ICCJ. Decizia nr. 3570/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3570/2012
Dosar nr. 6844/3/2012
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 208/F din 22 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6844/3/2012, a respins ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secția a-II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4135 din 06 iulie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de petentul-revizuient R.I.V.
A obligat petentul-revizuient la plata către stat a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secția a-II-a penală, a fost înregistrată la data de 06 martie 2012 cererea formulată de către revizuientul-petent-condamnat R.I.V. împotriva sentinţei penale nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secția a-II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4135 din 06 iulie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a solicitat reducerea cu 1/3 a pedepsei aplicate.
În motivarea în fapt a cererii, revizuientul-petent condamnat a arătat că a formulat prezenta revizuire ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţional art. 3201 C. proc. pen., în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.
În drept, revizuientul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen.
La dosar a fost depusă împuternicire apărător oficiu şi copie sentinţa penală nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secția a-II-a penală, cu menţiunea rămânerii definitive.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a constatat că prin sentinţa penală a cărei revizuire se solicită, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie împotriva unor cetăţeni chinezi, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), e) C. pen., constând în aceea că, în perioada decembrie 2002 - iulie 2003, inculpatul R.I.V. a deposedat de bunuri şi sume de bani, prin exercitarea de acte de violenţă şi ameninţări, asupra părţilor vătămate Z.S., Z.Y., Z.Y.F., M.R.X., X.L., H.G., Z.M.H., X.H.L.
Instanţa de judecată a mai constatat că potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa a observat că hotărârea penală a cărei revizuire o solicită petentul-condamnat-revizuient a rămas definitivă la data de 06 iulie 2005, deci anterior momentului la care dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. au fost declarate neconstituţionale, prin urmare nu mai este îndeplinită condiţia impusă de Curtea Constituţională, şi anume împrejurarea că respectiva cauză să se mai află în curs de judecată.
Faţă de această împrejurare, instanţa a apreciat că cererea formulată de revizuientul R.I.V. este inadmisibilă, motiv pentru care, în baza art. 4082 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 4081 alin. (10) C. proc. pen. urmează să o respingă ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a dispus obligarea revizuientului-petent-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, condamnatul revizuient R.I.V. care, personal şi, apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., arătând că este arestat din anul 2002 şi a recunoscut fapta.
Prin decizia penală nr. 153 din 18 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuient R.I.V. împotriva sentinţei penale nr. 208 din 22 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuientul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, folosirea acestei căi fiind limitată de legiuitor numai la anumite cazuri, în care se presupuse că s-a comis o eroare judiciară ce prezintă aparenţe de temeinicie şi pe baza cărora se ajunge la o soluţie diametral opusă.
Examinând dosarul cauzei, Curtea a constatat că soluţia de condamnare a revizuientului condamnat R.I.V. nu s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., prevederi legale ce vizează reducerea limitei de pedeapsă în raport cu o anumită atitudine procesuală a inculpatului şi a căror aplicare are în fapt consecinţe asupra cuantumului pedepsei şi nici nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale.
De altfel, hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă la data de 06 iulie 2005, mandatul de executare al pedepsei închisorii fiind emis la data de 16 iulie 2005, prin urmare cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a Legii privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor nr. 202/2010, prin care au fost adoptate dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Este adevărat că prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 şi nr. 1483 din 08 noiembrie 2011 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reţinându-se ca dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. au un caracter mixt, fiind o instituţie procesuală şi o instituţie de drept material care se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul începerii cercetării judecătoreşti, însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Tot prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. invocată într-o contestaţie la executare, arătându-se că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt operabile numai până la pronunţarea unei hotărâri definitive, în caz contrar aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Ca atare, pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient R.I.V. împotriva sentinţei penale nr. 208 din 22 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva hotărârii judecătoreşti mai sus-menţionate a declarat recurs revizuientul-condamnat R.I.V. reiterând motivele arătate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin cererea de revizuire formulată condamnatul-revizuient R.I.V. a solicitat aplicarea în ceea ce îl priveşte a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. arătând în esenţă că o asemenea măsură procesuală trebuie să se aplice tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică şi că şi-a recunoscut fapta comisă încă din timpul cercetării penale.
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la o eventuală nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins corecte, este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Motivul invocat de revizuientul condamnat nu poate determina admiterea acestei cereri întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate dispune reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia.
Cum în speţă motivul de revizuire invocat nu se circumscrie cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat R.I.V. împotriva deciziei penale nr. 153 din 18 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3012/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3572/2012. Penal → |
|---|
