ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3163/2012

Dosar nr. 5759/2/2011

Şedinţa publică din 5 octombrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rejudecând cauza în fond după casare, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului J.A.J. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului I.C. din infracţiunea prev.de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului N.I. din infracţiunea prev.de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului M.O.R. din infracţiunea prev.de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev.de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I.C. din infracţiunea prev.de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev.de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul J.A.J. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 71-64 lit. c) C. pen.

Conform art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 357 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. final C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prev.de art. 64 lit. c) C. pen. pe durata termenului de încercare.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitaţi inculpaţii N.I. şi M.O.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Conform art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul J.A.J. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL şi SC L.C. SRL - SC V.G. SRL la plata sumei de 5.517.278,86 dolari SUA (respectiv echivalentul în lei la data efectuării plăţii), din care 2.501.004,88 dolari SUA prejudiciu efectiv (valoarea creanţei forfetate, respectiv scontate şi neîncasate) şi 3.016.273,98 dolari SUA dobândă, în favoarea părţii civile R.B.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele din 7 ianuarie 2000 şi respectiv 7 februarie 2000 asupra bunurilor inculpaţilor N.I. şi M.O.R.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 639 din 07 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 2537/2000, a fost respinsă, ca nefondată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpatul I.C. din infracţiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 246 rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul I.C. din infracţiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen. şi a faptelor săvârşite de inculpaţii N.I. şi M.O.R. din infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul J.A.J. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen., de a ocupa funcţie de administrator al unei societăţi comerciale pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 249 alin. (2) C. pen. au fost condamnaţi inculpaţii I.C., N.I. şi M.O.R., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, făcându-se aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi O.G. nr. 18/2003 au fost constatate graţiate în întregime pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor I.C., N.I. şi M.O.R.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. "

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii I.C., N.I. şi M.O.R. la plata sumei 3.963.603,25 dolari SUA în echivalent lei la cursul oficial de schimb valutar al B.N.R. de la data efectuării plăţii, din care, în solidar şi cu inculpatul J.A.J. la echivalentul în lei la cursul oficial de schimb valutar al B.N.R. la data plăţii a sumei de 1.525,162,61 dolari SUA (prejudiciul aferent celor 5 convenţii forfetare) către partea civilă R.B.

A fost menţinut sechestrul dispus prin ordonanţa din 07 ianuarie 2000 asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea inculpatului N.I. şi sechestrul dispus prin ordonanţa din 07 februarie 2000 asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea inculpatei M.O.R.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii I.C., N.I., M.O.R. şi J.A.J.

Prin Decizia penală nr. 40/A din 22 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 2867/2003, au fost admise apelurile declarate (atât de către procuror cât şi de către inculpaţi) împotriva sentinţei penale nr. 639 din 07 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Tribunalul Bucureşti.

Din criticile formulate în apel de inculpaţi a rezultat că instanţa de fond (în baza concluziilor expertizei tehnice contabile efectuată în cauză la urmărire penală) a reţinut o situaţie neconformă cu natura reală a efectuării unor operaţiuni bancare de felul celor analizate, aşa încât, Curtea a apreciat ca fiind justificată cererea acestora de a se efectua o expertiză de către experţi bancari sau cu participarea unor specialişti dintr-o instituţie bancară.

Având în vedere faptul că proba cu expertiza contabilă este proba care poate constitui temei de apreciere a încălcărilor în raport de care se stabileşte şi răspunderea penală a inculpaţilor, o asemenea expertiză, care analizează încălcarea unor norme bancare, trebuie efectuată de experţi specializaţi pentru a se putea da eficienţă cerinţelor art. 116 C. proc. pen.

Ca urmare, instanţa de apel a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 15 aprilie 2005 sub nr. 16128/3/2005 (nr. 2429/2005).

În fond după desfiinţare, instanţa a dispus efectuarea in cauză a unei expertize contabile financiar-bancare şi a fixat obiectivele acesteia, fiind depus la dosar la data de 25 august 2006, raportul de expertiză întocmit de expert contabil, auditor financiar C.O. (filele 148-221 vol. II dosar instanţă).

Rejudecând cauza după desfiinţare, tribunalul, analizând materialul probator administrat, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada septembrie 1998 - martie 1999 SC B.A. SA a efectuat o serie de operaţiuni de scontare şi forfetare prin incasso documentar în favoarea unor clienţi persoane juridice, între care SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL.

Aceasta constituia o activitate nouă în bancă, astfel că s-au emis „Norme de lucru privind operaţiuni de scontare, forfetare şi avalizare", aprobate la 6 iulie 1998 şi completate în luna septembrie a aceluiaşi an.

În baza acestora, SC B.A. SA a încheiat 11 convenţii de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL, cu o valoare totală de 2.479.335,60 dolari SUA, care au rămas nefinalizate, adică neîncasate.

La data de 14 ianuarie 1999, banca exportatorului, „B.C." a atenţionat că operaţiunile iniţiate de SC G.T.S.T.C. SRL ca ordonator de incasso nu decurg normal, importatorul neprezentându-se pentru ridicarea documentelor şi plata lor.

Documentele trimise pentru încasare la banca egipteană au fost restituite după trecerea termenului de decontare de 60 de zile, conform uzanţelor internaţionale, întrucât clientul extern, importatorul, nu s-a prezentat să ridice marfa şi să efectueze plata.

La rândul său, SC B.A. SA - Sucursala municipiului Bucureşti, a restituit clientului SC G.T.S.T.C. SRL documentele comerciale referitoare la aceste forfetari prin incasso.

Comisionul nu a fost încasat iar actele nu au fost ridicate de la SC B.A. SA - Sucursala municipiului Bucureşti.

S-a reţinut de către tribunal că sumele totale neîncasate de SC B.A. SA în urma nefinalizării convenţiilor de forfetare a unor creanţe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 dolari SUA cu clientul SC G.T.S.T.C. SRL, derulate pe relaţia Egipt şi 21.669,28 dolari SUA, conform convenţiei de scontare nr. 551 din 23 martie 1999, diferenţă rămasă de încasat de la clientul SC L.G.C SRL.

Referitor la aceste operaţiuni comerciale, prin rechizitoriu inculpaţii au fost acuzaţi după cum urmează:

- I.C., pentru că în calitate de director al D.O.V. din cadrul SC B.A. SA şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în sensul că a semnat 15 convenţii de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL şi cu SC L.C. SRL, fără existenţa unei documentaţii aferente complete şi a urgentat încheierea lor cu creditarea anterioară a contului clientului.

- N.I. şi M.O.R. pentru că în calitate de şef al S.S.F. şi respectiv de consilier bancar în cadrul acesteia, şi-au încălcat îndatoririle de serviciu prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacţiilor, fără documentaţia solicitată de normele SC B.A. SA, admiţând încheierea tranzacţiilor de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL, pe baza unei documentaţii incomplete.

- J.A.J., pentru că în perioada ianuarie 1998 -iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL, a indus în eroare reprezentanţii SC B.A. SA cu prilejul încheierii şi executării a cinci convenţii de forfetare în cadrul operaţiunilor de export pe relaţia Egipt şi a scontării sumei de 45.000 dolari SUA, trasă de SC L.G. SRL, emisă la 22 martie 1999. S-a mai susţinut în rechizitoriu, că după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut calitatea de administrator al societăţilor, a încheiat în continuare 4 convenţii de forfetare.

În ceea ce îi priveşte pe cei trei funcţionari bancari inculpaţi în cauză, tribunalul a reţinut, sub un prim aspect, că deşi în activităţile derulate de ei în exercitarea atribuţiilor de serviciu se regăsesc unele elemente ale laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prejudiciul produs părţii civile nu este rezultatul acestora.

Astfel, tribunalul a apreciat că în contextul modificării Normelor de lucru menţionate şi acceptării unor bilete la ordin „în alb", măsuri dispuse de conducerea executivă a băncii şi Comitetului de coordonare al restructurării, succesul operaţiunilor depindea exclusiv de buna-credinţă a clientului (în speţă SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL) în îndeplinirea obligaţiilor asumate. Aşa fiind, inculpaţii I., M. şi N. nu puteau evita rezultatul produs decât dacă respingeau orice tip de cerere de scontare/forfetare, independent de bonitatea clientului. Or, neîndeplinirea unei obligaţii comerciale nu poate fî anticipată, banca finanţatoare preluând, prin definiţie, riscul de neplată al exportului.

Tribunalul a concluzionat, sub acest aspect, că rămân lipsite de semnificaţie atât bonitatea clientului, cât şi orice documente ori rapoarte ce ar fi însoţit cererile vizând operaţiunile efectuate, câtă vreme banca nu a avut nicio garanţie pentru cazul neexecutării obligaţiilor.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpaţi funcţionari ai băncii, instanţa a mai reţinut că pe parcursul operaţiunilor comerciale şi financiare s-au mai comis o serie de erori care nu sunt imputabile acestora.

Astfel, în ceea ce priveşte sucursala municipiului Bucureşti a SC B.A. SA, s-a dovedit că:

- nu şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica documentaţia necesară ce însoţeşte cererea de scontare, potrivit normelor de lucru privind operaţiunile de scontare/forfetare;

- a încălcat R.O.V. din 1997, în vigoare la momentul respectiv, care prevedea obligativitatea avizării şi verificării exemplarului D.I.V. cu ştampila Vămii;

- a restituit documentele de export, în special conosamentul în original, ceea ce a făcut ca SC G.T.S.T.C. SRL să rămână atât cu marfa aflată în Port-Said (Egipt) dar şi cu finanţarea de 2.479.335,60 dolari SUA;

- nu a verificat documentaţia iniţială, astfel că a întocmit în mod eronat nota de apreciere pentru clientul SC L.G.C. SRL.;

- a eliberat către clienţii SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL sumele din cont, fără documente justificative şi nu a urmărit destinaţia sumelor.

Pe de altă parte, Direcţia juridică a băncii:

- nu a solicitat ca biletele la ordin luate în garanţie în cadrul convenţiilor de forfetare să fie avalizate, conform procedurii interne, acest fapt constituind, după aprecierea tribunalului, cel mai important impediment în recuperarea sumelor;

- a întârziat investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin şi le-a restituit în mod eronat;

- nu a exercitat dreptul de recurs prin acţiunea cambială de regres a posesorului cu privire la convenţia de scontare din 23 martie 1999;

- nu a efectuat în timp util protest de neplată pentru cambia trasă asupra firmei N.M.T.C. Ltd şi nici demersuri legale în vederea încasării în cazul tranzacţiei de forfetare.

Pe de altă parte, deciziile directorului SC B.A. SA şi ale Comitetului Conducerii Executive, ale Comitetului de Coordonare a Restructurării au jucat un rol hotărâtor în procesul decizional, influenţând activitatea inculpaţilor I.C., N.I. şi M.O.R.. Aceste organisme au aprobat modificarea Normelor de lucru pentru scontare/forfetare (N.L.S.F.) fără să ia în considerare riscurile de neplată a importatorului în tranzacţia de forfetare a documentelor comerciale şi financiare la incasso, faptul că prin forfetare se pierdea dreptul de recurs asupra exportatorului; s-a omis împrejurarea că acele creanţe forfetate trebuiau garantate de o instituţie bancară sau financiară.

În acest context şi date fiind cele reţinute, tribunalul a considerat că activităţile desfăşurate de cei trei inculpaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu constituie cauza vătămării produse SC B.A. SA.

S-a mai apreciat ca importantă şi împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpaţi nu există o fişă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuţiilor şi a obligaţiilor ce le reveneau în cadrul Direcţiei; pe de altă parte, în perioada septembrie 1998 - aprilie 1999 nu era aprobat un Regulament de organizare şi funcţionare a SC B.A. SA, şi niciunul din cei trei inculpaţi nu au avut întocmită o fişă a postului cuprinzând atribuţiile, drepturile şi obligaţiile care le reveneau în cadrul Direcţiei.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a reţinut că lipsesc intenţia (în cazul inculpatului I.C.), respectiv culpa (pentru inculpaţii N.I. şi M.O.R.), pentru ca activităţile derulate de ei să poată întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijenţă în serviciu.

Toate aceste împrejurări, pe larg expuse în sentinţă, au condus instanţa de fond la concluzia că faptele inculpaţilor I.C., N.I. şi M.O.R., nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, respectiv neglijenţă în serviciu, fiind incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, s-a apreciat, pentru rigoarea acesteia, că în cazul inculpatului Istrate ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece banca este o persoană juridică de drept privat.

