ICCJ. Decizia nr. 3137/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3137/2012

Dosar nr. 4945/99/2011

Şedinţa publică din 4 octombrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 516 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului laşi a fost respinsă excepţia privind nulitatea absolută a urmăririi penale invocată de inculpatul I.I. prin apărător şi s-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 6 ianuarie 2011 până la data de 7 iulie 2011.

În condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind modificare a controlului judiciar, instituit cu privire la inculpat prin încheierea de şedinţă din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 4945/99/2011.

S-a menţinut controlul judiciar instituit cu privire la inculpat prin încheierea de şedinţă din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 4945/99/2011.

În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei cheltuielile judiciare

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 26 noiembrie 2010, B.l.P. a formulat un denunţ din conţinutul căruia rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2010, inculpatul I.I., auzind discuţia telefonică pe care denunţătorul a avut-o cu fratele său B.C. referitor la o persoană care dorea să fie pusă în posesie cu o suprafaţă de teren, a afirmat că poate interveni pe lângă prefectul judeţului laşi, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafaţă de teren situată în zona Bucium, jud. laşi, în schimbul unei sume de bani, urmând ca o parte din sumă să-i fie dată în acest scop prefectului (vol. 1, fila 13).

Între denunţător şi inculpat s-au purtat mai multe discuţii telefonice sau directe în diferite locaţii, care au fost interceptate şi înregistrate, în baza autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare emise de Tribunalul Bucureşti.

În cursul discuţiei din 6 decembrie 2010, inculpatul i-a solicitat denunţătorului actele care atestă dreptul unei persoane din Republica Moldova asupra terenului situat pe amplasamentul fostei întreprinderi Ţesătura pentru a i le prezenta prefectului, precizându-i totodată, că suma de bani pe care trebuie să o dea persoana interesată, în rezolvarea problemei, i-o va comunica după ce va discuta cazul cu T.S.D., dându-i de înţeles că suma de bani va cuprinde atât plata pentru intermediere, cât şi suma destinată prefectului.

Relevantă în acest sens este înregistrarea ambientală a discuţiei purtate între B.l.P. şi I.I., la data de 06 decembrie 2010 în autoturismul condus de denunţător redată în procesul-verbal din 7 decembrie 2010 (vol. 2, fila 214-217).

Pentru a-i întări convingerea denunţătorului cu privire la influenţa pe care o are asupra prefectului şi că îşi dă silinţa în rezolvarea problemei, în discuţiile purtate în dimineaţa zilei de 09 decembrie 2010 cu acesta, inculpatul I.I. i-a spus denunţătorului că a stabilit deja o întâlnire cu prefectul T.S.D., în ziua de 11 decembrie 2010, orele 14.30, întâlnire la care trebuia să aibă asupra lui dosarul cererii de revendicare.

Denunţătorul B.l.P. a predat, la data de 10 decembrie 2010, organelor de urmărire penală un dosar compus din două volume a câte 40 de file fiecare, conţinând documente (în copie) existente la dosarul de retrocedare al numitei M.R., depus la Comisia Judeţeană de Fond Funciar laşi, Instituţia Prefectului laşi, precum şi la alte autorităţi care au atribuţii pe linia reconstituirii dreptului de proprietate în domeniu imobiliar (vol. 1, filele 82-162).

Referitor la acest dosar de reconstituire, inculpatul I.I. s-a oferit să intervină pe lângă prefectul T.S.D. pentru a emite ordinul prefectului prin care M.R. să fie pusă în posesie pe suprafaţa de teren revendicată sau pe o altă suprafaţă de valoare echivalentă situată în intravilanul mun. laşi, pentru această intervenţie pretinzând în schimb suma de 100.000 euro, precizând că, din această sumă 50.000 euro îi va da prefectului, iar restul (50.000 euro) îi va opri el, ca plată pentru serviciul făcut.

La data de 11 decembrie 2010, B.l.P. s-a întâlnit cu inculpatul I.I. la restaurantul M.P. din apropierea Gării laşi şi i-a înmânat dosarul de retrocedare privind cererile succesive şi actele aferente, formulate de M.R.

Ulterior, inculpatul I.I. a mers acasă la denunţător ş i-a spus că s-a întâlnit cu prefectul T.S.D., la locuinţa acestuia din cartierul T., laşi şi că acesta cunoştea dosarul în legătură cu cererea formulată de M.R.

Pentru a fi credibil, inculpatul i-a relatat denunţătorului chiar şi dialogul pe care l-ar fi avut cu prefectul:

Prefect- "Tu cât mănânci de aici, cât îti iese la afacerea asta? I.I.- „ O sută de mii de euro. Cincizeci îţi dau ţie şi cu cincizeci rămân eu."

