vedea nota suplimentară la raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală).
În prima declaraţie dată în faţa organelor de urmărire penală, inculpata A.M.E. a susţinut că nu a efectuat nicio lucrare pentru inculpata P.K.I., pentru ca ulterior să arate că a efectuat doar câteva lucrări la locuinţa acesteia, constând în faianţări şi zugrăveli. De asemenea, a încercat să ascundă şi faptul că centrala termică şi celelalte bunuri care fac obiectul facturii au fost montate la locuinţa inculpatei P.K.I., susţinând că centrala termică respectivă ar fi fost montată la sediul firmei sale, iar cada cu hidromasaj la locuinţa ei.
Dacă ar fi fost reală convenţia dintre părţi, inculpata A.M.E. ar fi depus diligenţe pentru facturarea şi încasarea contravalorii lucrărilor prestate şi a materialelor înglobate, care totalizează o sumă deloc neglijabilă în economia societăţii, comparând-o cu suma similară pentru recuperarea căreia de la SC C. SA a procedat în modul descris la pct. 1. Abia după declanşarea urmăririi penale s-a străduit să emită devize şi facturi pentru lucrări şi astfel să încaseze formal contravaloarea acestora.
Inculpata A.M.E. a avut o poziţie de recunoştinţă faţă de inculpata P.K.I. pentru serviciile în favoarea societăţii sale (a se vedea convorbirea telefonică dintre cele două inculpate din data de 24 noiembrie 2003).
La cererea inculpatei P.K.I., diversele materiale de construcţii procurate pentru ea de SC P.R. SRL au fost facturate pe SC C.A. SRL(a se vedea nota de constatare din 19 octombrie 2004 a Gărzii Financiare Caraş-Severin; convorbirea telefonică dintre inculpata P.K.I. şi martora R.L., administrator al SC P.R. SRL, de la 23 octombrie 2003, ora 12.22).
Pentru a încerca să acopere faptul că imobilul a fost construit de această societate SC C.A. SRL, inculpata P.K.I. a desfăşurat alte activităţi infracţionale.
Astfel, în primăvara anului 2004, inculpata P.K.I. i-a cerut inculpatului T.C.L., cunoscând că acesta ţinea contabilitatea mai multor societăţi, să-i procure documente false, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăviţa (fundaţie, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăţi, iar materialele de construcţii (ciment, var, oţel beton, cărămidă etc.) provin, de asemenea, de la alte societăţi.
În acest scop inculpata P.K.I. i-a determinat pe inculpatul T.C.L. şi pe soţul ei, inculpatul P.L., să încheie în fals contractul de prestări servicii care apare înregistrat în 15 octombrie 2003, SC D.R. SRL Berzovia fiind prestator, iar inculpatul P.L. beneficiar, precum şi situaţia de lucrări (din 20 decembrie 2003) executate la şantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15” cu aceeaşi societate, căreia inculpatul T.C.L. îi ţinea evidenţa contabilă (a se vedea declaraţia inculpatului T.C.L.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică).
Totodată, inculpatul T.C.L. a întocmit în fals factura fiscală din 20 decembrie 2003 în numele SC D.R. SRL Berzovia, respectiv a administratorului acestei societăţi, C.I.M., având ca menţiuni „prestări servicii, conform contractului din 15 octombrie 2003” în valoare de 238.000.000 ROL, factură care apare ca fiind emisă pentru inculpatul P.L., soţul inculpatei P.K.I. (declaraţiile martorului C.I.M.; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică).
De asemenea, pentru a justifica efectuarea plăţii acestor lucrări, inculpatul T.C.L. a întocmit chitanţele din 22 decembrie 2003 şi din 21 decembrie 2003, în valoare totală de 238.000.000 ROL, prin care a atestat în mod nereal că beneficiarul, inculpatul P.L., ar fi achitat această sumă conform facturii mai sus menţionate (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică).
Tot inculpatul T.C.L., în acelaşi scop de a acoperi provenienţa materialelor de construcţii utilizate de SC C.A. SRL la locuinţa inculpatei P.K.I. şi pentru a oferi acesteia un document justificativ, a întocmit factura fiscală din 15 ianuarie 2004 în valoare de 299.289.760 ROL reprezentând diverse materiale de construcţii (BCA, ciment, var, plasă sudată, ţeavă etc.) în numele SC C.C. SRL Berzovia, căreia, de asemenea, îi ţinea evidenţa contabilă, pentru acelaşi beneficiar, inculpatul P.L., prin determinarea colegului său S.D. să completeze factura cu datele respective, fără ca acesta să cunoască caracterul lor nereal (a se vedea declaraţiile martorului S.D.; declaraţiile martorului D.D.N., care arată că autovehiculul consemnat la rubrica privind expediţia nu a efectuat în perioada respectivă transporturi pe ruta Berzovia - Dumbrăviţa cu materiale de construcţii; declaraţiile martorului B.V.L., reprezentantul legal al SC C.C. SRL Berzovia; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică). Totodată, acelaşi inculpat T.C.L., cu aceeaşi ocazie şi în acelaşi mod, a întocmit şi chitanţele din 15 ianuarie 2004 şi din 29 ianuarie 2004, în valoare totală de 299.298.760 ROL, prin care se atesta în mod nereal că beneficiarul P.L. ar fi achitat contravaloarea materialelor de construcţii care au făcut obiectul facturii emise în numele SC C.C. SRL (a se vedea declaraţia inculpatului T.C.L.).