În privinţa inculpaţilor N. şi M. s-a motivat că nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba despre posibile infracţiuni din culpă, incompatibile cu forma continuată. Tribunalul a reţinut, referitor la inculpatul J.A.J., că acesta a comis infracţiunea de înşelăciune în convenţii reţinută prin actul de sesizare.

S-a concluzionat, din analiza probatoriilor administrate, că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL, a indus în eroare reprezentanţii SC B.A. SA cu prilejul încheierii şi executării a cinci convenţii de forfetare în cadrul operaţiunilor de export pe relaţia Egipt şi a operaţiunii de scontare a unei sume de 45.000 dolari SUA trasă de SC L.G. SRL, emisă la 23 martie 1999. S-a mai reţinut că acelaşi inculpat, după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut calitatea de administrator, a încheiat în continuare, în aceeaşi calitate, patru convenţii de forfetare.

S-a mai motivat că nu orice neexecutare a obligaţiilor contractuale constituie infracţiunea de înşelăciune, ci doar atunci când încheierea contractului sau neexecutarea sunt rezultatul unor manopere dolosive, aşa cum este cazul în speţă.

Inculpatul a profitat de crearea confuziei între incasso guvernat de Regulile şi Uzanţele Uniforme ale Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris şi forfetarea la incasso a unei creanţe cumpărate de SC B.A. SA, ceea ce a făcut ca funcţionarii bancari să predea conosamentele (Titlul de proprietate a mărfii) restituite de banca egipteană pentru exporturile reale. Astfel a fost posibil ca SC T.G.S.T. SRL, care ulterior a ridicat marfa în Port-Said (Egipt), să rămână şi cu finanţarea de 2.479.335,60 dolari SUA şi cu marfa exportată real.

Alt act material de inducere în eroare a SC B.A. SA îl constituie semnarea biletului la ordin de către inculpat după data de 17 februarie 1999, când nu mai avea calitatea de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL.

Aşa fiind, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., reţinându-se şi incidenţa alin. (1) al art. 215 C. pen., care reglementează infracţiunea-cadru.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii J.A.J., I.C. şi M.O.R.

Prin Decizia penală nr. 271/A din 21 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005.

A fost desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând: Au fost înlăturate dispoziţiile art. 81-82 C. pen. şi s-a făcut aplicarea prevederilor art. 71-64 lit. c) C. pen. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului J.A.J.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii J.A.J., M.O.R. şi I.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva Deciziei penale nr. 271/A din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii J.A.J. şi M.O.R.

Prin decizia penală nr. 1336 din 04 aprilie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii J.A.J. şi M.O.R., împotriva Deciziei penale nr. 271/A din 21 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost casată decizia penală atacată şi a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Bucureşti în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii J.A.J., I.C. şi M.O.R., împotriva sentinţei penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Rejudecând apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii J.A.J., I.C. şi M.O.R., Curtea a constatat următoarele:

Prin apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat soluţia sub două aspecte esenţiale:

- greşita achitare a inculpaţilor I.C., M.O.R. şi N.I.;

- netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului J.A.J., prin reţinerea formală a circumstanţei atenuante judiciare privind buna sa conduită înainte de săvârşirea infracţiunii şi nelegalitatea pedepsei aplicate care potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. care nu putea fi mai mică de 3 ani şi 4 luni (extindere a motivelor de apel la 10 octombrie 2008)

În ceea ce priveşte achitarea celor trei inculpaţi, s-a motivat că tribunalul s-a conformat deciziei de casare a Curţii de Apel, în primul ciclu procesual, de a dispune efectuarea unei noi expertize financiar-contabile cu specific bancar, însă şi-a fundamentat soluţia aproape exclusiv pe aceasta din urmă. în acest fel tribunalul a realizat o analiză incompletă a mijloacelor de probă, fără să se pronunţe şi asupra primei expertize şi să precizeze care sunt raţiunile ce au determinat-o să o înlăture.

Pe de altă parte, temeiul achitării, respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., este greşit. Se arată în apel că dacă este corectă concluzia tribunalului, în sensul că inculpaţii au acţionat cu bună-credinţă, în limitele principiilor de drept comercial şi bancar, soluţia de achitare trebuia fundamentată pe prevederile art. 10 lit. a) sau b) C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.A.J. s-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă a bunei comportări anterioare, simpla împrejurare că acesta nu are antecedente penale nefrind suficientă. S-a solicitat înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. şi aplicarea unei pedepse care să reflecte gradul de pericol social ridicat al infracţiunii.

La data de 10 octombrie 2008 Parchetul şi-a completat motivele de apel, susţinând că tribunalul a încălcat prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., în sensul că minimul special de 10 ani închisoare nu putea fi redus sub o treime, deci pedeapsa aplicată inculpatului nu putea fi mai mică de 3 ani şi 4 luni.

Inculpatul I.C. a solicitat prin motivele de apel:

- desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală;

- în subsidiar, să se constate incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev.de art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Motivându-şi apelul, inculpatul a arătat, în esenţă, că:

- actele materiale reţinute în sarcina sa reprezintă acte de comerţ, de decizie de afaceri, ce nu intră sub incidenţa legii penale;

- schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţă este greşită;

- nu au fost luate în considerare apărările sale, o serie de acte materiale fiind realizate de un alt funcţionar bancar;

- latura subiectivă a faptelor nici nu ar fi trebuit să constituie obiect de analiză, în condiţiile în care activitatea desfăşurată nu constituie element material al vreunei infracţiuni;

- întrucât banca este o persoană juridică de drept privat şi lipseşte plângerea prealabilă a acesteia, este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. f), care trebuia să împiedice punerea în mişcare a acţiunii penale.

Prin apelul declarat, inculpata M.O.R. a criticat soluţia sub aspectul temeiului juridic al achitării. A susţinut că incidente în cauză sunt prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece nu există vreo îndeplinire defectuoasă ori o neîndeplinire a vreunei obligaţii de serviciu.

Apelanta inculpată a arătat în esenţă că:

- în perioada septembrie 1998-aprilie 1999 ea nu avea întocmită o fişă a postului şi nici nu era aprobat un Regulament de organizare şi funcţionare a SC B.A. SA;

- rapoartele de evaluare pe care le-a întocmit aveau la bază documentaţia primită de la nivelul Sucursalei municipiului Bucureşti a băncii şi erau vizate, aprobate şi semnate de mai mulţi factori de decizie din cadrul D.O.V., iar ulterior validate de Direcţia Juridică.

Inculpatul J.A.J. prin motivele scrise de apel a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei sale condamnări solicitând achitarea.

Curtea de Apel Bucureşti menţionează că inculpatul J.A.J. deşi legal citat, nu s-a prezentat la judecata în apel.

În raport cu împrejurarea că faţă de inculpaţii I.C., M.O.R. şi N.I. instanţa de fond nu a pronunţat o hotărâre de condamnare, potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., Curtea i-a întrebat dacă vor să facă declaraţii însă aceştia au uzat de dreptul la tăcere.

Examinând sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii apelului formulat de inculpatul I.C.

Potrivit dispoziţiilor art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.

Din actele dosarului şi din practicaua sentinţei penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rezultă că inculpatul I.C. a fost prezent la dezbateri aşa încât termenul de 10 zile a început să curgă de la pronunţare, respectiv de la 11 aprilie 2008, ultima zi de declarare a apelului fiind la data de 22 aprilie 2008.

Data de expediere a recursului inculpatului astfel cum rezultă de pe ştampila poştei aplicată pe plicul în care a fost trimisă declaraţia de recurs este 08 septembrie 2008.(fila 51 din Dosarul nr. 2429/2005).

Pentru considerentele expuse. Curtea a apreciat că exercitarea căii de atac a apelului s-a făcut cu depăşirea termenului de prevăzut de 363 alin. (1) C. proc. pen., astfel că apelul formulat de inculpatul I.C. a fost respins ca tardiv.

Prin urmare, Curtea nu a mai analizat motivele de apel ale acestuia.

Cu privire la apelul Parchetului privind pe inculpaţii I.C., M.O.R. şi N.I. şi apelurile formulate de inculpata M.O.R.

Prin motivele de apel Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei achitări a acestora iar inculpata M.O.R. a criticat soluţia sub aspectul temeiului juridic al achitării susţinând că incidente în cauză sunt prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Examinând cauza, Curtea reţine următoarele: în perioada septembrie 1998 - mai 1999 SC B.A. SA a procedat la achiziţionarea in regim de scontare şi forfetare a unor incasso-uri documentare aferente exporturilor efectuate de SC G.T.S.T.C. SRL Bucureşti si SC L.G.C. SRL Bucureşti în Maroc, Grecia şi Egipt, ce nu au putut fi însă valorificate la scadenta, deoarece importatorul nu s-a prezentat la banca însărcinată cu colectarea contravalorii creanţelor în cauza. SC G.T.S.T.C. SRL Bucureşti a fost înfiinţată prin sentinţa civilă nr. 13087 din 21 iulie 1994 a Tribunalului Bucureşti, fiind înregistrata la O.R.C. din 1994 şi având ca principal obiect de activitate efectuarea de operaţiuni de import-export cu produse agroalimentare (în prezent fiind dizolvată de drept).

Inculpatul J.A.J. a devenit asociat unic şi administrator al SC G.T.S.T.C. SRL la data de 22 septembrie 1998 prin preluarea părţilor sociale de la Juraidini Issa.

La data de 17 februarie 1999 inculpatul a cedat părţile sociale numitului C.M. pierzându-si calitatea de administrator al societăţii.

Pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plaţi aferente activităţii comerciale SC G.T.S.T.C. SRL a deschis conturi în lei si în valuta la data de 28 septembrie 1998 la SC B.A. SA (actualmente R.B. SA) Sucursala Municipiului Bucureşti.

SC L.G.C. SRL a fost înfiinţata în anul 1994 si înregistrata la O.R.C. din 1994 având ca asociat unic pe S.S.B. și ca principal obiect de activitate efectuarea de operaţiuni de import export cu produse alimentare si nealimentare.

Prin actul adiţional înregistrat la O.R.C. din 08 noiembrie 1994, J.A.J. a fost numit director general şi administrator cu puteri depline al societăţii.

Societatea a fost atrasă în portofoliul de clienţi al SC B.A. SA în data de 23 martie 1999, dată la care a deschis cont în valuta la Sucursala Municipiului Bucureşti.

Pentru înţelegerea corectă a relaţiilor care s-a derulat între SC B.A. SA şi cele două societăţi anterior menţionate, s-a procedat prin rechizitoriu la o prezentare sumară a noţiunilor de incasso, scontare şi forfetare.

Prin incasso se înţelege transmiterea, pe canal bancar, a documentelor privind livrarea mărfurilor de la exportator la importator, în sensul că prin vehicularea documentelor de către bănci, mecanismul permite, în final să se obţină plata contra documente. Prin transmiterea documentelor în acest mod, se urmăreşte ca destinatarul acestora să nu intre în posesia lor decât în momentul executării obligaţiei de plată, importatorul efectuând plata nu contra marfa ci contra documentelor care atesta valoarea.

Scontarea este o formă de mobilizare a creanţelor externe pe termen scurt, prin cedarea către banca a drepturilor de creanţă încorporate în titlurile de credit. Tranzacţia consta în transmiterea titlului de proprietate asupra efectului de comerţ respectiv, de la beneficiarul efectului de comerţ, la banca, în schimbul unui preţ ce constituie valoarea actualizata a titlului ţi care este mai mica decât valoarea nominala a titlului. în valoarea nominala a titlului sunt incluse taxa scontului si a comisionului de gestiune, percepute de bancă.

Forfetarea constituie o modalitate de finanţare în comerţul exterior si constă în negocierea de titluri de credit rezultate dintr-o operaţiune de expert, banca renunţând sa întreprindă acţiune în regres fata de orice detonator anterior al titlului de credit, titularul iniţial (exportatorul) sau orice alt detonator. Scopul unei tranzacţii de forfetare este de a transforma creditul comercial al unei companii care are ca activitate de baza derularea de operaţiuni de export, într-o tranzacţie în numerar. în cazul în care operaţiunea de forfetare se iniţiază şi efectuează în etapa precontractuala se percepe şi comisionul de opţiune.

Condiţiile în care au loc aceste operaţiuni sunt prevăzute în Normele de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare, aprobate în şedinţa Conducerii executive a băncii din data de 6 iulie 1998 (fila 194 din Dosarul nr. 2537/2000, vol. I).

