ICCJ. Decizia nr. 3058/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3058/2012
Dosar nr. 27977/3/2010/a11
Şedinţa publică din 27 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 04 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 27977/3/2010, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe rol fiind verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor P.E., M.A., C.M., T.D., S.M. şi C.S.G., constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare privarea lor de libertate, a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor P.E. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală); M.A. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală); C.M. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală); T.D. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală); S.M. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală); C.S.G. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală).
În termen legal, inculpaţii P.E. şi M.A. au declarat recurs împotriva încheierii menţionate.
Inculpatul P.E. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susţinând că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia, arătând că motivarea acesteia prezintă argumente insuficiente, de altfel, singurul argument fiind acela că sunt suficiente temeiuri pentru a exista temerea opiniei publice că nu se asigură protecţia cetăţenilor.
Totodată, a arătat că s-a făcut o examinare superficială a argumentelor pentru care ar putea fi judecat în libertate, argumentul hotărâtor al instanţei fiind condamnarea sa la fond la o pedeapsă de 15 ani închisoare, deşi nu a avut nici o implicare şi nici o legătură cu acuzaţiile aduse, iar proba ADN a fost fabricată.
A mai susţinut că nu există indicii sau probe că lăsat în libertate ar comite infracţiuni noi, iar orice pericol pentru ordinea publică s-a atenuat prin trecerea unei perioade de 3 ani de când se afla în detenţie preventivă, apreciind că în acest moment s-au schimbat temeiurile arestării, invocând în acest sens decizia nr. 1730/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Nu în ultimul rând, a precizat că are familie, un copil minor, are studii superioare, a fost sportiv, maestru internaţional, angajat al Ministerului de Interne ca subofiţer, şi are un restaurant de unde obţine un venit stabil, astfel că nu există argumente suficiente pentru menţinerea stării de arest, în rap. de disp. art. 5 alin. (3) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, existând posibilitatea judecării sale în liberate prin luarea unor măsuri alternative detenţiei preventive şi pentru egalitate de tratament cu ceilalţi inculpaţi, arătând că din cei 17 inculpaţi arestaţi iniţial, în prezent se mai află în detenţie preventivă doar 5.
Inculpatul M.A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o alta mai puţin restrictivă de libertate.
În susţinerea recursului a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi 17 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 3856 C. proc. pen. şi art. 16 din Constituţia României, în raport de care a apreciat că se impune aplicarea unui tratament juridic egal tuturor celor cercetaţi, precizând astfel că un alt coinculpat, pe nume D.L., care are aceeaşi încadrare juridică cu a sa, a beneficiat de un tratament diferit.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de apel, la 04 septembrie 2012, a constatat că în cauză şi la acest moment sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lăsarea apelanţilor inculpaţi, în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura infracţiunilor cu privire la care sunt cercetaţi, modalitatea concretă de săvârşire a acestora şi sentimentul de insecuritate resimţit de opinia publică.
În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 610 din 09 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi, printre alţii:
- Inculpatul P.E.:
- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, la o pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
- în baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
- în baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
- în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, comb. cu art. 20 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
- în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, comb. cu art. 20 C. pen., rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
- în baza art. 33 şi 34 C. pen., inculpatul P.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
- Inculpatul M.A.:
- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
- în baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, comb. cu art. 20 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
- în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsă de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., inculpatul M.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În fapt, pentru inculpatul P.E. s-a reţinut că, în cursul anului 2009, acesta, împreună cu inculpaţii C.M., D.L., M.A. a constituit, condus şi coordonat un grup infracţional organizat în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, efectuarea fără drept a operaţiunilor cu arme militare de foc letale şi muniţii. În cursul lunii ianuarie 2009, pe timp de noapte, inculpatul P.E., împreună cu numiţii I.N.A., C.M., T.D., C.S.G. şi S.M., membri ai aceluiaşi grup infracţional, au sustras prin efracţie (tăind gardul împrejmuitor al unităţii şi lacătul de la uşa de acces) dintr-un depozit de armament aflat în incinta unei unităţi militare situată pe raza comunei C., judeţul Ilfov, o mare cantitate de arme militare de foc letale, cauzând o perturbare deosebit de gravă activităţii mai multor unităţi militare. Totodată, s-a reţinut că după comiterea furtului, armele au fost împărţite, revenindu-i şi inculpatului P.E.
De asemenea, în calitate de lider al acestui grup infracţional organizat, inculpatul P.E. împreună cu membrii acestui grup, aflaţi sub coordonarea sa, a asigurat protecţia transporturilor de droguri organizate de inculpaţii D.L. şi M.A. - membri ai aceluiaşi grup infracţional organizat şi lideri ai acestuia în ceea ce priveşte traficul de droguri - şi a membrilor grupării participanţi direcţi la deţinerea şi transportul drogurilor, constând îndeosebi în mari cantităţi de heroină, pe cale rutieră pe ruta Turcia - Bulgaria - România - Europa de Vest. Inculpatul s-a ocupat şi cu recrutarea unor membri ai acestui grup infracţional organizat, aflaţi sub coordonarea sa directă, cărora le-a încredinţat sarcina de a transporta, pe ruta menţionată, în calitate de şoferi, două mari cantităţi de heroină, de ordinul zecilor de kilograme fiecare, drogurile urmând să fie ascunse în caroseria autoturismelor puse la dispoziţia lor special pentru acest scop de membrii grupului. Acesta i-a recrutat pe inculpaţii V.I. şi S.D.N., în vederea efectuării unor transporturi importante de heroină din Turcia către România cu tranzitarea Bulgariei, folosindu-se de autoturismul marca V., de culoare albastră, care în prealabil a fost modificat în vederea ascunderii drogurilor, acest autoturism fiind procurat la data de 20 septembrie 2009 de numiţii D.L. şi M.A., care s-au ocupat, împreună cu alţi membri ai reţelei, şi de pregătirea sa pentru transportul drogurilor, faptă rămasă în fază de tentativă.
Pentru inculpatul M.A. s-a reţinut că, în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul D.L., au finanţat, organizat şi coordonat mai multe transporturi de droguri de mare risc din Turcia către România, în cantităţi de ordinul zecilor de kilograme la fiecare transport, împrejurări în care doi dintre membrii acestei reţele, ce aveau rolul de „cărăuş” şi acţionau din dispoziţia şi sub coordonarea acestora, au fost prinşi în flagrant şi arestaţi de către autorităţile competente turce, respectiv de către cele bulgare, împrejurări în care a fost descoperită şi confiscată de la aceştia cantitatea totală de circa 124 kilograme de heroină, disimulată în autoturismele cu care se deplasau. S-a reţinut că aceşti doi inculpaţi au pregătit şi finanţat efectuarea şi a altor transporturi de droguri de mare risc la care urmau să fie folosite un autoturism marca V., de culoare albastră, şi un autoturism marca H., prin intermediul altor componenţi ai grupului fiind recrutaţi coinculpaţi în calitate de cărăuşi a unor importante cantităţi de heroină din Turcia; se reţine, de asemenea, că la 27 decembrie 2009 cu ocazia percheziţiei la domiciliul inculpatului, a fost găsită in buzunarul unei haine cantitatea de 1,20 grame substanţă dovedită a fi heroină, destinată comercializării, având în vedere că inculpatul nu este consumator de droguri. Se mai reţine că inculpatul M.A., la data de 14 decembrie 2009 împreună cu coinculpatul C.M., i-a vândut colaboratorului G.M. cantitatea de 0,87 grame heroină, iar în data de 15/16 decembrie 2009 aceluiaşi colaborator i-au vândut suma de 100,08 grame heroină în schimbul sumei de 2.000 euro. Pentru inculpatul C.M., s-a reţinut că, în cursul anului 2009, acesta, împreună cu inculpaţii P.E., D.L. şi M.A. şi alţii, a constituit, condus şi coordonat un grup infracţional organizat în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, efectuarea fără drept a operaţiunilor cu arme militare de foc letale şi muniţii şi altele.
Aşa fiind, se constată că deşi hotărârea de condamnare a inculpaţilor pronunţată pe fond de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condiţiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, temeiurile de fapt şi de drept care au impus luarea şi menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susţine depăşirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispoziţiilor legale anterior citate.
Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescenţa acestui gen de fapte, starea de pericol şi urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaţilor, cât şi circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor.
În acelaşi context juridic, Înalta Curte a avut în vedere şi aspecte referitoare la infracţiunile de săvârşirea cărora sunt învinuiţi, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează destul de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de pericol accentuat.
Faţă de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de circumstanţele reale în care au fost produse, de recrudescenţa acestui gen de fapte, de starea de pericol şi de urmările sociale produse prin însăşi natura faptelor.
Aşa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la pronunţarea şi rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracţiuni şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunţată o hotărâre definitivă în cauză.
În raport de argumentele anterior prezentate, Înalta Curte constată că nu se justifică nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puţin restrictivă de libertate.
Ca atare, încheierea pronunţată la 4 septembrie 2012 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţii P.E. şi M.A. nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.E. şi M.A. împotriva încheierii din 04 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 27977/3/2010 (2693/2012).
Obligă recurentul inculpat P.E. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat M.A. la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3007/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3063/2012. Penal → |
|---|
