ICCJ. Decizia nr. 3086/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3086/2012
Dosar nr. 241/36/2011
Şedinţa publică din 02 octombrie 2012
Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpaţii A.I.M., A.C.M. şi de către părţile civile S.C., S.I.V. şi S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 151/P din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 23 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 4698/118/2009, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii A.C.M. şi A.I.M., ca nefondată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: omor calificat, prev. de art. 174, art. 175, lit. i) C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 1 luna închisoare - persoană vătămată D.I.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.M., la pedeapsa de 1 lună închisoare - persoană vătămată D.N.I.
În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 luni închisoare - persoană vătămată D.I.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de 2 ani şi 3 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecinţele ce decurg din săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii. În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 1 lună închisoare - persoană vătămată D.I.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de 1 lună închisoare (persoană vătămată D.N.I.).
În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 3 luni închisoare - persoană vătămată D.I.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 11 iunie 2008 la 16 iunie 2008.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile S.C., S.I. şi S.I.C. şi a obligat inculpatul A.I.M., către partea civilă S.C. la suma de 10.000 RON, către partea civilă S.I. la 7.000 RON, către partea civilă S.I.C. la 7.000 RON cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul către partea civilă S.C. la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.I. şi în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ., a obligat în solidar inculpaţii A.I.M., şi A.C.M. către partea civilă D.I. la suma de 3.000 RON cu titlu de daune morale.
A respins ca nefondată acţiunea civilă formulata de părţile civile D.I. şi D.N.I.
A ridicat sechestrul asigurător aplicat pe partea din bunurile aparţinând inculpatului A.M. şi a menţinut sechestrul asigurător aplicat pe partea din bunurile deţinute de inculpatul A.I.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.I.M. şi A.C.M. S-a reţinut în sarcina acestora că în noaptea din 10/11 iunie 2009, în jurul orei 24.00, în timp ce se aflau pe stradă, la intersecţia străzilor M. şi F. din oraşul Năvodari, au aplicat lovituri cu obiecte din lemn victimei S.N. la nivelul capului cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, faptă ce constituie infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În acelaşi incident, cu participarea inculpaţilor a avut loc şi agresarea părţilor vătămate D.I., D.I., şi D.N.I., reţinându-se că, în aceleaşi împrejurări au aplicat părţilor vătămate D.D.I., D.I.I. şi D.N.I., mai multe lovituri, cauzând acestora leziuni care au necesitat pentru vindecare 48-50 zile de îngrijiri medicale, 14-15 zile de îngrijiri medicale şi, respectiv, 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa de fond a reţinut că în seara de 10 iunie 2008, după ce anterior a consumat băuturi alcoolice la barul din localitatea Lumina, victima S.N. s-a deplasat împreună cu fiii săi, S.I.C. şi S.V.I. la barul aparţinând SC I.S.C. SRL, al cărei administrator era inculpatul A.I.M., situat în localitatea Lumina. Victima S.N. a intrat în bar, iar fiii săi au rămas afară. Întrucât în incinta barului se discuta despre preferinţele electorale, existând divergenţe pe această temă, discuţiile au degenerat, astfel încât S.N. a tras de un aparat electronic şi a ridicat în poziţie verticală două canapele, iar inculpatul A.C.M. a ieşit de după tejghea, a împins victima S.N. cu mâinile spre ieşire. Cei doi s-au prins reciproc cu mâinile şi au căzut, fapt ce a condus la intervenţia celor doi fii ai lui S.N., care împreună cu alte persoane care au venit de afară au reuşit să îl scoată pe aceasta în exterior.
La faţa locului au venit agenţii de la Poliţia Comunitară, şeful Postului de Poliţie Lumina şi agenţi de la o firmă de pază, urmare a solicitării inculpatul A.C.M., realizată în cursul evenimentelor.
Instanţa de fond a reţinut că în urma acestora, victima S.N. a susţinut că fost lovită de inculpatul A.C.M. cu pumnii şi picioarele, fapt ce rezultă din declaraţia succintă a victimei, dată la Postul de Poliţie Lumina în seara incidentului, dar şi din declaraţiile martorilor S.I.C. şi S.V.I. Martorul U.I.G. a declarat că inculpatul A.C.M. a lovit victima de vreo trei ori cu pumnul peste faţă şi ceafă, acesta căzând, apoi, inculpatul A.C.M. l-a lovit pe S.N. cu un scaun pe care îl ţinea de spătar, moment în care a intrat în bar numitul S.V.I. care l-a luat pe tatăl său şi l-a scos afară.
Instanţa de fond a reţinut că din materialul probator rezultă că la data de 10 iunie 2008 a fost solicitată o ambulanţă pentru numitul S.N., la Postul de Poliţie Lumina.
La ora 22.14 ambulanţa a ajuns la locul solicitării şi s-a constatat că victima S.N. prezenta contuzii la nivel frontal, hemifaţa stângă şi plagă tăiată la degetul II al membrului inferior stâng.
Tribunalul a reţinut că în cursul aceleaşi seri, în timp ce inculpaţii se aflau în bar, au venit mai mulţi tineri, în jur de 20, care au încercat să intre în local. Deşi inculpatul A.I.M. a încercat să îi oprească ţinând uşa de la intrare, câţiva dintre aceştia au reuşit să intre. Inculpatul A.I.M. a declarat că printre aceste persoane se afla şi numitul I. din localitatea Lumina care s-a urcat cu picioarele pe canapea, a aruncat cu o masă înspre cei doi inculpaţi, iar unul dintre tineri avea un obiect înfăşurat într-un ziar despre care bănuia că era un cuţit. Inculpatul A.I.M. a declarat că nu a fost lovit decât cu acea masă pe care a aruncat-o numitul I., cu menţiunea că grupul a plecat după circa 5-10 minute. După alte 5-10 minute au venit doi poliţişti de la Poliţia Năvodari care le-au cerut inculpaţilor să vină la postul de poliţie, pentru ca, ulterior să vină trei poliţişti de la Poliţia Comunitară.
A.C.M. şi A.I.M. s-au întâlnit cu U.I. care a fost de acord să-i însoţească spre Poliţia Năvodari. A.C.M. şi A.I.M. au mers în oraşul Năvodari, alături de martor. Cei trei au observat un grup de vreo 10 bărbaţi care erau pe partea dreaptă, unii pe trotuar, iar alţii pe stradă, la vederea cărora, inculpatul A.I.M. a oprit maşina după care a coborât împreună cu fratele său, inculpatul A.C.M., după care a coborât şi martorul U.I. Inculpatul A.I.M. s-a îndreptat spre un bărbat mai în vârstă, cu mustaţă, ce se afla pe trotuar, pe care l-a lovit cu un par peste cap, moment în care acesta a căzut şi nu s-a mai ridicat. Inculpatul A.C.M. a lovit celelalte persoane după care i s-a alăturat şi inculpatul A.I.M. care a aplicat lovituri celor trei părţi vătămate, iar martorul U.I. a aplicat lovituri numitului S.V.
Instanţa de fond a reţinut că în urma loviturii primite de la inculpatul A.I.M. victima S.N. a decedat, iar părţile vătămate D.I., D.N.I. şi D.I. au suferit leziuni pentru a căror îngrijire au fost necesare 48-50 zile, 14-15 zile şi respectiv 4-5 zile.
Deşi incidentul a durat foarte puţin, circa două minute, timp în care martorul U.I. nu văzut ca inculpaţii să fi fost loviţi de către persoanele aflate în grupul ce însoţea victima, în zonă şi-a făcut apariţia imediat o maşină de poliţie din care au coborât poliţişti. Inculpaţii au urcat în maşina proprie, la fel şi martorul U.I., deplasându-se spre localitatea Lumina. În timp ce se aflau în maşină inculpaţii, în prezenţa martorului au discutat cu privire la aruncarea bastoanelor de lemn, iar în localitatea Lumina martorul U.I. şi-a luat maşina şi a plecat, dar înainte de aceasta, inculpatul A.I.M. i-a pus în vedere să îşi vadă de treabă şi să spună că nu i-a însoţit în acea seară.
Deşi în declaraţia sa la procuror martorul a arătat că inculpaţii aveau asupra lor la ieşirea din maşină bastoane de lemn şi a descris şi cum inculpatul A.I. a aplicat lovituri victimei, iar ulterior în maşină s-au purtat discuţii pentru a scăpa de obiectele contondente, respectiv nişte pari din lemn, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a arătat ca afirmaţiile legate de coborârea inculpaţilor înarmaţi cu pari a făcut-o la ameninţarea procurorului cu schimbarea calităţii de martor cu aceea de învinuit.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţia acestui martor dată în cursul cercetării judecătoreşti care este pro causa şi s-a luat în considerare declaraţia martorului dată în cursul urmăririi penale, declaraţie care se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori şi potrivit cărora inculpaţii aveau asupra lor la coborârea din autoturism, nişte pari.
Martorul U.I. a arătat că ulterior a auzit de la nişte prieteni că este căutat de poliţie, motiv pentru care s-a deplasat singur la sediul I.J.P. Constanţa. Declaraţia acestui martor se coroborează cu declaraţia martorilor aflaţi la faţa locului, respectiv martorul C.R.D., care atât la urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a declarat că inculpatul A.I.M., imediat ce a coborât din maşină, l-a lovit cu o bucată aproximativ un metru lungime pe S.N. de două ori peste cap, acesta căzând trotuar şi nu s-a mai ridicat.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi la urmărire penală martorul U.I. a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul A.C.M. având un obiect din lemn în mână, asemănător cu cel al inculpatului A.I., îndreptându-se spre un bărbat mai în vârstă, în cursul cercetării judecătoreşti, martorul a arătat că se afla foarte aproape de victimă, dar victima a fost lovită doar de inculpatul A.I. Victima nu s-a mai ridicat de la sol, martorul fiind cel care a încercat să-i acorde primele îngrijiri. A mai arătat martorul că fiind ocupat cu victima nu l-a văzut pe inculpatul A.C. apropiindu-se de aceasta, ci doar pe ceilalţi membrii ai familiei S. şi D.
Cu privire la cea de a treia persoană care a coborât din maşina inculpaţilor, nu cunoaşte activitatea acestuia, dar a mai arătat că la momentul apariţiei lor, inculpaţii erau înarmaţi cu nişte bâte şi nu au spus nimic, ci au început să agreseze persoanele prezente, susţinând că nu îşi explică cum martorul M. care era mai departe de victimă a observat şi aplicarea unei lovituri de către inculpatul A.C.M., victimei, întrucât acesta a stat permanent lângă victimă.
Martorul B.L.F. a declarat că inculpatul A.I.M. l-a lovit cu bâta o singură dată peste cap pe victima S.N. şi acesta a căzut la sol, iar inculpatul A.C.M. s-a îndreptat spre numitul „P.” pe care l-a lovit cu bâta peste corp, fără a putea preciza în ce zonă, după care acesta a fost lovit de către inculpatul A.I.M.
Martorul a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul A.C.M. lovindu-l cu bâta peste cap de două ori pe S.N., în timp ce se deplasa spre maşină însă martorul nu a observat cum au fost loviţi fiii lui „P.”, iar pe numitul U.I. l-a văzut alergând spre S.V.I. Martorul a mai arătat că incidentul a durat circa un minut, fără ca agresorii să spună ceva înainte de a lovi, cu menţiunea că inculpaţii nu au fost loviţi.