În cadrul SC B.A. SA inculpatul I.C. a îndeplinit funcţia de director al D.O.V., inculpatul N.I. a îndeplinit funcţia de sef al S.S.F., iar inculpata M.O.R. a îndeplinit funcţia de consilier bancar la S.S.F..

Atribuţiile de serviciu ale celor trei inculpaţi decurgeau din Normele de lucru ale S.S.F. (fila 8 vol. II și vol. IV din dosarul de urmărire penală).

Potrivit acestor Norme de lucru ale S.S.F. etapele derulării operaţiunilor de scontare forfetare erau:

- cererea de scontare sau forfetare, care se depunea la sucursala băncii unde clientul avea deschis contul, trebuia să fie însoţită de ultimul bilanţ contabil, ultima balanţa de verificare, copie a contractului si copii ale titlurilor de credit sau alte creanţe, factura comerciala, exemplarul 4 din declaraţia de încasare valutara (D.I.E.), documentele de transport, declaraţia vamala de export (D.V.E.);

- Certificatul de origine eliberat de Camera de Comerţ si Industrie a României, certificate sanitar-veterinare, fito-sanitare, de radioactivitate, poliţe de asigurare, copia scrisorii de garanţie bancara, în cazurile în care titlurile de credit sunt garantate printr-o scrisoare de garanţie bancara;

- În baza acestei documentaţii se întocmea nota de apreciere a clientului la nivelul sucursalei băncii unde clientul are deschis contul care va fi înaintată cu documentaţie D.O.V. - S.S.F. (din care făceau parte inculpaţii I.C., N.I. şi M.O.R.);

- În vederea analizării oportunităţii tranzacţiei, economistul din cadrul Serviciului Sanitare Forfetare trebuia să întocmească raportul de evaluare pe care urma să îl semneze alături de şeful S.S.F., directorii adjuncţi si directorul D.O.V.

După întocmirea lucrărilor, dosarul privind tranzacţia urma să fie înregistrat într-un registru special, tranzacţia urmând a fi analizată de un colectiv format din economistul care a întocmit documentaţia, şeful S.S.F., directorii adjuncţi și directorul D.O.V. care astfel examinau toate documentele, riscurile pe care le implica tranzacţia respectivă (riscul de schimb valutar, riscul de tara aferent în tara importatorului, riscul de insolvabilitate a importatorilor, riscul global) analiza produselor exportate, a băncii externe.

În urma analizării tranzacţiei se întocmea un proces-verbal în care se consemnau deciziile favorabile sau nefavorabile, luate de colectivul menţionat mai sus, în cazul in care tranzacţia este apreciata in mod favorabil, S.S.F. elabora proiectul convenţiei de scontare sau forfetare care urma să fie înaintat Direcţiei Juridice.

În cazul în care tranzacţia nu este apreciată favorabil, întreaga documentaţie primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreuna cu scrisoare explicative a motivelor respingerii.

Acelaşi procedeu este şi în cazul în care Direcţia Juridică are rezerve cu privire la legalitatea tranzacţiei.

Convenţia urma să fie semnată de şeful S.S.F., directorii adjuncţi şi directorul D.O.V. cu avizarea Direcţiei Juridice a băncii şi de client.

Aşadar, selectarea clientului pe criterii de performantă constituia condiţia fundamentală în acceptarea de către bancă a derulării unor astfel de tranzacţii cu grad ridicat de risc, acesta este şi motivul pentru care în Normele de lucru ale S.S.F., anterior menţionate, s-a prevăzut că la solicitarea unor astfel de operaţiuni cererile să fie însoţite de ultimul bilanţ contabil al clientului, ultima balanţă de verificare, copii de pe contractul comercial, de pe titlurile de credit sau alte creanţe, etc.

Mai rezultă din examinarea dispoziţiilor prevăzute de aceleaşi norme că o parte din documentele solicitate (contabile) ajuta la aprecierea puterii financiare a clientului exportator, iar documentele vamale, de transport şi comerciale, o dată prezentate făceau dovada livrării mărfii la export, condiţie sine qua non pentru existenţa creanţei a cărei forfetare sau scontare se cere şi pentru casarea la scadenta de către bancă a contravalorii acesteia.

Prin procesul verbal întocmit la data de 30 iulie 1999 de B.N.R. - D.G.C.l, cu ocazia controlului efectuat la SC B.A. SA, precum şi prin expertiza contabilă efectuată în cauză, în cursul urmăririi penale, în perioada 29 septembrie 1998 - 25 martie 1999, SC B.A. SA a încheiat 15 convenţii de forfetare din care 14 convenţii de forfetare a unor incasso-uri în favoarea SC G.T.S.T.C. SRL în sumă totală de 2.619.935,60 dolari SUA şi o convenţie de scontare, trasă de SC L.G.C. SRL în suma de 45.000 dolari SUA.

Din cele 14 convenţii de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL, banca a încasat sumele mari din primele trei convenţii derulate pe relaţia Grecia şi Maroc şi anume o sumă totală de 140.600 dolari SUA.

Din extrasele de cont ale firmei SC G.T.S.T.C. SRL rezultă că de la prima operaţiune şi până la data controlului, când soldul contului era zero, singurele alimentări ale contului au avut ca sursă, sume provenind din convenţii de forfetare a unor incasso-uri de export pe relaţia Egipt dar neîncasate.

Această împrejurare rezultă din comunicarea S. şi este confirmată de existenţa la dosarele operaţiunilor a exemplarului 2 din declaraţia de încasare valutară, fără viza lucrătorului vamal şi ştampila vămii, exemplar care trebuia remis de organul vamal.

De asemenea, pentru 8 operaţiuni de forfetare, banca externă - B.P.S.B. a restituit ca urmare a refuzului de plată a importatorului, toate seturile de documente remise pentru încasare.

La convenţiile de forfetare incasso-urilor de mai sus garanţia bancară este reprezentată numai de un bilet la ordin emis în favoarea SC B.A. SA, neavalizat de un terţ, care face imposibilă recuperarea sumelor neîncasate de către bancă.

Referitor la convenţiile de forfetare din 29 septembrie 1998, din 04 noiembrie 1998, din 17 noiembrie 1998 şi din 26 noiembrie 1998 acestea au fost încheiate în condiţiile în care banca înregistra fonduri propriii negative şi fusese atenţionată, la datele de 03 iunie 1998 şi 10 august 1998 cu adresele asupra riscurilor de credit şi menţinerea băncii la nivelul minim de solvabilitate.

Totodată, pe perioada 28 septembrie - 17 noiembrie 1998 când SC B.A. SA înregistra fonduri proprii negative, nu a existat aprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurării pentru angajarea fondurilor băncii în operaţiuni de forfetare, acestea fiind aprobate doar la nivelul D.O.V. (director inculpatul I.C.). Inculpatul I.C. a încălcat astfel prevederile pct. 16 din Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depăşirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a SC B.A. SA, aprobare inexistentă în cazul acestor convenţii.

De asemenea, nici unul din cele 14 dosare aferente celor 14 convenţii de forfetare încheiate de SC B.A. SA cu SC G.T.S.T.C. SRL, nu prezintă date cu privire la situaţia economică a societăţii şi calculul indicatorilor de bonitate al acestei, lipsesc balanţele de verificare, bilanţurile contabile, date cu privire la conturile deţinute la alte bănci sau credite contractate la acestea, date privind cifra de afaceri, profit, fluxuri de numerar, iar notele de apreciere şi rapoartele de evaluare în baza cărora s-au încheiat convenţiile de forfetare, nu cuprind nici o informare cu privire la situaţia patrimonială a clientului şi nu permit calculul indicatorilor privind încadrarea acestuia într-o clasă de risc, inculpaţii I.C., N.I. şi M.O.R. încălcându-se astfel normele de lucru privind operaţiunile de scontare/ forfetare şi care precizează documentaţia care trebuie să însoţească cererea de scontare/forfetare a clientului pe baza căreia se aprecia bonitatea clientului.

În cazul convenţiilor de forfetare din 10 decembrie 1998, din 15 decembrie 1998, din 26 noiembrie 1998 şi din 17 decembrie 1998 scadenţa a fost prelungită prin referatul din 02 martie 1999 întocmit de D.O.V. (inculpatul I.C.) şi semnat numai de preşedintele Băncii, I.L.A., a fost prelungită scadenţa cu 90 de zile, încălcându-se circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA pe anul 1998 şi conform căreia pot fi amintite la plata unor rate scadente şi numai până la 60 de zile de la data scadenţei cu condiţia ca agenţii economici să nu înregistreze credite şi dobânzi restante. Sumele aferente celor 4 convenţii de forfetare au fost refuzate la plata de banca corespondenţa externă, exporturile fiind neîncasate.

Totodată, convenţiile de forfetare din 18 februarie 1998, din 02 martie 1999, din 22 martie 1999 şi din 25 martie 1999 au fost semnate de inculpatul J.A.J. în calitate de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL în condiţiile în care acesta nu mai era administratorul şi nici asociatul acesteia din 17 februarie 1999 - director general şi asociat unic fiind C.M., iar sediul firmei se schimbase la aceeaşi dată.

Toate cele 14 convenţii de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL au fost analizate şi avizate de inculpaţii N.I. şi I.C. iar M.O. a participat doar la analizarea şi avizarea a 8 convenţii de forfetare din cele 14, conform funcţiei şi atribuţiilor fiecăruia.

Pentru nici una din cele 14 convenţii nu s-a întocmit un proces verbal în care să se consemneze deciziile luate de cei trei inculpaţi, după ce au analizat, conform normelor, titlurile de credit, contractul comercial, riscul tranzacţiei, a băncii externe, a importatorului, conform cap. IV din Normele de lucru privind operaţiunile de scontare forfetare.

Cu privire la operaţiunea de scontare a unei cambii trasă de SC L.G.C. SRL (asociat inculpatul J.A.J.) asupra firmei N.M.T.C. Limited Grecia, emisă la 22 martie 1999 în sumă de 45.000 dolari SUA, cu scadenţa la 20 iunie 1999, convenţia nu a fost semnată de Direcţia Juridică, iar din documentele existente la dosarul operaţiunii nu rezultă nici o informaţie referitoare la bonitatea clientului, conturile deţinute la alte bănci, ultima balanţă de verificare, încălcându-se dispoziţiile din capitolul II al Normelor menţionate mai sus.

Garanţia existentă în portofoliul băncii este un bilet la ordin, neavalizat, emis de SC L.G.C. SRL în favoarea SC B.A. SA, bilet ce nu poate fi tras deoarece nu există disponibilităţi în contul agentului economic, iar conform raportului B.N.R. SC L.G.C. SRL figurează pe lista debitorilor predaţi la A.V.A.B. de către SC B. SA la 06 iulie 1999 cu suma de 41,5 miliarde lei.

Nici în acest caz cei trei inculpaţi nu au întocmit procesul-verbal în care să se consemneze deciziile luate conform cap. IV din Norme.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti nu este în contradicţie cu cele constatate prin procesul verbal întocmit la data de 30 iulie 1999 de B.N.R. - D.G.C.l, cu ocazia controlului efectuat la SC B.A. SA şi nici cu expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, acestea se completează şi, în final, concluzionează că inculpaţii şi-au încălcat atribuţii de serviciu decurgând din Normele de lucru.

Astfel, raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti reţine că, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că, în efectuarea operaţiunilor de forfetare a celor 14 creanţe ale SC G.T.S.T.C. SRL, s-au produs o serie de nereguli care au condus la prejudicierea SC B.A. SA (în continuare numită B.A.S.A.) cu suma de 2.479.335,60 dolari, cum urmează :

1. Acceptarea de către SC B.A. SA S.A., a solicitării privind forfetarea unor creanţe la export ale SC G.T.S.T.C. SRL, în condiţiile în care aceasta nu a depus odată cu cererea de forfetare şi documentele necesare efectuării unor analize şi întocmirea Notei de apreciere.

S-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8 Etapa I "Solicitarea operaţiunii de forfetare", unde se prevede:

"Cererea de forfetare va fi însoţită de ultimul bilanţ contabil al clientului, ultima balanţă de verificare, o copie a contractului comercial, factura comercială, D.I.V., D.E.V., certificate de origine, fitosanitare."

2. Întocmirea "Notei de apreciere" fără a fi completată cu datele necesare şi obligatorii conform formularului, mai mult la pct. 16 "alte angajamente" se face menţiunea în mod expres "nu cunoaştem".

Din modul de întocmire a Notei de apreciere se poate opina că, SC B.A. SA -S.M.B. nu a avut la dispoziţie toate documentele referitoare la activitatea economico-fînanciara a SC G.T.S.T.C. SRL pentru a putea întocmi în mod corect o Nota de Apreciere (vezi Notele de Apreciere de la Convenţiile de Forfetare).