Prefect- Bun. De acord. Vino cu banii şi rezolvăm." După câteva zile, denunţătorul (împuternicit de C.A. prin procură notarială) s-a întâlnit din nou cu inculpatu I.I., iar la solicitarea inculpatului de a-i da un avans de 25.000 euro pentru a-i remite prefectului, în scopul anterior arătat, denunţătorul i-a spus că reprezentantul lui M.R. va avansa prima tranşă din întreaga sumă convenită, numai după obţinerea din dosarul de retrocedare a unei copii conforme cu originalul a Ordinului Prefectului din 2008, pentru a dovedi influenţa pe care inculpatul a afirmat că o are asupra prefectului.

În perioada 28 decembrie 2010 - 04 ianuarie 2011, denunţătorul a purtat mai multe discuţii (interceptate şi înregistrate), inclusiv telefonice, cu martora A.M.L. şi denunţătorul, din conţinutul cărora rezultă că inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru obţinerea ordinului mai sus indicat şi a dat asigurări denunţătorului că îl va obţine. Inculpatul i-a comunicat denunţătorului că intenţionează să-i dea prefectului un avans mai mare, respectiv suma de 30.000 euro, pentru a-l determina să urgenteze rezolvarea cererii, iar ei să-şi oprească câte 10.000 euro din prima tranşă de 50.000 euro.

Relevante în acest sens sunt discuţiile dintre inculpat şi denunţător în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 înregistrate şi redate în procesele-verbale (filelel 45-194, 219-220 vol. 2 u.p.)

Prin intermediul finei sale, martora A.M.L. şi a martorului E.M., consilier în cadrul Cancelariei Prefectului judeţului laşi, inculpatul a intrat in posesia unei copii a Ordinului Prefectului din 2008

Din declaraţiile martorei B.A.M., concubina inculpatului, rezultă că aceasta a întocmit şi semnat în numele numitei M.R., cererea pentru eliberarea după documente din arhivă, înregistrată la instituţia Prefectului laşi din 4 ianuarie 2011 (vol. 1, fila 61, vol. 2, fila 93).

Cererea a fost completată şi semnată de martoră în dimineaţa zilei de 4 ianuarie 2011, acasă, la solicitarea inculpatului, care susţinea că se grăbeşte, iar datele privind identitatea persoanei solicitante i-au fost indicate de inculpat din documentele pe care le avea asupra lui.

Existând presupunerea justificată că scopul întâlnirii dintre denunţător şi inculpat este acela de a se remite suma de bani pretinsă, în luna decembrie 2010 s-a procedat la marcarea sumei de 50.000 euro, provenită din depozitul constituit la nivelul D.N.A.

În dimineaţa zilei de 5 ianuarie 2011 inculpatul a intrat în posesia copiei Ordinului din 2008 al Prefectului judeţului laşi şi ca urmare l-a contactat telefonic pe denunţător, stabilind să se întâlnească la restaurantul M.P., pentru a-i înmâna actul respectiv în schimbul sumei de 50.000 euro.

În dimineaţa aceleiaşi zile, cei doi s-au întâlnit la restaurantul M.P., iar inculpatul I.I. a fost prins în flagrant delict, primind suma de 37.500 euro de la denunţătorul B.I., întrucât aceştia s-au înţeles să-i dea prefectului numai un avans de 25.000 euro, iar ei să îşi oprească câte 12.500 euro, astfel că, potrivit înţelegerii, la data mai sus menţionată, denunţătorul i-a remis inculpatului suma de 40.000 euro, reţinându-şi pentru el suma de 10.000 euro, iar inculpatul, din suma primită de 40.000 euro, i-a mai dat denunţătorului 2.500 euro, pentru a avea în total 12.500 euro.

Concomitent cu primirea sumei de 37.500 euro, inculpatul I.I. i-a remis denunţătorului o copie a Ordinului din 9 iunie 2008 al Prefectului judeţului laşi, pe care acesta din urmă i-l solicitase (vol. 1, filele 63 - 64).

La prinderea în flagrant, iniţial, inculpatul a negat că a avut o întâlnire cu denunţătorul, însă, ulterior a revenit şi a menţionat că s-a întâlnit şi a primit de la acesta o sumă de bani cu titlu de împrumut.

La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului I.I. din municipiul laşi, jud. laşi, au fost găsite mai multe documente, în copie, referitoare la solicitări ale numitei M.R., în legătură cu terenul în suprafaţă de 37.459,96 mp, situat în mun. laşi. Cu privire la aceste documente, inculpatul I.I. a declarat că i-au fost date de denunţător, în perioada noiembrie - decembrie 2010, având în vedere calitatea sa de avocat în Baroul Republicii Moldova.