Acelaşi inculpat T.C.L. a înregistrat în contabilitatea celor două societăţi, în mod nelegal, facturile şi chitanţele întocmite în fals şi astfel a denaturat rezultatele patrimoniale care se reflectă în bilanţurile contabile ale celor două societăţi (a se vedea adresa din 17 ianuarie 2005 şi nota de constatare din 14 ianuarie 2005 ale Gărzii Financiare Caraş-Severin).
Prin procesul-verbal de recepţie încheiat de comisia de recepţie a imobilului, formată din inculpaţii P.K.I. şi P.L., B.N., G.M. şi Primăria Dumbrăviţa, reprezentată prin arhitect H.J.C. (ultimii 3 au avut calitatea de învinuiţi, scoşi de sub urmărire penală şi sancţionaţi cu amenzi administrative prin rechizitoriu), s-a constatat că lucrările la imobil, ce au fost executate în baza autorizaţiei emise de Primăria Dumbrăviţa, au fost terminate, valoarea declarată a obiectivului (imobilului) la data recepţiei fiind de 1.491.820.000 ROL. Pe baza acestui proces-verbal, a fost întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului (a se vedea extrasul de carte funciară).
La data de 18 august 2004, inculpatul P.L. a adresat o cerere scrisă Primăriei Dumbrăviţa, solicitând emiterea unei adeverinţe prin care să se ateste existenţa faptică a construcţiei P+M şi garaj, conform autorizaţiei de construire emise de primărie. Cererea a fost însoţită de planul de încadrare în zonă, copia autorizată de construire, copia planului de situaţii, copia taxei de regularizare şi formularul procesului-verbal de recepţie, completat şi semnat atât de beneficiarii construcţiei - soţii P., cât şi de martorii B.N. şi G.M., în calitatea lor de membrii ai comisiei de recepţie a lucrărilor de construcţii. Arhitectul H.J.C. a semnat în numele primăriei procesul-verbal de recepţie. A fost eliberată adeverinţa din 18 august 2004 prin care atesta existenţa imobilului.
Ulterior, după luarea măsurilor preventive faţă de inculpatele P.K.I. şi A.M.E., inculpatul P.L., pentru a induce în eroare organele de urmărire penală şi pentru a acredita ideea că el şi soţia lui au achitat contravaloarea lucrărilor de construcţie şi a materialelor înglobate în imobil, întrucât recepţia nu a fost efectuată, l-a determinat pe arhitectul H.J.C. din cadrul Primăriei Dumbrăviţa să postdateze cu 05 octombrie 2004 procesul-verbal de recepţie a lucrărilor de la imobilul său şi astfel să ateste şi cadrul legal pentru a efectua plata constructorului. A fost atribuit în fals nr. Z din 05 octombrie 2004 (a se vedea declaraţiile martorului H.J.C.).
Aşadar, în procesul-verbal de recepţie au fost trecute ca dată de înregistrare 05 octombrie 2004 şi faptul că în inclusiv inculpata P.K.I. ar fi participat în ziua respectivă la încheierea lui şi recepţia bunurilor, moment în care ea de fapt era încarcerată în Penitenciarul Timişoara.
În fapt, procesul-verbal de recepţie a fost semnat în fals de ceilalţi membrii ai comisiei de recepţie (martorii B.N. şi G.M. - a se vedea declaraţiile acestora) înainte de a fi prezentat Primăriei Dumbrăviţa, fără a participa în fapt la recepţia acestor lucrări, după cum reiese din declaraţiile acestora, cu motivarea că lucrările au fost deja executate şi finalizate, iar procesul-verbal de recepţie era necesar beneficiarului pentru întabularea locuinţei.
