ICCJ. Decizia nr. 3331/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3331/2012

Dosar nr. 1145/120/2012

Şedinţa publică din 18 octombrie 2012

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 94 din 28 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:

1. I.I.M. la pedepsele de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, 2 ani închisoare pentru infracţiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Conform art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

2. V.G. la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pentru trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 şi art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

Conform art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

3. R.A.F. la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., pentru trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. comb. cu art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Conform art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pentru fiecare dintre inculpaţi, s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepselor de executat reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 11 ianuarie 2012, la zi.

În latură civilă, conform art. 18 C. proc. pen., inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale către partea vătămată minoră M.C.V., luându-se act că aceasta şi victima N.M.A., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza disp. art. 118 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a luat măsura de siguranţă privind confiscarea sumei de 60.000 RON de la inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F., reprezentând beneficii financiare obţinute în urma exploatării sexuale a părţilor vătămate M.C.V. şi N.M.A.

În fine, aceştia au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 7.100 RON pe fiecare dintre inculpaţii I.I.M. şi R.A.F. şi sumă de 7.300 RON pe inculpatul V.G.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală şi însuşite de inculpaţi în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 95/D/P/2011 din 07 februarie 2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa s-a reţinut că în vara anului 2010 inculpatul I.I.M. a recrutat pe victima M.C.V., cunoscând că este minoră şi profitând de situaţia familială, i-a propus să practice prostituţia, sens în care a găzduit-o într-o garsonieră închiriată de acesta în municipiul Târgovişte.

Astfel, zilnic în locaţia respectivă, victima a întreţinut relaţii sexuale comandate, având în medie 4-5 clienţi, toţi fiind racolaţi de acelaşi inculpat.

Deşi, iniţial, i-a promis că vor împărţi bani obţinuţi în modalitatea expusă, în realitate din sumele încasate, respectiv 300-400 RON zilnic, minorei i-au revenit numai 15-20 RON, primiţi pentru a-şi achiziţiona mâncare şi ţigări, diferenţa fiind preluată de traficantul-inculpat.

Ca urmare, după circa o lună, partea vătămată M.C.V. şi-a manifestat dorinţa de a pleca acasă, însă a fost ameninţată cu acte de violenţă pentru a nu renunţa la prestaţiile executate până la aceea dată.

La sfârşitul lunii septembrie 2011 inculpatul I.I.M. a propus aceleiaşi victime să plece cu el şi alte două fete în Grecia pentru a practica prostituţia, situaţie în care a continuat prestarea de acte sexuale plătite într-un club, având în medie 2-3 clienţi pe noapte.

Şi de această dată, banii câştigaţi au ajuns în totalitate la acesta, prin intermediul coinculpatei R.A.F.

S-a stabilit, de asemenea, că inculpata avea rolul de a supraveghea fetele cât timp acestea racolau clienţi din club, dar şi de a ţine evidenţa sumelor de bani obţinute din prestaţiile sexuale comandate, în acelaşi club practicând prostituţia şi martora D.R., care se înţelesese anterior cu inculpatul I.I.M. să-i remită doar jumătate din banii obţinuţi.

După aproximativ o lună partea vătămată M.C.V. s-a întors în ţară şi fiind din nou abordată de inculpatul I.I.M., în acelaşi scop, a fost cazată într-o garsonieră aparţinând coinculpatei G.C.C.

În această perioadă, minora M.C.V. a fost supravegheată de aceeaşi inculpată, racolarea clienţilor s-a efectuat de inculpatul V.G., bun prieten al inculpatului I.I.M., iar dacă refuza să mai întreţină relaţii sexuale contra cost, era ameninţată cu acte de violenţă.

Profitând de neatenţia celor care exercitau supravegherea în luna decembrie a anului 2011, partea vătămată M.C.V. a reuşit să plece din garsonieră, revenind la domiciliul părinţilor săi, însă având nevoie de bani, la scurt timp a reluat legătura cu inculpatul I.I.M. şi a reînceput să practice prostituţia pentru acesta.

Cât priveşte pe inculpatul V.G., s-a reţinut şi faptul că pe lângă rolul de a-i găsi clienţi, perioada respectivă s-a ocupat şi de supravegherea efectivă a aceleiaşi victime, în situaţiile în care clienţi erau prieteni sau cunoscuţi de ai lui, precum şi de colectarea sumelor obţinute, din care reţinea un procent de 30% pentru sine, iar diferenţa era remisă inculpatului I.I.M.

Pentru a practica prostituţia în Grecia, tot în cursul anului 2011, inculpatul I.I.M. a încercat să o racoleze şi pe partea vătămată N.M.A., însă a fost refuzat, situaţie în care a început să facă presiuni asupra acesteia şi familiei sale, ameninţându-i cu acte de violenţă, incendierea locuinţei şi chiar cu moartea.