Astfel s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" cap. lll pct. 8 Etapa II "Elaborarea Notei de Apreciere la nivel de sucursala judeţeană i coordonatoare".

3. Întocmirea "Raportului de evaluare" în baza Cererii de Forfetare şi a Notei de Apreciere în condiţiile în care cele două documente au fost incomplete şi neconcludente şi din care se poate vedea cu uşurinţa că nu există datele necesare unei analize economico-financiare asupra clientului SC G.T.S.T.C. SRL.

De asemenea, în Raportul de Evaluare nu se face nicio precizare privind oportunitatea tranzacţiei (vezi Rapoartele de Evaluare de la C.F.).

Astfel s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" cap. lll pct. 8 Etapa III "Elaborarea Raportului de Evaluare la nivelul S.S.F.", care prevede în mod expres "în vederea analizării oportunităţii tranzacţiei de forfetare şi în baza documentaţiei depuse de clientul B.A.S.A., a Cererii de Forfetare şi a Notei de Apreciere la nivelul S.S.F. se va întocmi Raportul de evaluare".

4. Nu s-a efectuat la nicio Convenţie de Forfetare "Analiza documentaţiei" şi elaborarea proiectului Convenţiei de Forfetare la nivelul S.S.F.

În acest mod s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8 Etapa IV "Analiza documentaţiei şi elaborarea proiectului Convenţiei de Forfetare la nivelul S.S.F.", care prevede: "Pentru fiecare tranzacţie de forfetare în parte se va întocmi un dosar. După înregistrare, tranzacţia respectiva urmează să fie analizată de un colectiv format din: economiştii care au întocmit documentaţia, şeful Serv. Scontare-Forfetare, directorii adjuncţi şi directorul D.O.V.

Se vor analiza titlurile de credit, contractul comercial, riscurile pe care implica tranzacţia respectiva, etc."

"În urma analizării tranzacţiei se va întocmi un proces verbal în care se vor consemna deciziile favorabile sau nefavorabile ale tranzacţiei respective, luate în cadrul colectivului menţionat mai sus."

"În cazul în care tranzacţia respectivă, este apreciată în mod favorabil la nivelul S.S.F. se va elabora proiectul Convenţiei de Forfetare."

"În cazul în care tranzacţia de forfetare respectiva, nu este apreciată în mod favorabil, întreaga documentaţie va fî restituită, etc."

În concluzie s-a opinat că, în condiţiile în care s-ar fi respectat prevederile acestei etape, prevederi decisive în luarea unei hotărâri privind încheierea unei Convenţii,nu s-ar fî ajuns în situaţia persoanele abilitate să aprobe forfe tarea unor creanţe, fără a avea certitudinea ca acestea voi recuperate de B.A.S.A.

5. Încheierea unor Convenţii de Forfetare fără avizul Direcţiei Juridice, cerut "Normele de lucru privind operaţiunile de scontare - forfetare", în sensul verificării clauzei Convenţiilor conform modelului aprobat, a încadrării sumelor şi comisioanelor în nivelele aprobate şi a competenţei de aprobare a operaţiunii la nivelul directorului D.O.V.

6. Forfetarea unor creanţe înainte de efectuarea efectiva a exportului şi întocmirea documentelor necesare (Convenţia de Forfetare din 26 ianuarie 1999).

Convenţia de Forfetare şi creditarea contului clientului s-a făcut în data de 26 ianuarie 1999 în condiţiile în care vămuirea mărfii s-a făcut cu Declaraţia Vamală din 02 martie 1999.

În aceste condiţii au fost încălcate prevederile "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8.

7. Forfetarea unor creanţe fără a exista Declaraţia Vamala de Export şi fără ca Dispoziţia de încasare Valutara să fie avizată de organul vamal (Convenţia de Forfetare din 11 februarie 1999, din 18 februarie 1999, din 02 martie 1999, din 23 martie 1999, din 25 martie 1999).

Prin întocmirea documentaţiei, semnarea Convenţiei de Forfetare şi creditarea contului clientului cu sumele forfetate, s-au încălcat prevederile "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" cap. III pct. 8 .

8. Alimentare contului SC G.T.S.T.C. SRL cu suma de 65.000dolari (28 septembrie 1998), înainte de încheierea Convenţiei de Forfetare (din 29 septembrie 1998).

9. Efectuarea operaţiunii de forfetare a incasso-urilor de export în valoare de 65.000dolari și în valoare de 36.600dolari de către B.A.S.A. fără ca aceasta să aibă dreptul legal de a efectua asemenea operaţiuni.

La data efectuării celor doua operaţiuni "Normele de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" ale SC B.A. SA nu prevedeau efectuarea operaţiunilor de scontare-forfetare pentru incasso-urile de export.

S-au încălcat astfel, prevederile pct. 7 din cap. II al "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" ale SC B.A. SA, care menţionează:

"Creanţele pe care Banca le poate accepta în cadrul unei operaţiuni de forfetare, sunt următoarele:

- Bilet la Ordin Cambii

- Documente în cadrul acreditivelor irevocabile confirmate cu plata la termen".

Acest tip de operaţiuni, respectiv forfetarea incasso-urilor de export a fost aprobat ulterior prin Hotărârea Comitetului de Coordonare a Restructurării din 12 noiembrie 1998, deci - după încheierea Convenţiilor din 29 septembrie 1998 şi din 04 noiembrie 1998 si creditarea agentului economic cu sumele provenite din forfetare.

10. Încheierea Convenţiilor de forfetare în condiţiile în care banca înregistra fonduri proprii negative (vezi C.F. din 29 septembrie 1998, din 04 noiembrie 1998, din 17 noiembrie 1998 și din 26 noiembrie 1998).

Prin acesta s-au încălcat prevederile pct. 1.6 din "Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a B.A.S.A. în anul 1998" aprobata de Comitetul de Coordonare a Restructurării care menţionează: "Nu se va admite depăşirea creditelor pentru un singur debitor de peste 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a B.A.S.A."

Nu exista aprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurării, acestea fiind aprobate doar la nivelul D.O.V.

S-au încălcat, de asemenea, prevederile Circularei din 1995 şi Normelor nr. 5/1992 privind împrumuturile mari acordate clienţilor.

11. Prelungirea scadentei cu încă 90 zile a celor patru Convenţii de Forfetare în baza Referatului din 02 martie 1999 întocmit de D.O.V. şi aprobat numai de preşedintele SC B.A. SA.

Prin aceasta s-au încălcat prevederile pct. 7 şi 7.1. din "Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a B.A.S.A. în 1998" care prevăd: "în situaţii excepţionale, sucursalele judeţene pot solicita departamentelor de creditare să analizeze şi să propună Conducerii executive aprobarea amânării la plata a unor rate scadente, . Aprobarea de amânare poate fi până la 60 zile de la data scadenţei, cu condiţia ca agenţii economici respectivi sa nu înregistreze credite şi dobânzi restante în momentul solicitării, amânări la rambursare şi să aibă posibilităţi certe pentru achitarea ratelor la noua scadentă".

Or, sumele aferente celor patru Convenţii de Forfetare figurează ca fiind refuzate la plată de banca corespondenta externă, iar exporturile sunt neîncasate.

Pentru deficientele mai sus amintite şi nerespectarea actelor normative de scontare-forfetare care au condus la prejudicierea SC B.A. SA cu suma de 2.479.335,60 dolari, se fac răspunzătoare persoanele care au întocmit, semnat si aprobat documentele care au stat la baza încheierii Convenţiilor de Forfetare, precum şi cei care au angajat banca ca reprezentanţi ai acesteia în Convenţii (directorul Direcţiei Valutare şi şeful S.S.F.), respectiv C.I. şi I.N., în baza căreia s-a creditat contul SC G.T.S.T.C. SRL cu suma amintită.

Cu privire la SC L.G.C. SRL prin raportul de expertiză contabilă s-a reţinut că:

1. Acceptarea de către SC B.A. SA, a solicitării privind scontarea Cambiei trasa de SC L.G.C. SRL in valoare de 45.000 dolari, fără a se întocmi documentaţia de scontare in mod corespunzător şi fără a avea la baza documente din care să rezulte informaţii referitoare la bonitatea clientului, conturi deţinute la alte banei, alte credite angajate, ultimul bilanţ contabil şi ultima balanţă de verificare, etc.

Prin aceasta s-au încălcat prevederile pct. 12.1 şi 12.2 din "Circulara din 19 martie 1999 privind politica de creditare a SC B.A. SA pe 1999".

De asemenea s-au încălcat prevederile pct. 4, cap. II din "Normele de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" ale B.A.S.A,

2. Întocmirea documentelor, aprobarea scontării (22 martie 1999) înainte de deschiderea contului şi de a fi client al băncii a SC L.G.C. SRL (23 martie 1999).

3. Semnarea Convenţiei de scontare din 23 martie 1999 fără viza Direcţiei Juridice.

Astfel s-au încălcat prevederile Etapei V și VI din cap. II ale "Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare-forfetare" ale B.A.S.A.

4. Scontarea Cambiei SC L.G.C. SRL fără obţinerea unor garanţii asigurătorii.

S-au încălcat prevederile art. 3.1.2 din "Circulara din 17 februarie 1998" a SC B.A. SA.

La finalul expertizei contabile, s-a efectuat o Notă, din care a rezultat următoarele:

Până la data de 9 decembrie 1999, conform adresei B.A.S.A. din 9 decembrie 1999, din suma de 45.000 dolari banca a încasat suma de 23.330,72 dolari, rămânând astfel de recuperat suma de 21.669,28 dolari.

De prejudicierea B.A.S.A cu suma de 21.669,28 dolari, provenită din scontarea Cambiei SC L.G.C. SRL în valoare de 45.000 dolari, se fac răspunzătoare persoanele care au întocmit, semnat şi aprobat documentele care au stat la baza încheierii C.S.F., precum şi persoanele care au semnat şi aprobat C.S.F., respectiv director C.I. şi şef serviciu I.N.

De remarcat este că toate operaţiunile de scontare (cerere, întocmire Convenţie de Scontare-Forfetare, aprobare şi semnare, comunicare către direcţiile de specialitate, creditarea contului clienţilor), s-au efectuat într-o zi, maxim două zile.

Astfel, Curtea reţine că cele 14 convenţii de scontare forfetare dintre SC G.C. SRL şi SC B.A. SA şi o convenţie de scontare forfetare dintre SC L.G.C. SRL şi SC B.A. SA au fost încheiate fără ca la dosarul acestora să existe documentele contabile cu privire la situaţia patrimonială a celor două societăţi, pentru a se putea calcula încadrarea într-o clasă de risc, a indicatorilor de bonitate, că notele de apreciere întocmite şi rapoartele de evaluare semnate de cei trei inculpaţi în baza cărora s-au încheiat convenţiile, nu cuprind nici o informaţie cu privire la situaţia patrimonială a celor două societăţi, iar la unele din dosare lipseşte documentaţia care să ateste livrarea mărfii, ori pentru o parte din convenţiile încheiate. De asemenea, Curtea reţine că încheierea convenţiilor de scontare forfetare dintre SC B.A. SA şi cele două societăţi, a avut loc cu încălcarea Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare/forfetare de către cei trei inculpaţi I.C., N.I. şi M.O.R.

Sub aspectul vinovăţiei Curtea reţine că inculpatul I.C. a săvârşit fapta cu intenţie întrucât prin modul în care a acţionat, anterior descris, a urmărit crearea unui prejudiciu băncii semnând convenţiile de scontare forfetare în lipsa oricăror documente care să însoţească cererea clientului băncii. Totodată, inculpatul I.C. a încălcat prevederile pct. 16 din Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depăşirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a SC B.A. SA, aprobare inexistentă în cazul acestor convenţii.

În mod just, a apreciat tribunalul că „acţiunile ilicite" reţinute prin actul de sesizare plasează conduita acestuia în planul unui „exerciţiu abuziv" decât a „neglijenţei" şi în consecinţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I.C. din infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Totodată, în mod corect instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul I.C. din infracţiunea prev.de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, Banca nu face parte din categoria persoanelor juridice de interes public, fiind o persoană juridică de drept privat, iar activitatea inculpatului ar fi putut vătăma interesele legitime ale acţionarilor acesteia, ceea ce face să fîe în discuţie realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, Curtea reţine că fapta inculpatului I.C. constând în aceea că, în calitate de director al D.O.V. din cadrul SC B.A. SA SA, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în sensul ca a semnat 15 convenţii de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL si SC L.C. SRL, fără existenta documentaţiei aferente complete si a urgentat încheierea acestor convenţii, cu creditarea contului clientului, cererea clientului fiind ulterioară semnării convenţiei, producând un prejudiciu băncii în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei Curtea a ţinut seama de toate criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile din partea generală a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise şi de contribuţia sa efectivă, de cauzele de agravare a pedepsei sau de atenuare, de urmările produse dar de datele care circumstantiază persoana inculpatului, sub acest aspect s-a reţinut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că a aplicat pedeapsa minimă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executarea pedepsei principale.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.I. şi M.O.R. probele atestă că au acţionat din culpă iar infracţiunile din culpă nu sunt susceptibile de a fi săvârşite în formă continuată. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a înlăturat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. din încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina acestor inculpaţi.