Instanţa de fond a reţinut că martorul M.S. a declarat că cel care a coborât de la volanul autoturismului marca A. s-a îndreptat direct spre S.N. pe care l-a lovit cu un obiect din lemn de mai multe ori, acesta căzând după prima lovitură şi că cel care a coborât de la volan s-a îndreptat spre ceilalţi de la faţa locului. Martorul nu a observat ce au făcut ceilalţi doi care au coborât din autoturism deoarece s-a deplasat la S.N. care era inconştient şi stătea nemişcat cu menţiunea că cei cu autoturismul marca A. nu au fost loviţi.
Instanţa de fond a reţinut că din declaraţia inculpatului A.C.M. a rezultat că în timp ce se afla în bar, a văzut 10-20 de tineri care erau la uşa de la intrare şi încercau să intre, în timp ce inculpatul A.I.M. împingea uşa pentru a-i împiedica să intre şi că unul dintre indivizi a dat cu gaz lacrimogen şi, astfel, au reuşit să intre 4-5 indivizi, unul dintre aceştia l-a împins cu mâinile pe inculpatul A.I.M. Printre acele persoane se afla şi victima S.N., fiul mai mare al acestuia, numitul „P.” din Năvodari, fiii acestuia, fraţii „B.” care au început să trântească mesele din bar şi că după circa 10-15 minute au plecat.
Inculpatul A.C.M. a mai declarat că a sunat pe şeful Postului de Poliţie Lumina care i-a spus că nu se află în apropiere şi că va cere ajutor de la Poliţia Oraşului Ovidiu sau de la Poliţia Oraşului Năvodari, la faţa locului venind, cu un autoturism, dinspre Năvodari, doi poliţişti care nu erau de la Postul de Poliţie Lumina şi care le-au spus inculpaţilor să meargă la post. Ulterior, la barul inculpaţilor a venit şi şeful Postului de Poliţie Lumina care le-a spus inculpaţilor să închidă barul şi să vină la post.
Inculpatul A.C.M. a mai declarat că s-a urcat în autoturismul marca A. al inculpatului A.I.M., moment în care a venit dinspre oraşul Ovidiu cu un autoturism numitul U.I., care s-a oferit să îi însoţească Ia Postul de Poliţie Năvodari.
Martorul S.I.C. a declarat că inculpatul A.I.M. s-a îndreptat spre tatăl său, S.N., pe care l-a lovit o singură dată cu o bâtă de baseball, acesta căzând, după care s-a îndreptat spre D.D.I., zis „P.” şi l-a lovit pe acesta cu bâta, fără a putea preciza zona corpului, susţinând, totodată că l-a văzut şi pe inculpatul A.C.M. lovind cu un obiect pe care îl avea în mână, pe tatăl său, în timp ce se afla întins pe jos şi că nu a observat de către cine au fost loviţi fiii lui D.D.I.
Partea vătămată S.V.I. a declarat că din autoturismul marca A. a coborât inculpatul A.I.M. care avea o bâtă în mână, inculpatul A.C.M. care avea un par şi o altă persoană, respectiv U.I., care avea asupra sa o bucată fier, striat, cu lungimea de un metru, fiind lovit de inculpaţi, inculpatul A.C.M. lovind pe victima S.N. de vreo două-trei ori cu lemnul peste cap, iar a treia persoană l-a lovit pe martor cu obiectul din metal, peste spate, o dată.
Martorul a mai declarat că inculpatul A.I.M. l-a lovit cu bâta peste cap pe „P.” şi pe „B.” cu bâta peste spate şi picioare.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul A.I.M. a dat mai multe declaraţii care se contrazic. Astfel, cu ocazia audierii în propunerea de arestare, inculpatul a declarat că victima avea un băţ în mână, şi probabil s-a împiedicat din cauza stării de ebrietate, după care a încercat să se ridice, moment în care inculpatul a luat băţul ce căzuse din mâna numitului S.N. şi a lovit-o pe victimă o dată în timp ce aceasta încerca să se ridice. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul A.I.M. a arătat ca la circa 50-100 m de la intersecţia cu strada M., un grup de 5, 6 persoane au sărit în faţa autoturismului pe care îl conducea, a încercat să asigure maşina, dar cineva a folosit un spray paralizant, a fost tras afară din maşină şi a fost lovit cu pumnii şi picioarele până a căzut la sol şi că, în învălmăşeala creată, a găsit o bâtă, nu ştie cum arăta, întrucât, încă se afla sub influenţa sprayului, şi, cu intenţia de a se apăra, a lovit în stânga şi dreapta, mai multe persoane, dar nu ştie pe cine.
Inculpatul A.C.M., în cursul urmăririi penale, a declarat că a văzut un grup de indivizi care se aflau în partea dreaptă, unii pe stradă şi alţii pe trotuar care au sărit în faţa maşinii, iar inculpatul A.I.M. a fost nevoit să oprească. A.C.M. a declarat că au deschis portiera maşinii şi l-au tras pe inculpatul A.I.M. afară, arătând că a văzut alţi 20-30 de indivizi, dintre care o parte se îndreptau spre maşină şi a coborât din maşină pentru a-l apăra pe fratele său şi a fost lovit cu piciorul şi cu pumnul de mai multe ori în zona coastelor, dar nu-şi aminteşte dacă a lovit pe cineva, cu menţiunea că nu au avut asupra lor bâte sau alte obiecte. Inculpatul A.C.M. a mai declarat că l-a văzut pe „P.” având în mână un cuţit cu lama de circa 20 cm pe care l-a scos dintr-un ziar, iar la un moment dat a văzut un poliţist în uniformă care a scos pistolul şi a spus că trage, lucru ce i-a speriat şi au fugit. După terminarea incidentului inculpaţii s-au deplasat la Postul de Poliţie Lumina pentru a reclama că au fost atacaţi.
Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, adresa din 18 iunie 2008 a Postului de Poliţie Lumina din care rezultă că şeful postului a fost apelat telefonic în noaptea de 10/11 iunie 2008 întrucât la barul inculpatului A.I.M. au venit circa 15-20 de persoane care distrug barul, care a apelat patrula mobilă a Poliţiei Comunitare şi a solicitat să se deplaseze la faţa locului, după care a apelat serviciul de urgenţă 112 solicitând ca o patrulă de la Poliţia Oraşului Ovidiu sau Poliţia Oraşului Năvodari să se deplaseze la barul inculpaţilor, precum şi faptul că le-a indicat inculpaţilor să se deplaseze la sediul Postului de Poliţie Lumina, după care acesta s-a deplasat împreună cu patrula Poliţiei Comunitare la sediul postului.
Acesta a solicitat prezenţa unei echipe pentru efectuarea cercetării la faţa locului şi a aşteptat sosirea inculpaţilor. După circa 20 de minute, întrucât inculpaţii A.I.M. şi A.C.M. nu veneau, au fost trimişi poliţiştii comunitari să îi cheme. Poliţiştii au găsit la locuinţă pe tatăl inculpaţilor care le-a spus că inculpaţii au plecat la poliţie.
Potrivit raportului întocmit de către agenţii din cadrul Poliţiei Comunitare Lumina, patrula mobilă s-a deplasat în noaptea din 10/11 iunie 2008 la barul inculpaţilor, iar de acolo s-a deplasat împreună cu şeful Postului de Poliţie Lumina la sediul postului unde urmau să vină şi inculpaţii A.I.M. şi A.C.M. pentru declaraţii şi că, după circa jumătate de oră, agenţii poliţiei comunitare s-au deplasat din nou la bar. Tatăl inculpaţilor le-a spus că aceştia sunt plecaţi la postul de poliţie, astfel încât, agenţii s-au întors la sediul Postului de Poliţie, iar după circa 15-20 minute au venit şi inculpaţii.
Instanţa de fond a avut în vedere şi raportul întocmit de către agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Năvodari care în noaptea de 10/11 iunie 2008 s-au deplasat în localitatea Lumina ca urmare a solicitării făcute de către şeful Postului de Poliţie Lumina, în jurul orei 00.40, după ce s-au întors de la Lumina şi, în timp ce patrulau pe strada F., la aproximativ 70 de metri de intersecţia cu strada M., au observat mai multe persoane care se băteau cu bâte.
Când cei doi agenţi de poliţie au ajuns la intersecţie, au folosit sistemul de avertizare acustică şi luminoasă ale autoturismului, iar când au coborât din autoturism au observat trei persoane de sex bărbătesc care s-au urcat într-un autoturism de culoare gri metalizat, marca A., demarând apoi în trombă.
Instanţa de fond a reţinut că rezultă, totodată, că poliţiştii au solicitat o ambulanţă întrucât mai multe persoane necesitau îngrijiri medicale. La sosirea la Postul de Poliţie Lumina, inculpaţii au fost examinaţi din punct de vedere medico-legal şi s-a constatat că inculpatul A.C.M. a prezentat la data de 11 iunie 2008 leziuni traumatice (policele stâng-tumefiere moderată, echimoză roşietică-violacee; în flanc drept - echimoză albăstrui violacee) care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure la data de 10/11 iunie 2008 şi care necesitau 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (raportul de constatare medico-legală din data de 12 iunie 2008), iar inculpatul A.I.M. a prezentat leziuni traumatice (police drept-echimozare violaceu-roşietică; deget V mâna stângă - excoriaţie acoperită cu o crustă roşietică pe fond echimozat, palid roşiatic albăstrui) care au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure la data de 10/11 iunie 2008 şi care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (raportul de constatare medico-legală din data de 11 iunie 2008).
Potrivit adresei din 17 iunie 2008 a l.P.J. Constanţa, Centrul Operaţional Apeluri de Urgenţă 112, în noaptea din 10/11 iunie 2008, la ora 00.44, persoană necunoscută a apelat serviciul de urgenţă reclamând că pe strada M. din Năvodari se află o persoană bătută (leşinată), iar la ora 00.56, o altă persoană a sesizat că pe strada M. a avut loc o bătaie.
Potrivit adresei din 19 iunie 2008 a Serviciului de Ambulanţă Judeţean Constanţa, în noaptea de 10/11 iunie 2008, au fost acordate îngriji medicale numiţilor D.D.I. D.I.I., D.N., S.N. şi inculpatului A.C.M.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 18 iunie 200 al S.M.L. Constanţa a rezultat că moartea numitului S.N. a fost violentă şi a fost cauzată de contuzia meningo-cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană şi în ventriculii cerebrali. S-a reţinut de către medicul legist că cele două leziuni de violenţă de la nivelul capului (plagă contuză frontal dreapta şi infiltrat hemoragic temporal stânga) au putut fi produse prin două lovituri cu corp dur alungit şi au legătură directă cu cauza morţii.
Leziunea de la nivel orbitar stânga a putut fi produsă prin lovire cu corp dur, cea de la nivelul antebraţului drept şi genunchi prin lovire de corp dur, cea de la nivelul I toracal posterior stâng prin lovire cu corp dur alungit, iar cea de la nivelul degetului II al piciorului stâng prin lovire de corp dur sau comprimare între corpuri dure, leziuni care nu au legătură de cauzalitate cu decesul.