În drept, faptele au fost încadrate după cum urmează:
1. Fapta inculpatei P.K.I. de a îndeplini acte ce intră în atribuţiile sale de serviciu şi acte contrare acestora, în legătură cu executarea silită, pentru datorii nereale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, a terţului poprit SC C. SA Arad, în vederea recuperării în mod nelegal a sumei de 2,4 miliarde ROL pe care această societate o datora către SC C.A. SRL, în scopul obţinerii folosului material necuvenit materializat în construirea şi amenajarea unei vile de locuit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei P.K.I. de a interveni la funcţionari din conducerea D.G.F.P. Timiş (directorul D.G.F.P. Timiş, J.J., fost învinuit, faţă de care cauza s-a disjuns prin rechizitoriu), de influenţa asupra cărora s-a prevalat în faţa inculpatei A.M.E., de a interveni la conducerea C. Bank - Sucursala Timişoara în favoarea SC C.A. SRL pentru a i se acorda un credit Phare, precum şi de a interveni la funcţionari din conducerea D.G.F.P. Timiş pentru efectuarea cu operativitate şi în mod formal şi de către persoane apropiate ei a verificărilor prevăzute în procedura de rambursare a TVA ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL, în scopul primirii aceluiaşi folos material mai sus menţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei P.K.I. de a o determina pe inculpata A.M.E. să întocmească decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi declaraţia de impozit pe profit aferentă anului 2003 din care să rezulte în mod nereal că SC C.A. SRL ar avea datorii către bugetul de stat şi pe care aceasta din urmă Ie-a depus la organul fiscal întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei P.K.I. de a da dispoziţie inspectorului B.C.D. să întocmească formele de executare silită a SC C.A. SRL, respectiv să emită titluri executorii faţă de această societate în calitate de debitor şi să emită adresa de înfiinţare a popririi către SC C. SA, punându-i la dispoziţie în acest sens decontul TVA şi declaraţia de impozit pe profit cu conţinuturi nereale, întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei P.K.I. de a folosi titlurile executorii false, emise de martorul B.C.D. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală şi sancţionat administrativ cu amendă prin rechizitoriu) în condiţiile arătate mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei P.K.I. de a emite un certificat de atestare fiscală cuprinzând date nereale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Faptele inculpatei P.K.I. de a da dispoziţie inspectorului B.M.S. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală şi sancţionat administrativ cu amendă prin rechizitoriu) să înlocuiască în baza de date a A.F.P. Timişoara datele nereale rezultate din documentele depuse de SC C.A. SRL în data de 12 martie 2004 cu cele cuprinse în noile documente contabile prezentate de această societate la 21 mai 2004, să antedateze aceste documente cu 12 martie 2004 şi să le atribuie aceleaşi numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA şi declaraţia de impozit pe profit conţinând date nereale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de modificare sau ştergere, fără drept, de date informatice, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, şi ale instigării la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei P.K.I. de a determina pe inculpaţii T.C.L. şi P.L. să întocmească documente false, prin care să se ateste în mod nereal că lucrările de construcţie la locuinţă şi materialele de construcţii provin de la alte societăţi decât SC C.A. SRL întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
2. Fapta inculpatei A.M.E. de a da foloase, materializate în construirea şi amenajarea unei vile de locuit pentru inculpata P.K.I., pentru ca aceasta să îndeplinească acte ce intră în atribuţiile sale de serviciu şi acte contrare acestora, în legătură cu executarea silită, pentru datorii nereale ale SC C.A. SRL către bugetul de stat, a terţului poprit SC C. SA Arad, în vederea recuperării în mod nelegal a sumei de 2,4 miliarde ROL pe care această societate o datora către SC C.A. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei A.M.E. de a da foloase, materializate în construirea şi amenajarea unei vile de locuit pentru inculpata P.K.I., care avea influenţă şi a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari (directorul D.G.F.P. Timiş - J.J., directorul C. Bank - T.D.V., B.N. -şeful Serviciului Control Fiscal, înlocuitorul acestuia pe perioada concediului - A.T.), în scopul de a-i determina să facă acte ce intră în atribuţiile lor de serviciu (aprobarea cererilor SC C.A. SRL de instituire a popririi asupra terţului SC C. SA în vederea recuperării datoriilor restante nereale la bugetul de stat ale primei societăţi şi de plată a lucrărilor de construcţii, efectuate de SC C.A. SRL la noul sediu al D.G.F.P. Timiş, direct subantreprenorului, contrar clauzelor din contractul de antrepriză; obţinerea unui credit Phare în favoarea SC C.A. SRL, deşi această societate nu întrunea condiţiile cerute în acest sens; efectuarea cu operativitate şi în mod formal, de către persoane apropiate inculpatei P., a verificărilor prevăzute în procedura de rambursare a TVA, ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei A.M.E. de a întocmi decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 şi declaraţia de impozit pe profit aferentă anului 2003 din care rezultă în mod nereal că SC C.A. SRL ar avea datorii către bugetul de stat, documente pe care Ie-a depus la organul fiscal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei A.M.E. de a modifica prin datele din bilanţul contabil pe anul 2001 şi din balanţa sintetică pe luna septembrie 2003, înscrisuri care, prin depunerea lor la organul fiscal, devin înscrisuri oficiale în sensul de art. 150 alin. (2) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Instanţa de apel va menţine soluţia de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modificarea datelor contabile din balanţa sintetică pe luna septembrie 2003, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, prin depunerea la organul fiscal, înscrisul devine oficial, astfel încât activitatea infracţională menţionată se încadrează în dispoziţiile art. 288 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei A.M.E. de a o determina pe inculpata H.A. să prezinte la C. Bank - Sucursala Timişoara documente contabile falsificate în vederea obţinerii pe nedrept a unui credit Phare, care în final nu a fost acordat, întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, rămasă în forma tentativei, prevăzută de art. 20 şi art. 25 C. pen. raportate la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatei A.M.E. de a induce în eroare organul fiscal prin depunerea în trei rânduri, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de documente care conţin date nereale, în vederea obţinerii unui folos material constând în rambursarea TVA necuvenit, producând un prejudiciu bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune calificată în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei A.M.E. de a nu înregistra în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL a veniturilor în sumă de 2.490.410.131 ROL, având drept consecinţă sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor cu suma de 891.267.822 ROL reprezentând impozit pe profit şi TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 13 C. pen.
Curtea va păstra soluţia de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) pentru fals intelectual la Legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., în condiţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL reflectate în bilanţul contabil, prin neînregistrarea în evidenţele contabile a operaţiunilor comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcţii la imobilul inculpatei P.K.I. Astfel, prin decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidenţierea, în actele contabile ori înalte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori, evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994)], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen., aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv ai laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
3. Fapta inculpatei H.A. de a da ajutor inculpatei A.M.E. pentru a falsifica documente contabile, (decontul TVA aferent lunii februarie 2003 şi declaraţia de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003), depuse apoi la organul fiscal, realizează conţinutul constitutiv al complicităţii la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen.