În cursul urmăririi penale la data de 11 ianuarie 2011, inculpatul I.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, precizând că recunoaşte săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă şi faptul că i-a pretins denunţătorului suma de 50.000 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra Prefectului judeţului laşi T.S.D. pentru a-l determina să faciliteze obţinerea unei suprafeţe de teren situată în laşi, pe amplasamentul fostei fabrici „Ţ."

A mai arătat că denunţătorul i-a cerut, ca dovadă a influentei sale asupra Prefectului laşi, să-i aducă din dosarul existent la Prefectura laşi şi depus de titularul dreptului terenului situat pe amplasamentul fostei fabrici „Ţ.", un document la care numai Prefectul şi câteva persoane din conducerea Prefecturii aveau acces.

Inculpatul a arătat că I-a asigurat pe B.l.P. despre faptul că a discutat cu Prefectul judeţului laşi T.S.D. despre facilitarea obţinerii terenului mai sus menţionat şi acesta a fost de acord.

De asemenea, I-a asigurat pe denunţător că a discutat cu Prefectul judeţului laşi - pentru a-i înmâna documentul solicitat, iar răspunsul Prefectului a fost din nou afirmativ.

Potrivit susţinerilor inculpatului înţelegerea între el şi B.l.P. a fost aceea că o dată ce el îi va da documentul solicitat, fapt prin care atesta influenţa sa asupra Prefectului judeţului laşi, denunţătorul trebuia să-şi ţină partea lui de promisiune şi să-i dea suma de 50.000 euro, sumă ce-i era dată în schimbul influenţei pe care îl lăsase să se creadă că o exercitase şi urma să o mai exercite asupra Prefectului judeţului laşi, în scopul facilitării obţinerii suprafeţei de teren situată pe amplasamentul fostei fabrici „Ţ."

Denunţătorul obişnuia să-i lase inculpatului autoturismul lui, de culoare gri deschis, pentru a-şi rezolva anumite probleme.

În data de 05 ianuarie 2011, în jurul orelor 10.00 inculpatul a obţinut copia ordinului prefectului din 2008 şi I-a anunţat telefonic pe denunţător să se întâlnească să facă schimbul, respectiv să-i dea acest document, iar denunţătorul să-i remită suma de 50.000 euro.

În jurul orelor 10.30 s-a întâlnit cu B.l.P., s-a urcat în autoturismul lui, i-a dat documentul, iar acesta i-a dat suma 40.000 euro, spunându-mi că suma ce i se cuvenea lui de 10.000 euro şt-a oprit-o deja şi că ar mai vrea încă 2.500 euro peste. Inculpatul a fost de acord şi a numărat 2.500 euro din cei 40.000 euro primiţi şi i-a dat lui B.I.P.

În continuare, inculpatul i-a solicitat acestuia să-i lase din nou autoturismul lui pentru a duce banii la domiciliul său. Denunţătorul a fost de acord şi, în dreptul Restaurantului M.P. din laşi, I-a lăsat pe B.I.P. şi a trecut inculpatul la volan, continuându-şi drumul spre casă.

Inculpatul a ajuns la blocul unde locuieşte, în scara blocului, a fost oprit şi legitimat de 2 ofiţeri de poliţie, iar ulterior s-a prezentat un procuror de la D.N.A., care au găsit asupra sa suma de 37.500 euro şi s-a întocmit proces - verbal de constatare a infracţiunii flagrant.

La câteva zile după declaraţia de recunoaştere a săvârşirii faptei, inculpatul a formulat un denunţ sub aspectul comiterii unor infracţiuni de corupţie de către prefectul T.S.D. şi alte persoane, confirmând în mare parte faptele de corupţie denunţate de B.I.P.

Denunţătorul ştia, încă din anul 2009 că între inculpat şi prefectul T.S.D. există o relaţie de prietenie şi de faceri.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a arătat că a stabilit cu denunţătorul ca acesta să plătească cu titlu de consultanţă pentru demersurile întreprinse de inculpat în vederea retrocedării suprafeţei de pe amplasamentul fostei fabrici Ţ., teren revendicat de M.R., 1% din valoarea terenului, respectiv suma de 100.000 euro plătibilă în două tranşe. La data de 5 ianuarie a intrat în posesia copiei ordinului prefectului emis în 2008, act prin care fusese respinsă cererea formulată de M.R. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren situată în laşi. Ulterior evenimentele din 5 ianuarie finalizate cu prinderea în flagrant a inculpatului s-au desfăşurat în modalitatea descrisă mai sus, din suma de 40.000 euro primită de inculpat de la denunţător, denunţătorul oprindu-şi suma de 12.500 euro.

Întreaga sumă de 40.000 euro a fost recuperată, după realizarea flagrantului.

Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei inculpatul prin apărător a invocat excepţia nulităţii absolute a urmăririi penale,motivat de următoarele:

La dosarul cauzei nu există un denunţ formulat de denunţătorul B.l.P. referitor la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în legătură cu cererea de retrocedare a unor suprafeţe de teren formulată de M.R. La dosarul cauzei nu se regăsesc procesele-verbale de sesizare din oficiu încheiate de organele de poliţie sau de procuror în legătură cu săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă privind cazul M.

Art. 221 C. proc. pen. reglementează modurile de sesizare, astfel potrivit alin. (1) al acestui articol, rezultă că organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.

În speţă, sesizarea organelor de urmărire penală s-a realizat prin denunţul din 26 noiembrie 2011 formulat de denunţătorul B.l.P. (aflat la fila 13 din dosarul de urmărire penală, vol. 1), Iar în procesul-verbal din 26 noiembrie 2010 încheiat la sediul S.J.A. laşi s-a luat act de denunţul formulat, acesta fiind înaintat la aceeaşi zi la D.N.A.

Din modul de redactare al denunţului se constată că acesta cuprinde toate datele prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 222 alin. (2)1, condiţii în care nu era necesar a se întocmi în cauză un proces-verbal de sesizare din oficiu în legătură cu fapta de trafic de influenţă comisă de inculpat. Din acest punct de vedere se constată că excepţia invocată nu este fondată, întrucât urmărirea penală s-a făcut cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în materie, iar la termenul de judecată 9 mai 2011, instanţa verificând regularitatea actului de sesizare, cu respectarea principiului contradictorialităţii, a constatat regularitatea actului de sesizare confirmând în acest mod faptul că urmărirea penală efectuată în cauză este legală şi temeinică, neexistând nici un motiv care să atragă nulitatea absolută a acesteia.

În drept, fapta inculpatului I.I., care în cursul lunii decembrie 2010 a pretins de la denunţător suma totală de 100.000 euro plătibilă în două tranşe câte 50.000 euro lăsându-l să creadă că are influenţă asupra prefectului din laşi, pentru a-l determina pe acesta să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 37.459,96 mp situată în laşi, pe amplasamentul fostei fabrici Ţesătura, sumă din care, la data de 5 ianuarie 2011, a primit de la denunţător 37.500 euro, fiind prins în flagrant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracţiune la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie al cărei cuantum a fost stabilit în funcţie de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea concretă de săvârşire, urmările produse, având în vedere că traficarea influenţei pe care o persoană o are pe lângă un funcţionar reală sau presupusă, afectează prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituţiilor, organismelor statului, precum şi încrederea în corectitudinea şi cinstea funcţionarilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestora. De asemenea s-au avut avea în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, cunoscut cu condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 6 ianuarie 2011 până la data de 7 iulie 2011.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.

În aplicarea acestui articol s-au avut în vedere şi jurisprudenţa C.E.D.O. şi dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţia României potrivit cărora, „restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o".

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie, implicând exerciţiul autorităţii de stat (prevăzute la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.), întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită şi o ţinută morală ireproşabilă.

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind modificarea a controlului judiciar instituit cu privire la inculpat prin încheierea de şedinţă din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi, aceasta fiind neprobată

În vederea bunei desfăşurări a procesului penal şi pentru a evita sustragerea inculpatului de la judecată, instanţa a menţinut controlul judiciar instituit cu privire la inculpatul I.I. prin încheierea de şedinţă din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa penală pronunţată de tribunal a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial laşi şi de inculpatul I.I., pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, depuse în scris şi prezentate oral de procuror, s-a invocat netemeinicia sentinţei penale pronunţată de tribunal sub aspectul modului d e individualizare a pedepsei aplicate.

Reprezentantul parchetului a susţinut că în operaţiunea de individualizare a pedepsei nu s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ignorându-se gradul de pericol social în concret al faptei comise, conturat de modalitatea de acţiune a inculpatului prin implicarea unor funcţionari cu atribuţii de control la nivelul Prefecturii laşi şi solicitarea unei sume mari de bani (100.000 euro), rezonanţa socială a faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, ceea ce impune o nouă individualizare judiciară a pedepsei.

Criticile formulate de inculpatul I.I., prin apărătorul ales, vizează aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii.

Sub aspectul nelegalităţii s-a invocat încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal şi care atrage nulitatea actului în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv:

- administrarea probelor în cursul urmăririi penale în afara cadrului procesual cerut de lege, în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există un denunţ formulat de denunţătorul B.I.P. referitor la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în legătură cu cererea de retrocedare a unor suprafeţe de teren formulată de M.R., şi nu se regăsesc procesele verbale de sesizare din oficiu întocmite de organele de urmărire penală în legătură cu săvârşirea infracţiunii menţionate;

- nulitatea absolută a hotărârii pronunţată de o instanţă necompetentă de a judeca în fond prezenta cauză - Tribunalul laşi -, în condiţiile în care inculpatul este avocat într-unui din barourile din Republica Moldova, iar competenţa de judecată după calitatea persoanei revine Curţii de Apel laşi, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.;

- nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă în privinţa autorizării interceptării convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor ambientale, precum şi a proceselor verbale de consemnare a convorbirilor telefonice şi ambientale, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a acestor probe, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.;

- încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, prin neasigurarea reală şi efectivă a unui drept la apărare, fiind respinse, nemotivat, cererile de audiere în calitate de martori a prefectului Judeţului laşi şi a numitei M.R.

