ICCJ. Decizia nr. 3045/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3045/2012
Dosar nr. 2279/120/2012
Şedinţa publică din 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 08 mai 2012, Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 20 raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.R.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Potrivit art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În conformitate cu art. 65 alin. (2) şi (3) raportat la art. 175 alin. (1) teza finală C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar potrivit art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 ianuarie 2012 la zi.
În conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului folosit de către inculpat la comiterea infracţiunii.
Potrivit art. 14, 15, 17 alin. (2) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată P.N.E., a sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea formulată de către reprezentantul legal al părţii vătămate, P.E., privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 RON cu titlu de daune materiale către fiul lui P.N.E.
În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Dâmbovița a sumei de 2304,092 RON cu titlu de despăgubiri civile, ocazionate de internarea părţii vătămate P.N.E. în perioada 30 ianuarie - 07 februarie 2012.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul nr. 84/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a fost trimis în judecată inculpatul B.R.A., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 alin. (1) lit. i) C. pen. pentru aceea că, în după amiaza zilei de 30 aprilie 2012 pe fondul unei stări conflictuale preexistente, determinată de acuzaţia formulată de către inculpat, potrivit căreia la plecarea din domiciliul său în care locuise aproximativ 2 ani în cursul lunii septembrie 2011, partea vătămată P.N.E. îşi însuşise două drujbe care îi aparţineau, inculpatul a reproşat iniţial părţii vătămate că i-a sustras cele două drujbe, după care a scos din buzunarul hainei un cuţit, cu care a aplicat acesteia mai multe lovituri dintre care una în umărul stâng, cea de-a doua la nivelul palmei drepte, în condiţiile în care cel agresat a încercat să se apere, prinzând cuţitul cu mâna, iar cea de-a treia în zona toracică dreapta, toate cauzând căderea sa în genunchi.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită în urma analizei plângerii şi declaraţiei părţii vătămate, a declaraţiilor martorilor şi inculpatului, a raportului de expertiză medico-legală întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmbovița la 10 februarie 2012, a proceselor-verbale de cercetare la faţa locului şi de examinare, a planşelor fotografice, a fişei UPU şi a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
La cererea tribunalului, inculpatul a precizat că înţelege să se prevaleze de procedura instituită prin dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi că recunoaşte infracţiunea de care este acuzat, pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale pe care le cunoaşte, şi le însuşeşte în totalitate şi nu înţelege să administreze alte probe.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia penală nr. 105 din 26 iunie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.R.A., împotriva sentinţei penale nr. 152 din data de 08 mai 2012 a Tribunalului Dâmboviţa.
A dedus din durata pedepsei perioada detenţiei de la 30 ianuarie 2012 la zi, menţinând arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.R.A., solicitând admiterea recursului pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi redozarea pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea sa de recunoaştere şi regret manifestată atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti.
De asemenea, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. arătând că a achitat şi ultima tranşă a despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată, prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv, cuantumul pedepsei aplicate, se constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut pedeapsa aplicată de instanţa de fond, este legală şi temeinică.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, precum şi modalitatea de săvârşire.
Nu în ultimul rând, prima instanţa a ţinut seama de atitudinea procesuală a inculpatului, care a conştientizat gravitatea faptei sale şi a încercat să îşi reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de recunoaştere şi regret a faptei imputate, fiindu-i astfel reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., precum şi de circumstanţele sale personale, respectiv faptul că inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat printre altele şi pentru comiterea unei infracţiuni tot de violenţă, aspect reţinut din fişa de cazier de la dosar.
Așa fiind Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.A. împotriva deciziei penale nr. 105 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 ianuarie 2012 la 27 septembrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3044/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3086/2012. Penal → |
|---|
