ICCJ. Decizia nr. 3037/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3037/2012
Dosar nr. 18444/3/2012/a4
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii B.P.B., R.D.A. şi N.D.R. împotriva sentinţei penale nr. 651 din data 20 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a apelanţilor inculpaţi B.P.B. şi R.D.A. şi a menţinut starea de arest preventiv a celor doi apelanţi-inculpaţi.
Totodată, au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, respective, de revocare a acestei măsuri formulate de apelanţii inculpaţi.
Pentru a hotărî astfel /instanţa a reţinut următoarele: Măsura arestării preventive a inculpaţilor este temeinică şi legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate a acestora, cu atât mai mult cu cât, în cauză, a intervenit o hotărâre de condamnare, la pronunţarea căreia au fost avute în vedere probele administrate în cauză până în prezent, din care rezultă că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 681 C. proc. pen., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
De asemenea, Curtea a apreciat că şi la acest moment sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, cât şi sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiţii, Curtea a avut în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi fost comise de inculpaţi, gravitatea acestora, urmarea produsă, amploarea acestui fenomen infracţional, sentimentul de teamă şi insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societăţii civile, aspecte care în opinia Curţii denotă periculozitate şi impun şi justifică o reacţie fermă din partea autorităţilor statului, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezentând în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică.
Curtea a apreciat că şi la acest moment infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă inculpaţii, prin gravitatea acestora şi reacţia publicului, creează o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind satisfăcute şi cerinţele art. 5 parag. 1 lit. c) şi parag. 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
De asemenea, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă faţă de inculpaţi, care atrage incidenţa art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Nu în ultimul rând, s-a apreciat că, deşi, în final, au avut o atitudine procesuală sinceră, totuşi, în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, se impune judecarea inculpaţilor în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit împrejurări noi care să justifice luarea unei alte măsuri restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum au solicitat inculpaţii B.P.B. şi R.D.A. sau revocarea măsurii arestării preventive luate faţă de aceşti inculpaţi.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpaţii B.P.B. şi R.D.A. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2012, prezenţi personal în faţa instanţei, inculpaţii B.P.B. şi R.D.A. au declarat că îşi retrag recursurile, solicitând să se ia act de manifestarea lor de voinţă liber exprimată.
Aşa fiind şi avându-se în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa recurenţilor valabil exprimată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii B.P.B. şi R.D.A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 18444/3/2012 (2565/2012).
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3036/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3061/2012. Penal → |
|---|