Fapta inculpatei H.A. de a modifica datele din bilanţul contabil pe anul 2001 şi din balanţa sintetică pe luna septembrie 2003, înscrisuri care, prin depunerea lor la organul fiscal, devine înscris oficial în sensul de art. 150 alin. (2) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Instanţa de apel va menţine soluţia de achitare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu modificarea datelor contabile din balanţa sintetică pe luna septembrie 2003, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, prin depunerea la organul fiscal, înscrisul devine oficial, astfel încât activitatea infracţională menţionată se încadrează în dispoziţiile art. 288 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatei H.A. de a prezenta la C. Bank - Sucursala Timişoara documente contabile falsificate în vederea obţinerii pe nedrept a unui credit Phare, care în final nu a fost acordat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, rămasă în forma tentativei, prevăzută de art. 20 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
4. Fapta inculpatului T.C.L. de a întocmi documente prin care se atestă în mod nereal că lucrările de construcţie la locuinţă şi materialele de construcţii provin de la alte societăţi decât SC C.A. SRL, precum şi de a determina pe martorul S.R., în condiţiile participaţiei improprii, să întocmească documente false în numele SC C.C. SRL, fără ca acesta din urmă să aibă cunoştinţă de conţinutul lor fals, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului T.C.L. de a denatura elementele patrimoniale din bilanţurile contabile ale SC D.R. SRL şi SC C.C. SRL realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual la Legea contabilităţii în formă continuată, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
5. Fapta inculpatului P.L. de a semna contractul prin care se atestă în mod nereal că SC D.R. SRL Berzovia este prestator, iar el este beneficiar, şi situaţia de lucrări emisă în numele SC D.R. SRL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului P.L. de a determina pe martorul H.J.C. (fost învinuit, scos de sub urmărire penală şi sancţionat administrativ cu amendă prin rechizitoriu) să postdateze procesul-verbal de recepţie şi să-l înregistreze la o dată ulterioară, 05 octombrie 2004, în evidenţa Primăriei Dumbrăviţa, deşi procesul-verbal de recepţie era întocmit din luna august 2004, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În sarcina inculpatelor A.M.E. şi P.K.I. nu poate fi reţinută şi infracţiunea de delapidare (pentru inculpata A.), respectiv complicitate la aceasta, prin tăinuire repetată (pentru inculpata P.), deoarece activitatea de construire a vilei familiei P. din fondurile SC C.A. SRL nu a fost îndreptată împotriva patrimoniului acestei societăţi, ci împotriva bunei desfăşurări a activităţii de serviciu a inculpatei P.K.I., aspect analizat cu ocazia încadrării juridice a faptelor de dare/luare de mită şi trafic/cumpărare de influenţă. Ca atare, vor fi menţinute soluţiile de achitare a celor două inculpate în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de delapidare (inculpata A.), respectiv complicitate la aceasta, prin tăinuire repetată (inculpata P.).
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. şi T.C.L.
Parchetul a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:
- omisiunea de a excepta dreptul de a alege - ca pedeapsă accesorie - pentru inculpatele P.K.I., A.M.E. şi H.A., caz de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.;
- instanţele nu s-au pronunţat cu privire la toate actele materiale deduse judecăţii reţinute în sarcina inculpatei P.K.I., respectiv fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 privitor la semnarea actelor de executare, prin care atestă date necorespunzătoare realităţii şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 29 şi art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea inculpatei A.M. să întocmească în fals sau să antedateze un contract pentru a justifica suma înregistrată în contul 462 al bilanţului contabil pe anul 2002;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel invocate de Parchet în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.C. expuse în memoriu.
Astfel, se reţine că instanţa de apel nu a motivat suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului T.C.
S-a apreciat că în mod greşit a fost admisă cererea formulată de inculpaţi, dispunându-se efectuarea unei expertize judiciare, instanţa încălcând, în opinia procurorului, dispoziţiile art. 64, 67 C. pen. şi art. 118, 113 şi 120 C. proc. pen.
S-a criticat individualizarea judiciară a pedepselor, critică ce nu a fost examinată de instanţa de apel.
În fine, instanţa de fond a comis mai multe erori de fapt care au avut drept consecinţă greşita achitare a inculpaţilor P.K.I., A.M.E., H.A. şi P.L.
- greşita achitare a inculpaţilor P.K.I., A.M.E., H.A.
Cu privire la această critică, procurorul reţine că instanţa de apel nu a examinat probele în ansamblul lor, nu a fost motivată înlăturarea unor probe, s-a acordat o apreciere a unora în detrimentul altora, s-a luat în considerare doar parte din declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti, însuşindu-şi nejustificat anumite declaraţii.
Cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală şi fals reţinute în sarcina inculpatei A.M.E. s-a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, infracţiunea de fals intrând în latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală.
Sub aspectul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatelor A.M.E. şi H.A., s-a reţinut că soluţia adoptată de instanţa de apel este greşită.