Prin adresa din 12 ianuarie 2009 a I.N.M.L. „Mina Minovici”, Comisia de Avizare şi Control s-a constatat că victima a prezentat la nivelul extremităţii cefalice cel puţin trei leziuni importante: 1. leziunea orbitozigomatică stânga, 2. plaga şi infiltratul frontal dreapta şi 3. infiltratul epicranian fronto-temporal stânga. Leziunile care au cauzat moartea victimei sunt cele de la nivelul creierului reprezentate printr-o masivă hemoragie subsrahnoidiană bazală bilaterală, extinsă la convexitate şi intraventricular, precum şi faptul că amploarea hemoragiei intracraniene putea fi dată de oricare dintre cele trei lovituri din sfera capului, dar cel mai probabil s-a datorat cumulului efectelor fiecăreia dintre ele.
Comisia a mai reţinut că este imposibil de disociat vreuna dintre leziuni în relaţia de cauzalitate cu efectul produs, toate contribuind la constituirea şi agravarea hemoragiei intra-craniene ce au dus la deces.
Instanţa de fond a stabilit că inculpatul A.I.M. împreună cu fratele său A.C.M. s-au deplasat în noaptea de 10/11 iunie 2008 cu autoturismul marca A. de culoare gri, aparţinând inculpatului A.I.M., în oraşul Năvodari împreună cu martorul U.I., deşi şeful Postului de Poliţie Lumina le solicitase în mod expres să se deplaseze la sediul postului pentru a da declaraţii în legătură cu cele întâmplate la barul inculpaţilor.
Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii nu aveau nici un motiv de a se deplasa la sediul Poliţiei Oraşului Năvodari. Inculpaţii au urmărit să se întâlnească cu cei care au fost anterior în bar pentru a le aplica o corecţie, având în vedere că inculpaţii singuri au declarat la sediul Postului de Poliţie Lumina că, în timp ce se deplasau spre acest post de poliţie, s-au răzgândit şi au mers la Năvodari. S-a reţinut că barul inculpaţilor fusese deschis în urmă cu câteva zile, iar inculpaţii se temeau de o eventuală distrugere a acestuia. Inculpatul A.C.M. a declarat că a aflat că acolo se adună mai multe persoane cu intenţia de a reveni la barul lor.
S-a subliniat că, în declaraţiile date la Postul de Poliţie Lumina, inculpaţii au ascuns faptul că s-au deplasat împreună cu martorul U., acesta prezentându-se singur la poliţie când a aflat că este căutat de către organul de cercetare penală, nefiind primate declaraţiile inculpaţilor care au arătat că ei au fost cei agresaţi de către părţile vătămate şi de ceilalţi care le însoţeau pe acestea. Toţi martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că inculpaţii au oprit autoturismul după care au coborât, au aplicat lovituri cu corpuri contondente (bâte) după care au plecat, tot incidentul durând circa două minute, cei prezenţi fiind luaţi prin surprindere. Din raportul întocmit de poliţie, a rezultat că, după sosirea maşinii de poliţie şi plecarea inculpaţilor, s-au adunat mai multe persoane.
Instanţa de fond a reţinut că deşi inculpaţii au susţinut că au fost loviţi cu bâte, pumnii şi picioarele de mai multe persoane, cu ocazia examinării medico-legale s-a constatat că aceştia nu prezentau decât leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale şi acelea, la degete. S-a apreciat că, în cauză nu poate fi reţinut nici un element din care să rezulte că inculpaţii au fost atacaţi şi că acţiunea lor a constituit o reacţie de apărare.
În ceea ce îl priveşte pe partea vătămată D.I., s-a arătat că a fost lovit cu o bâtă peste cap de către inculpatul A.I.M. şi cu bâtă peste braţul stâng de către inculpatul A.C.M., partea vătămată intervenind în momentul în care inculpatul voia să îl lovească cu bâta pe fiul său D.I.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.I., s-a arătat că a fost lovit de cei doi inculpaţi peste picioare şi ca urmare a loviturilor a căzut.
Cu privire la partea vătămată D.N.I. s-a arătat că a fost lovit de către inculpaţi cu o bâtă peste cap şi că leziunea de la mâna stângă a fost determinată de încercarea părţii civile de a proteja zona capului, a dus mâna la cap pentru a se apăra.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, partea vătămată D.I., tatăl, a prezentat leziuni traumatice (plagă confuză P-T stg orientată oblic de sus în jos şi anterior-posterior, cu lungimea de 3,5 cm; tumefiere preauriculară dreapta; dungă echimotică roşietică cu dublu contur de 12/2 cm, pe faţa superioară a umărului stâng; imobilizare în atelă gipsată brahio-antebrahio-palmar stânga; placarde excoriate acoperite cu cruste fibrino-hematice situate pe feţele anterioare ale ambilor genunchi, cea mare de circa 5/4 cm) care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, au necesitat circa 48-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că fractura cubitusului drept poate fi interpretată ca o leziune de autoapărare.
Potrivit raportului de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, partea vătămată D.I., fiul, a prezentat leziuni traumatice acoperite de cruste hematice frontale suprasprâncenoase, dreapta şi latero-orbitar dreapta; multiple echimoze roşii-violacei confluente, cu hematoame subadiacente faţă dorsală a hemitoracelui drept şi o dungă echimotică roşietică cu dublu contur de circa 11/12 cm, orientată oblic; multiple dungi echimotice roşii-violacei cu dublu contur, cu lăţimi de 2 cm, situate pe feţele laterale şi dorsale ale ambelor braţe, feţelor laterale ale ambelor coate, feţele anterioare ale ambelor antebraţe, cu tumefiere şi redoare la ambele coate; echimoză violacee negricioasă de circa 20/9 cm situată pe faţa anterioară a coapsei drepte; multiple placarde excoriate confluente acoperite cu cruste hematice şi secreţii fibrino-purulente pe feţele anterioare ale ambilor genunchi, tumefiere, redoare, jenă la mers) care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că leziunea de la nivelul antebraţului drept poate fi interpretată ca leziune de autoapărare.
Potrivit raportului de constatare medico-legală 24 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, partea vătămată D.N.I. a prezentat leziuni traumatice (tumefiere genio-maseterină stânga cu impotenţă funcţională parţială masticatorie; tumefiere a marginii cubitale a mâinii stângi şi a degetului mic de la mâna stângă, redoare deget) ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure ce necesitau 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi că leziunile de la nivelul marginii cubitale a antebraţului stâng au putut fi produse în cadrul mişcări de autoapărare.
Instanţa de fond a reţinut că la stabilirea acestei situaţii de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice anexe, raportul de constatare medico-legală din 18 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, adresa din 12 ianuarie 2009 a I.N.M.L. „Mina Minovici”, Comisia de Avizare şi Control, raportul de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, raportul de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, raportul de constatare medico-legală 24 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, rapoartele de constatare medico-legală din 11 iunie 2008 şi din 12 iunie 2008 ale S.M.L. Constanţa privind pe inculpaţii A.I.M. şi A.C.M., plângerea şi declaraţia victimei S.N. dată la Postul de Poliţie Lumina, declaraţiile inculpaţilor A.I.M. şi A.C.
A fost înlăturată apărarea inculpaţilor potrivit cu care ei au fost cei atacaţi întrucât nu este susţinută de probe şi chiar contrazisă de toate probele existente în cauză, astfel încât nu poate conduce la reţinerea altei încadrări juridice.
S-a constatat că pentru inculpatul A.I.M. fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de acest inculpat care a acţionat cu intenţie directă, astfel încât s-a reţinut vinovăţia acestuia şi s-a dispus condamnarea.
S-a considerat că nu poate fi reţinută infracţiunea de încăierare întrucât în cauză s-a putut stabili contribuţia fiecărui inculpat la comiterea infracţiunilor de lovire, cum de altfel s-a putut stabili participarea doar a inculpatului A.I.M. la comiterea infracţiunii de omor.
În cauză nu a fost o participare la o încăierare între mai multe persoane, loviturile fiind aplicate doar din partea grupului inculpaţilor, putându-se stabili că aceştia, împreună, au aplicat lovituri părţilor vătămate, cauzându-le leziunile arătate în certificatele medico-legale şi numai inculpatul A.I.M. a aplicat lovituri victimei S.N. până ce acesta a căzut la sol.
Deşi martorul M. a susţinut că a observat lovirea victimei, cât se afla căzut la sol, şi de către inculpatul A.C., pentru a susţine declaraţia fiului victimei, s-a constatat ca martorii C. şi B., care se aflau mai aproape de victima, martorul C. - asigurându-i îngrijirile imediat după căderea la sol, martori aflaţi în grupul victimei şi nu al inculpaţilor pentru a prezenta subiectiv situaţia, au arătat permanent că, după căderea la sol, nu a mai lovit nimeni victima.
Instanţa de fond a reţinut că este adevărat că cei doi fraţi au pornit în intenţia de a aplica o corecţie victimei, dar loviturile care au determinat căderea la sol şi care au determinat decesul au fost aplicate doar de inculpatul A.I.M., fapt pentru care s-a dispus achitarea inculpatului A.C.M. pentru infracţiunea de omor calificat, fapta fiind săvârşită de altă persoană, respectiv inculpatul A.I.M.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că fapta inculpatului A.I.M., care în noaptea de 10/11 iunie 2009, în jurul orei 24.00, în timp ce se aflau pe stradă, la intersecţia străzilor M. şi F. din oraşul Năvodari, însoţit de fratele său, a aplicat lovituri cu bastoane de lemn (pari) victimei S.N., la nivelul capului, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acestuia, constituie infracţiunea de omor calificat.
Faptele celor doi inculpaţi care, în împrejurările arătate mai sus, au aplicat lovituri părţilor vătămate D.D.I., D.I.I. şi D.N.I., cauzându-le acestora leziuni care au necesitat 48-50 zile îngrijiri medicale, 14-15 zile îngrijiri medicale şi, respectiv, 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, constituie infracţiunile prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., de art. 180 alin. (2) C. pen. şi respectiv şi de art. 180 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de omor în cazul inculpatului A.I.M., gradul extrem de ridicat de pericol social al infracţiunii comise, determinat de modalitatea concretă de săvârşire, de obiectul folosit de zona vitală în care a aplicat lovituri victimei, relaţiile sociale încălcate privind viaţa şi integritatea persoanei, atitudinea inculpaţilor, faptul că s-au înarmat în vederea lovirii părţilor vătămate şi victimei. S-a avut în vedere şi atitudinea procesuală a inculpaţilor care, deşi au recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor şi au formulat apărări în sensul că nu s-au înarmat în prealabil, că a fost învălmăşeală şi nu se cunosc persoanele pe care le-au lovit, îngreunând în acest mod aflarea adevărului.
Instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt infractori primari, sunt persoane tinere, care au un loc de muncă, desfăşoară activităţi utile, provin din familii organizate, care au cooperat, parţial, în vederea finalizării anchetei, fapt pentru care s-au reţinut în favoarea inculpaţilor incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
S-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 10 ani, pedeapsă care se va executa în regim de detenţie potrivit art. 57 C. pen.
Instanţa de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, în cazul inculpatului A.C.M., urmare a faptului că este un infractor primar, are un loc de muncă, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat conform art. 82 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că s-au constituit părţi civile în cauză S.C., S.I. şi S.I.C., respectiv soţia şi fiii victimei S.N., cu suma de 36.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi de 900.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, iar D.D.I., D.I.I. şi D.N.I. s-au constituit părţi civile în cursul urmăririi penale, fiecare cu suma de 20.000 euro reprezentând daune morale şi materiale fără a se preciza în ce constau despăgubirile.
În cursul cercetării judecătoreşti aceste părţi civile nu s-au prezentat şi nu au produs niciun fel de dovadă pentru probarea cuantumului despăgubirilor.
