ICCJ. Decizia nr. 3202/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3202/2012
Dosar nr. 4030/1/2012
Şedinţa publică din 8 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 mai 2012, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată sub nr. 4030/1/2012 contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 1358 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9956/1/2011, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator condamnat împotriva deciziei penale nr. 5741 din 5 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9806/1/2006, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
În cererea formulată, contestatorul condamnat a susţinut că procedura de citare pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, făcând trimitere în acest sens la dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
În prezenta cauză se constată că a fost promovată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva unei alte decizii penale pronunţate de Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe de altă parte, se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, astfel cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale extraordinară de atac, având în vedere şi împrejurarea că nu vizează o soluţie pe fondul cauzei.
Astfel fiind, Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele care condiţionează admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 1358 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9956/1/2011.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat C.D.F. împotriva deciziei penale nr. 1358 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 9956/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3206/2012. Penal → |
|---|
