ICCJ. Decizia nr. 3320/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3320/2012
Dosar nr. 4021/2/2011
Şedinţa publică din 17 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 216/F din 26 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR împotriva Deciziei penale nr. 2115 din 9 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Dosarul nr. 1770/2 /2008.
A obligat revizuentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2115 din 9 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Dosar nr. 1770/2/2008), a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, constatând, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., formulată de recurenta petiţionară Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor, prin reprezentant legal A.I.
Prin aceeaşi decizie penală, a fost respins - ca nefondat - recursul declarat de recurenta petiţionară Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor, prin reprezentant legal A.I., împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost obligată recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea plângerii formulată de petiţionarul A.I. împotriva ordonanţei din 19 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionare, conform art. 2781 C. proc. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petiţionar.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionara Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor, prin reprezentant legal A.I, s-a motivat că ordonanţa din 19 ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti încalcă atât Constituţia României, cât şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, primul Protocol adiţional la Convenţie, Declaraţia Universală a Drepturilor, invocându-se diverse plângeri penale formulate anterior la care nu a primit nici un răspuns. Din cuprinsul aceleiaşi plângeri, nu rezultă în ce constă nelegalitatea şi netemeinicia ordonanţei.
Prin ordonanţa atacată de petiţionară, parchetul a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 rap. la art. 45 rap. la art. 30 alin. (1) lit. a) şi art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii A.I. şi A.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 359 C. pen. şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti, organ competent să continue cercetările faţă de numiţii A.I. şi A.A.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 217, 218 şi 220 C. pen., reţinându-se că cele reclamate nu se circumscriu situaţiei incriminate de legiuitor în art. 359 C. pen. sub aspectul laturii obiective, iar în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Pentru a dispune soluţia arătată, instanţa de fond a constatat că petiţionara a formulat plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a procurorului, direct la instanţă, fără să fi fost anterior formulată şi în faţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, reţinând că nu au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., plângerea fiind greşit îndreptată instanţei de judecată, s-a dispus trimiterea acesteia, spre soluţionare, la prim-procurorul parchetului.
Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 217 alin. (1) şi (4), art. 218 alin. (3) şi art. 220 C. proc. pen. invocate de petiţionar, instanţa a apreciat că acestea nu au legătură cu cauza şi, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând că excepţiile invocate sunt inadmisibile.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, petiţionara a declarat recurs, pe care l-a motivat în scris la dosar.
În şedinţă publică, reprezentantul petiţionarei a precizat că recursul său priveşte numai partea din dispozitivul sentinţei referitor la excepţia de neconstituţionalitate. Totodată, a arătat că, alăturat dispoziţiilor criticate ca neconstituţionale, invocă şi neconstituţionalitatea art. 2781 parag. 2 C. proc. pen., care ar contraveni art. 29 şi art. 121 din Constituţie, deoarece procurorul ierarhic superior celui care a dat soluţia şi căreia ar fi trebuit să se plângă, potrivit textului art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., nu este un magistrat independent, ci subordonat pe linie ierarhică, fapt pentru care a solicitat suspendarea cauzei şi trimiterea acesteia la Curtea Constituţională.
În ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că este inadmisibilă, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Examinând, prioritar recursului, excepţia invocată de recurenta petiţionară, prin reprezentant, Înalta Curte a constatat nu este îndeplinită una dintre cerinţele cumulative de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Astfel, textul art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. se referă la situaţia în care prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., caz în care, termenul prevăzut de alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Or, apare evident că instituţia termenului fixat de lege pentru controlul ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecată, reglementat de lege în - parchetului, nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a constatat ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., respingând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În ce priveşte recursul declarat împotriva părţii din dispozitivul sentinţei instanţei de fond, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 217 alin. (1) şi (4), art. 218 alin. (3) şi art. 220 C. proc. pen., s-a constatat că nu este fondat.
Potrivit textului art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se rezolvă de procurorul şef de secţie al aceluiaşi parchet, iar, conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, a rezultat că petiţionara nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., formulând plângere la instanţa de judecată fără a fi exercitat, în prealabil, calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Or, fiind învestită nelegal, în raport cu dispoziţiile mai sus-menţionate, instanţa a procedat practic la o măsură cu caracter administrativ, care nu reprezintă o soluţionare a cauzei, astfel că oricare dintre textele criticate ca fiind neconstituţionale nu aveau legătură cu aceasta.
Împotriva Deciziei penale nr. 2115 din 9 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat cerere de revizuire petenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR.
Prin cererea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 86/III-6/2011 din data de 6 aprilie 2011, petenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR a înţeles să promoveze cerere de revizuire împotriva Deciziei penale nr. nr. 2115 din 09 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ministerul Public a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care statuează faptul că hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei, însă în cauză, se solicită revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care instanţa de judecată s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei, prin trimiterea dosarului la parchet.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR, împotriva Deciziei penale nr. 2115 din 9 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Dosarul nr. 1770/2 /2008 a constatat următoarele:
Hotărârile judecătoreşti pot fi supuse revizuirii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire conform art. 403 C. proc. pen., instanţa a constatat că potrivit textului de lege se cer a fi verificate două aspecte:
l. dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege;
II. dacă din admiterea în principiu probele strânse în urma cercetării rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Astfel:
I. Cu privire la condiţiile prevăzute de lege:
a) Hotărârea supusă revizuirii, hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă. Cerinţa legii are în vedere ca o condiţie prealabilă existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care să se fi soluţionat fondul cauzei.
În prezenta cauză a fost formulată cererea de revizuire cu privire la Sentinţa penală nr. 111/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2115 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care instanţele au trimis cauza la Parchet, astfel încât condiţia prevăzută de art. 393 C. proc. pen. este îndeplinită.
Împotriva acestei sentinţe, revizuenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR a declarat recurs.
Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat de revizuenta.
Examinând recursul declarat de revizuenta, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunţată la data de 26 mai 2011, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus-menţionate.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
Revizuenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR şi-a exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuenta va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta ASOCIAŢIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR împotriva Sentinţei penale nr. 216/F din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurenta revizuenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3319/2012. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3324/2012. Penal → |
|---|