Sub aspectul netemeiniciei s-a susţinut, în principal, greşita interpretare a probelor administrate, probe ce nu susţin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie, astfel încât se impune achitarea.

Într-o teză subsidiară, s-a solicitat să se dea eficientă maximă circumstanţelor atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 55 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind modificarea controlului judiciar instituit prin încheierea de şedinţă din data de 06 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 4945/99/2011.

S-a menţinut controlul judiciar instituit prin încheierea de şedinţă menţionată.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie - D.N.A. Bucureşti, s-au dispus următoarele:

- trimiterea în judecată a inculpatului I.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.S.D. sub aspectul săvârşirii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.;

- neînceperea urmăririi penale faţă de B.I.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 6 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- disjungerea cauzei cu privire la inculpatul I.I. şi învinuita B.A.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, săvârşite în realizarea scopului urmărit, prin comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen., respectiv, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi pentru continuarea urmăririi penale.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în luna decembrie 2010, inculpatul I.I. a pretins suma totală de 100.000 euro (plătibilă în 2 tranşe a câte 50.000 euro fiecare), iar pe data de 5 ianuarie 2010 a fost prins în flagrant primind suma de 37.500 euro, cu titlu de mită, de la denunţătorul B.I.P., prevalându-se de influenţa sa asupra prefectului judeţului laşi, pentru a-l determina să elibereze cu celeritate titlul de proprietate pentru suprafaţa de 37.459,96 m.p., situată în municipiul laşi, (amplasamentul fostei fabrici „Ţ.").

Analizând modul în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză se constată că numitul B.I.P. la data de 1 septembrie 2010 şi 26 noiembrie 2010 a denunţat săvârşirea mai multor fapte de corupţie de către T.S.D. - Prefectul Judeţului laşi şi preşedintele Comisiei Judeţene de Fond Funciar - în înţelegere şi prin intermediul inculpatului I.I., constând în pretinderea unor sume de bani în scopul de a facilita eliberarea unor titluri de proprietate pentru suprafeţe de teren situate pe raza municipiului laşi, iar la datele de 7 septembrie 2010 şi 5 octombrie 2010 a fost audiat de procuror.

Potrivit actului de denunţ, ca modalitate de sesizare a organelor judiciare, au fost începute cercetările care vizau trei persoane, respectiv, pe domnul prefect T.S.D., care la data săvârşirii faptelor descrise în denunţ avea calitatea de subprefect şi preşedinte al Comisiei Judeţene de Fond Funciar, inculpatul I.I., intermediarul dintre prefect şi domnul A.L., acesta din urmă fiind cel care dorea să obţină, contra unei sume de bani, soluţionarea favorabilă a cererilor de eliberare a titlurilor de proprietate pentru trei suprafeţe de teren.

Potrivit art. 223 C. proc. pen., denunţul este încunoştiinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.

Din lectura textului de lege nu rezultă obligativitatea pentru denunţător de a preciza calificarea juridică a faptei sau de a prezenta detalii cu privire la circumstanţele faptice, împrejurare ce nu poate determina alte efecte procesuale şi un alt regim judiciar decât cel care urmează a se aplica în realitate.

Astfel, din conţinutul denunţului formulat de B.l.P. la data de 26 noiembrie 2012 rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2010, inculpatul I.I., auzind discuţia telefonică pe care denunţătorul a avut-o cu fratele său B.C., referitor la o persoană care dorea să fie pusă în posesie cu o suprafaţă de teren, a afirmat că poate interveni pe lângă prefectul judeţului laşi, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafaţă de teren situată în zona Bucium, jud. laşi, în schimbul unei sume de bani, urmând ca o parte din sumă să-i fie dată în acest scop prefectului (vol. 1, fila 13).

Apreciind că pentru a verifica informaţiile obţinute şi de a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale, procurorul a solicitat autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon, precum şi interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunţătorul B.I.P. şi făptuitorii T.S.D., I.I., A.L., atât între ei, cât şi de către aceştia cu alte persoane în legătură cu infracţiunile de luare de mită (T.S.D.), complicitate la infracţiunea de luare de mită (I.I.) şi dare de mită (A.L.).

Tribunalul Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 8 septembrie 2010 a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon, precum şi interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental.