În consecinţa, faptele inculpaţii N.I. şi M.O.R. care în calitate de şef al S.S.F. şi respectiv de consilier bancar în cadrul acestui serviciu, şi-au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacţiilor, fără documentaţia solicitată de normele SC B.A. SA, admiţând încheierea tranzacţiilor de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL, pe baza unei documentaţii incomplete, producând o pagubă SC B.A. SA în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA (inculpatul N.I.) şi 927.100 dolari SUA (inculpata M.O.R.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, care demonstrează fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatei M.O.R. Curtea apreciază că apelul formulat de aceasta prin care solicita schimbarea temeiului achitării este neîntemeiat.

Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, inculpata M.O.R. a participat la încheierea doar a 8 rapoarte de evaluare corespunzătoare unui număr de 8 convenţii, dintre care 3 au fost încasate integral. Prejudiciul aferent celor 5 rapoarte pe care ea le~a întocmit fără a avea documentaţia necesară este în cuantum de 927.100 dolari SUA

Apărările inculpaţilor I.C., N.I. şi M.O.R. potrivit cărora nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor deoarece nu a existat fisa postului pentru fiecare din ei, prin care sa se stabilească atribuţiile de serviciu iar dosarele incomplete au fost trimise de la sucursala sunt neîntemeiate fiind înlăturate deoarece procedura de încheiere a convenţiilor de scontare forfetare a fost stabilită de bancă prin Normele de lucru privind operaţiunile de scontare forfetare aprobate în şedinţa conducerii executive din data de 6 iulie 1998, unul dintre semnatarii acesteia fiind chiar inculpatul N.I. Conform acestor norme, este adevărat că cererea de scontare forfetare împreuna cu actele (ultimul bilanţ contabil, ultima balanţa de verificare, etc.) se depune la sucursala băncii unde clientul are deschis contul, dar întocmirea celorlalte documente, respectiv nota de apreciere, raportul de evaluare, procesul verbal cu privire la deciziile luate, reveneau celor trei inculpaţi şi se realiza tocmai pe baza actelor anterior menţionate care în cauză nu au existat. Chiar normele de lucru prevedeau că în cazul în care tranzacţia nu este apreciată favorabilă, întreaga documentaţie primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreună cu scrisoare explicativă a motivelor respingerii. Prin urmare, chiar dacă prin expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti s~a stabilit că şi funcţionarii de la sucursală şi cei de la direcţia juridică au încălcat la rândul lor anumite dispoziţii din normele de lucru aceasta nu îi absolvă pe inculpaţi de vinovăţie.

În ceea ce îi priveşte pe cei trei funcţionari bancari inculpaţi în cauză, tribunalul a reţinut, sub un prim aspect, ca deşi în activităţile derulate de ei în exercitarea atribuţiilor de serviciu se regăsesc unele elemente ale laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina lor, prejudiciul produs părţii civile nu este rezultatul acestora.

Aşa fiind, tribunalul a conchis că inculpaţii I., M. şi N. nu puteau evita rezultatul produs decât dacă respingeau orice tip de cerere de scontare/forfetare, independent de bonitatea clientului. Or, neîndeplinirea unei obligaţii comerciale nu poate fi anticipată, banca finanţatoare preluând, prin definiţie, riscul de neplată al exportului. Prin urmare, rămân lipsite de semnificaţie atât bonitatea clientului, cât şi orice documente ori rapoarte ce ar fi însoţit cererile vizând operaţiunile efectuate, câtă vreme banca nu a avut nicio garanţie pentru cazul neexecutării obligaţiilor.

În dezacord cu instanţa de fond, Curtea reţine că prejudiciul produs părţii civile este rezultatul activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi. Aceştia aveau obligaţii stabilite prin Normele de lucru pe care nu le-au respectat. Astfel, dacă ar fi acţionat conform procedurii de lucru instituite prin Norme, constatând că cererile formulate de clientul băncii nu erau însoţite de documentaţia necesară acestea trebuiau restituite. Existenţa documentaţiei care trebuia să facă dovada bonităţii clientului dar şi a dovezilor privind exportul produselor erau esenţiale pentru eliminarea riscului de încheiere a unor convenţii care s-au dovedit păgubitoare. Dispoziţia patrimonială păgubitoare a putut fi luată ca urmare a neîndeplinirii de către inculpaţi a atribuţiilor de serviciu. în fapt, prin activitatea lor infracţională contul clientului băncii a fost creditat cu suma de 2.501.004,88 dolari SUA fără că acesta să depună nici un act din care să rezulte că bonitatea firmelor sale.

Referitor tot la activitatea celor trei inculpaţi funcţionari ai băncii, instanţa de fond a mai reţinut că pe parcursul operaţiunilor comerciale şi financiare s-au mai comis o serie de erori care nu sunt imputabile acestora în sensul ca nici funcţionarii de la Sucursala municipiului Bucureşti a SC B.A. SA şi Direcţia Juridică nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.

În ceea ce priveşte Sucursala municipiului Bucureşti a SC B.A. SA şi Direcţia Juridică s-a reţinut, prin expertiza contabilă efectuată în faza cercetării judecătoreşti, că nu şi-au îndeplinit propriile obligaţii rezultând din Normele de lucru.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Curtea apreciază că existenţa unor erori ori omisiuni pe parcursul derulării operaţiunilor comerciale, ori împrejurarea că alte persoane angajate la aceeaşi bancă au contribuit la producerea prejudiciului nu îi exonerează pe inculpaţi de răspunderea pentru propriile fapte.

Nefondată a fost apreciată şi susţinerea potrivit căreia activităţile inculpaţilor nu îmbracă caracter penal deoarece încheierea unor convenţii de acest gen prezintă prin ele însele un risc bancar, întrucât existenţa acestui risc nu exclude răspunderea penală atunci când aprecierea cu privire la oportunitatea încheierii convenţiilor s-a făcut defectuos din culpa inculpaţilor în sensul încălcării normelor de lucru.

Împrejurarea că pentru niciunul din cei trei inculpaţi nu a existat la data comiterii faptelor o fişă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuţiilor şi a obligaţiilor ce le reveneau în cadrul Direcţiei şi nu era aprobat un Regulament de organizare şi funcţionare a SC B.A. SA nu înlătură răspunderea acestora ca angajaţi ai băncii care aveau obligaţia de a respecta procedura de lucru instituită prin Norme aprobate de conducerea băncii. Inculpaţii, angajaţi ai părţii civile, aveau obligaţia de a respecta dispoziţiile legale care reglementau domeniul în care îşi desfăşurau activitatea.

Astfel potrivit disp. art. 122 alin. (1) lit. c) termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, iar în conformitate cu art. 124 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

Prin urmare, termenul de prescripţie specială a început să curgă de la data săvârşirii infracţiunilor de neglijenţă în serviciu respectiv martie 1999, când a încetat activitatea infracţională, şi s-a împlinit în martie 2011.

Aşadar, Curtea a constatat că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii N.I. şi M.O.R., s-a prescris răspunderea penală urmând a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestora, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Cu privire la apelul Parchetului privind pe inculpatul J.A.J. şi la apelul formulat de acest inculpat.

Instanţa de fond a realizat o amplă analiză a probelor reţinute în susţinerea vinovăţiei inculpatului J.A.J., pe care Curtea şi-a însuşit-o, punctând unele chestiuni, pentru a răspunde criticilor formulate de Parchet şi inculpat în apel.

Astfel, printr-o temeinică şi obiectivă evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, instanţa de fond a apreciat că inculpatul J.A.J. a săvârşit, în formă continuată, fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi a reţinut, în mod just, vinovăţia acestuia.

Astfel, în mod just, s-a reţinut de către instanţa de fond, pe baza întregului material probator administrat, că în perioada ianuarie 1998 - iunie 1999, în calitate de administrator al SC G.T.S.T.C. SRL si SC L.G.C. SRL, inculpatul J.A.J. a indus în eroare pe reprezentanţii SC B.A. SA SA, cu prilejul încheierii şi executării a cinci convenţii de forfetare în cadrul operaţiunilor de export pe relaţia Egipt, şi a operaţiunii de scontare a unei sume de 45.000 dolari SUA trasa de SC L.G. SRL emisa la 22 martie 1999. De asemenea, acelaşi inculpat, după ce din data de 17 februarie 1999 a pierdut calitatea de administrator, a încheiat în continuare, în aceeaşi calitate, patru convenţii de forfetare.

Tribunalul a reţinut şi faptul că deşi semnarea biletului la ordin de către inculpatul J.A.J. după ce nu mai avea calitatea de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL (întrucât la data de 17 februarie 1999, prin contract de cesiune şi proces verbal predase părţile sociale şi toate drepturile sale lui C.M.) nu face că biletul la ordin să fie nul, validitatea operaţiunii în plan comercial, nu exclude ca acţiunea inculpatului să constituie un act material de inducere în eroare a SC B.A. SA prin prezentarea sa sub o calitate (de reprezentant al SC G.T.S.T.C. SRL) pe care nu o mai acea. Or, este exclus ca SC B.A. SA S.A. să fi încheiat operaţiunea juridică în condiţiile în care ar fi cunoscut realitatea.

Totodată, în mod întemeiat au fost înlăturate toate apărările pe care inculpatul şi le-a făcut în cursul procesului.

Concluzionând, activitatea infracţională a inculpatului a constat în inducerea şi menţinerea în eroare a reprezentanţilor SC B.A. SA cu prilejul încheierii unor convenţii comerciale cu scopul obţinerii unui folos material injust şi cu consecinţa producerii unei pagube în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA în patrimoniul SC B.A. SA.

Sub aspectul încadrării juridice, în mod corect, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului J.A.J. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că reţinerea alin. (1) a art. 215 C. pen. se impune în condiţiile în care, în acest text este reglementată infracţiunea cadru.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârşirea de către inculpatul J.A.J. a faptei descrise, Curtea reţine că, în drept, aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Motivele de apel ale Parchetului vizând pe inculpatul J.A.J. referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate acestuia, sub minimul de 3 ani şi 4 luni impus prin dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. dar şi netemeinicia pedepsei că urmare a reţinerii formale a circumstanţei atenuante judiciare au fost apreciate ca fiind întemeiate.

Prin urmare, Curtea a înlăturat circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă situată în limitele prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. şi anume de 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Pentru considerentele expuse, Curtea a apreciat că apelul formulat de inculpatul J.A.J. este neîntemeiat fiind respins.

În ceea ce priveşte latura civilă, Curtea constată că partea civilă R.B. s-a subrogat în drepturile SC B.A. SA întrucât a fuzionat cu aceasta la 23 mai 2002, a depus în primul ciclu procesual acte atât cu privire la calitatea de parte civilă, cât şi cu privire la exercitarea acţiunii civile, arătând că se constituie parte civilă cu suma de 3.431.584,23 dolari SUA din care 2.501.004,88 dolari SUA reprezintă valoarea creanţelor forfetare, respectiv scontate şi neîncasate la scadenţă şi 930.579,35 dolari SUA dobânzi penalizatoare, potrivit notei de calcul anexate, cu menţiune că va actualiza nivelul dobânzilor până la data soluţionării definitive a acţiunii penale.(fila 119 din Dosarul nr. 2537/2000 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală)

Dobânzile stabilite prin Nota de calcul depusă nu a oferit nici un algoritm de calcul pe baza căruia Curtea să poată verifica cum s-au stabilit din acest motiv Curtea a aplicat dobânda legală calculată de la data producerii pagubei şi până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părţii civile R.B.

Sumele totale neîncasate de SC B.A. SA în urma nefînalizării convenţiilor de forfetare a unor creanţe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 dolari SUA cu clientul SC G.T.S.T.C. SRL, derulate pe relaţia Egipt şi 21.669,28 dolari SUA, conform convenţiei de scontare nr. 551 din 23 martie 1999, diferenţă rămasă de încasat de la clientul SC L.G.C SRL.