Ca urmare, la aproximativ 3 luni de zile de la revenirea în ţară, de teamă, victima a cedat insistenţelor repetate, astfel că la sfârşitul lunii noiembrie 2011, împreună cu partea vătămată M.C.V. au mers într-o garsonieră din municipiul Târgovişte, unde au întreţinut relaţii sexuale cu clienţii racolaţi de acesta.

Prima instanţă a constatat că prin probele administrate s-a făcut dovada că în cursul anului 2011 coinculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F. s-au constituit într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, iar prin acte de violenţă fizică şi verbală ori înşelăciune, au recrutat, au transferat şi au găzduit în acest scop pe victima M.C.V. despre care cunoşteau că este minoră, iar primii doi inculpaţi şi pe vătămată N.M.A.

S-a mai reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de cei trei inculpaţi nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci s-a desfăşurat în timp şi în mod repetat, ei neacţionând de sine stătător, ci în cadrul grupării infracţionale ce avea ca scop exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin printre care şi minore.

În acest sens, aceştia au recrutat persoane lipsite de o situaţie materială satisfăcătoare, cu nivel scăzut de pregătire şi fără un minimum necesar de cunoştinţe, ceea ce Ie-a făcut uşor de convins, cu atât mai mult cu cât cel puţin una dintre ele era minoră, fiind determinate să practice prostituţia prin promisiunea unei vieţi mai bune şi a unui câştig uşor, dar şi prin ameninţări.

S-a apreciat că faptele săvârşite au fost comise cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, ei prevăzând rezultatul lor şi urmărind producerea lui prin comiterea acelor acţiuni, astfel cum cer dispoziţiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

Ca urmare, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F. privind pe minora M.C.V. a fost încadrată în infracţiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cât priveşte pe inculpaţii I.I.M. şi V.G., actele materiale vizând pe partea vătămată N.M.A. s-au apreciat ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor Tribunalul a avut în vedere criteriile generale înscrise sub art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social ridicat al acestora, numărul actelor materiale de recrutare, transferare, transport şi cazare a părţilor vătămate, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Referitor la inculpatul I.I.M. s-a reţinut că chiar dacă acesta este unul dintre cei care au constituit grupul infracţional, coordonându-l şi însuşindu-şi o mare parte din sumele obţinute de părţile vătămate din practicarea prostituţiei, deoarece a avut un comportament sincer în faţa instanţei, recunoscând şi regretând faptele comise, scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul special prevăzut de textele încriminatorii, redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Pe de alte parte, constatându-se că a comis faptele în condiţiile în care mai fusese condamnat prin sentinţa penală nr. 1711 din 29 mai 2007, în Dosarul nr. 3694/2006 al Judecătoriei Târgovişte, la pedeapsa de 1.000 RON amendă penală pentru lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi sancţionat administrativ cu 300 RON amendă, pentru faptă de acelaşi gen prin ordonanţa nr. 4215 din 05 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, s-a considerat că se impune executarea pedepsei judiciare prin privare de libertate.

Cât priveşte pe inculpaţii V.G. şi R.A.F. s-a considerat că se impune atenuarea răspunderii penale conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în funcţie de participaţia mai redusă la activitatea infracţională, lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară, realizarea de venituri licite (din meseria de spălător auto - primul) şi întreţinerea unui copil minor (secunda).

Şi în cazul acestora s-a concluzionat că faţă de gravitatea concretă a faptelor, respectiv comiterea de acte materiale privind racolarea, transportul, transferul, cazarea şi supravegherea în vederea practicării prostituţiei de către o victimă minoră, scopul educativ sancţionator al pedepselor judiciare poate fi atins numai prin executare efectivă şi prin în regim privativ de libertate.

În latură civilă, s-a stabilit că prin declaraţiile martorilor şi părţilor vătămate s-a dovedit că în perioada august - decembrie 2011 împreună cei trei inculpaţi au obţinut beneficii financiare în cuantum de cel puţin 60.000 RON, din practicarea prostituţiei de către victima minoră M.C.V., luându-se în calcul un câştig mediu de 600 RON/zi.

Totodată, deşi s-a constatat că minora nu s-a constituit parte civilă şi nu a solicitat despăgubiri civile în procesul penal, conform art. 18 C. proc. pen. s-a admis cererea reprezentantului Ministerului Public formulată la data de 19 martie 2012, dispunându-se obligarea în solidar a celor trei inculpaţi la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de daune morale, avându-se în vedere traumele psihice suferite de aceasta, ca urmare a faptelor stabilite în sarcină.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au declarat apel inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F., criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor.

