ICCJ. Decizia nr. 3033/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3033/2012
Dosar nr. 8672/245/2011
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1554 din 12 mai 2011, pronunţată de Judecătoria laşi în dosarul penal nr. 8672/245/2011, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 2988/P/2009 din 27 ianuarie 2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi, privind pe intimatul P.D.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 20 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe, petentul a declarat recurs, care a fost respins ca indmisibil prin decizia penală nr. 364 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei din urmă decizii, petiţionarul P.C. a declarat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentinţă ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nicio cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Examinând, în raport cu cele ce precedă, întregul dosar al cauzei, Înalta Curte constată că petiţionarul a exercitat un nou recurs la un recurs inadmisibil, ceea ce, în mod evident, legea procesual penală în vigoare nu permite.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul P.C. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.C. împotriva deciziei penale nr. 364 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3035/2012. Penal → |
|---|