În cauză au fost falsificate documentele înainte de depunerea lor la organul fiscal şi nu după, scopul fiind acela de a produce consecinţe juridice. Ca atare, soluţia este greşită, dar, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie, se impune încetarea procesului penal.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind greşită achitarea inculpatei A.M. pentru infracţiunea de delapidare, activitatea de construire a vilei inculpatei P. fiind realizată din fondurile SC A. SRL al cărei administrator era inculpata A.M.E. Scopul urmărit a fost acela al creării unui avantaj patrimonial inculpatei P.K.I. pentru a-şi desfăşura necorespunzător atribuţiile de serviciu.
S-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare pronunţarea unei decizii în sensul criticilor formulate.
Inculpata P.K.I. a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 18, 172 şi 14 C. proc. pen. S-a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a înlăturat o parte din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, neluând în considerare probele care conturau lipsa de vinovăţie a inculpatei. Pe de altă parte, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie, ceea ce impune încetarea procesului penal.
S-a considerat că s-a făcut o greşită aplicare a legii, fiind dedusă greşit perioada executată, aceasta fiind cuprinsă între 23 septembrie 2004, respectiv 28 mai 2007.
Hotărârile au fost criticate şi sub aspectul măsurilor asigurătorii, putând fi confiscate sumele de bani primite cu titlu de mită nu şi bunurile inculpatei P.K.I.
Pe de altă parte, pentru o justă soluţionare a cauzei, recurenta inculpată a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize, audierea martorilor, ceea ce justifică casarea cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatei, prezumţia de nevinovăţie nefiind înlăturată.
În fine, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată.
Recurentul inculpat T.C. a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, încetarea procesului penal, fiind împlinit termenul de prescripţie pentru infracţiunile de fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În subsidiar a solicitat a se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Recurenta inculpată A.M.E. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 12 şi 14 C. proc. pen.
S-a apreciat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu este motivată şi că nu au fost examinate toate probele administrate în cauză.
Ca atare se impune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel.
De asemenea, în opinia apărării, faptele reţinute în sarcina inculpatei A.M. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, impunându-se, pe cale de consecinţă, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar s-a solicitat aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.
Recurenta inculpată H.A. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12, 14, 15, 17 şi 18 C. proc. pen.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., din actele cauzei nerezultând săvârşirea unei infracţiuni de corupţie.
În ceea ce priveşte infracţiunea de obţinere de fonduri europene, s-a arătat că documentele depuse nu erau de natură a conduce la obţinerea unui credit, lipsind atât cererea prin care se solicita creditul, cât şi cuantumul sumei solicitate şi, ca atare, se impune achitarea sa.
S-a solicitat a se constata împlinit termenul de prescripţie, iar în măsura în care se va aprecia că vinovăţia sa a fost dovedită, să i se aplice o pedeapsă cu suspendarea condiţionată.
Recurentul inculpat P.L. a solicitat casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă, în esenţă, că inculpata P.K.I. a îndeplinit funcţia de director al A.F.P. Timişoara, iar la data de 10 februarie 2009, această entitate juridică a încheiat cu SC C. SA Arad, contractul ce a avut ca obiect construirea unui sediu comun pentru D.G.F.P.C.F.S. Timiş a cărui valoare a fost estimată la 65.934.257.000 ROL inclusiv TVA.
Ulterior, la data de 10 martie 1999, SC C. SA Arad în calitate de antreprenor general a încheiat cu SC C.A. SRL Timişoara, în calitate de subateprenor, contractul de antrepriză din 10 martie 1999, având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii pentru acelaşi obiectiv.
SC C. SA a acumulat în cursul anului 2004 o datorie restantă către SC C.A. SRL Timişoara în valoare de 2.415.496.986 ROL reprezentând contravaloarea unei lucrări de construcţie efectuate în cursul anului 2003, astfel că inculpata A.M.E. - director economic al SC C.A. SRL - i-a solicitat inculpatei P.K,I, şi aceasta a acceptat ca în schimbul construirii unei vile, să-şi încalce atribuţiile de serviciu prin instituirea, în mod nelegal, a unei popriri asupra terţului SC C. SA şi, de asemenea, să intervină pe lângă conducerea D.G.F.P. Timiş, respectiv la directorul adjunct D.D., pentru rezolvarea favorabilă a cererii în care inculpata A.M., la sugestia inculpatei P.K.I., a susţinut în mod nereal faptul că SC C.A. SRL, are datorii restante la bugetul de stat, iar pentru achitarea acestora era necesară înfiinţarea popririi de către A.F.P. Timiş pentru datoria pe care terţul SC C. SA o avea faţă de SC C.A. SRL.
La data de 09 februarie 2004, inculpata P.K.I. a intervenit şi la directorul executiv al D.G.F.P. Timiş, martorul J.J., pentru aprobarea cererilor formulate de inculpata A.M.E., în cadrul acestei întâlniri, acesta din urmă prezentându-i cererile redactate în numele SC C.A. SRL prin care se solicita recuperarea datoriei de 2.415.496.986 ROL.
În baza acestor date nereale, martorul J.J. a aprobat cererile SC C.A. SRL, dispunând instituirea popririi asupra terţului SC C. SA în vederea recuperării datoriilor restante la bugetul de stat al SC C.A. SRL.