S-a susţinut că, raportat la conduita sinceră şi de regret manifestată, în sensul recunoaşterii vinovăţiei şi însuşirii probelor administrate la urmărirea penală, mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti conform art. 3201 C. proc. pen., dificultăţile materiale şi sociale cu care se confruntă, fiind întreţinători de familie, în care există şi persoane în vârstă, afectate de boli grave ori minori, scopul pedepselor ar putea fi atins printr-o reducere mai substanţială a cuantumului acestora, în cazul inculpatului I.I.M. fiind incidente şi dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., privind atenuarea răspunderii penale.

Separat, inculpata R.A.F. a învederat şi faptul că faţă de actele materiale concrete comise şi în contextul relaţiilor de concubinaj consumate circa opt ani cu inculpatul I.I.M., că nu a avut o contribuţie substanţială în racolarea victimelor care practicau prostituţia şi asigură creşterea unui copil minor în vârstă de 5 ani, ca şi lipsa antecedentelor penale, funcţia retributivă a pedepsei judiciare poate fi realizată prin suspendarea sub supraveghere a executării în condiţiile art. 861 C. pen.

Apelanţii inculpaţi au solicitat admiterea căilor de atac exercitate, desfiinţarea sentinţei atacate în parte, în latură penală, iar pe fond pronunţarea unei hotărârii prin care să se dispună reaprecierea cuantumului şi respectiv a modalităţii de executare a pedepselor în sensul celor menţionate.

Prin decizia penală nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii V.G. şi R.A.F.

S-a desfiinţat în parte, în latură penală, sentinţa primei instanţe cu privire la cei doi inculpaţi şi rejudecând cauza, pe fond, dispune:

I. S-a descontopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. aplicată inculpatului V.G. în componentele sale de 1 an şi 6 luni închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., precum şi 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a fost condamnat inculpatul V.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului V.G. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului V.G. şi s-a dedus din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă de la 11 ianuarie 2012, la zi.

II. S-a descontopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. aplicată inculpatei R.A.F., în componentele sale de 1 an şi 6 luni închisoare şi 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei R.A.F. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen., de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei R.A.F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.

În baza art. 861şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a celei accesorii privind interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen., sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpata R.A.F. se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Potrivit art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen., a fost obligată inculpata R.A.F. să respecte obligaţia de a nu-şi schimba domiciliul sau reşedinţa avută, decât în condiţiile fixate de instanţă.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei R.A.F. asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 şi 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv: dacă în cursul termenului de încercare comite din nou o infracţiune, dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, dacă deşi a avut posibilitatea până la expirarea termenului de încercare nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 383 rap. la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei R.A.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 12 ianuarie 2012 emis de Tribunalul Dâmboviţa, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză, constatând că în prezentul dosar a fost reţinută şi arestată preventiv începând cu data de 11 ianuarie 2012 şi până la data punerii efective în libertate potrivit prezentei decizii.

Conform art. 359 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei decizii în ce priveşte pe inculpata R.A.F. Poliţiei Municipiului Târgovişte şi Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei primei instanţe. A fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către inculpatul I.I.M. şi s-a menţinut starea de arest a acestuia.

Verificând sentinţa primei instanţe, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, raportat la motivele de reformare invocate de inculpaţii I.I.M., V.G. şi R.A.F., precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) comb. cu art. 372 alin. (1) C. proc. pen., la exercitarea controlului jurisdicţional s-a constatat că într-adevăr aceasta este afectată de nelegalitate şi netemeinicie, dar în limitele ce se vor expune în continuare.

Faptele, împrejurările săvârşirii şi vinovăţia acestora s-au reţinut corect, găsindu-şi corespondent în probele administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de apelanţi în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., cu ocazia audierii mai înaintea începerii cercetării judecătoreşti.

Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale aceştia au contestat activitatea infracţională dedusă judecăţii, limitând actele materiale la înlesnirea dezinteresată a practicării prostituţiei de către diferite persoane majore.

După trimiterea în judecată cei trei inculpaţi au înţeles să-şi reconsidere poziţia procesuală, recunoscând fără rezerve şi regretând participaţia la traficarea în asociere a prostituţiei practicate de victima minoră M.C.V. şi victima majoră N.M.A., astfel cum s-au descris în considerentele rechizitoriului nr. 95/D/P/2011 din 07 februarie 2012, întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa.

Declaraţiile făcute în şedinţa publică din data de 19 martie 2012 se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în prima fază procesuală, respectiv procesele-verbale de sesizare întocmite de poliţia competentă material, cele conţinând redarea în scris a convorbirilor telefonice şi mesajelor scrise interceptate potrivit art. 911 şi urm. C. proc. pen., purtate în principal de inculpatul I.I.M. cu ceilalţi inculpaţi şi părţile vătămate. Împrejurările de fapt relatate de acestea din urmă, se regăsesc în declaraţiile martorilor D.R., V.I.G., R.F.R., D.C.I., I.S.A., I.M., Ş.V., R.P., D.M.C., G.V.G., N.M.B., C.F.B. şi S.Ş., parte fiind clienţii care au beneficiat de prestaţiile sexuale comandate, întreţinute în locaţiile de pe raza municipiul Târgovişte, în cursul anului 2011.

Probele menţionate s-au reţinut justificat drept concludente pentru confirmarea existenţei faptei şi vinovăţiei apelanţilor-inculpaţi, deoarece sunt specifice descoperirii infracţiunilor de trafic de persoane în vederea obţinerii de beneficii financiare din exploatarea prostituţiei, comise în asociere de mai mulţi infractori şi implicaţii transfrontaliere, precum şi a autorilor acestora.

S-a făcut astfel dovada că fiind fără ocupaţie şi nerealizând venituri fiscalizate în mod permanent, în cursul anului 2011 inculpatul I.I.M. s-a asociat cu inculpaţii R.A.F., (cu care se afla într-o uniune consensuală de circa opt ani) şi V.G., prietenul său, având drept scop recrutarea, găzduirea, transferarea, transportul tinerelor femei care acceptau să practice prostituţia sub supravegherea acestora, ei beneficiind în mare parte de sumele obţinute din prestaţiile sexuale comandate.

Ca urmare, profitând de vulnerabilităţile materiale şi de supraveghere parentală, în vara anului 2011, inculpatul I.I.M. a reuşit să racoleze victima minoră M.C.V., determinând-o să accepte găzduirea într-o garsonieră anume închiriată în municipiul Târgovişte, şi circa o lună să consume zilnic circa 4-5 acte sexuale cu clienţii racolaţi de acesta, iar din sumele obţinute de circa de 300-400 RON/zi, remiţându-i numai 15-20 RON pentru achiziţionarea de mâncare şi ţigări.

Pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, consecinţă între altele şi a ameninţării cu acte de violenţă, la sfârşitul lunii septembrie 2011, acesta a convins minora să-l însoţească în Grecia, unde timp de o lună şi alături de alte tinere femei, între care şi martora D.R., secunda a fost obligată să practice prostituţia într-un club din localitatea Platania (Creta), supravegheată fiind de coinculpata R.A.F., prezentată drept soţia sa.

Ca şi în precedente sumele de bani au revenit inculpatului I.I.M., evidenţa încasărilor şi colectarea acestora realizându-se de concubina sa, care a executat şi acte de racolare a clienţilor, serviciile acordându-se în media a 2-3 bărbaţi/noapte.

Revenind pe teritoriul României, minora M.C.V. a fost din nou preluată de inculpatul I.I.M. şi obligată prin ameninţarea cu acte de violenţă să continue practicarea prostituţiei, în folosul său, folosindu-se diferite locaţii de pe raza municipiului Târgovişte.

De această dată, victima a fost cazată şi supravegheată într-una din garsonierele puse la dispoziţie de inculpata G.C.C. (faţă de care prin încheierea din 19 martie 2012 s-a dispus disjungerea judecăţii conform art. 3201 C. proc. pen., aceasta înţelegând să nu beneficieze de procedura simplificată în contextul nerecunoaşterii faptelor imputate).

Prin declaraţiile părţilor vătămate M.C.V. şi N.M.A. coroborate cu acelea făcute de martorii bărbaţi care au beneficiat de prestaţii sexuale plătite s-a dovedit şi faptul că, în contextul gradului de rudenie existent între acestea şi a relaţiilor de prietenie contactate încă din copilărie de inculpaţii I.I.M. şi V.G., în perioada noiembrie-decembrie 2011 cele două tinere (minoră, respectiv majoră) au practicat prostituţia tot în acest municipiu, recrutate fiind de primul şi sub supravegherea şi a secundului.

Captarea consimţământului s-a realizat, în principal, prin ameninţarea cu exercitarea de violenţe fizice şi verbale asupra tinerelor femei şi familiilor acestora, inclusiv incendierea casei secundei ori divulgarea conduitei imorale anterioare, toate credibile în contextul comportamentului violent notoriu al inculpatul I.I.M., concretizate în agresarea fizică de către inculpatul V.G. sau consumarea de acte sexuale forţate cu ambii şi găzduire.

Rezultă, de asemenea, că actele sexuale comandate s-au prestat de regulă, într-o garsonieră din municipiul respectiv, transportul victimelor s-a făcut sub supravegherea inculpatului V.G., iar sumele obţinute s-au împărţit între cei doi apelanţi-proxeneţi, primul reţinând o cotă procentuală de 70%, iar secundul de 30%.

Faţă de cele ce preced, Curtea de Apel reţine că încadrarea juridică a activităţii infracţionale stabilite în sarcina coinculpatilor I.I.M., V.G. şi R.A.F., respectiv în infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, este legală, dovedindu-se că în cursul anului 2011, conjugându-şi acţiunile împreună sau şi cu alte persoane, în perioadele menţionate aceştia au executat acte materiale constând în racolarea, recrutarea, transportarea, găzduirea şi supravegherea victimelor N.M.A. (primii doi) şi M.C.V. (toţi trei), obţinând beneficii financiare din exploatarea prostituţiei practicate de către acestea.

Şi reţinerea în sarcina coinculpatilor I.I.M. şi R.A.F. a infracţiunilor concurente de trafic de persoane minore în vederea exploatării prostituţiei prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 privind pe victima minoră M.C.V. (ambii), respectiv şi trafic de persoane majore în vederea exploatării prostituţiei prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din acelaşi act normativ, (primul), este legală.

Aceasta avându-se în vedere că deşi actele materiale comise de inculpatul I.I.M. au fost executate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, luate în vara anului 2011, victima minoră M.C.V. a fost recrutată, găzduită, transportată şi supusă prestării actelor sexuale comandate în perioade şi condiţii diferite, respectiv în două rânduri, în locaţii separate de pe raza municipiului Târgovişte, sub supravegherea în principal a acestuia şi inculpatei G.C.C., precum şi pe teritoriul Greciei, unde exploatarea sexuală s-a realizat cu participarea coinculpatei R.A.F.

De aceea, chiar dacă în perioada noiembrie-decembrie 2011 în cadrul activităţii infracţionale dedusă judecăţii, acelaşi inculpat a reuşit şi racolarea victimei majore N.M.A., întrucât exploatarea sexuală a acesteia s-a realizat în alte condiţii şi locaţii, după reluarea practicării prostituţiei de către minora M.C.V., consecinţă a sprijinului acordat în considerarea gradului de rudenie şi în participaţie cu inculpatul V.G., diferenţa de rezoluţie infracţională, modalitate de operare şi subiect pasiv delimitează conţinutul legal al celor două infracţiuni în sensul art. 33 lit. a) C. pen.

Încadrarea juridică dată activităţii infracţionale stabilite în sarcina inculpatului V.G. este însă nelegală şi contrară interpretării date dispoziţiilor încriminatorii prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, prin decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în interesul legii, în cazul comiterii traficului de persoane asupra mai multor persoane, în aceleaşi condiţii de loc şi timp.

Cum s-a detaliat în precedente, din declaraţiile victimelor traficate şi martorii care au beneficiat de prestaţiile sexuale comandate, ca şi convorbirile telefonice interceptate conform art. 911 C. proc. pen., rezultă cu certitudine că apelantul V.G. a aderat la asocierea iniţiată de inculpatul I.I.M., în toamna anului 2011, şi a executat efectiv acte specifice traficului de persoane exclusiv în perioada noiembrie-decembrie 2011, conjugându-şi acţiunile de racolare, supraveghere şi colectare a sumelor de bani încasate din prostituţia practicată de minora M.C.V. şi majora N.M.A., pe raza municipiului Târgovişte, deci în aceleaşi condiţii de loc şi timp, revenindu-i un procent de 30% din sumele obţinute de acestea.

În atare situaţie, cum s-a îndrumat de instanţa supremă de casaţie şi justiţie prin decizia menţionată, conform art. 41 alin. (2) C. pen., fapta acestuia de a trafica prin acte repetate două persoane, din care una majoră şi alta minoră, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, constituie infracţiunea unică de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar nu concurs de infracţiuni, compus din trafic de persoane minore, prev. de art. 13 şi trafic de persoane majore, prev. de art. 12, încriminate separat de legea specială.

Aceasta întrucât s-a decis că atâta vreme cât pentru existenţa infracţiunii continuate de trafic de persoane sau de trafic de minori nu este necesară realizarea unităţii de subiect pasiv, nu poate fi reţinut nici concursul de infracţiuni numai datorită pluralităţii de subiecţi pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, respectiv funcţie de subiectul pasiv calificat (victimă minoră ori victimă majoră), indiferent care ar fi fost modalitatea alternativă de săvârşire (recrutare, transferare, cazare, supraveghere etc).

Prin urmare, la exercitarea controlului jurisdicţional din oficiu, conform art. 371 alin. (2) rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel constată că în mod greşit prima instanţă a confirmat încadrarea juridică dată de procuror pentru faptele stabilite în sarcina inculpatului V.G.

Rezultând, aşadar, că sub acest aspect sentinţa primei instanţe este nelegală, iar potrivit tratamentului sancţionator prev. de art. 42 C. pen. prin reîncadrarea juridică a activităţii infracţionale din concurs de infracţiuni într-o infracţiune unică în formă continuată nu i agravează situaţia, în propria-i calea devolutivă de atac, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul exercitat, procedându-se la rejudecarea cauzei în aceste limite.

Pe fond, după descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată acestuia, în componentele sale, conform art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din două infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din acelaşi act normativ cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., art. 33 C. pen. comb. cu art. 3201 C. proc. pen., într-o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. comb. cu art. 3201 C. proc. pen.

Totodată, faţă de numărul mai redus de acte materiale şi beneficiile obţinute în proporţie de până la 30%, iar apelantul V.G. se află la primul conflict cu legea penală, înlăturându-se şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., s-a apreciat că cererea acestuia privind modificarea cuantumului pedepsei este justificată, urmând a se dispune reducerea pedepsei principale de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, menţinându-se pedeapsa complementară în limitele stabilite la prima instanţă.

Şi pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate aplicată la primul grad de jurisdicţie inculpatei R.A.F. apare ca injustă, contravenind criteriilor de individualizare determinate sub art. 72 C. pen.

Aceasta nu are antecedente penale, prin probele administrate s-a dovedit că actele materiale s-au derulat în contextul uniunii consensuale consumate şi sub autoritatea inculpatului iniţiator al asocierii infracţionale, au constat în repartizarea clienţilor victimelor ce practicau prostituţia în clubul în care era angajată, ţinerea evidenţei şi colectarea sumelor încasate care erau transmise aproape integral acestuia rămas în România, are în creştere şi educare exclusivă un copil în vârstă de şase ani rezultat din afara căsătoriei, iar anterior s-a bucurat de o bună reputaţie în comunitate.

Ca atare, prima instanţă era datoare să observe că în cazul apelantei R.A.F. controlul statului asupra ordinii de drept, cât şi funcţia retributivă pot fi realizate şi fără executarea efectivă a pedepsei judiciare stabilite, prin lăsarea în libertate şi impunerea respectării măsurilor şi obligaţiilor de supraveghere prevăzute de art. 861şi urm. C. pen., detenţia provizorie de cinci luni reprezentând un avertisment sever şi suficient pentru descurajarea reluării activităţii infracţionale atât de aceasta, cât şi alte persoane predispuse să încalce normele juridice ce protejează libertatea la viata sexuală.

În consecinţă, constatându-se că apelul declarat de aceasta este fondat, s-a desfiinţat sentinţa pronunţată în parte, în latură penală şi rejudecându-se cauza, pe fond, după descontopirea pedepsei principale rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare, în componentele sale, s-a procedat la reaprecierea sancţiunii stabilite pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen., în limitele art. 861 alin. (2) C. pen., reducându-se cuantumul de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

De asemenea, în baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii şi celei accesorii aplicate apelantei R.A.F. pe o durată de şase ani, termen de încercare calculat conform art. 862 C. pen. şi prin luarea în considerare a gravităţii concrete determinate de asocierea şi comiterea de acţiuni specifice exploatării sexuale a unei victime minore transferată pe teritoriul altui stat european.

Pe durata menţionată aceasta va fi obligată să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. (1) lit. a)-d) şi art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen., precum şi aceleia de a nu-şi schimba domiciliul sau reşedinţa avută, decât în condiţiile fixate de instanţă. Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv: dacă în cursul termenului de încercare comite din nou o infracţiune, dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, dacă deşi a avut posibilitatea până la expirarea termenului de încercare nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Apelul declarat de inculpatul I.I.M., vizând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul constatării circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi reducerii cuantumului sub limitele înscrise sub textele încriminatorii, determinate conform art. 3201alin. (7) C. proc. pen., nu este fondat.

Cum s-a observat la prima instanţă, activitatea infracţională obiect al prezentei cauze şi urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 95/D/P/2011, instrumentat de D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Dâmboviţa, este consecinţa iniţiativei şi actelor indispensabile aducerii la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale luate de acesta în cursul anului 2011, când lipsit de ocupaţie şi venituri fiscalizate, a înţeles să-şi asigure existenţa din exploatarea prostituţiei practicate de tinerele femei.