Prin urmare, apreciind că dovedit prejudiciu în sumă de 2.501.004,88 dolari SUA, Curtea a obligat pe inculpaţi, în solidar la plata acestuia, ţinând seama că inculpaţii I.C., N. şi I. şi J.A.J. au avut contribuţie la întreaga activitate infracţională care a condus la producerea prejudiciului de 2.501.004,88 dolari SUA iar inculpata M.O.R. a avut o participaţie mai redusă paguba la a cărei producere a contribuit fiind de 927.100 dolari SUA

Inculpatul J.A.J.. a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL şi SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J. C.G. SRL.

Pentru considerentele mai sus arătate Curtea, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 16128/3/2005.

Desfiinţează în parte sentinţa şi rejudecând: 1. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul J.A.J. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art. 246 rap. la art. 2483 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul I.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executarea pedepsei principale.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. c) rap la art. 124 C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului N.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. c) rap la art. 124 C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei M.O.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., obligă în solidar pe inculpaţii I.C., N.I. şi J.A.J., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL şi SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J. C.G. SRL, la plata sumei de 1.573.904,88 dolari SUA, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii pagubei şi până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părţii civile R.B.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., obligă în solidar pe inculpaţii M.O.R., I.C., N.I. şi J.A.J., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL şi SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J. C.G. SRL, la plata sumei de 927.100 dolari SUA, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data producerii pagubei şi până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părţii civile R.B.

Menţine măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa din 7 ianuarie 2000 asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea inculpatului N.I. şi prin ordonanţa din 7 februarie 2000 asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 6, proprietatea inculpatei M.O.R. (filele 195 şi 203 din dosarul de urmărire penală, vol. I)

În baza art. 191 alin. (2) şi 3 C. proc. pen., obligă pe inculpatul J.A.J. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL şi SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J. C.G. SRL, la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., obligă pe inculpaţii I.C., N.I. şi M.O.R. la plata sumei de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii J.A.J. şi M.O.R.

Respinge, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul I.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe flecare dintre inculpaţii I.C., J.A.J. şi M.O.R., la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei Decizii nr. 328/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, în termen legal s-au exercitat recursuri de către toţi inculpaţii, respectiv I.C., J.A.J., M.O.R. şi N.I.

Inculpatul I.C. a solicitat prin motivele de recurs:

- prin Decizia penală nr. 328/A din 3 noiembrie 2011 Curtea de Apel, în rejudecare, i-a respins apelul ca tardiv în condiţiile în care instanţa de recurs a casat cauza şi a trimis-o aceleiaşi instanţe de apel în vederea rejudecării apelurilor formulate, inclusiv al său, astfel i s-a înrăutăţit situaţia în propria cale de atac;

- se solicită rejudecarea pricinii întrucât pe parcursul judecării cauzei s-a solicitat administrarea de probe, în primul rând traducerea mijloacelor de probă redactate în altă limbă de cât româna, însă instanţele de judecată nu s-au pronunţat asupra acestor cereri. S-a mai solicitat şi un supliment de expertiză, restituirea dosarului la urmărire penală pentru refacerea urmăririi; precum şi nepronunţarea instanţei asupra unor cereri de schimbare de încadrare juridică, încetarea procesului penal pentru considerente ce ţin de depăşirea termenului rezonabil de judecare a cauzei, excepţia inadmisibilităţii apelului procurorului, cereri care erau de natură să garanteze drepturile sale;

- pe fondul pricinii, se solicită desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.; sau menţinerea acelei hotărâri pronunţate pe parcursul instrumentării cauzei prin care a fost achitat;

- în subsidiar, să se constate incidenţa cazului de intervenire a prescripţiei răspunderii penale, în luna martie 2011, prev.de art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Motivându-şi oral şi în scris recursul, inculpatul mai a arătat, pe fond, în esenţă, că: actele materiale reţinute în sarcina sa reprezintă acte de comerţ, de decizie de afaceri, ce nu intră sub incidenţa legii penale; schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţă este greşită; nu au fost luate în considerare apărările sale, o serie de acte materiale fiind realizate de un alt funcţionar bancar; latura subiectivă a faptelor nici nu ar fi trebuit să constituie obiect de analiză, în condiţiile în care activitatea desfăşurată nu constituie element material al vreunei infracţiuni. Alături de aceste critici, precum şi multele detalii auxiliare, inculpatul în mod expres, sub îndrumarea apărătorului său ales şi cu învederări de cadru legal ce i-au fost citite de către instanţă, în recurs, menţionează că doreşte să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., sens în care i s-a luat declaraţie.

Evident că într-un astfel de context, instanţa de judecată a recursului este obligată în a face aplicarea, cu prioritate a acestor dispoziţii legale favorabile inculpatului.

Potrivit normelor incidente - judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei - „până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală".

În cauza de faţă a mai fost abordată instituţia desprinsă din art. 320¹ C. proc. pen., instanţele investite interpretând şi aplicând legea în acord deplin cu normele juridice atunci în vigoare, însă se remarcă aspectul că ulterior emiterii deciziei atacate, respectiv în decembrie 2011, a fost adoptată O.U. nr. 121/2011 prin care s-a stipulat posibilitatea prevalării de acest text vizând recunoaşterea vinovăţiei pentru situaţiile tranzitorii, la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a respectivei ordonanţe.

Inculpatul recurent de faţă s-a conformat acestui cadru, fiind de făcut astfel aplicarea textului adus în discuţie.

Prealabil însă sunt de făcut anumite precizări raportat la recursul acestui inculpat, I.C.

Astfel, într-un prim ciclu procesual, este real că inculpatul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub învinuirile ce iau fost aduse, au fost formulate apeluri în cauză atât de către procuror cât şi de către inculpaţi, toate fiind abordate pe fond, pentru ca, împotriva deciziei respective să se declare recurs de către Parchet.

Esenţial de învederat este însă că procurorul şi-a întemeiat recursul respectiv inclusiv pe cazul de casare de la pct. 17¹ privitor la tardivitatea apelului, cel al inculpatului I.C., astfel că instanţa de apel, în rejudecare, era deplin îndreptăţită în a aborda aceste aspecte juridice.

În continuare, chestiunile de tardivitate evidenţiate în cuprinsul Deciziei nr. 328/A/2011, atacate prin prezentul recurs, au fost tratate de către instanţa de apel în acord cu normele juridice incidente, tardivitatea fiind corect evidenţiată.

Astfel, din actele dosarului şi din practicaua sentinţei penale nr. 469/F din 11 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rezultă că inculpatul I.C. a fost prezent la dezbateri aşa încât termenul de 10 zile a început să curgă de la pronunţare, respectiv de la 11 aprilie 2008, ultima zi de declarare a apelului fiind la data de 22 aprilie 2008. Data de expediere a recursului inculpatului, astfel cum rezultă de pe ştampila poştei aplicată pe plicul în care a fost trimisă declaraţia de recurs, este 08 septembrie 2008 (fila 51 din Dosarul nr. 2429/2005).

Cu toate acestea, inculpatul I.C. are cadrul legal necesar ce face abordabil recursul de faţă pe fondul său, în contextul în care, prin decizia pronunţată în apel a fost modificată substanţial situaţia sa, respectiv după pronunţarea unei soluţii de achitare s-a emis o hotărâre de condamnare de 5 ani pentru învinuirea adusă.

Evident că, teoretic, date fiind detaliile prezentate, în prezentul recurs al inculpatului nu se poate ajunge la pronunţarea unei hotărâri ce să fie mai favorabilă acestuia decât cea individualizată prin sentinţa pronunţată, respectiv cea de achitare potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

O astfel de prezumtivă soluţie nici nu este posibilă în cauză, în contextul solicitării şi incidenţei art. 320¹ C. proc. pen., ce face trimitere expresă la rezolvarea cauzelor de gen prin: „condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisori"; printr-o raportare şi la starea de fapt recunoscută de inculpat ce implică evidente conotaţii penale.

Aceste menţiuni, coroborate cu un cadru restrâns de analiză probatorie şi jurisdicţională impus de art. 320¹ C. proc., transferă în superfluu orice critică, dezbatere, detaliu, precum sunt cele ce au fost aduse în discuţie de către inculpatul recurent în susţinerea ultimei căi de atac ordinare ce i-a fost pusă la dispoziţie.

Aşadar, solicitările de rejudecare a pricinii întrucât pe parcursul judecării cauzei sa cerut administrarea de probe, însă instanţele de judecată nu s-au pronunţat asupra acestora, un supliment de expertiză, restituirea dosarului la urmărire penală pentru refacerea urmăririi, nepronunţarea instanţei asupra unor cereri de schimbare de încadrare juridică, încetarea procesului penal pentru considerente ce ţin de depăşirea termenului rezonabil de judecare a cauzei, neconformarea dispoziţiilor obligatorii ale instanţei de casare, nemotivarea hotărârii de condamnare, cereri care ar fi fost de aşa-zisă natură să garanteze drepturile sale, nu pot fi primite.

De altfel aceste solicitări, pentru care s-au şi primit de către instanţele ierarhic inferioare răspunsurile cuvenite, coroborate cu o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, constatată de către instanţa de recurs că nu are legătură cu cauza, sau, cu o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie Europene pentru a emite o hotărâre preliminară, fără respectarea însă a unor cerinţe minimale vizând respectarea obiectului unei astfel de solicitări, toate subsumate unei doleanţe de suspendare a prezentei cauzei penale, nu vin decât să enunţe disperarea situaţională în care se găseşte inculpatul şi eventualul mobil de împlinire a termenului de prescripţie.

Privitor la acest ultim aspect, al prescrierii răspunderii penale, este de subliniat că în cauză nu avem de a face cu „principiul constituţional al egalităţii în faţa legii ce impune acelaşi tratament juridic", recurentul în acest sens raportându-se la încadrarea juridică dată faptelor altor funcţionari trimişi în judecată, în condiţiile în care învinuirile acestora sunt aparte, cu atragerea unor termene de prescripţie mai scurte, iar faţă de I.C. funcţionează alte termene ce nu sunt împlinite - art. 122 lit. b) rap. la art. 124 C. pen.

În acelaşi cadru se află şi solicitările pe fondul pricinii, de achitare a sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sau menţinerea acelei hotărâri pronunţate pe parcursul instrumentării cauzei prin care a fost achitat.

Privitor la aspectele de vinovăţie incidente pentru fiecare dintre inculpaţii cauzei, instanţa de recurs îşi va etala expunerea în paginile următoare.

În alt plan, prin recursul declarat, inculpata M.O.R. a criticat soluţia sub aspectul temeiului juridic de necondamnare incident. A susţinut că aplicabile în cauză sunt prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece nu există vreo îndeplinire defectuoasă ori o neîndeplinire a vreunei obligaţii de serviciu.

Inculpata a arătat în esenţă că:

- În perioada septembrie 1998-aprilie 1999 ea nu avea întocmită o fişă a postului şi nici nu era aprobat un Regulament de organizare şi funcţionare a SC B.A. SA;

- Rapoartele de evaluare pe care le-a întocmit aveau la bază documentaţia primită de la nivelul Sucursalei municipiului Bucureşti a băncii şi erau vizate, aprobate şi semnate de mai mulţi factori de decizie din cadrul D.O.V., iar ulterior validate de Direcţia Juridică.

Recurentul N.I. a arătat că în mod greşit a fost avut în vedere doar raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale, la dosar nu s-a depus vreo fişă a postului semnată de inculpat, aşa încât instanţa de apel a procedat în mod greşit la soluţionarea pricinii penale.

Inculpatul J.A.J. prin motivele scrise de recurs, acesta neprezentându-se în instanţă, a criticat hotărârea instanţei de fond şi de apel sub aspectul greşitei sale condamnări solicitând achitarea.

În prealabil s~a invocat cazul de casare de la pct. 21, în sensul că deşi instanţele ştiau că este cetăţean libanez acesta nu a fost citat niciodată la adresa comunicată din străinătate.

În funcţie de aspectele juridice invocate, instanţa de recurs este nevoită în a examina prioritar cazul de casare de la pct. 21 al art. 385⁹ C. proc. pen., vizând nelegala citare a inculpatului J.A.J.

Problema juridică a necitării legale priveşte exclusiv judecata din apel, în condiţiile în care, pe fond, inculpatul a avut termen în cunoştinţă fiind asistat de apărător ales pe întreg parcursul derulării judecăţii.