Urmare a înţelegerii intervenite între inculpata P.K.I. şi A.M., cu ajutorul inculpatei H.A. - inspector auditor în cadrul D.G.F.P. Timiş, Serviciul Audit - a întocmit în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 şi o declaraţie privind impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003, în care s-a consemnat în mod nereal, existenţa unei datorii a socităţii la bugetul de stat în valoare de 2.040.033.213 ROL TVA şi de 420.246.752 ROL impozit pe profit.
Documentele au fost semnate de inculpata A.M.E., care, la data de 12 martie 2004 Ie-a depus la A.F.P. Timiş, prezentând datorii nereale pe care SC C.A. SRL le-ar fi avut la bugetul de stat, datorii care ar fi justificat înfiinţarea popririi asupra veniturilor SC C. SA Arad.
La data de 12 martie 2004, inculpata P.K.I. i-a dat dispoziţie inspectorului B.C.D., din cadrul Serviciului Executări Silite, să întocmească procesele de executare silită a SC C.A. SRL, respectiv să emită titluri executorii, fiindu-i puse la dispoziţie decontul TVA şi declaraţia de impozit pe profit ce conţieanu date nereale.
Ulterior, la 15 martie 2004, din dispoziţia aceleiaşi inculpate, martorul B.C.D. a întocmit adresă de înştiinţare a popririi către SC C. SA Arad.
La data de 14 iunie 2004, din dispoziţia aceleiaşi inculpate, martorul B.C.D. a emis 9 titluri executorii faţă de SC C.A. SRL, precum şi o somaţie de plată către aceeaşi societate, acte de executare ce au fost semnate şi de inculpata P.K.I.
La data de 21 mai 2004, inculpatele P.K.I. şi A.M.E. s-au hotărât să depună la A.F.P. Timiş decontul real de TVA pentru luna februarie 2004 şi declaraţia reală de impozit a SC C.A. SRL.
Pentru a reveni la situaţia reală, anterior întocmirii documentelor false, inculpata P.K.I. i-a dat dispoziţie martorului B.M., inspector în cadrul Compartimentului TVA, să introducă în baza de date noile documente prezentate de inculpata A., pentru SC C.A. SRL, şi să le antedateze cu 12 martie 2004, atribuindu-le aceleaşi numere sub care au fost înregistrate decontul de TVA respectiv declaraţia de impozit pe profit.
Aceeaşi inculpată, la data de 12 martie 2003 a emis, în mod nelegal, certificatul de atestare fiscală prin care confirma în mod nereal că SC C.A. SRL nu avea datorii la bugetul de stat, facilitând astfel participarea acestei societăţi la o licitaţie organizată de Spitalul Universitar Timişoara.
În acelaşi scop, pentru a primi foloase necuvenite de la inculpata A.M.E., inculpata P. i-a furnizat acesteia, la data de 17 septembrie 2003, date cu privire la situaţia financiară a Bibliotecii Centrale Universitare din Timişoara, de la care SC C.A. SRL avea de încasat sume de bani.
La 10 februarie 1999, astfel cum se reţine în decizie, Ministerul Finanţelor Publice şi C. Bank au încheiat Acordul de Credit privind Programul Phare prin care C. Bank a fost obligată să acorde întreprinderilor mici şi mijlocii credite Phare pentru dezvoltarea acestora.
În cursul lunii octombrie, SC C.A. SRL prin administratorul său, inculpata A.M.E., a depus la C. Bank - Sucursala Timişoara o parte din documentele contabile ale societăţii, necesare obţinerii unui credit Phare.
Pentru obţinerea acestui credit, inculpata P.K.I. a intervenit la factorii de decizie ai C. Bank pentru a-i facilita inculpatei A. obţinerea unui credit de 130.000 euro.
În acest scop, a determinat-o pe inculpata A. să întocmească mai multe documente false, dar, în final creditul nu a fost acordat pe motiv că SC C.A. SRL nu a îndeplinit condiţiile de bonitate pentru a beneficia de acest credit.
Rezultă, de asemenea, că în perioada august 2003 - februarie 2004, inculpata P.K.I. în baza unei înţelegeri cu inculpata A.M.E., în scopul construirii şi amenajării locuinţei a intervenit pe lângă mai mulţi funcţionari din cadrul Direcţiei de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş pentru ca verificările prevăzute în procedura de rambursare a TVA ce urmau să aibă loc la SC C.A. SRL, să fie efectuate de inspectorii L.M. sau B.M., persoane apropiate inculpatei P.K.I., controlul urmând să aibă un caracter formal, iar SC C.A. SRL să beneficieze de rambursări TVA în valoare de 6.953.971.293 ROL.
La data de 29 mai 2002, inculpata P.K.I. împreună cu inculpatul P.L. au cumpărat un imobil situat în localitatea Dumbrăviţa, cu suma de 20.000 dolari S.U.A.
Având în vedere activitatea infracţională desfăşurată de inculpata P.K.I. în favoarea inculpatei A.M.E., i-a cerut acesteia din urmă să-i amenajeze imobilul cumpărat, prin achiziţionarea materialelor de construcţie necesare, din fondurile SC C.A. SRL, valoarea totală fiind estimată la suma de 3.378.838.555 ROL.
Inculpata A.M.E. a fost de acord, cerându-le persoanelor implicate în construcţia imobiulului, discreţie.
