ICCJ. Decizia nr. 3182/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3182/2012
Dosar nr. 6293/1/2012
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 802/44/2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 3002 în referire la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor A.L., G.G., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. şi S.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au dispărut şi nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea acestora de libertate.
Reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 139 C. proc. pen., prima instanţă a respins, ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, formulate de inculpaţii G.G., A.L., O.D.a şi S.M.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.E., solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a reţinut că prin rechizitoriul nr. 365/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alţii şi a inculpatului P.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (prin intermediul SC U.P. SRL); cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În cursul urmăririi penale a fost luată împotriva inculpaţilor măsura arestării preventive, în temeiul art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reţinându-se că sunt indicii temeinice privind săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi, că unele dintre aceste infracţiuni sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 315 din 08 iunie 2012, Tribunalul Galaţi i-a condamnat pe inculpaţi, pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii, la diferite pedepse cu închisoare, stabilind pentru inculpatul G.G. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, iar pentru inculpaţii A.L., G.P.D., O.D., P.V.M., P.E. şi S.M., pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, începând cu luna aprilie 2009, inculpaţii G.G., A.L., P.V.M., G.P.D. şi O.D. au constituit un grup infracţional organizat, la care ulterior au aderat inculpaţii S.M. şi P.E. şi că, acţionând în cadrul grupului infracţional, în diferite forme de participaţie, ajutaţi şi de alte persoane, au indus în eroare reprezentanţii legali ai unui număr de 67 societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi derulării unor convenţii comerciale, cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 2.65.309 lei şi 64.450 euro.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a apelanţilor inculpaţi se constată că în mod corect Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a apreciat ca legală şi temeinică această măsură luată şi faţă de inculpatul P.E.
La dosar există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina sa, fiind astfel incidente disp. art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză cumulativ, în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condiţiile în care acest pericol rezultă din natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, împrejurările în care faptele au fost comise (în formă continuată, prin participarea unui număr mare de persoane constituite în grup infracţional), prejudiciul important ce se reţine că a fost cauzat părţilor vătămate şi nu în ultimul rând rezonanţa socială negativă pe care ar avea-o, mai ales în actualul context economic, lipsa unei reacţii ferme a organelor judiciare faţă de persoanele care comit, astfel de fapte - toate acestea fiind elemente de natură să formeze convingerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezent în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Menţinerea măsurii arestării preventive este justificată şi prin perspectiva prevederilor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal.
În raport de prevederile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal, şi, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut şi nu s-au schimbat.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva încheierii din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 802/44/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3179/2012. Penal. Cerere de reabilitare... | ICCJ. Decizia nr. 3219/2012. Penal → |
|---|