Raportat la judecata din apel, în ultima sa desfăşurare, deşi citarea, în genere, a persoanelor chemate în judecată s-a transformat prin Legea nr. 202/2010 într-o procedură laxă, aceasta nu a fost respectată riguros în cauză, în condiţiile în care faţă de inculpatul J.A.J., asistat de apărător desemnat din oficiu, instanţa a forţat mersul dosarului stabilind că: „inculpatul nu locuieşte la adresele cunoscute din străinătate, astfel cum rezultă din recomandatele aflate la filele 13 şi 15", fiind de citat la uşa instanţei (încheierea din 12 octombrie 2011, fila 54).

Recurentul infirmă această împrejurare învederând că avea domiciliul la adresa de unde s-au făcut demersurile de citare, Beirut, aspect ce se coroborează cu actele aflate la dosarul instanţei de apel, din care nu rezultă că „citaţia nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice motiv" (aspecte ce ar fi permis afişarea citaţiei la sediul instanţei). Concret, în cauză nu avem de a face decât cu demersurile de citare prin scrisoare recomandată a inculpatului, nu şi avizul de primire a scrisorii, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia.

în aceste condiţii, cazul de casare invocat în acest sens apare ca fiind incident, atrage o soluţie de casare a deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare, fiind de prisos în acest grad de jurisdicţie al recursului în a mai fi dezvoltate celelalte apărări susţinute.

Evident că, în contextul în care inculpatul recurent J.A.J., prin intermediul apărătorului său ales, a confirmat adresa din Beirut, va fi de citat doar de la acest domiciliu, în rejudecarea apelului, prezenţa unui avocat desemnat va fi suplinitoare, iar o documentaţie ce atestă orice motiv de imposibilitate de înmânare a citaţiei va conferi cadru legal de afişare.

Examinând sentinţa penală apelată cât şi Decizia nr. 328/2011, prin prisma criticilor de fond formulate, cu notele de particularitate menţionate pentru inculpaţii I.C. şi J.A.J., cât şi din oficiu, sub aspectele ce pot fi abordate astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁶ C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În perioada septembrie 1998 - mai 1999 SC B.A. SA a procedat la achiziţionarea în regim de scontare şi forfetare a unor incasso-uri documentare aferente exporturilor efectuate de SC G.T.S.T.C. SRL Bucureşti şi SC L.G.C. SRL Bucureşti în Maroc, Grecia şi Egipt, ce nu au putut fi însă valorificate la scadenta, deoarece importatorul nu s-a prezentat la banca însărcinată cu colectarea contravalorii creanţelor în cauza. SC G.T.S.T.C. SRL Bucureşti a fost înfiinţată prin sentinţa civilă nr. 13087 din 21 iulie 1994 a Tribunalului Bucureşti, fiind înregistrata la O.R.C. din 1994 şi având ca principal obiect de activitate efectuarea de operaţiuni de import-export cu produse agroalimentare (în prezent fiind dizolvată de drept). Inculpatul J.A.J. a devenit asociat unic şi administrator al SC G.T.S.T.C. SRL la data de 22 septembrie 1998 prin preluarea părţilor sociale de la Juraidini Issa. La data de 17 februarie 1999 inculpatul a cedat părţile sociale numitului C.M. pierzându-şi calitatea de administrator al societăţii. Pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plaţi aferente activităţii comerciale SC G.T.S.T.C. SRL a deschis conturi în lei si în valuta la data de 28 septembrie 1998 la SC B.A. SA (actualmente R.B. SA) Sucursala Municipiului Bucureşti.

SC L.G.C. SRL a fost înfiinţata în anul 1994 si înregistrata la O.R.C. din 1994 având ca asociat unic pe Said Shenade Baarilimi si ca principal obiect de activitate efectuarea de operaţiuni de import export cu produse alimentare si nealimentare. Prin actul adiţional, înregistrat la O.R.C. din 08 noiembrie 1994, J.A.J. a fost numit director general şi administrator cu puteri depline al societăţii. Societatea a fost atrasă în portofoliul de clienţi al SC B.A. SA în data de 23 martie 1999, dată la care a deschis cont în valuta la Sucursala Municipiului Bucureşti.

Atribuţiile de serviciu ale celor trei inculpaţi decurgeau din Normele de lucru ale S.S.F. (fila 8 vol. II și vol. IV din dosarul de urmărire penală).

Potrivit acestor Norme de lucru ale S.S.F. etapele derulării operaţiunilor de scontare forfetare erau:

- Certificatul de origine eliberat de C.C.I. a României, certificate sâni tar-veterinare, fito- sanitare, de radioactivitate, poliţe de asigurare, copia scrisorii de garanţie bancara, în cazurile în care titlurile de credit sunt garantate printr-o scrisoare de garanţie bancara;

După întocmirea lucrărilor, dosarul privind tranzacţia urma să fie înregistrat într-un registru special, tranzacţia urmând a fi analizată de un colectiv format din economistul care a întocmit documentaţia, şeful S.S.F., directorii adjuncţi si directorul D.O.V. care astfel examinau toate documentele, riscurile pe care le implica tranzacţia respectivă, analiza produselor exportate, a băncii externe. în urma analizării tranzacţiei se întocmea un proces-verbal în care se consemnau deciziile favorabile sau nefavorabile, luate de colectivul menţionat mai sus, în cazul in care tranzacţia este apreciata in mod favorabil, S.S.F. elabora proiectul convenţiei de scontare sau forfetare care urma să fie înaintat Direcţiei Juridice.

În cazul în care tranzacţia nu este apreciată favorabil, întreaga documentaţie primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreuna cu scrisoare explicative a motivelor respingerii.

Acelaşi procedeu este şi în cazul în care Direcţia Juridică are rezerve cu privire la legalitatea tranzacţiei.

Conform actului de control al B.N.R. şi expertizei contabile rezultă că pentru cinci operaţiuni de forfetare din cele 14, respectiv convenţiile din 11 februarie 1999, din 18 februarie 1999, din 02 martie 1999, din 2 martie 1999 şi din 25 martie 1999, toate pe relaţia Egipt au fost remise la încasare seturi de documente din care rezultă că nu s-a făcut exportul. Această împrejurare rezultă din comunicarea SC S. SA şi este confirmată de existenţa la dosarele operaţiunilor a exemplarului 2 din declaraţia de încasare valutară, fără viza lucrătorului vamal şi ştampila vămii, exemplar care trebuia remis de organul vamal.

De asemenea, pentru 8 operaţiuni de forfetare, banca externă - B.P.S.B. a restituit ca urmare a refuzului de plată a importatorului, toate seturile de documente remise pentru încasare.

Totodată, pe perioada 28.09 - 17 noiembrie 1998 când SC B.A. SA înregistra fonduri proprii negative, nu a existat aprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurării pentru angajarea fondurilor băncii în operaţiuni de forfetare, acestea fiind aprobate doar la nivelul D.O.V. (director inculpatul I.C.).

Inculpatul I.C. a încălcat astfel prevederile pct. 16 din Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depăşirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decăt pentru cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a SC B.A. SA, aprobare inexistentă în cazul acestor convenţii.

De asemenea, nici unul din cele 14 dosare aferente celor 14 convenţii de forfetare încheiate de SC B.A. SA cu SC G.T.S.T.C. SRL, nu prezintă date cu privire la situaţia economică a societăţii şi calculul indicatorilor de bonitate al acestei, lipsesc balanţele de verificare, bilanţurile contabile, date cu privire la conturile deţinute la alte bănci sau credite contractate la acestea, date privind cifra de afaceri, profit, fluxuri de numerar, iar notele de apreciere şi rapoartele de evaluare în baza cărora s-au încheiat convenţiile de forfetare, nu cuprind nicio informare cu privire la situaţia patrimonială a clientului şi nu permit calculul indicatorilor privind încadrarea acestuia într-o clasă de risc, inculpaţii I.C., N.I. şi M.O.R. încălcându-se astfel normele de lucru privind operaţiunile de scontare/forfetare şi care precizează documentaţia care trebuie să însoţească cererea de scontare/forfetare a clientului pe baza căreia se aprecia bonitatea clientului.

Toate cele 14 convenţii de forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL au fost analizate şi avizate de inculpaţii N.I. şi I.C. iar Muşat Oana a participat doar la analizarea şi avizarea a 8 convenţii de forfetare din cele 14, conform funcţiei şi atribuţiilor fiecăruia.

Cu privire la operaţiunea de scontare a unei cambii trasă de SC L.G.C. SRL (asociat inculpatul J.A.J.) asupra firmei N.M.T.C. Limited Grecia, emisă la 22 martie 1999 în sumă de 45.000 dolari SUA, cu scadenţa la 20 iunie 1999, convenţia nu a fost semnată de Direcţia Juridică, iar din documentele existente la dosarul operaţiunii nu rezultă nicio informaţie referitoare la bonitatea clientului, conturile deţinute la alte bănci, ultima balanţă de verificare, încălcându-se dispoziţiile din capitolul II al Normelor menţionate mai sus.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti nu este în contradicţie cu cele constatate prin procesul verbal întocmit la data de 30 iulie 1999 de B.N.R. - D.G.C.l, cu ocazia controlului efectuat la SC B.A. SA şi nici cu expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale. Dimpotrivă, acestea se completează şi, în final, concluzionează că inculpaţii şi au încălcat atribuţii de serviciu decurgând din Normele de lucru, instanţa de apel insistând cu detalii în acest sens.

Astfel, s-a concluzionat expres că, pentru deficientele constatate şi nerespectarea actelor normative de scontare-forfetare care au condus la prejudicierea SC B.A. SA, se fac răspunzătoare persoanele care au întocmit, semnat si aprobat documentele care au stat la baza încheierii Convenţiilor de Forfetare, precum şi cei care au angajat banca ca reprezentanţi ai acesteia în Convenţii (directorul Direcţiei Valutare şi şeful S.S.F.), respectiv C.I. şi I.N., în baza căreia s-a creditat contul SC G.T.S.T.C. SRL.

De asemenea, evidenţierea că de prejudicierea B.A.S.A cu suma de 21.669,28 dolari, provenită din scontarea Cambiei SC L.G.C. SRL în valoare de 45.000 dolari, se fac răspunzătoare persoanele care au întocmit, semnat şi aprobat documentele care au stat la baza încheierii Convenţiei de Scontare-Forfetare, precum şi persoanele care au semnat şi aprobat Convenţia de Scontare-Forfetare, respectiv director C.I. şi şef serviciu I.N.

Astfel, a fost reţinut corect că cele 14 convenţii de scontare forfetare dintre SC G.T.S.T.C. SRL şi SC B.A. SA şi o convenţie de scontare forfetare dintre SC L.G.C. SRL şi SC B.A. SA au fost încheiate fără ca la dosarul acestora să existe documentele contabile cu privire la situaţia patrimonială a celor două societăţi, pentru a se putea calcula încadrarea într-o clasă de risc, a indicatorilor de bonitate, că notele de apreciere întocmite şi rapoartele de evaluare semnate de cei trei inculpaţi în baza cărora s-au încheiat convenţiile, nu cuprind nicio informaţie cu privire la situaţia patrimonială a celor două societăţi, iar la unele din dosare lipseşte documentaţia care să ateste livrarea mărfii, ori pentru o parte din convenţiile încheiate.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că încheierea convenţiilor de scontare forfetare dintre SC B.A. SA şi cele două societăţi, a avut loc cu încălcarea Normelor de lucru privind operaţiunile de scontare/forfetare de către cei trei inculpaţi I.C., N.I. şi M.O.R.

Sub aspectul vinovăţiei se poate astfel reţine că inculpatul I.C. a săvârşit fapta cu intenţie întrucât prin modul în care a acţionat, anterior descris, a urmărit crearea unui prejudiciu băncii semnând convenţiile de scontare forfetare în lipsa oricăror documente care să însoţească cererea clientului băncii. Totodată, inculpatul I.C. a încălcat prevederile pct. 16 din Circulara din 17 februarie 1998 privind politica de creditare a SC B.A. SA în anul 1998 potrivit cărora „nu se va admite depăşirea creditelor pentru un singur debitor de peste de 10% din fondurile proprii ale băncii, decât pentru cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea Comitetului de Coordonare a SC B.A. SA, aprobare inexistentă în cazul acestor convenţii.