Din materialul dosarului rezultă în acelaşi timp, perseverenţa de excepţie manifestată de apelantul I.I.M. pentru racolarea tinerelor minore ori majore, profitând de vulnerabilităţile materiale cu care se confruntau în comunitatea sătească căreia îi aparţineau ori disfuncţiile ivite în asigurarea supravegherii parentale, lipsa de informaţie, dezmembrarea căsătoriei ori necesitatea întreţinerii unor copii minori.

Mai mult, captarea consimţământului acestora pentru practicarea prostituţiei în ţară sau în alte state europene s-a realizat prin prezentarea deformată a unor posibilităţi de a obţine venituri mai uşor, exercitarea de violenţe sau şantaj, constând în ameninţări şi presiuni psihice vizând afectarea bunei reputaţii ori chiar incendierea caselor familiilor.

Nu este de neglijat nici faptul că ceilalţi participanţi la asocierea criminală au acţionat sub coordonarea acestuia, el reuşind să racoleze atât victimele, cât şi clienţii interesaţi, preocupându-se pentru închirierea unor apartamente în acest scop ori transferul victimelor în afara statului român şi beneficiind de cel puţin 70% din sumele obţinute din prostituţie, aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale fiind consecinţa manifestă a reputaţiei violente susţinută inclusiv prin antecedentele sale penale, în care există o condamnare şi o sancţiune administrativă aplicată pentru infracţiunile de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ultima prin ordonanţa procurorului din iulie 2011.

Aceste date, unite cu conduita nesinceră adoptată în cursul urmăririi penale justifică concluzia că pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare, situată în apropierea limitei speciale stabilită conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., este dreaptă şi necesară atât pentru prezervarea ordinii publice, cât şi supunerea acestuia la programe de resocializare pe o durată mai îndelungată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii V.G. şi I.I.M.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

În susţinerea motivelor de casare, s-a criticat schimbarea încadrării juridice a faptelor la instanţa de apel, într-o singură infracţiune de trafic de minori, arătându-se că încadrarea corectă este cea stabilită prin rechizitoriu şi sentinţă, în mod greşit fiind indicată decizia pronunţată în recursul în interesul legii, care vizează alte aspecte.

S-a mai invocat greşita individualizare a pedepselor pentru inculpaţii V.G. şi R.A.F. şi a modalităţii de executare pentru inculpata R.A.F. Pentru a răspunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., se impune menţinerea pedepselor aplicate la instanţa de fond, care reflectă gradul de pericol social al faptelor, circumstanţele concrete şi urmările produse.

Inculpatul I.I.M. a invocat aceleaşi cazuri de casare, susţinându-se că în mod nelegal instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice doar pentru unul dintre inculpaţi, în condiţiile în care faţă de toţi inculpaţii se reţine constituirea într-o grupare infracţională având ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin, respectiv victima majoră N.M. şi victima minoră M.C.V.

S-a solicitat, de asemenea, reindividualizarea pedepsei, în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante şi reducerii pedepsei sub minimul special.

Inculpatul V.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând redozarea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea reţine următoarele:

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Curtea constată că în mod greşit instanţa de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice în cazul inculpatului V.G., din două infracţiuni (de trafic de persoane şi trafic de minori) aflate în concurs real, într-o singură infracţiune (de trafic de minori) în formă continuată.

În acest sens, instanţa de apel a dat o interpretare eronată deciziei nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, neobservând că obiectul respectivului recurs în interesul legii l-a reprezentat încadrarea juridică a faptei de traficare a mai multor persoane în aceleaşi condiţii de loc şi timp, respectiv dacă într-o asemenea ipoteză ne aflăm în faţa unei pluralităţi de infracţiuni, corespunzătoare numărului de persoane traficate, sau a unei infracţiuni în formă continuată, în măsura în care există o rezoluţie infracţională unică.

În mod evident decizia în interesul legii a avut în vedere pluralitatea de subiecţi pasivi, corespunzătoare fiecărei categorii posibile de victime ale traficului de persoane (majori, respectiv minori), dând o interpretare de principiu care se va particulariza în funcţie de situaţia de fapt concretă (o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată, în cazul mai multor persoane vătămate majore, respectiv o singură infracţiune de trafic de minori în formă continuată, în cazul mai multor victime minore).

Această decizie nu-şi găseşte aplicabilitate în speţă, fiind vorba despre o pluralitate de subiecţi pasivi, dar care aparţin unor categorii diferite (una majoră şi una minoră), astfel încât în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane şi de trafic de minori, aflate în concurs real.