În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat probe în dovedirea acţiunii civile de părţile civile S.C.,S.I. şi S.I.C., fiind audiaţi martorii D.V., care a arătat că victima era întreţinătorul familiei şi că personal a dat familiei un împrumut de 250.000.000 ROL pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, ridicare de la morgă a cadavrului, susţinerea tuturor pomenilor, tradiţii ce au fost respectate întocmai de familia victimei, pentru fiecare pomană fiind alocate circa 25.000.000 ROL, la fiecare participând în jur de 100 persoane, iar la altele 200 persoane, pomenile fiind organizate la domiciliul părţii civile S.C., fiii acesteia neparticipând cu vreo sumă de bani.
Din declaraţia martorului M.D. a rezultat că şi acesta a împrumutat familia victimei cu 23.000.000 ROL, sumă ce s-a cheltuit pentru respectarea tuturor tradiţiilor, susţinerea unor pomeni, respectiv pomana de 6 luni la restaurant, cu o participare semnificativă a sătenilor la pomeni, fără a putea indica numărul acestora.
Având în vedere materialul probator administrat pe latura civilă a cauzei s-a constatat că acţiunea civilă formulată de părţile civile S.C., S.I. şi S.I.C. este fondată doar în parte.
Astfel, cât priveşte daunele materiale, acestea au fost cenzurate având în vedere două aspecte: raportul rezonabil de proporţionalitate cu sumele cheltuite, reliefându-se că părţile nu au depus înscrisuri privind achiziţionarea de produse sau bunuri, iar martorii audiaţi s-au contrazis atât cu privire la locul organizării pomenilor, dar şi asupra sumelor şi numărului de persoane prezente.
Instanţa de fond a reţinut că este adevărat că martorii au declarat că au împrumutat părţii civile suma totală de 732 000.000 ROL pentru pomeni, însă în lipsa unor probe suplimentare nu s-a putut reţine că întreaga sumă a avut această destinaţie.
S-a considerat că suma împrumutată de partea vătămată apare ca exorbitantă în raport de nivelul cheltuielilor care sunt de notorietate în condiţiile în care părţile civile nu au depus înscrisuri privind efectuarea acestor cheltuieli.
În aceste condiţii, s-a apreciat că obligarea inculpatului la plată către partea civilă S.C. a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune materiale reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului material suferit de aceasta din urmă, doar aceasta din urmă efectuând cheltuieli, pentru părţile civile S.I. şi S.I. nefiind probată efectuarea de cheltuieli, în condiţiile în care deşi au o vârstă peste 25 de ani nu obţin venituri.
Referitor la cererea acestor părţi civile de reparare a prejudiciului moral suferit, este neîndoielnic că fapta săvârşită de inculpat a fost sursa nu numai a unor prejudicii de ordin material, dar şi a unuia cu caracter moral, constând în trauma psihică suferită de aceştia ca urmare a decesului soţului, respectiv tatălui.
În absenţa unor limite legale sau criterii orientative fixate de lege, s-a apreciat că obligarea inculpatului la plată către partea civilă S.C. a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, către partea civilă S.I. la suma de 7.000 RON şi către partea civilă S.I.C. la suma de 7.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului nepatrimonial suferit de către părţile civile.
În raport de faptul ca părţile civile D.D.I., D.I.I. şi D.N.I. nu au produs nici un fel de dovadă pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor, s-a respins acţiunea civilă formulată de aceste părţi civile, fiind admisă, doar în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.I., tatăl, fiind obligaţi inculpaţii, în solidar, la suma de 3.000 RON, cu titlu de daune morale, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, perioada necesară refacerii, dar şi natura leziunilor.
Având în vedere soluţia dispusă faţă de inculpatul A.C.M., în raport de suma la care a fost obligat în solidar, nu se mai justifică menţinerea sechestrului asigurător astfel încât s-a dispus ridicarea acestuia şi menţinerea sechestrului asigurător doar asupra bunurilor celuilalt inculpat.
Împotriva sentinţei au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, părţile civile S.C., S.I. şi S.I.C. şi inculpaţii A.C.M. şi A.I.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanţii părţi civile S.C., S.I. şi S.I.C. şi de apelantul inculpat A.C.M., împotriva sentinţei penale nr. 423 din data de 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 4698/118/2009.
În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, şi de apelantul inculpat A.I.M. împotriva sentinţei penale nr. 423 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 4698/118/2009, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând a dispus:
În baza art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., condamnat pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., cu referire la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa primei instanţe respectiv de 1 lună închisoare, 1 lună închisoare şi 3 luni închisoare cu pedeapsa stabilită prin decizie, în final inculpatul A.I.M. executând pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.I.M., perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 11 iunie 2008 la 16 iunie 2008, iar pentru inculpatul A.C.M., perioada reţinerii de 24 ore, începând cu data de 11 iunie 2008.
A redus pretenţiile civile reprezentând daune morale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 10.000 RON la suma de 5.000 RON, pentru partea civilă S.I. de la 7.000 la 3.500 RON şi pentru partea civilă S.I.C. de la 7.000 RON la 3.500 RON.
A redus pretenţiile civile reprezentând daune materiale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 20.000 RON la suma de 10.000 RON.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de apelantul A.I.M. au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii părţi civile S.C., S.I. şi S.I.C. la plata a câte 100 RON fiecare, iar pe apelantul inculpat A.C.M. la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocaţi oficiu, în sumă de câte 75 RON, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea avocaţilor C.D.Ş. şi C.I.
Pentru a pronunţa decizia, Curtea de Apel a reţinut că în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa au fost formulate următoarele critici:
În mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului A.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
În acest sens se face trimitere la declaraţia martorului U.I.G., dată în cursul urmăririi penale, din care rezultă că, inculpatul A.C.M. a lovit victima, de trei ori, cu pumnul peste faţă şi ceafă, ceea ce a determinat căderea la sol, după care inculpatul l-a mai lovit cu un scaun care îl ţinea de spătar, fiind oprit de numitul S.V.I.
Se relevă că în acelaşi sens este şi declaraţia martorului U.I., dată în cursul urmăririi penale, din care rezultă că inculpatul A.I.M. a lovit un bărbat mai în vârstă, ce se afla pe trotuar, cu un par şi l-a observat pe inculpatul A.C.M. că avea un par în mână.
Se evidenţiază că în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul C.R.D., a susţinut lovirea victimei de către inculpatul A.I.M., de două ori peste Curtea de Apel Constanţa, precum şi faptul că inculpatul A.C.M. avea în mână un obiect din lemn asemănător cu cel al celuilalt inculpat, cu care a lovit victima, o singură dată, în zona capului.
Se arată că, şi martorul B.L.F., a susţinut în declaraţia dată în faza de urmărire penală că inculpatul A.C.M. a lovit victima cu o bâtă, în cap, în timp ce se îndrepta spre maşină.
În acelaşi sens este şi declaraţia martorului S.I.C., dată în cursul urmăririi penale, respectiv că l-a văzut pe inculpatul A.C.M. lovind victima cu un obiect pe care îl avea în mână în condiţiile în care şi martorul S.V.I. a confirmat că acest inculpat avea în mână un obiect din lemn cu care a lovit victima.
Se arată că aceste declaraţii se coroborează cu concluziile actelor medico-legale, potrivit cu care victima a prezentat la nivelul extremităţii cefalice cel puţin trei leziuni importante care au cauzat moartea.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut doar parţial declaraţia martorului U.I., care a susţinut, în declaraţia dată la procuror, că ambii inculpaţi aveau asupra lor obiecte contondente, instanţa reţinând acest aspect numai cu privire la inculpatul A.I.M., arătând că victima a fost lovită numai de acest inculpat reţinând că acest martor, în cursul cercetării judecătoreşti, că fiind ocupat cu victima, nu l-a văzut pe inculpatul A.C.M. lovind victima.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi de art. 181 C. pen. şi aceasta în raport de circumstanţele reale în care s-au comis, de numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost acordate pentru vindecare, de natura leziunilor şi multitudinea acestora.
În aceste condiţii, în mod greşit s-au reţinut circumstanţe atenuante şi s-au stabilit pedepse sub minimul special.
Instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 88 C. pen., faţă de cei doi inculpaţi. Faţă de inculpatul A.C.M. trebuia să se deducă doar perioada reţinerii de 24 de ore.
Curtea de Apel a reţinut că în apelurile formulate de părţile civile S.C., S.I. şi S.I.C. au fost formulate următoarele critici:
În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului A.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în condiţiile în care întreg materialul probator administrat în cauză relevă participarea acestui inculpat la agresionarea victimei, sens în care se face trimitere la declaraţiile martorilor C.R.D., M.S., B.L.F., dar şi cele ale fiilor persoanei decedate - părţi civile în cauză, respectiv S.I.C. şi S.V., care au precizat, în mod explicit că, inclusiv A.C.M. a lovit victima, cel puţin o dată, în zona capului, cu o bâtă, probe care se coroborează cu constatările medicului legist, potrivit cu care decesul victimei s-a datorat leziunilor produse la nivelul capului, toate loviturile aplicate în zona capului contribuind la constituirea şi agravarea hemoragiei intracraniene.
Se susţine că şi în situaţia ipotetică în care s-ar lua în considerare modul în care instanţa de fond a motivat în legătură cu neparticiparea acestui inculpat, tot se poate reţine, cel puţin, o complicitate morală a acestuia şi aceasta având în vedere premeditarea care s-a realizat în urma hotărârii conivente a celor doi fraţi inculpaţi.
În mod greşit instanţa de fond a soluţionat acţiunile civile promovate de cele trei părţi civile, atât sub aspectul cuantumului daunelor materiale şi a celor morale, apreciindu-se, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale că suma de câte 50.000 RON pentru fiecare este aptă să reflecte suferinţele morale pe care le-au încercat părţile vătămate.
Totodată, se susţine că s-a probat cuantumul daunelor materiale la suma de 36.000 RON, astfel cum este precizat în cererea de constituire de parte civilă.
În apelurile formulate de inculpaţii A.C.M. şi A.I.M. au fost formulate următoarele critici:
În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului A.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., în condiţiile în care victima, în două ocazii, în aceeaşi seară, a provocat scandal în localul inculpaţilor provocând distrugeri constatate de echipajele de poliţie.
Se face trimitere la raportul întocmit de Poliţia Comunitară Lumina, potrivit cu care, în seara zilei de 10 iunie 2008, la ora 21.15, au fost sesizaţi de la bar că ar exista o altercaţie între consumatori şi în urma deplasării la localul respectiv s-a constatat că victima, aflându-se în stare de ebrietate, a mers la bar şi, întrucât nu a fost servit cu băuturi alcoolice, a început să trântească mesele şi scaunele din incinta localului.
Totodată, în acelaşi raport, se menţionează că, în aceeaşi seară, în jurul orelor 12.05, au fost apelaţi de la acelaşi bar, întrucât ar fi existat o altă altercaţie, şi deplasându-se la faţa locului, s-a constatat că victima, împreună cu fiul său, numitul N.I., şi trei maşini, cu aproximativ 10-15 inşi de la Năvodari, au venit şi au devastat localul, după care au fugit de la locul faptei.
Totodată, se face trimitere şi la raportul din 11 iunie 2008 întocmit de agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Năvodari, din care rezultă că au fost anunţaţi să se deplaseze în localitatea Lumina, unde se află un bar, şi deplasându-se la locul menţionat, li s-a relatat de şeful de post din localitatea Lumina, că la barul respectiv a avut loc un incident între proprietarul barului şi nişte persoane din Năvodari, care au provocat mai multe distrugeri în bar.
S-a mai evidenţiat că, în jurul orelor 00.30, au revenit în Năvodari, pe str. F., la aproximativ 70 m de strada M., unde au observat mai multe persoane care băteau cu bâte şi se alergau pe strada M., observând că la apariţia poliţiştilor, trei persoane de sex bărbătesc au urcat într-un autoturism de culoare gri metalizat şi că la scurt timp, la faţa locului s-au adunat aproximativ 40 de persoane turbulente în fruntea cărora se aflau Z.M., D.L. şi D.I. care au început să agreseze fizic şi verbal lucrătorii de poliţie.
Se evidenţiază că cele constatate prin cele două rapoarte se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor U.I.G., U.C., U.I. şi C.R., care au arătat că agresiunea victimei a avut loc în alergare, deci foarte rapid.
Se susţine că întrucât grupul constituit din victimă, părţile vătămate şi martori era foarte numeros şi întrucât inculpaţilor le-au fost produse leziuni coroborate cu faptul că, în autoturismul inculpaţilor nu au fost găsite bâte, astfel cum au susţinut rudele victimei, dar şi cu împrejurarea că incidentul s-a produs pe fondul unei puternice tulburări determinate de faptul că victima, în două ocazii, a provocat scandal, în localul inculpaţilor, cu puţin timp înaintea de săvârşirea faptei, în timp ce aceştia se deplasau la postul de poliţie pentru a da declaraţii, fiind opriţi de agresori, inculpatul A.I.M. a aplicat lovituri provocând moartea victimei, acesta a fost în legitimă apărare, astfel încât se impune achitarea acestuia.
Se arată că susţinerea potrivit cu care inculpaţii erau înarmaţi cu bâte nu poate fi reţinută, întrucât inculpaţii se deplasau spre sediul poliţiei, fiind opriţi de membrii celor două familii care au calitate de parte vătămată şi de martori, cu atât mai mult cu cât la percheziţia autoturismului cu care s-au deplasat cei doi inculpaţi nu au fost găsite bâte, în condiţiile în care martorii au susţinut că cei doi inculpaţi au plecat cu bâtele.
Se consideră că, faţă de împrejurările săvârşirii faptei, de existenţa la locul faptei a 40 de persoane împreună cu victima, care au avut o atitudine agresivă şi faţă de echipa de poliţişti, se impune a se reţine că tulburarea provocată anterior prin distrugerea barului, în două ocazii, precum şi că temerea că cei strânşi în stradă, înarmaţi cu bâte, au lovit inculpaţii şi pe martorul U.I.G., şi a se constata că loviturile aplicate victimei, chiar dacă au depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi împrejurările faptei, conduc la concluzia că fapta comisă de inculpat a fost săvârşită în legitimă apărare.
În raport de aceleaşi aspecte, se susţine că, în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului A.I.M. circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., după cum, în mod greşit nu s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textul încriminator.
Se solicită ca, în măsura în care se va reţine circumstanţa atenuantă a provocării, să se reducă pretenţiile civile.
De asemenea, se solicită ca urmare a reţinerii împrejurării că inculpatul A.C.M. nu a participat la lovirea celorlalte părţi vătămate, se impune înlăturarea obligării acestuia la plata despăgubirilor civile către partea civilă D.I.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat:
În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa Curtea de Apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că singurul care a lovit victima S.N. a fost inculpatul A.I.M.
În acest sens se face trimitere la declaraţia martorului C.R.D., care, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a menţionat că numai inculpatul A.I.M. a lovit victima, aplicându-i două lovituri cu bâta, peste cap, care în urma loviturilor aplicate a căzut pe trotuar.
Aceleaşi aspecte sunt relatate de acest martor şi în cursul cercetării judecătoreşti, când a susţinut că, inculpatul A.I.M. l-a lovit pe S.N., în zona cefei, cu o bâtă, o singură dată, după care victima a căzut la sol şi nu s-a mai ridicat.
Martorul este ferm în susţinerea aspectului potrivit cu care victima nu a fost lovită decât de inculpatul A.I.M., acesta arătând că martorul s-a dus la victimă şi i-a dat apă, l-a ridicat de cap şi a rămas în această poziţie până în momentul în care inculpatul A.I.M. s-a întors şi i-a mai aplicat victimei două lovituri în zona abdominală.
Este de menţionat că martorul nu face parte din grupul inculpaţilor, ci din grupul victimei, primind chiar o invitaţie din partea fiului victimei, numitul S.I., de a participa la un grătar organizat de acesta.
În prima declaraţie olografă, dată în cursul urmăririi penale de către martorul B.L.F., acesta susţine, de asemenea, că numai inculpatul A.I.M. a lovit victima.
În următoarea declaraţie dată în cursul urmăririi penale, martorul susţine că l-ar fi văzut pe inculpatul A.C. lovind victima, cu o bâtă, de două ori, în cap, fără să motiveze de ce nu a precizat acest aspect şi în prima declaraţie, olografă, fiind improbabil ca acest aspect, foarte important să nu fie reţinut de martor, impunându-se întrebarea de ce ar fi omis martorul să relateze că şi celălalt inculpat a lovit victima.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul B.L.F. susţine situaţia de fapt din prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale, respectiv că numai inculpatul A.I.M. a lovit victima, confirmând totodată şi susţinerile martorului C.R.D., potrivit cu care acesta s-ar fi ocupat de victimă, imediat după ce a căzut la sol în urma loviturii aplicate de inculpatul A.I.M. şi deci apar veridice susţinerile acestui martor potrivit cu care a avut posibilitatea să vadă cine şi unde a lovit victima.
În condiţiile în care numai într-o singură declaraţie martorul B.L.F. a susţinut că victima a fost lovită şi de inculpatul A.C., apreciem că, în mod corect instanţa de fond a luat în considerare cele două declaraţii date de acest martor, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în care susţine că victima a fost lovită numai de inculpatul A.I.M.
Este de remarcat că şi martorul B.L.F. face parte din grupul victimei, fiind şi el invitat de fiul părţii vătămate, numitul S.I. de a participa la un grătar organizat de acesta.
Martorul M.S. a susţinut în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale, declaraţie olografă, că din autoturism au coborât trei persoane, dintre care îi poate menţiona pe cei doi inculpaţi, inculpatul A.I.M. având în mână o bâtă, şi care s-a repezit la victima S.N., şi pe care l-a lovit direct în cap, acesta căzând din prima lovitură, după care cele trei persoane s-au urcat în autoturism şi au plecat.
Martorul a declarat că, imediat după ce i s-a aplicat victimei lovitura s-a dus la acesta şi a încercat să îl ridice şi l-a udat cu apă.
Din modalitatea în care martorul a relatat faptul că după prima lovitură victima a căzut, se impune concluzia că inculpatul A.I.M. a aplicat mai multe lovituri.
Acest aspect se desprinde şi din declaraţia dată, de acelaşi martor, tot în cursul urmăririi penale, în care arată că inculpatul A.I.M. a lovit victima, cu un obiect din lemn, peste cap, de mai multe ori şi că, după prima lovitură, victima a căzut, martorul ducându-se la victimă pentru a-i acorda primul ajutor.
Susţine martorul că, după aceasta, cele trei persoane s-au urcat în autoturism şi ar fi plecat de la locul faptei.
Nici în această declaraţie martorul nu susţine că victima ar fi fost lovită şi de inculpatul A.C.
În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul a arătat, pe lângă aspectele evidenţiate în cele două declaraţii date în cursul urmăririi penale, că, la plecare ar fi fost aplicată o lovitură victimei şi de către inculpatul A.C.
În mod corect a fost înlăturată această susţinere a martorului de către instanţa de fond, având în vedere că nu se coroborează cu declaraţiile celorlalţi doi martori, deja evidenţiate, mai mult martorul nu a dat nici o explicaţie cu privire la motivul pentru care nu a relatat acest aspect în cursul urmăririi penale, când logic, acest amănunt ar fi fost mai recent. De asemenea, lovirea victimei şi de către celălalt inculpat nu era un simplu amănunt care ar fi putut fi omis de către martor, în condiţiile în care a dat două declaraţii şi mai mult martorul făcea parte din grupul victimei.
Referitor la declaraţiile martorului S.I., se reţine că, în prima declaraţie olografă acesta susţine că inculpatul A.I.M. a lovit victima cu o bâtă în cap, lovitură în urma căreia victima a căzut, şi că, imediat, tatăl său a fost lovit şi de către inculpatul A.C., tot în zona capului, cu o bâtă, de mai multe ori.
Curtea remarcă faptul că martorul S.I.C. nu relatează despre faptul că cei trei martori, mai sus menţionaţi, imediat după aplicarea loviturii de către inculpatul A.I.M., s-ar fi apropiat de victimă şi i-au acordat primul ajutor.
În următoarea declaraţie dată de martorul S.I.C., acesta susţine că tatăl său a fost lovit şi de către inculpatul A.C., tot în zona capului, cu o bâtă, de mai multe ori, însă nu mai susţine că aplicarea acestor lovituri s-ar fi efectuat imediat după lovirea victimei de către inculpatul A.I.M.
Nici în această declaraţie martorul S.I.C. nu relatează despre faptul că cei trei martori, mai sus menţionaţi, imediat după aplicarea loviturii de către inculpatul A.I.M., s-ar fi apropiat de victimă şi i-au acordat primul ajutor.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul S.I.C., declară că inculpatul A.I.M. i-a aplicat victimei o lovitură victimei cu o bâtă, în zona cefei, şi a căzut, şi că, la plecare, acelaşi inculpat i-a mai aplicat victimei o lovitură, cu bâta, în zona capului, dar mai sus de ceafă.
Spre deosebire de declaraţiile date în cursul urmăririi penale, martorul S.I.C., referindu-se la inculpatul A.C., a relatat că, la plecare, acest inculpat i-a aplicat victimei o lovitură cu bâta, în zona frunţii.
Curtea de Apel a reţinut că sunt aspecte contradictorii în ceea ce priveşte momentul în care acest martor susţine că inculpatul A.C. ar fi lovit victima, care creează dubii serioase cu privire la sinceritatea martorului, acest ultim moment indicat de martor fiind practic imposibil de a fi real în condiţiile în care în jurul victimei se aflau cei trei martori, mai mult, capul victimei nu mai putea fi lovit deoarece se afla în braţele martorului C.R.D.
Curtea remarcă faptul că nici în această declaraţie martorul S.I.C. nu relatează despre prezenţa în jurul victimei a celor trei martori şi nimic despre ajutorul acordat victimei de cei trei martori şi care ar fi făcut imposibilă aplicarea loviturii de către inculpatul A.C. peste capul victimei.
În consecinţă, în mod corect au fost înlăturate, parţial, depoziţiile, acestui martor, ca fiind subiective, acestea necoroborându-se cu celelalte depoziţii de martori.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorului S.V.I., Curtea de Apel a reţinut că, în prima declaraţie olografă, acesta susţine, că, ambii inculpaţi, după ce au coborât din autoturism au venit la victima S.N., pe care l-au lovit cu bâtele, până ce acesta a căzut, după care au început să îi lovească pe fraţii P.
Este de remarcat că această depoziţie este contrară depoziţiei martorului S.I.C. cu privire la momentul în care inculpatul A.C., ar fi lovit victima, cu privire la cauzele care au determinat căderea victimei, martorul S.V.I. susţinând că loviturile ambilor inculpaţi au determinat căderea victimei la sol şi cu atât mai mult cu declaraţia martorul S.I.C. din cursul cercetării judecătoreşti unde acesta susţine că abia la plecare, inculpatul A.C. ar fi lovit victima.
Nici acest martor nu relatează despre faptul că cei trei martori, mai sus menţionaţi, imediat după aplicarea loviturii de către inculpatul A.I.M., s-ar fi apropiat de victimă şi i-au acordat primul ajutor.
În următoarea declaraţie, dată tot în cursul urmăririi penale, martorul S.V.I. relatează o altă situaţie de fapt, respectiv că victima a fost lovită iniţial numai de inculpatul A.I.M., lovitură în urma căreia victima a căzut la sol, şi apoi acesta a fost lovit şi de către celălalt inculpat, de vreo 2, 3 ori, în zona capului.
Este de observat că cele două declaraţii, date de cei doi martori, în faţa procurorului, au fost redactate identic, cu privire la aspectele la care am făcut referire.
Spre deosebire de declaraţiile date în cursul urmăririi penale, martorul S.V.I., referindu-se la inculpatul A.C., a relatat că, la plecare, acest inculpat i-a aplicat victimei, o lovitură cu bâta, în zona frunţii.
Curtea de Apel a arătat că sunt aspecte contradictorii în ceea ce priveşte momentul în care acest martor susţine că inculpatul A.C. ar fi lovit victima, care creează dubii serioase cu privire la sinceritatea martorului, acest ultim moment indicat de martor fiind practic imposibil de a fi real în condiţiile în care, în jurul victimei se aflau cei trei martori, mai mult, capul victimei nu mai putea fi lovit deoarece se afla în braţele martorului C.R.D.
Este de remarcat că nici în această declaraţie martorul S.V.I. nu relatează despre prezenţa în jurul victimei a celor trei martori şi nici despre ajutorul acordat victimei de cei trei martori şi care ar fi făcut imposibilă aplicarea loviturii de către inculpatul A.C. peste capul victimei.
În consecinţă, în mod corect au fost înlăturate, parţial, depoziţiile acestui martor, ca fiind subiective, acestea necoroborându-se cu celelalte depoziţii de martori.
Martorul U.I., atât în declaraţiile date în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, nu a susţinut lovirea victimei de către inculpatul A.C.
În ceea ce priveşte concluziile raportului medico-legal, potrivit cu care, la nivelul capului s-ar fi aplicat două lovituri, care au legătură directă cu cauza morţii şi o a treia lovitură, care nu are însă legătură cu cauza morţii, se reţine din declaraţiile iniţiale ale martorilor C.R.D. şi M.S., potrivit cu care inculpatul A.I.M. a aplicat victimei mai multe lovituri cu bâta în zona capului, aspect susţinut şi de martorul S.I.C., astfel încât, aceste concluzii ale raportului medico-legal, în absenţa altor probe, nu pot conduce la reţinerea ca situaţie de fapt şi lovirea victimei de către inculpatul A.C.
În consecinţă, Curtea de Apel a reţinut ca fiind neîntemeiată critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa referitoare la greşita achitare a inculpatului A.C.
Astfel cum rezultă din materialul probator evidenţiat, s-a reţinut că şi inculpatul A.C. avea asupra sa o bâtă, cu care însă a aplicat lovituri numai părţilor vătămate D., nu şi victimei S.N.
Faţă de cele reliefate, s-a reţinut ca situaţie de fapt cea evidenţiată de instanţa de fond însă, cu menţiunea că şi inculpatul A.C. avea asupra sa o bâtă, cu care însă a aplicat lovituri numai părţilor vătămate D.
Curtea a făcut trimitere în acest sens la declaraţia martorului C.R.D., care atestă că ambii inculpaţi, aveau asupra lor bâte, la declaraţia martorului B.L.F., dar şi la declaraţia martorului M.S., precum şi la declaraţiile celor doi martori coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate şi cu certificatele medico-legale care atestă leziunile suferite de către acestea.
În ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului A.I.M., se reţine ca şi instanţa de fond că, în mod corect s-au avut în vedere ca aspecte favorabile inculpatului, cele referitoare la circumstanţele personale, inculpatul fiind la primul conflict violent, nefiind cunoscut cu antecedente penale, desfăşurând o activitate utilă, integrat social şi familial.
De asemenea, în mod corect s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile în care inculpatul a recunoscut că a aplicat victimei lovituri, însă în condiţiile provocării sau ale legitimei apărări, Curtea de Apel a apreciat însă că instanţa de fond nu a dat eficienţă împrejurării că inculpatul a încercat să îşi facă singur dreptate în raport de comportamentul victimei de a provoca scandal şi distrugeri în localul proprietatea sa şi că, în loc să se deplaseze la organele de poliţie pentru a da declaraţii, unde şi fusese chemat, a preferat să plece, împreună cu alte două persoane într-o acţiune de pedepsire a victimei, ceea ce ar impune majorarea pedepsei pentru această infracţiune.
Având în vedere, că se impune reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., nu s-a procedat la majorarea cuantumului pedepsei.
Pentru celelalte infracţiuni, pentru ambii inculpaţi, instanţa de fond a avut în vedere ansamblul criteriilor prev. de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor de fapt, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor recurenţi realizând o individualizare corectă a pedepselor sub aspectul cuantumului, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a făcut trimitere atât la circumstanţele reale în care s-au comis faptele, numărul de zile de îngrijiri medicale, reduse, caracteristicile leziunilor provocate şi în principal la circumstanţele personale favorabile celor doi inculpaţi, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că aceştia nu sunt cunoscuţi cu un comportament violent, fiind integraţi social familial şi cu un loc de muncă.
De asemenea, se reţine că ambii inculpaţi au recunoscut aplicarea de lovituri însă doar pentru a se apăra, precum şi împrejurarea că loviturile au fost aplicate şi pe fondul stării de tensiune creată de apartenenţa părţilor vătămate la grupul victimei care a produs scandal şi distrugeri în localul proprietatea inculpaţilor.
Curtea de Apel a apreciat ca fiind întemeiată critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 88 C. pen., faţă de cei doi inculpaţi, în condiţiile în care inculpatul A.I.M. a fost reţinut şi arestat cu începere de la data de 11 iunie 2008 la 16 iunie 2008, iar inculpatul A.C.M. doar reţinut 24 ore, începând cu data de 11 iunie 2008.
În apelurile formulate de părţile civile S.C., S.I. şi S.I.C.:
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita achitare a inculpatului A.C. Curtea de Apel face trimitere la considerentele evidenţiate, cu privire la această critică în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.
S-a susţinut de către părţile civile că s-a cheltuit suma de 36.000 RON pentru înmormântare şi pomenile ulterioare, precum şi pentru consiliere psihologică şi tratamente medicale.
Curtea de Apel a reţinut că suma de 8.000 RON reprezentând cheltuieli pentru consiliere psihologică şi tratamente medicale nu s-a probat cu nici un mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea de a se produce înscrisuri de la un cabinet de specialitate, reţete, după cum nici martorii audiaţi nu au menţionat că s-ar fi făcut astfel de cheltuieli, mai mult, nici părţile civile nu au menţionat care dintre membrii familiei au suportat asemenea tratamente.
De asemenea, Curtea a reţinut că nu s-a probat că s-ar fi achiziţionat haine pentru înmormântare şi nici pentru a fi date de pomană, cu privire la care ar fi trebuit să existe înscrisuri, iar alte cheltuieli de la capitolul diverse nu au fost precizate în ce ar consta.
Nu s-a produs nici un înscris cu privire la achiziţionarea de alimente sau alte servicii ce au fost efectuate cu prilejul înmormântării şi a pomenilor ulterioare.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond, având în vedere şi declaraţiile martorilor, dar şi veniturile familiei, cheltuielile care sunt de notorietate în asemenea situaţii, numărul persoanelor care au participat la aceste evenimente, standardul de viaţă al acestora, s-a orientat spre suma de 20.000 RON.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate, nu s-au administrat probe din care să rezulte în ce modalitate a fost afectat modul de viaţă al celor trei părţi civile după decesul victimei, care erau relaţiile din familie în raport de care să se aprecieze suferinţa provocată şi modul concret în care au fost afectate părţile civile.
În aceste condiţii, luând în considerare relaţiile de rudenie existente care implică suferinţă la dispariţia unei persoane apropiate, în mod corect instanţa de fond s-a orientat la sumele de 10.000 RON şi respectiv câte 7.000 RON, astfel încât acestea nu se impun a fi modificate.
În apelurile formulate de inculpaţii A.C.M. şi A.I.M.
În mod greşit instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului A.I.M., raportat la victima S.N., starea de provocare.
În acest sens curtea de apel a reţinut că în seara de 10 iunie 2008, victima S.N., fiind în stare avansată de ebrietate, în jurul orelor 21.00, s-a deplasat la barul proprietatea inculpaţilor unde a solicitat băuturi alcoolice şi fiind refuzat a început să trântească mesele şi scaunele din incinta barului.
Totodată, în aceiaşi noapte, în jurul orelor 00.00, victima, împreună cu fiul său S.I. şi alte 10-15 persoane, s-au deplasat la acelaşi bar, unde, de asemenea, au provocat distrugeri, după care au părăsit locul faptei.
Aceste aspecte rezultă din raportul întocmit de Poliţia Comunitară Lumina.
Distrugerile provocate în bar sunt probate şi cu procesul-verbal din 11 iunie 2008 încheiat cu ocazia cercetării la faţa locului, din care rezultă că, la uşa de acces în bar a fost smuls sistemul de închidere, şi că o parte din tocul uşii este rupt, că un aparat de jocuri mecanice, din cele patru, este mutat de la locul lui, că o masă a fost răsturnată şi ruptă şi fiind găsite şi cioburi de sticlă de la o scrumieră spartă.
Comportamentul victimei, care în două ocazii, fiind în stare de ebrietate, şi urmare a refuzului legitim al inculpatului A.I.M. de a-l mai servi cu băuturi alcoolice, a provocat distrugeri în barul proprietatea inculpaţilor, este de natură să creeze pentru inculpatul A.I.M. o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia acesta a luat hotărârea de a aplica o corecţie victimei.
Curtea de Apel observă şi faptul că intervalul de timp dintre momentul în care a avut loc comportamentul violent al victimei şi momentul în care a avut loc agresiunea asupra victimei este foarte scurt, apelul telefonic prin care a fost anunţat cel de-al doilea incident din bar fiind în jurul orelor 00.00, fapta fiind comisă de inculpatul A.I.M., în jurul aceleiaşi ore, ceea ce înseamnă că imediat după plecarea victimei şi a celorlalte persoane din grupul acesteia, inculpaţii şi martorul U. au plecat după acestea, cu intenţia de a le aplica o corecţie.
În consecinţă, Curtea de Apel a reţinut în favoarea inculpatului A.I.M. starea de provocare în care a comis fapta.
Nu poate fi reţinut că inculpatul A.I.M. ar fi acţionat în stare de legitimă apărare sau cu depăşirea legitimei apărări, nefiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen., la dosarul cauzei neexistând probe în acest sens.
Astfel, inculpaţii, în momentul în care au plecat de la bar s-au înarmat cu bâte, aspect care este probat cu declaraţiile martorului U.I.G., care, a precizat atât în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti că după incidentul cu victima ce a avut loc în bar, era foarte furios, înjura, a proferat ameninţarea că va intra în casa acelor persoane şi le va omorî, şi după plecarea lucrătorilor de poliţie s-a înarmat cu o bâtă, s-a urcat împreună cu fratele său în autoturismul marca A. şi au plecat spre oraşul Ovidiu.
Este cert, în raport de această declaraţie că inculpaţii nu au plecat spre Postul de Poliţie, ci cu intenţia de a găsi victima şi grupul acesteia şi de a le aplica o corecţie.
Acelaşi aspect rezultă şi din declaraţiile martorului U.I., care în cursul urmăririi penale a arătat că a fost solicitat de cei doi inculpaţi pentru a merge cu ei în Năvodari, s-a urcat în autoturism, şi la un moment dat, observând un grup de aproximativ 10 persoane pe stradă şi pe trotuar, care consumau băuturi alcoolice, inculpatul A.I.M. a oprit autoturismul şi împreună cu fratele său au coborât, fiecare având în mână câte un par.
Curtea de Apel reţine şi faptul că împrejurarea că inculpaţii aveau asupra lor câte un par este susţinută de toţi martorii audiaţi şi la care s-a făcut referire, precum şi de părţile vătămate, respectiv de martorii C.R.D., B.L.F. şi M.S., S.I. şi S.V., dar şi de părţile vătămate D.
În consecinţă, nu s-a reţinut apărarea inculpaţilor conform căreia autoturismul acestora a fost oprit de persoanele din grupul victimei, ori că inculpaţii ar fi fost scoşi cu forţa din autoturism.
Din declaraţiile aceloraşi persoane, respectiv martorii C.R.D., B.L.F. şi M.S., S.I., S.V. şi U.I., dar şi de părţile vătămate D., rezultă că nici o persoană din grupul victimei şi al părţilor vătămate nu aveau asupra lor obiecte care ar fi putut fi folosite ca arme şi că aveau un comportament paşnic, respectiv stăteau pe stradă şi consumau băuturi alcoolice.
În consecinţă nu se poate reţine că asupra inculpatului A.I.M. s-ar fi produs un atac material, direct, imediat şi injust şi nici că viaţa sau integritatea corporală a acestuia ar fi fost expuse unui pericol iminent care să justifice aplicarea de către inculpatul A.I.M. a loviturilor cu bâta peste capul victimei.
Declaraţiile persoanelor menţionate se coroborează sub aspectul că imediat ce a coborât din autoturism, inculpatul A.I.M. a aplicat victimei lovituri cu bâta peste cap, acţiunea inculpatului luând prin surprindere persoanele prezente.
Este de menţionat că grupul de aproximativ 40 de persoane la care se face referire în raportul întocmit de organele de poliţie s-a strâns după ce inculpaţii au plecat, ca urmare a scandalului produs de aceştia, aspect susţinut de martorul M.S., dar şi prin raportul întocmit de Poliţia Năvodari.
Din declaraţia martorului C.R.D., rezultă, fără dubiu că ambii inculpaţi, având asupra lor bâte, au lovit pe părţile vătămate D., aceleaşi aspecte fiind relatate şi de martorul B.L.F., declaraţiile celor doi martori coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate şi cu certificatele medico-legale care atestă leziunile suferite de către acestea.
Curtea de Apel reţine că se confirmă de către martorii menţionaţi şi aruncarea unei bâte înainte de plecarea inculpaţilor de la locul faptei.
Împrejurarea că nu a fost găsită cea de-a doua bâtă nu poate înlătura concluzia că şi inculpatul A.C. a lovit părţile vătămate D., în condiţiile în care toţi martorii confirmă acest aspect şi inculpatul a avut timpul necesar pentru a ascunde sau a arunca bâta.
În consecinţă, în mod corect s-a dispus condamnarea ambilor inculpaţi pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi a unei infracţiuni prev. de art. 181 C. pen. în raport de părţile vătămate D.I., D.N.I. şi D.I.
În ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului A.I.M., atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, Curtea de Apel evidenţiază că instanţa de fond a reţinut ca aspecte favorabile inculpatului, cele referitoare la circumstanţele personale, inculpatul fiind la primul conflict violent, nefiind cunoscut cu antecedente penale, desfăşurând o activitate utilă, integrat social şi familial.
De asemenea, s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile în care inculpatul a recunoscut că a aplicat victimei lovituri, însă în condiţiile provocării sau ale legitimei apărări.
Faţă de faptul că inculpatul a încercat să îşi facă singur dreptate în raport de comportamentul victimei de a provoca scandal şi distrugeri în localul proprietatea sa şi că, în loc să se deplaseze la organele de poliţie pentru a da declaraţii, unde şi fusese chemat, a preferat să plece, împreună cu alte două persoane într-o acţiune de pedepsire a victimei, nu impune reducerea pedepsei pentru această infracţiune chiar şi în condiţiile reţinerii circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Curtea de Apel reţine ca fiind întemeiate criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor civile în condiţiile în care instanţa de apel a aplicat circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate apelurile formulate de apelanţii părţi civile S.C., S.I. şi S.I.C. şi de apelantul inculpat A.C.M., împotriva sentinţei penale nr. 423 din data de 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 4698/118/2009.
Împotriva deciziei penale nr. 151/P din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpaţii A.I.M., A.C.M. şi părţile civile S.C., S.I.V. şi S.I.C.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului A.C.M. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, apreciind că s-a comis o gravă eroare cu consecinţa achitării, cazul de casare incident fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Un al doilea motiv de recurs decurge din cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) şi art. 181 alin. (1) C. pen.
Au fost susţinute motivele de recurs existente în scris la dosar, criticându-se, în esenţă hotărârile, atât sub aspectul greşitei achitări a inculpatului A.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pentru care există probe certe de vinovăţie, cât şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile de loviri şi alte violenţe, dar şi pentru greşita reţinere a circumstanţei legale atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. apreciindu-se că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea pedepsei.
În ce priveşte latura civilă s-a susţinut că despăgubirile civile calculate de prima instanţă au fost corect stabilite neexistând motive justificate pentru reducerea lor aşa cum greşit a procedat instanţa de apel.
În recursul părţilor civile s-a cerut casarea hotărârii instanţei de apel şi rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului A.C.M. şi pentru comiterea infracţiuni de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. şi obligarea inculpaţilor în solidar la plata despăgubirilor materiale în sumă de 28.000 RON şi a daunelor morale în sume de câte 300.000 RON pentru fiecare parte civilă. Cazurile de casare invocate şi susţinute sunt cele prev. de art. 3859 pct. 14, 18 şi 172 C. proc. pen.
În recursul inculpatului A.I.M. s-a solicitat casarea deciziei penale şi rejudecând, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei având în vedere solicitarea acestuia de a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen. Totodată a fost criticată decizia şi sub aspectul reţineri greşite a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) întrucât a fost reţinută câte una pentru fiecare din cele două infracţiuni deduse judecăţii. Fiind circumstanţe personale, ele trebuiau aplicate împreună pentru ambele infracţiuni.
Faţă de împrejurarea că inculpatul a contractat un credit pentru a achita despăgubirile la care a fost obligat către partea civilă ar trebui reţinută în favoarea acestuia şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. proc. pen.
În opinia apărării este aplicabilă procedura simplificată având în vedere pe de o parte momentul începerii cercetării judecătoreşti, situat anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, iar pe de altă parte inculpatul a recunoscut faptele comise de el, atitudinea oscilantă vizând implicarea altor persoane în activitatea infracţională.
Recurentul inculpat A.C.M. a solicitat casarea în parte a deciziei şi a sentinţei şi rejudecând, să se dispună achitarea pentru infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) şi art. 181 alin. (1) C. pen., apreciind incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Hotărârea instanţei de apel a fost criticată sub aspectul neexaminării în considerentele deciziei a reţinerii circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării.
În ceea ce priveşte cel de al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. s-a arătat că în mod greşit s-au aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei în condiţiile în care existau probe la dosar care demonstrau nevinovăţia acestui inculpat. Astfel, martorul C.R. a declarat că inculpatul A.C.M. nu a participat în nici un fel la agresarea victimei. Martorul M.S. este o persoană apropiată părţii vătămate motiv pentru care acesta a făcut declaraţii nefavorabile inculpaţilor.
Analizând decizia penală nr. 151/P din 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, urmează să admită recursul declarat de A.I.M. şi să respingă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpatul A.C.M. şi părţile civile S.C., S.I.V. şi S.I.C., pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare, invocat de către Ministerul Public, inculpatul A.C.M. şi părţile civile este nefondat.
Cazul de casare vizează, în critica formulată de către Ministerul Public şi părţile civile, greşita achitare a inculpatului A.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi pentru care există probe certe de vinovăţie.
Cazul de casare vizează, pentru recurentul inculpat A.C.M., greşita condamnare pentru infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) şi art. 181 alin. (1) C. pen., solicitându-se achitarea inculpatului pentru infracţiunile. Instanţa de recurs găseşte criticile nefondate.
Nemulţumirea unei părţi cu privire la concluzia, vinovăţie sau nevinovăţiei persoanei acuzate, la care ajunge o instanţă de judecată nu este suficientă pentru invocarea gravei erori de fapt. Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţe.
Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe. Instanţa de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracţiunile pentru care sunt acuzaţi inculpaţii conform rechizitoriului, susţinerile părţilor civile, ale martorilor, dar şi apărarea inculpaţilor referitoare la inexistenţa infracţiunii. Concluzia la care ajunge instanţa de apel este în concordanţă cu probele pe care se fundamentează atât în ceea ce priveşte soluţiile de condamnare, cât şi în ceea ce priveşte soluţiile de achitare. În speţă, concluzia la care au ajuns ambele instanţe cu privire la vinovăţia inculpaţilor pentru faptele care au format obiectul trimiterii în judecată este rezultatul interpretării coroborate a probelor. Instanţele nu au ignorat probele de la dosar.
De altfel, în conţinutul lor, criticile formulate de părţi nu invocă o gravă eroare de fapt. Recurenţii solicită să se dea prioritate unor probe, apreciate de instanţe ca minoritare, critică ce nu se încadrează în cazul de casare invocat.
Partea vătămată D.I. a fost lovit cu o bâtă peste cap de către inculpatul A.I.M. şi cu bâtă peste braţul stâng de către inculpatul A.C.M., partea vătămată intervenind în momentul în care inculpatul voia să îl lovească cu bâta pe fiul său D.I.
Partea vătămată D.I.I. a fost lovit de cei doi inculpaţi peste picioare şi ca urmare a loviturilor a căzut.
Partea vătămată D.N.I. a fost lovit de către inculpaţi cu o bâtă peste cap şi că leziunea de la mâna stânga a fost determinata de încercarea părţii civile de a proteja zona capului, a dus mâna la cap pentru a se apăra.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de judecată din declaraţiile martorilor este susţinută şi de raportului de constatare medico-legală din 09 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa. Partea vătămată D.I., tatăl, a prezentat leziuni traumatice (plagă confuză P-T stg orientată oblic de sus în jos şi anterior-posterior, cu lungimea de 3,5 cm; tumefiere preauriculară dreapta; dungă echimotică roşietică cu dublu contur de 12/2 cm, pe faţa superioară a umărului stâng; imobilizare în atelă gipsată brahio-antebrahio-palmat stânga; placarde excoriate acoperite cu cruste fibrino-hematice situate pe feţele anterioare ale ambilor genunchi, cea mare de circa 5/4 cm) care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, au necesitat circa 48-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că fractura cubitusului drept poate fi interpretată ca o leziune de autoapărare.