În mod just s-a apreciat că „acţiunile ilicite" reţinute prin actul de sesizare plasează conduita acestuia în planul unui „exerciţiu abuziv" decât a „neglijenţei" şi în consecinţă s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului I.C. din infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Totodată, în mod corect s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul I.C. din infracţiunea prev.de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev.de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Banca nu face parte din categoria persoanelor juridice de interes public, fiind o persoană juridică de drept privat.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, este de reţinut că fapta inculpatului I.C. constând în aceea că, în calitate de director al D.O.V. din cadrul SC B.A. SA, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în sensul ca a semnat 15 convenţii de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL si SC L.C. SRL, fără existenta documentaţiei aferente complete şi a urgentat încheierea acestor convenţii, cu creditarea contului clientului, cererea clientului fiind ulterioară semnării convenţiei, producând un prejudiciu băncii în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În desăvârşirea acestui probatoriu vine şi poziţia finală a inculpatului, din recurs, care prevalându-se de dispoziţiile art. art. 320¹ C. proc. pen. recunoaşte în întregime faptele aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriu şi vinovăţia implicită.

La individualizarea pedepsei Înalta Curte va ţine seama de toate criteriile prev.de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile din partea generală a codului penal, dar şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, precum şi cauza de reducere a pedepselor legale funcţională, gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise şi de contribuţia sa efectivă, de urmările produse dar şi de datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

Sub acest ultim aspect s-a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că orientându-ne tot spre pedeapsa minimă, se va reduce în recurs pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni alături de pedeapsa complimentară specificată (cu menţiunea că în cazul lit. a) de la art. 64 va fi incidenţă doar teza a II-a).

Întrunindu-se condiţiile legale impuse de dispoziţiile art. 86¹ C. pen. instanţa de recurs se va orienta către aplicarea acestora, apreciindu-se că scopul pedepsei, după trecerea unui interval semnificativ de timp de la momentul comiterii faptelor, poate fi atins şi fără executarea efectivă.

Implicit se va face aplicarea măsurilor de supraveghere legale funcţionale pe perioada termenului de încercare de 6 ani şi 6 luni fixat de instanţă.

În baza art. 71 C. pen., aplicându-se aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea unor drepturi, pe durata executarea pedepsei principale, se va dispune şi suspendarea executării acestora, art. 71 alin. (5) C. pen.

Pentru aceleaşi considerente, va fi incidenţă doar accesoria de la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii recurenţi N.I. şi M.O.R., probele atestă că au acţionat din culpă, în consecinţa, faptele inculpaţii N.I. şi M.O.R. care în calitate de şef al S.S.F. şi respectiv de consilier bancar în cadrul acestui serviciu, şi-au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin întocmirea unor rapoarte de evaluare a proceselor verbale de analiză a tranzacţiilor, fără documentaţia solicitată de normele SC B.A. SA, admiţând încheierea tranzacţiilor de scontare-forfetare cu SC G.T.S.T.C. SRL şi SC L.G.C SRL, pe baza unei documentaţii incomplete, producând o pagubă SC B.A. SA în cuantum de 2.501.004,88 dolari SUA (inculpatul N.I.) şi 927.100 dolari SUA (inculpata M.O.R.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, care demonstrează fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatei M.O.R., recursul formulat de aceasta prin care solicita schimbarea temeiului pronunţării unei soluţii de necondamnare este neîntemeiat.

Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, inculpata M.O.R. a participat la încheierea a 8 rapoarte de evaluare corespunzătoare unui număr de 8 convenţii, dintre care 3 au fost încasate integral. Prejudiciul aferent celor 5 rapoarte pe care ea le-a întocmit fără a avea documentaţia necesară este în cuantum de 927.100 dolari SUA.

Apărările inculpaţilor N.I. şi M.O.R. potrivit cărora nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor deoarece nu a existat fisa postului pentru fiecare din ei, prin care să se stabilească atribuţiile de serviciu iar dosarele incomplete au fost trimise de la sucursală sunt neîntemeiate fiind înlăturate just de către instanţa de apel deoarece procedura de încheiere a convenţiilor de scontare forfetare a fost stabilită de bancă prin Normele de lucru privind operaţiunile de scontare forfetare aprobate în şedinţa conducerii executive din data de 6 iulie 1998. Conform acestor norme, este adevărat că cererea de scontare forfetare se depune la sucursala băncii unde clientul are deschis contul, dar întocmirea celorlalte documente, respectiv nota de apreciere, raportul de evaluare, procesul verbal cu privire la deciziile luate, reveneau inculpaţilor şi se realiza tocmai pe baza actelor anterior menţionate care în cauză nu au existat. Normele de lucru prevedeau că în cazul în care tranzacţia nu este apreciată favorabilă, întreaga documentaţie primită de la sucursala coordonatoare se restituia împreună cu scrisoare explicativă a motivelor respingerii. Prin urmare, chiar expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, adusă în discuţie ca un fenomen pozitiv de către aceştia, nu îi absolvă pe inculpaţi de vinovăţie.

În dezacord cu instanţa de fond, Curtea de Apel reţine corect că prejudiciul produs părţii civile este rezultatul activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi. Aceştia aveau obligaţii stabilite prin Normele de lucru pe care nu le-au respectat. Astfel, dacă ar fî acţionat conform procedurii de lucru instituite prin Norme, constatând că cererile formulate de clientul băncii nu erau însoţite de documentaţia necesară acestea trebuiau restituite. Existenţa documentaţiei care trebuia să facă dovada bonităţii clientului dar şi a dovezilor privind exportul produselor erau esenţiale pentru eliminarea riscului de încheiere a unor convenţii care s-au dovedit păgubitoare. Dispoziţia patrimonială păgubitoare a putut fi luată ca urmare a neîndeplinirii de către inculpaţi a atribuţiilor de serviciu. în fapt, prin activitatea lor infracţională contul clientului băncii a fost creditat cu suma de 2.501.004,88 dolari SUA fără că acesta să depună nici un act din care să rezulte că bonitatea firmelor sale.

Împrejurarea că pentru niciunul dintre inculpaţii funcţionari nu a existat la data comiterii faptelor o fişă a postului care să arate în mod clar întinderea atribuţiilor şi a obligaţiilor ce le reveneau în cadrul Direcţiei şi nu era aprobat un Regulament de organizare şi funcţionare a SC B.A. SA SA nu înlătură răspunderea acestora ca angajaţi ai băncii care aveau obligaţia de a respecta procedura de lucru instituită prin Norme aprobate de conducerea băncii. Inculpaţii, angajaţi ai părţii civile, aveau obligaţia de a respecta dispoziţiile legale care reglementau domeniul în care îşi desfăşurau activitatea.

În funcţie de cele precizate anterior, în sprijinul temeiniciei învinuirii aduse inculpaţilor N.I. şi M.O.R. stă şi poziţia finală a inculpatului I.C., care recunoscând faptele aşa cum au fost descrise în actul de sesizare face trimitere şi la contribuţia infracţională a celorlalţi implicaţi.

În ceea ce priveşte răspunderea penală a inculpaţilor N.I. şi M.O.R. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare, Curtea a constatat că a intervenit prescripţia specială. în ceea ce priveşte latura civilă, Curtea a constatat că partea civilă R.B. s-a subrogat în drepturile SC B.A. SA întrucât a fuzionat cu aceasta la 23 mai 2002, a depus în primul ciclu procesual acte atât cu privire la calitatea de parte civilă, cât şi cu privire la exercitarea acţiunii civile, arătând că se constituie parte civilă cu suma de 3.431.584,23 dolari SUA din care 2.501.004,88 dolari SUA reprezintă valoarea creanţelor forfetare, respectiv scontate şi neîncasate la scadenţă şi 930.579,35 dolari SUA dobânzi penalizatoare, potrivit notei de calcul anexate, cu menţiune că va actualiza nivelul dobânzilor până la data soluţionării definitive a acţiunii penale (fila 119 din Dosarul nr. 2537/2000 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).

S-a reţinut că dobânzile stabilite prin Nota de calcul depusă nu a oferit nici un algoritm de calcul pe baza căruia Curtea să poată verifica cum s-au stabilit. d)in acest motiv Curtea a aplicat dobânda legală calculată de la data producerii pagubei şi până la data acoperirii prejudiciului, în favoarea părţii civile R.B.

Sumele totale neîncasate de SC B.A. SA în urma nefinalizării convenţiilor de forfetare a unor creanţe reprezentând documente comerciale forfetate la incasso de export au fost de 2.479.335,60 dolari SUA cu clientul SC G.T.S.T.C. SRL, derulate pe relaţia Egipt şi 21.669,28 dolari SUA, conform convenţiei de scontare din 23 martie 1999, diferenţă rămasă de încasat de la clientul SC L.G.C SRL.

Prin urmare, apreciind că dovedit prejudiciu în sumă de 2.501.004,88 dolari SUA, Curtea a obligat pe inculpaţi, în solidar la plata acestuia, ţinând seama că inculpaţii I.C., N.I. şi J.A.J. au avut contribuţie la întreaga activitate infracţională care a condus la producerea prejudiciului de 2.501.004,88 dolari SUA iar inculpata M.O.R. a avut o participaţie mai redusă paguba la a cărei producere a contribuit fiind de 927.100 dolari SUA.

Inculpatul J.A.J., a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.T.S.T. SRL şi SC L.C. SRL - SC V.G. SRL, prin lichidator judiciar SC B.F.J. C.G. SRL.

Reţinând şi aceste chestiuni ca fiind corecte, procedural, soluţia instanţei de recurs este cea de admitere a căii de atac exercitată de inculpatul I.C., raportat doar la necesitatea reducerii pedepsei în formulele descrise, în funcţie de incidenţa art. 320¹ C. proc. pen. în cauză, şi de respingere ca nefondate a celorlalte recursuri ale inculpaţilor funcţionari.

După cum s-a detaliat, cu privire la apelul Parchetului privind pe inculpatul J.A.J. şi, în oglindă, privitor la apelul formulat de acest inculpat, urmează a se insista, prin reluarea judecăţii lor.

Dată fiind incidenţa cazului de casare invocat de la pct. 21 al art. 385⁹ C. proc. pen., instanţa de apel va fi nevoită a relua dezbaterea judiciară, asortând apelul inculpatului J.A.J. cu cel al procurorului în ceea ce priveşte exclusiv situaţia sa. Admiţându-se recursul, efectul juridic constă în aceea că se va repune în dezbatere situaţia in integram ce era funcţională în apel, circumscris desigur la acest inculpat.

Nelegala citare a părţii în apel a avut repercursiuni inclusiv asupra procedurii de comunicare a hotărârii judecătoreşti. Din documentaţia depusă în acest sens rezultă că decizia din apel a fost înaintată înspre înştiinţarea inculpatului, scrisorile în străinătate însă au fost returnate fără menţiuni, pentru ca inculpatul să înainteze un înscris în recurs (f.34) din care să rezulte că „ despre decizie am aflat întâmplător, am cunoscut că acest dosar s-a terminat demult şi am fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani cu suspendare, din acel moment nu am fost chemat niciodată în instanţă, vă rog să-mi trimiteţi la domiciliu hotărârile pronunţate".

Dată fiind nerespectarea procedurii de comunicare, efectul juridic nu poate fi decât cel de considerare a căii de atac a recursului acestui inculpat ca fiind exercitată în termen.

Soluţia procedurală fiind cea de admitere a căii de atac, cu consecinţa rejudecării, după cum s-a specificat, şi cum formele de executare derivând din aparenta rămânere definitivă a hotărârii atacate au fost îndeplinite anterior, instanţa de recurs urmează a emite o dispoziţie prin care va dispune şi anularea acestora (încheierea de îndreptare la prezenta decizie).

Instanţa de apel se va preocupa în rejudecare de îndreptarea acestor neajunsuri privind legala încunoştiinţare despre proces a inculpatului J.A.J. (faţă de restul inculpaţilor hotărârea rămânând definitivă), în funcţie de cele ce au fost specificate în acest sens actele procedurale rămase valabile de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul fiind cele anterioare încheierii din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa de apel va realiza o amplă analiză a probelor reţinute în susţinerea vinovăţiei inculpatului J.A.J., punctând chestiunile invocate, pentru a răspunde astfel criticilor formulate de Parchet (inclusiv nelegalitatea pedepsei pronunţate) şi inculpat în apel. Vor fi avute în vedere inclusiv criticile propuse de inculpat în recursul de faţă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii I.C. şi J.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 328/A din 3 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 469/F din 11 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii I.C. şi J.A.J. şi rejudecând în fond:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 861 - art. 862 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani şi 6 luni .

În baza art. 863 C. pen. dispune ca pe perioada termenului de încercare inculpatul I.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În baza art. 359 C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii.

Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării apelurilor declarate de inculpatul J.A.J. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O.R. şi N.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi M.O.R. şi N.I. la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I.C. şi J.A.J., în sumă de câte 50 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3121/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 3137/2012. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs