ICCJ. Decizia nr. 3004/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3004/2012
Dosar nr. 5003/113/2011
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 24 ianuarie 2012 a Tribunalului Brăila, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, faptă comisă în perioada aprilie - mai 2010.
În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, faptă comisă în luna iunie 2010.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., în referire la art. 256 alin. (2) C. pen. şi decizia nr. 59/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recurs în interesul legii, s-au respins cererile de constituire de parte civilă a cumpărătorilor de influenţă T.S. şi S.R.
S-a dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpatul P.G. a următoarelor sume:
- 500 euro în echivalent RON, corespunzător lunii aprilie 2010;
- 300 euro în echivalent RON, corespunzător lunii mai 2010;
- 2.000 RON, sume pretinse şi primite în mod repetat de la T.S. în perioada aprilie - iunie 2010, pentru a-i facilita obţinerea de la Primăria Brăila a unui teren în vederea construirii unei case;
- 600 euro în echivalent RON corespunzător datei de 17 iunie 2010, sumă primită de la S.R. pentru a-i facilita obţinerea de la Primăria Brăila a unei locuinţe tip ANL.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1379/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 5003/113/2011, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.G., pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că inculpatul în perioada aprilie - iunie 2010 a promis cumpărătorilor de influenţă T.S. şi S.R., prezentându-se ca fiind o persoană cu influenţă printre salariaţii Primăriei Brăila, că le facilitează obţinerea unui teren intravilan pentru construirea unei case şi respectiv a unei locuinţe de tip ANL, pretinzând şi primind în mai multe rânduri suma totală de 1.400 euro în monedă naţională şi suma totală de 2.000 RON.
În faza actelor premergătoare inculpatul a recunoscut în totalitate faptele comise, iar apoi după începerea urmăririi penale s-a sustras, nemaiputând fi ascultat şi nefiindu-i prezentat materialul de urmărire penală, conduită pe care a adoptat-o şi în faza cercetării judecătoreşti.
În cursul urmăririi penale au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor şi declaraţia inculpatului înainte de începerea urmăririi penale.
Cumpărătorii de influenţă T.S. şi S.R. s-au constituit părţi civile cu sumele avansate inculpatului pentru a cumpăra influenţa.
În faza cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea cumpărătorilor de influenţă şi a martorilor.
În cursul judecăţii nu s-a procedat la audierea inculpatului întrucât acesta s-a sustras şi nu s-au administrat noi probe în afara readministrării celor de la urmărirea penală potrivit principiului administrării nemijlocite a probelor şi nu au fost depuse acte în circumstanţiere în lipsa inculpatului. Din analiza şi interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca aceea avută în vedere prin rechizitoriu, apreciind că, în drept, fapta inculpatului P.G. de a pretinde şi primi, în primăvara anului 2010, în lunile aprilie - mai, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, de la T.S. suma totală de 800 euro în echivalent RON la data predării, precum şi alte sume mărunte în RON, bunuri precum peşte şi alte servicii, toate în valoare de 2.000 RON, făcându-i să creadă că are influenţă pe lângă funcţionarii din cadrul Consiliului Local Municipal însărcinaţi cu analizarea şi aprobarea cererilor formulate în baza Legii nr. 15/2003, în sensul de a-i determina să îi atribuie un teren intravilan, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a se prezenta drept o persoană cu influenţă asupra funcţionarilor Consiliului Municipal Brăila însărcinaţi cu repartizarea locuinţelor, de a pretinde în ziua de 16 iunie 2010 şi primi în ziua de 17 iunie 2010, de la cumpărătorul de influenţă S.R. suma de 600 euro în echivalent RON, pentru a-i facilita acestuia obţinerea unei locuinţe tip ANL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a apreciat că cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului sunt în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a săvârşit faptele înainte să fie condamnat pentru vreuna din ele, text ce urmează să fie aplicat în cauză împreună cu prevederile art. 34 lit. b) C. pen. privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşită de persoana fizică.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.
Cum săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea cuantumului pedepselor, instanţa, conform art. 72 C. pen., a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. pentru această infracţiune, gradul de pericol social concret al faptelor comise, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, de persoana infractorului, de conduita acestuia, de cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa a avut în vedere, de asemenea, faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală şi la audiere, în faza actelor premergătoare, a recunoscut faptele comise.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, nerespectarea dispoziţiilor legale privind activităţi de interes public, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Deşi în art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, se prevede că drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne.
Aşadar, atâta timp cât săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă nu au legătură cu vreo profesie, funcţie ori activitate desfăşurată de inculpat, instanţa a considerat că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a arătat că vor rămâne neinterzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., în condiţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la asigurarea respectului faţă de viaţa de familie.
La pronunţarea unei astfel de soluţii instanţa a avut în vedere Hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou şi Pârcălab contra României, publicată în M. Of. nr. 484/08.06.2005, prin care Statul Român a fost condamnat la plata de despăgubiri către reclamantul Sabou pentru încălcarea dreptului său la respectarea vieţii de familie reglementat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin interzicerea automată, cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii a drepturilor sale părinteşti.
În ceea ce priveşte modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanţa a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate, având în vedere numărul actelor materiale, pericolul social al faptelor comise, valoarea sumelor pretinse şi împrejurarea că inculpatul se sustrage urmării penale.
Cu privire la sumele primite de inculpat cu titlu de preţ al influenţei, instanţa a reţinut că acestea urmează a fi confiscate în baza art. 257 alin. (2) C. pen. potrivit căruia „dispoziţiile art. 256 alin. (2) se aplică în mod corespunzător”, iar potrivit art. 256 alin. (2) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel peste termen, inculpatul P.G., susţinând că nici organul de urmărire penală şi nici instanţa de fond nu i-au comunicat acte de procedură, respectiv citaţiile, astfel că a fost privat de orice drept la apărare sau cale de atac, sens în care a solicitat admiterea apelului pentru a-şi formula apărări şi a-şi dovedi nevinovăţia.
Prin decizia penală nr. 132/A din data de 05 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul ca tardiv.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut conform art. 365 alin. (1) C. proc. pen., partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Din adresa din 05 martie 2012 emisă de Serviciul de Investigaţii Criminale - Biroul de Urmăriri din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila, rezultă că inculpatul P.G. a fost încarcerat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila, la data de 22 februarie 2012, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 08 februarie 2012, fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în baza sentinţei penale nr. 17 din 24 ianuarie 2012.
Inculpatul a declarat apel peste termen abia la data de 30 martie 2012, conform adresei Penitenciarului Brăila, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de dispoziţiile art. 365 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea lui, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3853C. proc. pen. cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de apel începe să curgă pentru inculpatul deţinut, care a lipsit de la pronunţare, de la data comunicării copiei după dispozitivul hotărârii.
Apelul peste termen este reglementat în art. 365 C. proc. pen. şi este instituit în favoarea celor judecaţi în lipsă, care beneficiază de un termen suplimentar de apel. Condamnatul P.G., într-adevăr, îndeplineşte condiţiile exercitării acestei forme speciale a apelului, întrucât a lipsit atât de la judecată, cât şi de la pronunţarea sentinţei penale nr. 17 a Tribunalului Brăila.
Conform dispoziţiilor legale în vigoare, apelul peste termen are însă o limită până la care se exercită, şi anume nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării despăgubirilor civile. Or, condamnatul a fost încarcerat de la 22 februarie 2012, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 17 din 08 februarie 2012, fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în baza sentinţei penale nr. 17 din 24 ianuarie 2012, iar apelul a fost declarat la data de 30 martie 2012, cu depăşirea termenului legal de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Apelul peste termen este un remediu procesual care se bazează pe prezumţia că partea lipsă nu a cunoscut data când a început să curgă termenul de apel, prezumţie care, în situaţia arătată, este înlăturată, apelul fiind respins corect ca tardiv.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 132/A din data de 05 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2978/2012. Penal. Infracţiunea de spălare de... | ICCJ. Decizia nr. 3007/2012. Penal → |
|---|