Partea vătămată D.I., fiul, conform raportului de constatare medico-legală din 19 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, a prezentat leziuni traumatice acoperite de cruste hematice frontale suprasprâncenoase, dreapta şi latero-orbitar dreapta; multiple echimoze roşii-violacei confluente, cu hematoame subadiacente faţă dorsală a hemitoracelui drept şi o dungă echimotică roşietică cu dublu contur de circa 11/12 cm, orientată oblic; multiple dungi echimotice roşii-violacei cu dublu contur, cu lăţimi de 2 cm, situate pe feţele laterale şi dorsale ale ambelor braţe, feţelor laterale ale ambelor coate, feţele anterioare ale ambelor antebraţe, cu tumefiere şi redoare la ambele coate; echimoză violacee negricioasă de circa 20/9 cm situată pe faţa anterioară a coapsei drepte; multiple placarde excoriate confluente acoperite cu cruste hematice şi secreţii fibrino-purulente pe feţele anterioare ale ambilor genunchi, tumefiere, redoare, jenă la mers) care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, au necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că leziunea de la nivelul antebraţului drept poate fi interpretată ca leziune de autoapărare.
Partea vătămată D.N.I. conform raportului de constatare medico-Iegală din 24 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa, a prezentat leziuni traumatice (tumefiere genio-maseterină stânga cu impotenţă funcţională parţială masticatorie; tumefiere a marginii cubitale a mâinii stângi şi a degetului mic de la mâna stângă, redoare deget) ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure ce necesitau 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi că leziunile de la nivelul marginii cubitale a antebraţului stâng au putut fi produse în cadrul mişcări de autoapărare.
Din concluziile raportului de constatare medico-Iegală din 18 iunie 2008 al S.M.L. Constanţa a rezultat că moartea numitului S.N. a fost violentă şi a fost cauzată de contuzia meningo-cerebrală, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie subarahnoidiană şi în ventriculii cerebrali. Actul medical a reţinut că este imposibil de disociat vreuna dintre leziuni în relaţia de cauzalitate cu efectul produs, toate contribuind la constituirea şi agravarea hemoragiei intra-craniene ce au dus la deces.
În privinţa instrumentelor folosite Curtea de Apel a făcut trimitere în acest sens la declaraţia martorului C.R.D., care atestă că ambii inculpaţi, aveau asupra lor bâte, la declaraţia martorului B.L.F., dar şi la declaraţia martorului M.S., precum şi la declaraţiile celor doi martori coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate şi cu certificatele medico-legale care atestă leziunile suferite de către acestea.
Curtea de Apel reţine şi faptul că împrejurarea că inculpaţii aveau asupra lor câte un par este susţinută de toţi martorii audiaţi şi la care s-a făcut referire precum şi de părţile vătămate, respectiv de martorii C.R.D., B.L.F. şi M.S., S.I. şi S.V., dar şi de părţile vătămate D.
În consecinţă, nu s-a reţinut apărarea inculpaţilor conform căreia autoturismul acestora a fost oprit de persoanele din grupul victimei, ori că, inculpaţii ar fi fost scoşi cu forţa din autoturism.
Din declaraţiile aceloraşi persoane, respectiv martorii C.R.D., B.L.F. şi M.S., S.I., S.V. şi U.I., dar şi de părţile vătămate D., rezultă că nici o persoană din grupul victimei şi al părţilor vătămate nu aveau asupra lor obiecte care ar fi putut fi folosite ca arme şi că aveau un comportament paşnic, respectiv stăteau pe stradă şi consumau băuturi alcoolice.
Instanţele au înlăturat motivat susţinerea conform căreia victimele au fost lovite într-o încăierare. Grupul de aproximativ 40 de persoane la care se face referire în raportul întocmit de organele de poliţie s-a strâns după ce inculpaţii au plecat, ca urmare a scandalului produs de aceştia, aspect susţinut de martorul M.S., dar şi prin raportul întocmit de Poliţia Năvodari.
Ambele instanţe au analizat materialul probator, declaraţiile date de martori în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, fără să ignore declaraţiile care erau în favoarea inculpaţilor.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocat de către A.C.M. este nefondat.
Critica recurentului are în vedere omisiunea examinării în considerentele deciziei a reţinerii circumstanţei atenuante legale a scuzei provocării.
Critica recurentului este nefondată. Scuza provocării a fost reţinută având în vedere conduita victimei S.N. Recurentul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de omor avându-l ca victimă pe S.N..Nu poate fi reţinută o circumstanţă atenuantă în raport de o faptă pentru care inculpatul a fost achitat pentru considerentul că nu a săvârşit fapta respectivă.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., cu privire la despăgubirile civile şi reţinerea scuzei provocării este nefondat.
În ce priveşte latura civilă s-a susţinut că despăgubirile civile calculate de prima instanţă au fost corect stabilite neexistând motive justificate pentru reducerea lor aşa cum greşit a procedat instanţa de apel.
Înalta Curte reţine că instanţa de apel a redus pretenţiile civile reprezentând daune morale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 10.000 RON la suma de 5.000 RON, pentru partea civilă S.I. de la 7.000 la 3.500 RON şi pentru partea civilă S.I.C. de la 7.000 RON la 3.500 RON. A redus de asemenea pretenţiile civile reprezentând daune materiale la care a fost obligat inculpatul A.I.M., pentru partea civilă S.C. de la suma de 20.000 RON la suma de 10.000 RON.
Critica referitoare la reducerea despăgubirilor morale nu poate fi analizată conform art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Cazul de casare se referă la greşita aplicare a legii, iar criteriile de acordare a despăgubirile morale nu sunt prevăzute de lege.
Critica referitoare la reducerea despăgubirilor materiale este de asemenea nefondată, având în vedere pe de o parte reţinerea scuzei provocării, iar pe de altă parte probele administrate cu privire la cuantumul cheltuielilor. În ceea ce priveşte scuza provocării, Curtea de Apel a reţinut circumstanţa atenuantă legale având în vedere raportul întocmit de Poliţia Comunitară Lumina care atestă distrugeri în bar cauzate de victima S.N. Raportul întocmit de poliţia comunitară se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Procesul-verbal din 11 iunie 2008 încheiat cu ocazia cercetării la faţa locului, atestă că la uşa de acces în bar a fost smuls sistemul de închidere, şi că o parte din tocul uşii este rupt, că un aparat de jocuri mecanice, din cele patru, este mutat de la locul lui, că o masă a fost răsturnată şi ruptă şi fiind găsite şi cioburi de sticlă de la o scrumieră spartă.
Martorii audiaţi au declarat că distrugerile provin de la victima S.N., astfel că soluţia instanţei de apel apare ca fondată.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor acordate ca despăgubiri materiale părţilor civile, motivarea instanţei de apel este corectă, iar probele administrate susţin concluzia la care ajunge instanţa. Pentru dovedirea pretenţiilor materiale ar fi trebui ca părţile civile să administreze proba cu acte, respectiv să depună facturi sau bonuri de casă. În speţă nu s-a produs nici un înscris cu privire la achiziţionarea de alimente sau alte servicii ce au fost efectuate cu prilejul înmormântării şi a pomenilor ulterioare. Soluţia cu privire la cuantumul despăgubirilor a avut în vedere veniturile familiei în raport de care se puteau face cheltuielile de înmormântare, cheltuielile care sunt de notorietate în asemenea situaţii, numărul persoanelor care au participat la aceste evenimente, standardul de viaţă al acestora. Criteriile folosite de instanţa de fond şi cea de apel constituie o corectă aplicare a legii, astfel încât critica recurenţilor este nefondată.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea judiciarei, invocat de către Ministerul Public şi părţile civile, este nefondat, iar critica formulată de către A.I.M. este fondată. Cazul de casare vizează în formularea Ministerului Public şi a părţilor civile greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) şi art. 181 alin. (1) C. pen., precum şi greşita reţinere a circumstanţei legale atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., apreciindu-se că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea pedepsei.
Cazul de casare invocat de către inculpat are în vedere solicitarea acestuia de a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen. Totodată a fost criticată decizia şi sub aspectul reţineri greşite a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. întrucât a fost reţinută câte una pentru fiecare din cele două infracţiuni deduse judecăţii. Fiind circumstanţe personale, ele trebuiau aplicate împreună pentru ambele infracţiuni.
În opinia apărării este aplicabilă procedura simplificată având în vedere pe de o parte momentul începerii cercetării judecătoreşti, situat anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, iar pe de altă parte inculpatul a recunoscut faptele comise de el, atitudinea oscilantă vizând implicarea altor persoane în activitatea infracţională.
Criticile referitoare la scuza provocării au fost analizate anterior în cadrul cazului de casare vizând greşita aplicare a legii.
Procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. presupune recunoaşterea faptei, astfel cum este descrisă în actul de sesizare cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor pedepsei, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în speţă circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., conduita sinceră a inculpatului, cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul prevăzut de lege.
Aplicarea ambelor stări de reducerea pedepsie în raport de recunoaşterea inculpatului nu este permisă de lege. În cazul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (conform Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012).
La termenul de la 26 iunie 2012, primul termen în recurs, inculpatul nu a cerut aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., astfel că faţă de imposibilitatea aplicării acestui text de lege, se impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., care valorifică atitudinea inculpatului de recunoaştere a faptelor, în raport de fiecare dintre infracţiunile reţinute în actul de acuzare. Art. 74 lit. c) C. pen. este singura circumstanţă atenuantă ce urmează să îşi producă efectele în speţă în raport de toate elementele de fapt reţinute atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel. Instanţa de recurs apreciază că elementele de natură să caracterizeze fapta şi făptuitorul se încadrează în circumstanţa atenuantă descrisă de art. 74 lit. c) C. pen. Instanţa de recurs urmează să aplice o pedeapsă privativă de libertate sub 10 ani permiţând astfel ca făptuitorul să se libereze condiţionat după trecerea unui interval de timp mai mic.
După ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsă se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
Pentru considerentele ce preced, va admite recursul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Va casa în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 423 din data de 23 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A.I.M. şi rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în pedepsele componente: - 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) şi alin. (2) raportat la art. 76 lit. a) C. pen.; - 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.); - 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen.şi art. 76 lit. e) C. pen. (persoana vătămată D.N.I.); - 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.).
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) şi alin. (2) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.) va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.
Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.N.I.) va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.
Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.) va condamna pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) şi art. 35 C. pen. va contopi pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul A.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Va face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpatul A.C.M. şi părţile civile S.C., S.I.V. şi S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 423 din data de 23 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A.I.M. şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în pedepsele componente: 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) şi alin. (2) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.; 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.); 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (persoana vătămată D.N.I.); 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.).
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.I.) condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.
Face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (partea vătămată D.N.I.) condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 15 zile închisoare.
Face aplicarea art. 71- 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (persoană vătămată D.I.) condamnă pe inculpatul A.I.M. la pedeapsa de 2 luni inchisoare.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul A.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpatul A.C.M. şi părţile civile S.C., S.I.V. şi S.I.C. împotriva deciziei penale nr. 151/P din data de 02 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpate A.C.M. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu pentru recurentul inculpat A.I.M. în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei. Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3045/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3089/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