Prin expertizele tehnice de evaluare a lucrărilor de construcţie s-a stabilit că valoarea de construcţie a imobilului a fost de 3.411.708.155 ROL din care suma de 3.378.838.500 ROL reprezintă cheltuielile suportate de SC C.A. SRL, iar suma de 32.869.600 ROL reprezenta cheltuieli privind taxe, racorduri şi branşamente suportate de beneficiar.
Valoarea lucrărilor şi a materialelor de construcţie nu au fost înregistrate, în totalitate, în evidenţele contabile ale SC C.A. SRL, parte din facturile evidenţiate purtând date nereale.
Inculpata A.M.E., pentru a-şi acoperi propria activitate infracţională, în perioada anului 2004, i-a cerut inculpatului T.C.L. - cunoscând că acesta ţine evidenţa mai multor societăţi comerciale - să-i procure documente false, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcţie efectuate la locuinţa inculpatei P. din localitatea Dumbrăviţa, au fost efectuate de alte societăţi, iar materialele de construcţie provin, de asemenea, de la alte societăţi.
În acest sens, inculpata P. I-a determinat la rândul său pe inculpatul T.C., dar şi pe inculpatul P.L. să încheie în fals un contract de prestări servicii care apărea înregistrat în 15 octombrie 2003, SC D.R. SRL fiind prestator, iar inculpatul P.L. beneficiar, iar situaţia de lucrări să pară a fi fost executată la şantierul „Casă particulară str. O.T. nr. 15” cu aceeaşi societate, căreia inculpatul T.C. îi ţinea evidenţa contabilă.
Inculpatul T.C. a întocmit în fals factura fiscală în numele SC D.R. SRL, având menţiunea „prestări servicii” în valoare de 238.000.000 ROL, factură care apare ca fiind emisă de inculpatul P.L.
În acelaşi scop, inculpatul T.C. a întocmit două chitanţe prin care atesta în mod nereal că beneficiarul, respectiv inculpatul P.L. ar fi achitat integral această sumă.
Acelaşi inculpat a întocmit şi o altă factură fiscală în data de 15 ianuarie 2004 în valoare de 299.289.760 ROL reprezentând contravaloarea materialelor de construcţie, în numele SC C.C. SA Berzovia, pentru acelaşi beneficiar, respectiv inculpatul P.L.
Pentru a crea aparenţa de legalitate, inculpatul T. a întocmit chitanţele în valoare de 299.298.760 ROL, prin care atesta, în mod nereal, faptul că suma a fost achitată de inculpatul P.L.
Facturile şi chitanţele false au fost înregistrate de inculpatul T. în contabilitatea celor două societăţi denaturând rezultatele bilanţurilor contabile.
La finalizarea lucrărilor de construcţie a fost întocmit un proces-verbal de recepţie, iar la data de 18 august 2004, inculpatul P.L. a formulat o cerere la Primăria Dumbrăviţa, solicitând emiterea unei adeverinţe care să ateste existenţa faptică a construcţiei.
Înalta Curte reţine că încadrarea juridică atribuită faptelor de către instanţa de apel este corectă, iar vinovăţia inculpaţilor este dovedită, dincolo de orice dubiu.
În ceea ce priveşte recursul procurorului, Înalta Curte reţine că acesta este fondat, în parte, numai în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie pentru parte din infracţiunile reţinute însărcina inculpaţilor, pedepsele complementare, pedepsele accesorii, iar în raport de aceste elemente, şi individuializarea judiciară a pedepselor.
Astfel, în raport de data comiterii faptelor şi limitele de pedeapsă, se va constata împlinit termenul de prescripţie după cum urmează:
- pentru inculpata P.K.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 raportat la art. 289 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 C. pen. rap. la art. 289 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
- pentru inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 Iit. e) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
- pentru inculpata H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 289 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
- pentru inculpatul T.C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
- pentru inculpatul P.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În atare condiţii, pedepsele rezultante vor fi descontopite, repuse în individualitatea lor şi ulterior se va proceda la contopirea pedepselor executabile pentru fiecare inculpat în parte.
Pedepsele complementare şi accesorii vor fi limitate în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. pentru că s-ar încălca prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 în condiţiile în care nu s-a constatat o nedemnitate a inculpaţilor în ceea ce priveşte dreptul de a alege.
Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate celelalte critici din recursul Parchetului, însuşindu-şi sub acest aspect, argumentele invocate de instanţa de apel care a analizat toate motivele de apel.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata P.K.I., Înalta Curte reţine că probele nu au o valoare dinainte stabilită, astfel că instanţele de fond şi apel şi-au fundamentat hotărârile pronunţate în cauză pe ansamblul probelor administrate, probe care confirmă activitatea infracţională desfăşurată de inculpata P.K.I., scopul urmărit de acesta, atragerea celorlalţi inculpaţi în sfera infracţională, determinarea altor persoană să săvârşească, fără vinovăţie fapte penale.
Pretinderea de bunuri şi servicii, primirea efectivă a acestora, de la coinculpata A.M.E. în schimbul încălcării atribuţiilor de serviciu, exercitarea de influenţă asupra factorilor decizionali din cadrul D.G.F.P. Timiş, determinarea întocmirii unor documente false pentru acoperirea activităţii sale infracţionale, sunt dovedite, astfel că în mod corect instanţa de apel a reţinut vinovăţia inculpatei P.K.I.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, Înalta Curte reţine gravitatea deosebită a faptelor, împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a acestora, inculpata coordonând practic întreaga activitate infracţională, scopul fiind acela al primirii unor foloase materiale din partea inculpatei A., la rândul său fiind interesată de obţinerea unor beneficii pentru SC C.A. SRL.