Prin rezoluţia procurorului din 27 decembrie 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 C. pen., iar prin ordonanţa din 6 ianuarie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute, din complicitate la infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată.

În cursul cercetării judecătoreşti, Tribunalul laşi, prin sentinţa penală nr. 270/2011 a declinat în favoarea Curţii de Apel laşi soluţionarea cauzei penale înregistrată sub nr. 4945/99/2011 privindu-l pe inculpatul I.I., în baza art. 42 C. proc. pen., reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 1 C. proc. pen., Curtea de Apel este competentă să judece infracţiunile săvârşite de avocaţi, iar din actele dosarului rezultă că inculpatul I.I. are calitatea de avocat stagiar, fiind înscris în Baroul de avocaţi din Republica Moldova.

Curtea de Apel laşi, prin sentinţa penală nr. 80 din 27 mai 2011 în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului laşi şi, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei superioare, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în condiţiile în care, inculpatul, deşi are calitatea de avocat stagiar în Republica Moldova, potrivit legii române a avocaturii, nu îndeplineşte condiţia de a fi membru al U.N.B. din România, fiind o persoană fără calitate specială.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul laşi şi Curtea de Apel laşi a constatat că prima instanţă este competentă material să soluţioneze cauza, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., infracţiune care, potrivit ar. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. este soluţionată în primă instanţă de tribunal.

În conformitate cu disp. art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. curtea de apel este competentă să judece, între altele, infracţiunile săvârşite de avocaţi.

Din examinarea textului, se constată că această competenţă a fost consacrată legislativ în considerarea calităţii de avocat, profesie care, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 (republicată) pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R.

Art. 13 alin. (1)-(6) din aceeaşi lege stabileşte condiţiile în care un avocat, cetăţean al unui stat străin, poate exercita profesia de avocat în România, una din condiţiile esenţiale fiind înscrierea sa în tabloul special, ţinut de fiecare barou. In aceste condiţii, acesta dobândeşte legal calitatea de avocat în România, caz în care îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţa după calitatea persoanei.

Chiar dacă inculpatul are calitatea de avocat stagiar în Republica Moldova, nu a dobândit, conform legii române a avocaturii, calitatea de avocat, neputând exercita legal profesia de avocat pe teritoriul României, în condiţiile în care nu a făcut dovada înscrierii sale în tabelul special al avocaţilor ţinut de U.N.B.R.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că inculpatul din prezenta cauză este o persoană fără calitate specială care a comis infracţiunea de trafic de influenţă şi, prin urmare, competenţa de judecată în prima instanţă, după materie şi după calitatea persoanei, revine tribunalului.

Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile formulate de inculpat ce vizează nulitatea absolută a probelor obţinute în cursul urmăririi penale şi a hotărârii pronunţate în prima instanţă prin nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţă.

Tribunalul laşi, instanţă competentă material să judece cauza, prin analiza atentă şi coroborarea probelor administrate în cauză, prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.

De asemenea, prima instanţă a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluţia de înlăturare acestora, a analizat elementele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de condamnare dispusă faţă de inculpat, rezolvând astfel fondul cauzei şi făcând posibil controlul judiciar.

în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, instanţa de fond procedând la o justă încadrare în drept a faptei comisă de inculpatul I.I., activitatea infracţională desfăşurată întrunind, atât obiectiv, cât şi subiectiv .conţinutul incriminator al infracţiunii de trafic de influentă.

Examinând conţinutul constitutiv al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.I., prin raportare la probatoriul administrat, prima instanţă a reţinut că aspectele prezentate în considerentele rechizitoriului au fost conturate şi cu ocazia administrării probelor în faza cercetării judecătoreşti, probele administrate confirmând existenţa infracţiunii de prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.

Traficul de influenţă, aşa cum este reglementat în art. 257 C. pen., nu condiţionează comiterea faptei de existenţa unui subiect activ calificat şi nici de existenţa unei influenţe reale asupra funcţionarului determinat să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Ceea ce este însă necesar pentru existenţa acestei infracţiuni, este, printre altele, ca influenţa de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcţionar ale cărui atribuţii sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretenţiilor celui care solicită intervenţia.

Împrejurarea că persoana care urmează a efectua actul solicitat de cumpărătorul de influenţă nu lucrează în compartimentul competent a efectua solicitarea petentului, nu poate conduce la concluzia că traficul de influenţă s-ar fi realizat pe lângă un funcţionar necompetent, fiind suficient că inculpatul a invocat influenţa pe care o are asupra unui funcţionar, prin indicarea autorităţii publice.

Mai mult, consumarea infracţiunii are loc în momentul pretinderii banilor, nefiind necesar ca intervenţia să se fi făcut şi nici ca suma de bani să se fi primit.

Ca urmare a propriului examen al cauzei, Curtea reţine, sub aspectul situaţiei de fapt, că între inculpatul I.I. şi denunţătorul B.I.P. s-au purtat mai multe discuţii telefonice sau directe în diferite locaţii în legătură cu intervenţia la prefectul Judeţului laşi, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea titlului de proprietate pentru terenul situat pe amplasamentul fostei întreprinderi „Ţesătura", urmând să primească în schimb o sumă de bani care va cuprinde atât plata pentru intermediere, cât şi suma destinată prefectului.

Referitor la intervenţia pe lângă prefect pentru a emite ordinul prin care M.R. să fie pusă în posesie cu suprafaţa de teren revendicată sau cu o altă suprafaţă de valoare echivalentă, situată în intravilanul municipiului laşi, inculpatul a pretins în schimb suma de 100.000 euro, cu precizarea că, din această sumă 50.000 euro îi va fi remisă prefectului, iar restul - 50.000 euro - va reprezenta contravaloarea serviciului său de intermediere.

Materialul probator existent la dosar - denunţul şi declaraţiile martorului B.l.P., convorbirile telefonice, procesele verbale de redare a convorbirilor ambientale purtate între denunţător şi inculpat, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de percheziţie domiciliară - a reuşit să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură orice persoană, conform art. 66 C. proc. pen. şi să dovedească, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, însă, atunci când există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce, în cauză, apelantul nu a făcut.

Faţă de acuzaţiile aduse, în cursul urmăririi penale inculpatul I.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, precizând că a pretins denunţătorului suma de 50.000 euro lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra prefectului T.S.D. pentru a-l determina să faciliteze obţinerea unei suprafeţe de teren, situată în laşi, pe amplasamentul fostei fabrici „Ţ.", asigurându-l că a vorbit cu prefectul şi că acesta a fost de acord şi ca dovadă a influenţei sale să-i prezinte copia Ordinului prefectului din 9 iunie 2008 în schimbul sumei de 50.000 euro.

Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, susţinând că a stabilit cu denunţătorul ca acesta să plătească cu titlu de consultanţă pentru demersurile întreprinse în vederea retrocedării suprafeţei de 37.459,96 mp teren, situat în laşi, str. Socola nr. 159, şi revendicat de M.R., 1% din valoarea terenului, respectiv, suma de 100.000 euro, ce urma a fi remisă în două tranşe.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de probatoriul administrat, din care rezultă cu certitudine că inculpatul a pretins denunţătorului suma de 100.000 euro pentru a interveni pe lângă Prefectul Judeţului laşi în vederea eliberării cu celeritate a titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren respectivă.

Convorbirile interceptate, declaraţiile martorilor, ale inculpatului, înscrisurile depuse la dosar, confirmă aspectele reţinute de prima instanţă cu privire la starea de fapt şi vinovăţia inculpatului. în mod evident, în baza înţelegerii prealabile avută cu denunţătorul, inculpatul a pretins şi a primit o sumă importantă în scopul de a interveni pe lângă Prefectul Judeţului laşi pentru eliberarea cu celeritate a titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 37.459,96 mp.

Activitatea magistratului de coroborare a probelor şi formularea de concluzii logice nu poate echivala cu judecarea cauzei pe bază de supoziţii, cum invocă apărarea, ci constituie o modalitate legală şi firească de apreciere a complexului cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost respectate drepturile procesuale ale inculpatului, care a avut posibilitatea reală şi efectivă de a-şi proba nevinovăţia, instanţa, la adoptarea soluţiei criticate de inculpat, a analizat şi coroborat probele şi astfel, şi-a format convingerea potrivit art. 62 raportat la art. 63 C. proc. pen.

Totodată, în mod întemeiat, prima instanţă a evaluat utilitatea, pertinenţa şi concludenta probelor propuse în apărare (audierea în calitate de martori a prefectului Judeţului laşi şi a numitei M.R.) şi, raportându-se la materialul probator legal administrat în cauză, a concluzionat, în mod corect, că probele nu sunt utile în raport de persoanele, faptele şi împrejurările ce constituie obiectul judecăţii. De altfel, probaţiunea are ca scop lămurirea cauzei sub toate aspectele, dar nu are o sferă nedeterminată, climitată în raport de obiectul cauzei.

În acest context, Curtea apreciază că prima instanţă a făcut o evaluare juridică corectă, activitatea infracţională desfăşurată de inculpat întrunind, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elemente constitutive ale infracţiunii de trafic de influentă.

Aspectele reiterate în apel de inculpat privind greşita interpretare a probelor administrate, nu pot fi reţinute. Apărările inculpatului, prezentate în esenţă în faţa primei instanţe nu sunt susţinute de elementele doveditoare concrete şi rămân la stadiul de interpretări personale subiective, înlăturate motivat de prima instanţă, având în vedere că activitatea şi scopul inculpatului rezultă cu claritate din probatoriul administrat.

Analizând hotărârea apelată şi sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, Curtea constată că, în operaţiunea de individualizare a pedepsei, prima instanţă a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptei deduse judecăţii, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunii, circumstanţele personale ale inculpatului.

Faţă de prevederile art. 52 C. pen., faţă de modalitatea concretă în care a fost concepută şi desfăşurată activitatea infracţională, cuantumul sumei de bani traficate, natura relaţiilor sociale lezate, impactul social produs de infracţiune, atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, este de natură să răspundă cerinţei scopului preventiv, coercitiv şi educativ, asigurând, totodată, o proporţie echitabilă între gradul de pericol social al faptei şi profilul socio-moral al inculpatului.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, Curtea constată că periculozitatea socială a faptei săvârşite, relevată de împrejurările în care a fost comisă, frecvenţa unor astfel de fapte şi necesitatea protejării societăţii, împotriva potenţialelor acte susceptibile să aducă atingere creditului moral şi social de care trebuie să se bucure funcţionarii în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în vederea asigurării unei bune desfăşurări a activităţilor de interes public, nu justifică aprecierea că simpla pronunţare a unei condamnări, chiar şi sub condiţia respectării unor obligaţii şi măsuri de supraveghere, constituie un avertisment suficient pentru a nu mai fi săvârşite noi infracţiuni, aşa cum impun dispoziţiile art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen.fiind benefică izolarea de societate a inculpatului prin aplicarea pedepsei închisorii cu executare efectivă, într-un cuantum judicios individualizat.

Cu privire la cererea formulată de inculpat privind modificarea controlului judiciar instituit prin încheierea de şedinţă din data de 06 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi, prin încuviinţarea părăsirii localităţii de domiciliu, ca o derogare de la obligaţiile dispuse în conformitate cu disp. art. 1602 alin. (3) C. proc. pen., Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

În speţă, intervenţia autorităţii în viaţa inculpatului are la bază necesitatea bunei desfăşurări a procesului penal, care, fiind consecinţa săvârşirii unei infracţiuni, nu poate decât să justifice restricţiile aduse libertăţii de mişcare a inculpatului.

Prin urmare, inculpatul nu poate invoca tocmai necesitatea protejării exclusive a interesului personal, în detrimentul desfăşurării procesului penal, acesta asumându-şi obligaţiile specifice controlului judiciar odată cu formularea cererii şi neputând absolutiza importanţa unor chestiuni ce ţin de viaţa privată, în încercarea de a se sustrage controlului judiciar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial laşi şi inculpatul I.I.

Parchetul a invocat cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerată a fi prea blândă faţă de pericolul social deosebit al faptei comise, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului.

Inculpatul Istrati Igor a invocat de asemenea cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 3201 C. proc. pen., reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, precum şi stabilirea unei modalităţi neprivative de libertate de executare a pedepsei.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat şi achitarea inculpatului cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât la data comiterii faptei prefectul nu mai avea în atribuţii emiterea ordinului solicitat de denunţător.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., din probatoriul administrat în cauză rezultă că suma de bani solicitată de inculpat a reprezentat preţul influenţei pe care acesta a pretins că o are faţă de prefectul judeţului laşi, pentru a obţine eliberarea cu celeritate a unui titlu de proprietate.

Potrivit legislaţiei în vigoare la data comiterii faptei, prefectul era preşedintele comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, organism care avea în competenţă emiterea titlurilor de proprietate, după validarea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale.

Or, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar pe de o parte ca instituţia din care face parte funcţionarul asupra căruia autorul pretinde că are influenţă, să aibă competenţa de a efectua actul în vederea căruia se trafica influenţa, iar pe de altă parte ca respectivul funcţionar să aibă competenţa funcţională, nu neapărat exclusivă, de a efectua actul solicitat (este suficient ca el să aibă anumite sarcini concrete în legătură cu actul respectiv).

În aceste condiţii, susţinerile inculpatului în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, prin raportare la atribuţiile prefectului în legătură cu eliberarea titlului de proprietate, nu pot fi primite, aşa încât solicitarea de achitare nu este întemeiată.

În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată de asemenea că acesta nu este incident în cauză.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, este corect individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se prin urmare nici majorarea, dar nici reducerea acesteia.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au apreciat în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, cuantumul sumei de bani traficate, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

În ce priveşte conduita sa procesuală, aceasta a fost una oscilantă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea dispoziţiilor de favoare înscrise în art. 3201 C. proc. pen.

În consecinţă, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde necesităţilor de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen., astfel încât criticile Parchetului şi ale inculpatului sunt deopotrivă nefondate.

Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge căile de atac declarate, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial laşi şi inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 3192/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3137/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs