ICCJ. Decizia nr. 3106/2012. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3106/2012
Dosar nr. 9950/1/2011
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 3440 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 7795/1/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.G. împotriva încheierii de şedinţă din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1652/197/2011/a1.
A fost obligat recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei, s-a reţinut în esenţă că, în mod judicios, prima instanţă - constatând că excepţia de neconstituţionalitate invocată de către contestatorul M.G., în cauza al cărei obiect îl constituie contestaţia la executare formulată de contestator împotriva Sentinţei penale nr. 31/F din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizează dispoziţiile art. 274 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., care nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind deci îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată - a dispus, în baza art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
S-a reţinut că, prin Decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 31/F din 4 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, iar revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON. Prin adresa din data de 1 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov s-a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Braşov executarea silită a debitorului M.C.G., conform extrasului certificat de pe Sentinţa penală nr. 31/F din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 3207 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei (dosar judecătorie).
S-a mai reţinut că, punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat, din hotărârile penale, se realizează în baza art. 443 C. proc. pen., dispoziţiile care reglementează contestaţia la executare sunt cele cuprinse în art. 460 - art. 462, art. 464 C. proc. pen., iar cheltuielile judiciare în procesul penal sunt reglementate în art. 189 - 193 C. proc. pen.
La data de 31 octombrie 2011, la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat memoriul formulat de petentul M.G., adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia penală, cu referire la Decizia penală nr. 3440 din 5 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7795/1/2011.
În cuprinsul acestui memoriu, petentul M.G. a formulat, în esenţă, critici referitoare la soluţiile pronunţate în cauzele penale şi civile pe care Ie-a avut pe rolul instanţelor, apreciind că s-au încălcat mai multe dispoziţii legale.
Faţă de necesitatea calificării căii de atac, cu care a fost învestită, Înalta Curte a dispus citarea contestatorului pentru termenul de judecată din 2 octombrie, cu menţiunea de a preciza natura căii de atac exercitate, iar acesta a transmis la dosarul cauzei note scrise, prin care a arătat că a formulat contestaţie în anulare, reiterând criticile de nelegalitate a hotărârilor pronunţate în cauzele sale.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare, formulată de contestatorul M.G., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestaţia în anulare, instanţa trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege;
- motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.;
- în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;
Contestaţia în anulare se poate face, potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În prezenta cauză, criticile învederate de contestatorul M.G., privind nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauzele sale, nu se circumscriu cazurilor de contestaţie, prevăzute expres şi limitativ în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
În consecinţă, nefiind îndeplinită una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge cererea de contestaţie în anulare, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 3440 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 7795/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3105/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3472/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