Ca atare, nu se justifică modificarea cuantumului pedepselor şi nici a modalităţii de executare a acestora.
Recursul declarat de inculpatul T.C.L. este întemeiat în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie, urmând a se dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. şi art. 289 C. pen. cu referire la disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Vor fi înlăturate, cu privire la acest inculpat, prevederile art. 861, art. 863, art. 864 C. pen. şi art. 71 şi 64 C. pen.
Recursurile inculpatelor A.M.E. şi H.A. sunt, de asemenea, întemeiate sub aspectul împlinirii termenului de prescripţie, respectiv pedepsele complementare şi accesorii.
Toate celelalte critici invocate în recurs sunt neîntemeiate, faptele reţinute în sarcina acestora fiind dovedite, fiecare având reprezentarea activităţii lor infracţionale, acceptând în mod voit producerea rezultatului socialmente periculos.
De asemenea, decizia instanţei de apel este motivată, iar pedepsele aplicate reflectă gradul de pericol social al faptelor comise.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. şi T.C.L., va casa decizia atacată şi sentinţa penală nr. 81 din 31 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiş, numai în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie, pedeapsa complementară, pedeapsa accesorie şi individualizarea judiciară a acestora.
În rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultată de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpata P.K.I. şi va repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ infracţiunii comise de către inculpata A.M.E.);
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicare art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (relativ la certificatul de atestare fiscală);
- 2 ani închisoare pentru instigare la fals intelectual în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în înscrisuri oficiale comisă de inculpatul B.M.S.);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de modificare sau ştergere fără drept de date, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003;
- 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiş, definitivă prin decizia penală nr. 2136 din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- 2 ani spor de pedeapsă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei P.K.I. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 raportat la art. 289 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 C. pen. rap. la art. 289 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de modificare sau ştergere, fără drept, de date infracţiune prevăzută de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin decizia penală nr. 507 din 08 martie 2005 a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an, executând în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpatei A.M.E. şi le va repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994;
- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. şi art. 181 din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 1 an spor de pedeapsă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A.M.E., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va dispune contopirea pedepselor de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. şi art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi va dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpata va executa în final pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Va interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatei H.A. şi va repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 (corelativă infracţiunii de fals intelectual comisă de inculpata A.M.E.);
- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000;
- 6 luni închisoare spor de pedeapsă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei H.A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 289 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.C.L. şi va repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la Legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.C.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
Va înlătura din dispoziţiile deciziei recurate cu privire la acest inculpat, dispoziţiile art. 861, 863, 864 şi art. 71, art. 64 şi art. 71 alin. (5) C. pen.
V. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.L. şi va repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Va înlătura din dispoziţiile deciziei recurate cu privire la acest inculpat, dispoziţiile art. 861, 863, 864 şi art. 71, 64 şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. şi T.C.L. împotriva deciziei penale nr. 70/A din 16 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează, în parte, decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 81 din 31 ianuarie 2009 a Tribunalului Timiş, numai în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie aplicată inculpaţilor, individualizarea judiciară a pedepselor.
Rejudecând cauza în aceste limite:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată inculpata P.K.I. şi repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ infracţiunii comise de către inculpata A.M.E.);
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativ faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);
- 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicare art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în formă continuată comisă de inculpatul B.C.D.);
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (relativ la certificatul de atestare fiscală);
- 2 ani închisoare pentru instigare la fals intelectual în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (corelativă faptei de fals intelectual în înscrisuri oficiale comisă de inculpatul B.M.S.);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de modificare sau ştergere fără drept de date, prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003;
- 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 507 din 08 iulie 2005 a Tribunalului Timiş, definitivă prin decizia penală nr. 2136 din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- 2 ani spor de pedeapsă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei P.K.I. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 raportat la art. 289 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 C. pen. rap. la art. 289 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de modificare sau ştergere, fără drept, de date infracţiune prevăzută de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin decizia penală nr. 507 din 08 martie 2005 a Tribunalului Timiş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2136/R din 03 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an, executând în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicate inculpatei A.M.E. şi repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994;
- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. şi art. 181 din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- 1 an spor de pedeapsă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A.M.E., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. dispune contopirea pedepselor de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000; 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 25 C. pen. şi art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi dispune executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. aplicată inculpatei H.A. şi repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000 (corelativă infracţiunii de fals intelectual comisă de inculpata A.M.E.).
- 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la folosirea sau prezentarea de documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
- 6 luni închisoare spor de pedeapsă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei H.A., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. raportat la art. 289 şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000.
IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului T.C.L. şi repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la Legea contabilităţii prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.C.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
Înlătură din dispoziţiile deciziei recurate cu privire la acest inculpat, dispoziţiile art. 861, 863, 864 şi art. 71, 64 şi art. 71 alin. (5) C. pen.
V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.L. şi repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.L., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Înlătură din dispoziţiile deciziei recurate cu privire ia acest inculpat, dispoziţiile art. 861, 863, 864 şi art. 71, 64 şi art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Suma de câte 75 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi P.K.I., A.M.E., H.A., P.L. şi T.C.L., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3566/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3570/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
