ICCJ. Decizia nr. 3041/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3041/2012
Dosar nr. 4787/114/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 117 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, secţia penală, dată în Dosarul nr. 4787/114/2011, în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.M., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la data de 13 februarie 2011.
În temeiul art. 861 C. pen., cu referire la art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani şi 6 luni.
Instanţa a stabilit obligaţiile inculpatului pe durata termenului de încercare şi i-a atras atenţia asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi s-a făcut aplicaţiunea art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 30 iunie 2011, la 20 septembrie 2011.
Inculpatul a fost pus în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 16 din 1 iulie 2011 al Tribunalului Buzău.
Inculpatul R.M. a fost obligat să restituie martorului denunţător suma de 15.000 RON.
Instanţa a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa nr. 486/P/2011 din 7 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, asupra terenului extravilan în suprafaţă de 5.000 m.p., proprietatea inculpatului R.M.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul declarat de inculpatul R.M. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 12 din 20 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4787/114/2011.
Împotriva acestei din urmă decizii, ca de altfel, şi a hotărârii primei instanţe a declarat recurs inculpatul R.M., invocând ca temeiuri, prevederile art. 3859 pct. 10, 14 şi 172 C. proc. pen.
În şedinţa publică din 12 septembrie 2012 când s-a dezbătut recursul, inculpatul prin avocat, invocând art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante şi anume conduita sa bună înainte de săvârşirea faptei, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială grea, fiind tatăl a doi copii şi faptul că s-a prezentat chiar bolnav la proces, aspect ce denotă stăruinţa sa de resocializare rapidă.
Ca modalitate de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea art. 81 C. pen.
Printr-un al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. au fost criticate atât decizia instanţei de apel cât şi sentinţa primei instanţe, pentru nededucerea din pedeapsa aplicată, a timpului executat de inculpat în prevenţie, în baza mandatului de arestare preventivă, cu consecinţa stabilirii unui termen de încercare mai mare decât cel legal.
În sfârşit, printr-un al treilea motiv de recurs, întemeiat tot pe prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. s-a solicitat reducerea termenului de încercare.
Examinând, în prealabil, cererea de repunere în termenul de recurs, formulat de inculpat Înalta Curte o apreciază ca întemeiată, fiind îndeplinite condiţiile art. 3853 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen.
Conform acestor dispoziţii, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă se constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
Din actele medicale depuse de recurent la dosar rezultă că acesta a fost internat în Spitalul de Psihiatrie S. în perioada 24 ianuarie 2012 - 10 februarie 2012.
Decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 20 ianuarie 2012, inculpatul fiind prezent la dezbateri, astfel că termenul până la care ar fi trebuit să declare recurs era 1 februarie 2012, dată la care, însă, aşa cum s-a dovedit cu actele medicale aflate la fila dosarul de recurs, inculpatul era internat în spital.
Totodată, şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege sus-invocat este îndeplinită, recursul fiind declarat la data de 17 februarie 2012, la mai puţin de 10 zile de la data ieşirii din spital, când se poate lua în calcul o eventuală punere în executare a hotărârii.
Analizând motivele de recurs invocate de inculpat, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs, privind o aşa-zisă individualizare greşită a pedepsei stabilite şi aplicate, inclusiv, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei principale, se constată că acesta nu este întemeiat.
Analiza hotărârii primei instanţe, menţinute de instanţa de apel, prin prisma criticii formulate şi a actelor şi probelor dosarului, arată că, în cauză, s-a făcut o judicioasă individualizare, ţinându-se seama, contrar susţinerilor inculpatului-recurent, de toate circumstanţele ce-i sunt favorabile, inclusiv de conduita bună avută de inculpat anterior săvârşirii infracţiunii, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că are o situaţie grea familială, având doi copii, precum şi de starea sa de sănătate.
Cuantumul pedepsei stabilite şi aplicate inculpatului ca şi modalitatea de executare la care s-a oprit instanţa nu se datorează nereţinerii unei circumstanţe favorabile inculpatului ci faptului că instanţa a trebuit să aibă în vedere, pe lângă circumstanţele atenuante avute de inculpat şi conduita ulterioară a acestuia şi gravitatea intrinsecă a infracţiunii comise, conţinutul deosebit de periculos al acesteia, faţă de relaţiile sociale şi ordinea de drept, apărată de lege.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu este fondat.
Într-adevăr, instanţele au constatat durata reţinerii şi arestului preventiv, însă o deducere a acestei perioade nu era necesară, având în vedere că în cauză nu s-a aplicat o pedeapsă cu executare, ci una a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Înalta Curte apreciază, ca întemeiată, solicitarea inculpatului de reducere a termenului de supraveghere, constatând că, în raport de starea de sănătate a acestuia, atestată prin actele medicale depuse, scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins şi printr-o restrângere a termenului în care inculpatul urmează să se supună măsurilor de supraveghere.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 117 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală.
Termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului R.M. se va reduce, de la 7 ani şi 6 luni la 4 ani şi 6 luni.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului apărătorului desemnat din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 12 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 117 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, şi, rejudecând:
Reduce termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului R.M., de la 7 ani şi 6 luni la 4 ani şi 6 luni.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2800/2012. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3044/2012. Penal → |
|---|
