ICCJ. Decizia nr. 3036/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3036/2012
Dosar nr. 44689/3/2011/a5
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 06 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii H.C., S.D. şi L.N. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 14 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, în baza art. 3002 şi 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului L.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în fapt, în luna mai a anului 2009, inculpaţii L.N., H.C., B.A.M. şi S.D. au constituit un grup infracţional organizat ce avea drept scop identificarea mai multor persoane din mediul rural interesate să-şi găsească un loc de muncă în străinătate şi care să poată fi racolate prin inducerea în eroare asupra condiţiilor de care urmau să beneficieze (transport, cazare, masă şi salarizare), iar ulterior să fie transportate şi cazate în imobile aflate în posesia inculpaţilor şi, în cele din urmă, să fie constrânse să efectueze activităţi în domeniul agricol pentru diverşi angajatori spanioli proprietari de terenuri agricole, urmând ca o parte importantă a sumelor reprezentând contravaloarea muncii prestate de către persoanele în cauză să fie însuşită de către inculpaţi.
Prin sentinţa penală nr. 104 din 14 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul L.N. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 2 lit. a) şi b) pct. 12 al Legii nr. 39/2003, în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile stării de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) rap. la art. 39 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 497 din 21 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, şi s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 813 zile, cu fiecare dintre cele două pedepse principale aplicate prin prezenta sentinţă.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă durata măsurii arestării preventive, de la data de 04 februarie 2011 şi menţinută starea de arest a inculpatului.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea de apel a apreciat că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului L.N., fiind întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare şi perseverenţa infracţională a inculpatului recidivist.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instaţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică îşi găseşte expresia şi în starea de nelinişte, în sentimentul de insecuritate în rândul societăţii, generată de faptul că persoane bănuite de săvârşirea unor infracţiuni grave sunt cercetate şi judecate în stare de libertate.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că a fost săvârşite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că a săvârşit infracţiunile pentru care a şi fost condamnat (nedefinitiv) la o pedeapsă rezultantă 8 ani închisoare.
La acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta este actual, real şi precis, evidenţiat prin fapte, date şi indicii puternice.
Înalta Curte constată că, raportat la baza factuală reţinută, necesitatea realizării unei protecţii reale şi eficiente a ordinii de drept justifică în continuare plasarea în detenţie a inculpatului (recidivist), detenţie ce nu a depăşit pragul de rezonabilitate în accepţia reglementărilor şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva încheierii din 06 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 44689/3/2011 (756/2012).
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3035/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3037/2012. Penal → |
|---|