De altfel, acest sens al deciziei invocate poate fi stabilit din lecturarea considerentelor acesteia: „(...) Or, atât timp cât prin săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracţionale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat, se impune ca toate aceste acte care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fie încadrate, după caz, într-o infracţiune unică, continuată, de trafic de persoane şi, respectiv de trafic de minori.

(...) Aşadar, câtă vreme pentru existenţa infracţiunii continuate de trafic de persoane sau de trafic de minori nu este necesară realizarea unităţii de subiect pasiv, nu poate fi reţinut concursul de infracţiuni numai datorită pluralităţii de subiecţi pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de săvârşire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de persoane)”.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice, critica Parchetului fiind astfel întemeiată, sens în care recursul declarat de acesta este fondat şi va fi admis, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe sub acest aspect.

În mod corespunzător, întrucât unul dintre motivele de recurs formulate de inculpatul I.I.M. vizează aceeaşi problemă, dar în sens contrar (solicitându-se astfel să beneficieze la rândul său de schimbarea de încadrare dispusă doar în cazul coinculpatului V.G.), Curtea constată că sub acest aspect recursul respectivului inculpat este neîntemeiat.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind fondată doar critica Parchetului referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului V.G.

În acest sens, Curtea reţine că instanţa de fond a evaluat corespunzător criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., apreciind astfel gradul de pericol social concret al faptelor comise de acest inculpat, prin raportare la împrejurările în care acestea au fost săvârşite (prin violenţă şi ameninţări).

Beneficiile materiale ilicite mai reduse ale inculpatului V.G., ca şi lipsa antecedentelor penale s-au reflectat de asemenea în cuantumul pedepselor stabilite de prima instanţă, inclusiv prin raportare la ceilalţi coinculpaţi, fiind reţinută în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Prin urmare, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de fond sunt apte să asigure atât constrângerea, cât şi reeducarea acestuia, astfel încât este întemeiată critica Parchetului şi, dimpotrivă, nefondată cea a inculpatului, cu referire la individualizarea pedepsei.

În privinţa inculpatei R.A.F., Curtea reţine că instanţa de apel a evaluat corespunzător atât gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, stabilind pedepse corect individualizate, inclusiv sub aspectul modalităţii de executare a celei rezultante.

Fără a nega pericolul social al faptelor comise, nu se poate face abstracţie de contribuţia concretă a inculpatei la săvârşirea acestora, care s-a ocupat cu plasarea victimelor şi colectarea sumelor rezultate din practicarea prostituţiei.

În acelaşi timp, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are un loc de muncă stabil şi un minor în întreţinere, acesta având probleme medicale.

Toate aceste circumstanţe reale şi personale justifică în opinia Curţii reducerea de pedeapsă dispusă de instanţa de apel şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia într-o formă neprivativă de libertate, procesul de reeducare a inculpatei putându-se realiza şi fără încarcerarea ei, dar prin impunerea unor obligaţii şi a unei supravegheri stricte a conduitei acesteia pe durata unui termen de încercare.

În consecinţă, sub acest aspect recursul Parchetului este nefondat.

În fine, neîntemeiată este şi critica inculpatului I.I.M. referitoare la pedeapsa ce i-a fost dată spre executare.

În acest sens, instanţele de fond şi apel au reţinut contribuţia şi rolul acestui inculpat în cadrul grupului infracţional, el fiind implicat în racolarea şi exploatarea celor două victime, dar şi principalul beneficiar al activităţii acestora.

Pe de altă parte, nu este de neglijat violenţa întrebuinţată de inculpat atât la momentul racolării, cât şi ulterior, aceasta părând a fi o constantă a conduitei inculpatului, prin raportare şi la menţiunile din fişa sa de cazier.

Curtea constată astfel că în speţă nu este incidenţă niciuna dintre circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., astfel încât în lipsa acestora coborârea pedepselor sub minimul special stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, nu este posibilă.

Faţă de toate aceste considerente şi în limitele expuse anterior, în baza art. 38515pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va fi admis recursul Parchetului şi casată decizia exclusiv cu privire la inculpatul V.G., cu consecinţa menţinerii sentinţei instanţei de fond.

În baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor V.G. şi I.I.M.

Văzând şi disp. art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul V.G. şi menţine sentinţa penală nr. 94 din 28 martie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa referitoare la acest inculpat.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.G. şi I.I.M. împotriva deciziei penale nr. 92 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor V.G. şi I.I.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 ianuarie 2012 la 18 octombrie 2012.

Obligă recurentul inculpat V.G. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat I.I.M. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată R.A.F. în sumă de 75 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată N.M.A. şi intimata parte civilă M.C.V. în sumă de câte 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3330/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 3333/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3331/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs