ICCJ. Decizia nr. 3329/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3329/2012
Dosar nr. 7727/2/2012 /a1
Şedinţa publică din 17 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din data de 15 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 7727/2/2012 (3246/2012) Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004 şi art. 103 alin. (2) din aceiaşi lege a dispus arestarea persoanei solicitate S.O.I., cetăţean român, fiul lui G. şi S., născut în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, domiciliat în sat O., comuna Sineşti, judeţul Iaşi, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 15 octombrie 2012 până la data de 19 octombrie 2012, inclusiv.
A fixat termen la data de 18 octombrie 2012, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15 octombrie 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată sesizarea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis pe data de 28 septembrie 2012 de Biroul Procurorului Public din Viena - Austria, precum şi predarea persoanei solicitate S.O.I., cetăţean român.
Persoana solicitată a fost prezentată în faţa procurorului la data de 15 octombrie 2012, procurorul dispunând măsura reţinerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 15 octombrie 2012 până la data de 16 octombrie 2012, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoştinţă existenţa mandatului şi infracţiunile care au determinat emiterea acestuia de către autorităţile austriece şi a fost prezentată instanţei de judecată, în aceeaşi zi.
Curtea a adus la cunoştinţă persoanei solicitate, de asemenea, existenţa mandatului european de arestare emis de autorităţile austriece împotriva sa, învederând acesteia că va fi acordat un termen pentru depunerea şi traducerea mandatului.
Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate, conform art. 103. alin. (7) din lege şi a consemnat poziţia acesteia aducându-i la cunoştinţă faţă de cele menţionate de aceasta că nu poate dispune la acest moment verificări suplimentare, până la prezentarea mandatului urmând a fi dispusă doar o măsură provizorie.
Curtea a pus în discuţie luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată apreciind că cererea cu care a fost învestită impune luarea, în caz de urgenţă, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, a uneia dintre măsurile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fie măsura arestării, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Curtea a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare de către autorităţile austriece la data de 28 septembrie 2012, reţinându-se săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, din informaţiile cuprinse în formularele emise de biroul SIRENE rezultând că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale.
Curtea a reţinut că fapta pretins săvârşită, care face obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită a fost săvârşită la data de 3 septembrie 2012 în Viena şi a constat în aceea că persoana solicitată împreună cu fratele său, S.G., a încercat să îi omoare pe I.Ş., T.G. şi C.G.M. cu un cuţit, rănindu-l pe I. în zona pieptului, pe T. în zona axilei şi la nivelul obrazului iar pe C. în zona pieptului, faptă prevăzută de art. 15 şi 75 C. pen. austriac.
Având în vedere că persoana solicitată a declarat că este de acord să fie predată în Austria, în stare de libertate însă, contestând ar fi săvârşit faptele, Curtea a apreciat că în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, faţă de natura juridică a acestei instituţii, care are la bază încrederea reciprocă între statele membre, se impune arestarea persoanei solicitate, fapta care a determinat emiterea mandatului fiind una gravă, implicând exercitarea de violenţe asupra a 3 persoane, faptă săvârşită împreună cu un alt participant, faţă de natura şi gravitatea loviturilor aplicate şi întreg contextul în care se reţine că ar fi fost săvârşită.
Curtea a apreciat că până la prezentarea mandatului poate dispune pentru o perioadă de 5 zile, cu titlu provizoriu, această măsură, pentru considerentele anterior arătate şi pentru a împiedica orice încercare de tergiversare a soluţionării cauzei, reţinând conduita şi poziţia procesuală persoanei solicitate, precum şi împrejurarea că aceasta locuieşte efectiv în Iaşi, dar în prezent se află în Bucureşti, locuind după spusele sale într-un apartament închiriat pentru o scurtă perioadă, existând pericolul sustragerii faţă de incertitudinea informaţiilor deţinute, şi a acordat un termen de 4 zile pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română, de către procuror.
Împotriva acestei încheieri în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată S.O.I., susţinând în esenţă că este de acord să meargă în Austria însă în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că semnalarea în SIS a avut la bază mandatul european de arestare emis la data de 28 septembrie 2012 de Biroul Procurorului Public din Viena - Austria, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 15 şi 75 C. pen. austriac, presupus a fi săvârşită de persoana solicitată S.O.I.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prin încheierea menţionată, instanţa de fond în baza art. 101 din Legea nr. 302/2004 şi art. 103 alin. (2) din aceiaşi lege a dispus arestarea persoanei solicitate S.O.I., cetăţean român, fiul lui G. şi S., născut în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, domiciliat în sat O., comuna Sineşti, judeţul Iaşi, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 15 octombrie 2012 până la data de 19 octombrie 2012, inclusiv, urmând ca la termenul din 18 octombrie 2012 acest mandat să fie depus tradus în limba română.
În baza disp. art. 103 alin. (2) şi (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate S.O.I. aflată în stare de reţinere, în baza semnalării Schengen - Centrul Sirene rezultând că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale fapta pretins săvârşită, care face obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită a fost săvârşită la data de 3 septembrie 2012 în Viena şi a constat în aceea că persoana solicitată împreună cu fratele său, S.G., a încercat să îi omoare pe I.Ş., T.G. şi C.G.M. cu un cuţit, rănindu-l pe I. în zona pieptului, pe T. în zona axilei şi la nivelul obrazului iar pe C. în zona pieptului, faptă prevăzută de art. 15 şi 75 C. pen. austriac.
În mod corect, instanţa de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28 septembrie 2012 de Biroul Procurorului Public din Viena - Austria, pentru cercetări sub aspectul infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 15 şi 75 C. pen. austriac, presupus a fi săvârşită de persoana solicitată S.O.I., a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate.
Înalta Curte, reţine că s-a urmat procedura cerută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, că aceasta corespunde exigenţelor Legii nr. 302/2004 republicată, pentru arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă, în vederea asigurării prezentării acesteia în faţa autorităţilor germane, că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate va fi depus la dosar în termenul prevăzut de lege că semnalarea îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de Legea nr. 302/2004, şi că infracţiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autorităţile judiciare austriece au corespondent în C. pen. naţional.
În raport de considerentele arătate, instanţa a constatat că nu există temeiuri de respingere a sesizării parchetului, fiind îndeplinite atât condiţiile atât de fond cât şi cele de formă.
În consecinţă, încheierea pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică, recursul formulat de persoana solicitată S.O.I. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7727/2/2012 (3246/2012) nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Va obliga recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.O.I. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7727/2/2012 (3246/2012).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3324/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3419/2012. Penal → |
|---|
