ICCJ. Decizia nr. 3335/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3335/2012

Dosar nr. 708/39/2011

Şedinţa publică din 18 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 111 din 28 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.L. împotriva sentinţei penale nr. 125 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, a înlăturat aplicarea disp.art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., parte vătămată fiind SC C. SRL Brăila.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 125 din 01 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani, a fost condamnat inculpatul A.L., la:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a administra o societate comercială), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.;

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a administra o societate comercială).

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 561 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi, judeţul Suceava, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, s-a dispus efectuarea înregistrărilor corespunzătoare în registrul comerţului şi comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a copiei legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive privind inculpatul A.L.

A fost obligat inculpatul să plătească părţilor vătămate constituite părţi civile în cauză suma de 524.545,44 RON, după cum urmează:

1. 34.947,59 RON - SC V.R. SRL Botoşani, prin administrator judiciar M.R.L. SRL Iaşi;

2. 37.225,78 RON - SC M.A. SRL Ţăndărei;

3. 17.829,24 RON - SC A.D. SRL Suceava;

4. 22.841,63 RON - SC T.L.R. SRL Bucureşti;

5. 11.816,12 RON - SC M.D. SRL Cluj-Napoca;

6. 2.616,50 RON - SC L. SRL Botoşani;

7. 259.556,47 RON - SC C. SRL Brăila;

8. 98.303,79 RON - SC E.B.C. SRL Piteşti;

9. 10.000 RON - SC A.N.I. SRL Dorohoi;

10. 537,73 RON - SC I.R. SRL Bucureşti;

11. 28.870,59 RON - SC R.P. SA Bucureşti.

S-au respins ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de partea vătămată SC T. SA Focşani.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8.000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Botoşani a reţinut că, în perioada decembrie 2005-2007, în calitate de administrator unic şi asociat al societăţilor comerciale SC L.G. SRL Dorohoi, SC G.C. SRL Dorohoi, SC R. SRL Galaţi, SC M. SRL Cluj Napoca, SC U.C. SRL Iaşi şi SC S.I. SRL Dorohoi a achiziţionat pe bază de contracte şi comenzi mărfuri de la mai mulţi agenţi economici (respectiv 15 societăţi comerciale), iar pentru plata acestora a emis un număr de 14 file cec şi 7 bilete la ordin, fără a avea la tras disponibil, astfel încât acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil şi, prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, le-a cauzat un prejudiciu în cuantum total de 524.045,44 RON.

De asemenea, în aceeaşi perioadă, învinuitul a emis un număr de 14 file cec către mai mulţi beneficiari persoane juridice şi fizice, fără să completeze toate menţiunile obligatorii dispuse de Legea cecului, fără autorizaţia trasului şi fără a avea disponibil în cont.

Prin sentinţa penală nr. 265 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Botoşani a fost condamnat inculpatul A.L. la pedepsele de:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (parte vătămată SC C. SRL Brăila);

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. (părţi vătămate SC V.R. SRL Botoşani prin administrator judiciar M.R.L. SRL Iaşi; SC M.A. SRL Ţăndărei; SC A.D. SRL Suceava; SC T.L.R. SRL Bucureşti; SC L. SRL Botoşani; SC A.N.I. SRL Dorohoi;

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen. (părţi vătămate SC M.D. SRL Cluj-Napoca; SC E.B.C. SRL Piteşti; SC I.R. SRL Bucureşti; SC R.P. SA Bucureşti);

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată SC M.D. SRL Cluj-Napoca);

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată SC I.D. SA Bucureşti; SC E.B.C. SRL Piteşti);

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. (părţi vătămate SC V.R. SRL Botoşani prin administrator judiciar M.R.L. SRL Iaşi; SC M.A. SRL Ţăndărei; SC C.O. SA Botoşani; SC T.L.R. SRL Bucureşti; SC L. SRL Botoşani; SC A.N.I. SRL Dorohoi);

- 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. (părţi vătămate SC T. SA Focşani; SC E.C.C. SRL Slobozia; L.C.).

În temeiul art. 33 lit. a), b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 561 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi, judeţul Suceava, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, a dispus efectuarea înregistrărilor corespunzătoare în registrul comerţului şi comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a copiei legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive privind inculpatul A.L.

A fost obligat inculpatul să plătească părţilor vătămate constituite părţi civile în cauză suma de 524.545,44 RON, după cum urmează:

1. 34.947,59 RON - SC V.R. SRL Botoşani, prin administrator judiciar M.R.L. SRL Iaşi;

2. 37.225,78 RON - SC M.A. SRL Ţăndărei;

3. 17.829,24 RON - SC A.D. SRL Suceava;

4. 22.841,63 RON - SC T.L.R. SRL Bucureşti;

5. 11.816,12 RON - SC M.D. SRL Cluj-Napoca;

6. 2.616,50 RON - SC L. SRL Botoşani;

7. 259.556,47 RON - SC C. SRL Brăila;

8. 98.303,79 RON - SC E.B.C. SRL Piteşti;

9. 10.000 RON - SC A.N.I. SRL Dorohoi;

10. 537,73 RON - SC I.R. SRL Bucureşti;

11. 28.870,59 RON - SC R.P. SA Bucureşti.

A mai fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8.000 RON cheltuieli judiciare, precum şi suma de 1.690 RON reprezentând onorariu supliment expertiză pe numele expertului Z.R.D.

Sentinţa a fost apelată de inculpat şi partea civilă SC T. SA Focşani, iar prin decizia penală nr. 12 din 09 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa Tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, menţinând actele procedurale efectuate de prima instanţă până la dezbateri.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că tribunalul a condamnat inculpatul pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune şi a patru infracţiuni la Legea cecului, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., schimbând încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fără a pune în discuţie acest lucru, încălcându-i-se astfel inculpatului dreptul la apărare.

S-a mai reţinut de instanţa de apel că prima instanţă nu s-a pronunţat şi în dispozitivul sentinţei cu privire la acţiunea civilă formulată de partea vătămată SC T. SA Focşani.

Astfel reînvestit cu soluţionarea cauzei începând cu faza dezbaterilor, Tribunalul a dispus citarea părţilor şi a luat măsurile necesare asigurării asistenţei juridice a inculpatului.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut ca temeinic dovedită, următoarea situaţie de fapt:

În perioada 2005-2007, inculpatul A.L. a fost asociat şi unic administrator la un număr de 6 societăţi comerciale după cum urmează:

SC L.G. SRL Botoşani a fost constituită în anul 2005, fiind înregistrată în registrul comerţului din 30 iunie 2005, având ca unic asociat şi administrator pe inculpatul A.L., iar ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul în magazine, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun.

Societatea a avut deschise conturi bancare la Banca R.D. Botoşani şi la Banca T. Botoşani. SC L.G. SRL Botoşani a fost înregistrată la Centrala Incidentelor de Plăţi cu primul incident de plată cu bilet la ordin în data de 07 decembrie 2005, iar primul incident de plată cu filă cec a fost înregistrat în data de 13 martie 2006. În perioada 01 ianuarie 2005 - 28 noiembrie 2007 SC L.G. SRL Botoşani figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu un număr 46 incidente de plată ( din care 26 de cecuri şi 20 de bilete la ordin) în valoare totală de 927.507,91 RON.

SC G.C. SRL Dorohoi, a fost constituită în anul 2005 fiind înregistrată în registrul comerţului din 13 octombrie 2005, având ca asociaţi pe A.F. şi inculpatul A.L., administrator pe învinuitul A.L. şi obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul în magazine, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun.

SC G.C. SRL Dorohoi figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu un număr de 6 incidente de plată cu cecuri în valoare totală de 88.829,38 RON, având interdicţie bancară de a emite cecuri începând cu data de 08 mai 2006.

SC M. SRL Cluj-Napoca a fost constituită în anul 2003, fiind înregistrată în registrul comerţului având ca asociaţi pe M.A. şi inculpaţii A.L., administrator pe inculpatul A.L. numit la data de 22 mai 2006 şi obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul.

SC M. SRL Cluj-Napoca a avut deschise conturi bancare la Banca C.R. Cluj şi Banca C. Bacău, figurând în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu un număr de 34 incidente de plată, din care 4 incidente cu cecuri şi 30 incidente cu bilete la ordin, în valoare totală de 278.295,37 RON . Societatea respectivă a înregistrat primul incident de plată cu bilet la ordin la data de 10 iulie 2006 şi a avut interdicţie bancară de a emite cecuri începând cu data de 26 iunie 2006.

SC R. SRL Galaţi a fost constituită în anul 2002 fiind înregistrată la registrul comerţului, având ca asociaţi pe D.L.G. şi inculpatul A.L., administrator pe inculpatul A.L. numit la data de 08 martie 2006 şi obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul în magazine, cu vânzare predominantă de produse nealimentare.

SC R. SRL Galaţi figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu un număr de 14 incidente de plată, din care 3 incidente cu cecuri şi 11 incidente cu bilete la ordin, în sumă totală de 543.466,27 RON, având interdicţie bancară de a emite cecuri începând cu data de 26 aprilie 2006.

SC S.I. SRL Dorohoi, a fost constituită în anul 2001 fiind înregistrată la registrul comerţului, având ca asociaţi pe S.C., C.I. şi P.M.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 28 martie 2007 asociaţii societăţii cedează părţile sociale inculpatului A.L., astfel încât de la această dată societatea a fost administrată de inculpatul A.L.

SC S.I. SRL Dorohoi figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu un număr de 3 incidente de plată în valoare totală de 16.800 RON .

SC U.C. SRL Iaşi a fost constituită în anul 2004, fiind înregistrată în registrul comerţului, având ca asociaţi pe M.A. şi inculpatul A.L., administrator unic inculpatul A.L. numit la data de 13 noiembrie 2006, şi obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul.

SC U.C. SRL Iaşi figurează în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi cu un număr de 16 incidente de plată, din care 7 incidente cu bilet la ordin şi 9 incidente cu file cec, în sumă totală de 92.865 RON, primul incident de plată fiind înregistrat la data de 13 aprilie 2007.

1. În perioada 04-10 martie 2007, inculpatul A.L., în calitate de administrator al SC U.C. SRL Iaşi, a achiziţionat de la partea vătămată SC V.R. SRL mai multe cantităţi de produse (lambriuri PVC) în valoare totală de 41.145,71 RON, livrarea efectuându-se în baza facturilor fiscale seria X nr. 83, 84, 85, 86, 71, 72 şi nr. 73.

Potrivit înţelegerii între părţi, plata produselor livrate trebuia să se efectueze o parte în numerar într-un anumit termen, iar o parte cu filă cec. În acest sens, la marfa livrată cu factură fiscală din 10 martie 2007inculpatul a emis şi fila cec Y, pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila societăţii, fără însă a completa şi celelalte menţiuni obligatorii. Pe factura fiscală s-a făcut menţiunea „ se achită cu fila cec la 25 de zile”.

Întrucât inculpatul nu a achitat marfa achiziţionată în termenul convenit, în urma unei convorbiri telefonice purtate cu acesta, reprezentantul părţii vătămate a completat fila cec, după care la data de 04 mai 2007 a depus-o în bancă pentru decontare, aceasta fiind refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Din analiza rulajului contului SC U.C. SRL Iaşi rezultă că în perioada 09 februarie - 27 noiembrie 2007 în care societatea a avut deschis cont bancar la Banca R. Botoşani, nu a existat disponibil în cont, nu s-au derulat operaţiuni prin cont, inculpatul A.L. efectuând doar câteva depuneri de numerar numai în limita sumelor pe care le avea de plată în ziua depunerii.

Potrivit declaraţiei martorului P.Ş., administrator al SC V.R. SRL, fila cec primită de la inculpatul A.L. a fost emisă ca instrument de plată şi nu ca o garanţie a plăţii, susţinere confirmată şi de faptul că s-a efectuat această menţiune şi pe factura fiscală. De asemenea, martorul mai declară că nu a cunoscut faptul că societatea inculpatului nu avea disponibil în cont, iar ulterior a aflat că inculpatul A.L. avea ca ocupaţie curentă înşelarea partenerilor de afaceri.

S-a arătat că fapta inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală SC V.R. SRL; facturi fiscale seria X nr. 83,84, 85, 86, 71, 72 şi nr. 73; fila cec Y cu documente bancare de refuz; rulajul contului SC U.C. SRL Iaşi; incidentele de plată înregistrate de SC U.C. SRL Iaşi; declaraţiile martorului P.Ş. şi declaraţiile inculpatului.

Cum partea vătămată SC V.R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 34.947,59 RON reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate şi neachitate, iar inculpatul a fost de acord cu plata sumei, a fost obligat la achitarea acesteia cu titlu de despăgubiri civile.

2. În anul 2005, între inculpatul A.L., în calitate de unic administrator al SC L.G. SRL Botoşani şi SC M.A. SRL Ţăndărei a început derularea unor relaţii comerciale în cadrul căreia societatea învinuitului a achiziţionat diverse cantităţi de produse, respectiv faină.

Potrivit declaraţiei numitului T.G., reprezentant al SC M.A. SRL Ţăndărei, relaţiile comerciale s-au derulat în condiţiile stabilite de comun acord: inculpatul A.L. comanda telefonic cantitatea de faină ce voia să o achiziţioneze, marfa era transportată cu mijlocul de transport al furnizorului, iar plata trebuia să fie efectuată prin filă cec scadentă la 30 de zile, cecul fiind înmânat conducătorului auto la primirea mărfii. La începutul derulării relaţiilor comerciale, inculpatul A.L. a lăsat societăţii furnizoare fila cec Z în alb, semnată şi ştampilată, ca o garanţie a bonităţii societăţii sale.

În aceste condiţii, SC M.A. SRL Ţăndărei a livrat mai multe cantităţi de produse către SC L.G. SRL Botoşani,ultimele livrări fiind efectuate cu facturile fiscale seria W nr. 47 din 07 februarie 2006, nr. 49 din 23 februarie 2006 şi 50 din 04 martie 2006. Pe toate facturile fiscale s-a menţionat faptul că plata se efectuează cu filă cec scadentă la 30 de zile.

Pentru plata produselor livrate cu factura fiscală seria W nr. 47 inculpatul a emis fila cec Q în valoare de 12.614 RON, semnată şi ştampilată, fără însă a avea completate şi celelalte menţiuni obligatorii.

La împlinirea termenului scadent de 30 de zile, furnizorul SC M.A. SRL Ţăndărei a completat fila cec Q cu toate menţiunile necesare şi, în data de 08 martie 2006 a prezentat-o unităţii bancare trase pentru încasare.

Din valoarea de 12.614 RON menţionată pe fila cec în cauză s-a acceptat doar suma de 616,22 RON, diferenţa de 11.997,78 RON fiind refuzată la plată pe motiv de lipsă parţială de disponibil.

După înregistrarea acestui refuz, numitul T.G., reprezentantul SC M.A. SRL Ţăndărei l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L. care a solicitat să mai fie amânat la plată.

Întrucât ulterior inculpatul A.L. nu a mai putut fi contactat pentru recuperarea debitului, în data de 07 august 2006 SC M.A. SRL Ţăndărei a completat şi fila cec R lăsată de învinuit drept garanţie, pe care a depus-o spre decontare la unitatea bancară trasă, aceasta fiind refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, cec emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, cec retras din circulaţie.

Inculpatul a susţinut că ambele cecuri emise în favoarea SC M.A. SRL Ţăndărei au fost emise cu titlu de garanţie a plăţilor. Referitor la prejudiciul în sumă de 37.225,78 RON cu care partea vătămată se constituie parte civilă în cauză, iniţial inculpatul A.L. a susţinut că acesta este recuperat integral, pentru ca ulterior, prin declaraţia din 24 martie 2008 să recunoască faptul că mai datorează SC M.A. SRL Ţăndărei suma pretinsă.

Susţinerea inculpatului precum că ambele cecuri emise către SC M.A. SRL Ţăndărei au constituit o garanţie a efectuării plăţilor este reală numai cu privire la fila cec Z. Fila cec Q a fost emisă ca şi instrument de plată, aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile reprezentanţilor părţii civile conform cărora înţelegerea dintre părţi a fost ca plata să se efectueze cu filă cec scadentă la 30 de zile, situaţie confirmată şi de menţiunile efectuate pe facturile fiscale de livrare a produselor (plata cec, 30 de zile).

De asemenea, din rulajul contului bancar al SC L.G. SRL Botoşani rezultă că societatea nu a avut niciodată disponibil în cont, iar inculpatul A.L. efectua doar în unele zile depuneri de numerar numai în limita plăţilor pe care le dispunea, astfel încât acesta cunoştea că pentru valorificarea cecului emis ca instrument de plată nu exista provizia necesară. Faptul că învinuitul cunoştea că nu are disponibil în contul SC L.G. SRL Botoşani este dovedit şi de aceea că primul incident de plată (cu bilet la ordin) înregistrat de societatea respectivă a fost cu mai mult de un an înainte, respectiv data de 07 decembrie 2005.

S-a apreciat că fapta inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea din 10 august 2006 a Băncii T.; filele cec Q şi Z; facturile fiscale seria W nr. 47 din 07 februarie 2006, nr. 49 din 23 februarie 2006 şi 50 din 04 martie 2006; fişa clientului SC L.G. SRL Botoşani; declaraţiile numiţilor T.G. şi M.M.; rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani; incidentele de plată înregistrate de SC L.G. SRL Botoşani.

Sub aspectul laturii civile, cu adresa din 21 martie 2008, partea vătămată SC M.A. SRL Ţăndărei se constituie parte civilă în cauză cu suma de 37.225,78 RON, recunoscută de inculpat.

3. Inculpatul A.L., în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani, a început relaţiile comerciale cu SC A.D. SRL Suceava din anul 2005, plata produselor achiziţionate în urma unei singure livrări fiind efectuată cu numerar.

Potrivit declaraţiei martorului D.N.D., director de vânzări la SC A.D. SRL Suceava, în luna februarie 2006 a fost contactat de către inculpatul A.L. care i-a solicitat livrarea de produse (gumă de mestecat) în valoare de circa 50.000 RON. Întrucât martorului i-a fost frică de o eventuală înşelăciune, a fost de acord cu livrarea nuor produse de valoare mult mai mică, convenind cu inculpatul şi cu privire la modalitatea de plată, respectiv plata să se efectueze cu filă cec scadentă la data de 18 martie 2006.

Întrucât inculpatul a fost de acord cu condiţiile negociate, în data de 25 februarie 2006 martorul i-a livrat produse în valoare de 18.329,24 RON. Livrarea s-a efectuat în baza facturii fiscale seria S nr. 93, pe care s-a menţionat şi termenul de plată.

La predarea produselor livrate, martorul D.N.D. a primit ca şi instrument de plată fila cec T completată integral, semnată şi ştampilată de către inculpat, iar la data emiterii s-a menţionat data de 18 martie 2006, termen de plată convenit de comun acord.

Fiind prezentată la plată unităţii bancare trase, fila cec a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară de a emite cecuri.

Prin refuzul la plată al filei cec partea vătămată SC A.D. SRL Suceava a suferit un prejudiciu în sumă de 18.329,24 RON. Ulterior, inculpatul a achitat părţii vătămate, pe bază de chitanţe, suma de 1.000 RON, rămânând nerecuperat prejudiciul în sumă de 17.329,24 RON.

Inculpatul a susţinut că fila cec în cauză a fost emisă ca o garanţie a plăţii produselor livrate, însă a recunoscut faptul că înţelegerea cu reprezentantul părţii vătămate a fost ca plata să se efectueze cu filă cec scadentă la data menţionată pe aceasta, motiv pentru care a şi completat-o integral.

În aceste condiţii, rezultă fără echivoc faptul că cecul în cauză a fost emis ca şi instrument de plată şi nu ca o garanţie a plăţii, iar partea vătămată nu cunoştea că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont.

Lipsa disponibilului în contul SC L.G. SRL Botoşani este dovedită şi de rulajul contului bancar, dar şi de faptul că primul incident de plată (cu bilet la ordin) înregistrat de societatea respectivă a fost în data de 07 decembrie 2005.

Fapta inculpatului A.L. este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea părţii vătămate SC A.D. SRL Suceava; fila cec T; factura fiscală seria S nr. 93; rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani; incidentele de plată înregistrate de SC L.G. SRL Botoşani; fişa analitică partener; adresa din 24 ianuarie 2008 a SC A.D. SRL Suceava; declaraţiile martorului D.N.D. şi declaraţiile inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, se constată că partea vătămată SC A.D. SRL Suceava s-a constituit parte civilă cu suma de 17.829,24 RON, cu plata căreia inculpatul a fost de acord.

4. Începând cu luna august 2005, între SC C.O. SA Botoşani şi SC L.G. SRL Botoşani a început colaborarea comercială în cadrul căreia inculpatul A.L. a achiziţionat materiale de construcţii.

Pentru a demonstra bonitatea societăţii sale, inculpatul a lăsat SC C.O. SA Botoşani cu titlu de garanţie fila cec U, semnată şi ştampilată, fără a fi completate şi celelalte menţiuni impuse de lege, iar până la sfârşitul lunii octombrie 2005 acesta a achitat cu numerar produsele livrate.

SC C.O. SA Botoşani a efectuat ultimele livrări cu facturile fiscale seria M nr. 30 din 28 septembrie 2005 şi nr. 19 din 10 octombrie 2005, pe care s-a menţionat faptul că plata se efectuează cu numerar.

Întrucât inculpatul nu a achitat marfa livrată în termenul scadent stabilit de comun acord, SC C.O. SA Botoşani a completat fila cec lăsată de inculpat cu titlu de garanţie, depunând-o pentru încasare la unitatea bancară trasă în data de 02 iunie 2006.

Fila cec în cauză a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, cec emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, cec retras din circulaţie.

Fapta inculpatului A.L. este dovedită de următoarele mijloace de probă: plângerea penală a SC C.O. SA Botoşani; fila cec U; facturile fiscale nr. M nr. 30 din 28 septembrie 2005 şi nr. 19 din 10 octombrie 2005; declaraţiile martorilor G.D., P.I.O., N.V. şi declaraţiile inculpatului.

La cercetarea judecătorească, partea vătămată SC C.O. SA Botoşani a precizat că debitul datorat de 5.984,69 RON a fost achitat.

5. La data de 13 octombrie 2005, între SC I.D. SA Bucureşti, în calitate de furnizor, şi SC L.G. SRL, în calitate de beneficiar, reprezentată de inculpatul A.L., s-a încheiat contractul comercial nr. X, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de cartele telefonice.

Astfel, începând cu data de 07 octombrie 2005, SC I.D. SA a livrat către societatea administrată de inculpatul A.L. mai multe cantităţi de cartele telefonice. Livrarea produselor s-a efectuat pe bază de facturi fiscale, în care erau menţionate termenele şi modalitatea de plată.

Întrucât conform menţiunilor din facturile fiscale plata produselor livrate trebuia să se efectueze prin bancă, inculpatul A.L. a emis cecurile A în valoare de 15.000 RON cu dată scadentă la 10 martie 2006, B în valoare de 15.000 RON cu dată scadentă la 15 martie 2006, C în valoare de 15.000 RON cu dată scadentă 13 martie 2006, D în valoare de 15.000 RON cu dată scadentă 17 martie 2006, E în valoare de 60.000 RON cu dată scadentă 15 martie 2006.

Toate filele cec menţionate au fost refuzate la plată de către Banca T. pe motiv de lipsă totală de disponibil, cec emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Fapta inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: contractul comercial nr. X din 13 octombrie 2005; facturi fiscale; filele cec A, B, C, D, E ; rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani; incidentele de plată înregistrate de SC L.G. SRL Botoşani şi declaraţiile inculpatului.

Partea vătămată SC I.D. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 221.702,43 RON, invocând un contract de cesiune de creanţă din 08 decembrie 2006 încheiat între SC I.D. SA, în calitate de cedent şi SC N.I.C. SRL în calitate de cesionar. Cum suma pretinsă nu a făcut obiectul plângerii iniţiale, aceasta fiind de 20.000 RON, iar partea civilă nu a făcut dovada că inculpatul nu i-a achitat-o (orice îndoială profitându-i acestuia), acesta nu poate fi obligat la plata despăgubirilor pretinse.

6. La data de 10 ianuarie 2006, între partea vătămată SC T.L.R. SRL şi societatea SC L.G. SRL Botoşani s-a încheiat contractul comercial având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de uleiuri auto.

În baza acestui contract, SC T.L.R. SRL a livrat către societatea inculpatului uleiuri auto în valoare totală de 22.641,63 RON cu facturile fiscale seria A nr. 65, 66 şi 67 din 16 ianuarie 2006. Potrivit clauzelor contractuale, plata produselor livrate urma să se efectueze cu filă cec sau bilet la ordin scadent la 30 de zile, astfel încât la primirea produselor inculpatul a emis fila cec F, pe care a semnat-o şi ştampilat-o, fără însă a completa şi celelalte menţiuni obligatorii.

Astfel, cum rezultă din contractul comercial, din declaraţia numitului S.S.A. - reprezentantului SC T.L.R. SRL, cât şi din declaraţiile inculpatului A.L., fila cec în cauză a fost emisă ca instrument de plată şi nu ca o garanţie a plăţii. La data emiterii cecului, inculpatul 1-a asigurat pe reprezentantul părţii vătămate că societatea sa are bani în cont şi nu vor fi probleme la decontarea instrumentului de plată emis.

La data scadenţei, SC T.L.R. SRL a depus fila cec în bancă spre încasare, însă aceasta a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară, astfel încât partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 22.841,63 RON.

Inducerea în eroare a părţii vătămate şi intenţia de a o înşela sunt dovedite de rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani din care rezultă că această societatea nu avea disponibil în cont la data primirii produselor şi emiterii filei cec, această situaţie fiind permanentă, învinuitul nederulând tranzacţii prin contul bancar, efectuând de câteva ori depuneri de numerar doar în limita plăţilor pe care le dispunea.

Fapta inculpatului A.L. este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a SC T.L.R. SRL; contractul comercial din 10 ianuarie 2006; facturile fiscale seria A nr. 65, 66 şi 67; fila cec G; declaraţia numitului S.S.A. - reprezentantul SC T.L.R. SRL; declaraţia inculpatului A.L.; rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani; incidente de plată înregistrate de SC L.G. SRL Botoşani.

Sub aspectul laturii civile, se constată că partea vătămată SC T.L.R. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22.841,63 RON, reprezentând contravaloarea produselor livrate, la care se adaugă penalităţile de întârziere conform legii. Cum inculpatul a recunoscut faptele şi a fost de acord să achite prejudiciul în sumă de 22.841,63 RON, fiind obligat şi la plata despăgubirilor civile.

7. La data de 07 noiembrie 2006, între SC M.D. SRL Cluj Napoca în calitate de furnizor şi inculpatul A.L. în calitate de administrator al SC M. SRL Cluj-Napoca s-a încheiat contractul economic înregistrat în 20 decembrie 2006, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse de telefonie.

La data de 10 noiembrie 2006, între SC M.D. SRL Cluj Napoca în calitate de furnizor şi inculpatul A.L. în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani şi SC G.C. SRL Dorohoi s-au încheiat contractele de distribuţie directă înregistrate în 20 decembrie 2006.

La data de 14 noiembrie 2006, între acelaşi furnizor şi inculpatul A.L., de această dată în calitate de administrator al SC R. SRL Galaţi, a fost încheiat contractul economic înregistrat sub nr. 2002, cu acelaşi obiect ca şi contractele anterioare.

În urma încheierii contractelor, furnizorul SC M.D. SRL Cluj Napoca a livrat, în cursul lunii noiembrie 2006, cartele telefonice către cele patru societăţi administrate de inculpat cu facturile fiscale seria B nr. 78, 45, 22 şi 03.

Conform clauzelor contractuale, societăţile beneficiare administrate de învinuit, aveau obligaţia achitării produselor livrate „ în numerar sau prin bancă, în momentul scadenţei facturilor”.

În vederea achitării obligaţiilor de plată, inculpatul A.L. a emis în numele SC G.C. SRL Dorohoi cecul H în valoare de 2.951,80 RON, cu dată scadentă 14 februarie 2007, în numele SC R. SRL Galaţi fila cec I în valoare de 2.965,90 RON cu data scadenţei la 07 februarie 2007, în numele SC L.G. SRL Botoşani fila cec J în valoare de 2.993,15 RON, cu data scadenţei 08 februarie 2007 şi în numele SC M. SRL Cluj-Napoca fila cec K în valoare de 2.905,27 RON, cu data scadenţei la 14 februarie 2007.

Toate cele 4 cecuri au fost semnate şi ştampilate de către inculpat, fără însă a fi completate şi celelalte menţiuni obligatorii impuse de lege.

La scadenţă SC M.D. SRL Cluj Napoca a depus filele cec în bancă în vederea încasării lor, însă acestea au fost refuzate la plată pe motive de „ lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară, cecul aparţine unui set de instrumente retrase din circulaţie, cec emis fără autorizarea trasului”.

În luna noiembrie 2006 (când inculpatul a achiziţionat produsele de la SC M.D. SRL Cluj Napoca şi a emis cele 4 file cec pentru plata acestora) toate cele 4 societăţi emitente se aflau în interdicţie bancară de a emite cecuri. Astfel, SC G.C. SRL Dorohoi se afla în interdicţie bancară din data de 08 mai 2006, SC R. SRL Galaţi în interdicţie bancară din data de 09 mai 2006, SC L.G. SRL Botoşani din data de 13 martie 2006 şi SC M. SRL Cluj-Napoca din data de 26 septembrie 2006. De asemenea, la data emiterii lor, cecurile respective erau retrase din circulaţie şi anulate, fiind emise fără autorizarea trasului, situaţie cunoscută de către inculpatul A.L. din somaţiile comunicate de unităţile bancare.

Potrivit declaraţiilor martorului C.M., reprezentantul părţii vătămate, din discuţiile purtate cu inculpatul A.L. la încheierea contractelor şi la livrarea produselor, acesta a afirmat că nici nu va fi nevoie să depună cecurile la bancă pentru încasare întrucât va achita debitele în numerar. Martorul nu a cunoscut faptul că cecurile emise de învinuit sunt retrase din circulaţie, iar societăţile emitente sunt în interdicţie bancară de a emite cecuri.

Prin declaraţiile sale, inculpatul A.L. recunoaşte faptul că a emis filele cec către SC M.D. SRL Cluj Napoca în condiţiile în care cunoştea că acestea sunt retrase din circulaţie şi că societăţile sale se aflau în interdicţie bancară de a emite cecuri.

Faptele inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a SC M.D. SRL Cluj Napoca; contracte de distribuţie directă; facturi fiscale; filele cec; documente bancare de refuz la plată a cecurilor; istoric decontări şi fişa analitică client; istoricul incidentelor de plăţi înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi; somaţii de plată; declaraţii martor C.M.; declaraţii inculpat.

Partea vătămată SC M.D. SRL Cluj Napoca s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.816,12 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate. Realitatea prejudiciului este confirmată şi de istoricul decontărilor şi fişele analitice clienţi, dar şi recunoscut de inculpat prin declaraţiile sale.

Aşa fiind, acesta a fost obligat şi la plata despăgubirilor civile în sumă de 11.816,12 RON.

8. La data de 16 iunie 2006, între SC T. SA Focşani şi SC M. SRL Cluj-Napoca, reprezentată de inculpatul A.L., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea de produse nealimentare.

La data încheierii contractului, pentru a convinge partenerul de afaceri de buna sa credinţă, inculpatul A.L. a lăsat acestuia fila cec L în alb, doar semnată şi ştampilată.

Potrivit clauzelor contractuale, preţul produselor putea fi achitat în numerar sau cu filă cec. În baza acestui contract, în perioada iunie-august 2006 SC T. SA Focşani livrează produse pe bază de facturi fiscale, preţul acestora fiind achitat în numerar.

În urma notei de comandă din 07 august 2006 SC T. SA Focşani livrează mai multe cantităţi de produse în valoare totală de 7,520 RON cu facturile fiscale seria C nr. 37 şi nr. 33, pe care s-au menţionat termenele de plată.

Întrucât inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii la aceste termene, SC T. SA Focşani a completat fila cec lăsată garanţie, după care a depus-o la bancă pentru încasare. Cecul în cauză a fost refuzat la plată de către unitatea bancară trasă, pe motiv de lipsă totală de disponibil.

Ulterior, inculpatul a returnat părţii vătămate SC T. SA Focşani o parte din produsele achiziţionate, pe bază de avize de însoţire a mărfii.

Fapta inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a SC T. SA Focşani; contractul de vânzare-cumpărare; nota de comandă din 07 august 2006; facturile fiscale C nr. 37 şi nr. 33; fila cec L; documente bancare de refuz la plată a cecului; avize de însoţire a mărfii; declaraţie M.C., reprezentant parte vătămată; declaraţii inculpat.

Prin plângere şi adresa din 05 decembrie 2007 partea vătămată SC T. SA Focşani se constituie parte civilă în cauză cu suma de 7.250,45 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate. Având însă în vedere că fapta comisă de inculpat nu constituie o infracţiune de rezultat, ci una de pericol (cea prev. de art. 84 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934), aceste pretenţii au fost respinse, ca inadmisibile.

9. În ziua de 31 august 2006, inculpatul A.L. s-a prezentat la punctul de lucru al SC L. SRL Botoşani, situat în municipiul Botoşani, şi, discutând cu martorul C.A.M. - administratorul societăţii, i-a relatat faptul că are un depozit în apropiere, pe aceeaşi stradă, şi că este interesat de achiziţionarea unui calculator complet echipat. Astfel, învinuitul a achiziţionat un calculator în valoare totală de 2.616,50 RON, produsul fiindu-i livrat în baza facturii fiscale seria M nr. 75. Pentru plată inculpatul a emis fila cec E, pe care a semnat-o şi ştampilat-o, fără însă a completa şi celelalte menţiuni.

Potrivit declaraţiei martorului C.A.M., cecul în cauză a fost emis ca instrument de plată, motiv pentru care pe factura fiscală s-a făcut menţiunea „se achită cu cec...”. La achiziţionarea produsului, inculpatul A.L. l-a asigurat pe martor că deşi a emis fila cec, el va face plata în numerar în termen de 30 de zile.

După trecerea termenului, la data de 01 noiembrie 2006 fila cec a fost completată şi depusă în bancă pentru decontare, aceasta fiind refuzată la plată pe motiv de „lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară, cec aparţinând unui set de instrumente retras din circulaţie” .

În declaraţiile sale, inculpatul A.L. a recunoscut emiterea filei cec către SC L. SRL Botoşani ca instrument de plată, recunoscând totodată şi prejudiciul produs părţii vătămate.

Intenţia inculpatului A.L. de a înşela partea vătămată rezultă din faptul că acesta a emis fila cec deşi era în cunoştinţă de cauză că SC M. SRL Cluj-Napoca pe care o administra nu avea disponibil în cont. Astfel, din analiza rulajului contului SC M. SRL Cluj-Napoca se constată că în perioada 01 mai - 31 decembrie 2006, inculpatul nu a avut decât o depunere de numerar în data de 28 iulie 2006 şi o plată în aceeaşi zi, în restul perioadei neefectuând operaţiuni prin cont şi nu a avut nici într-o zi sold disponibil.

De asemenea, partea vătămată nu a cunoscut faptul că societatea inculpatului nu are disponibil în cont. După refuzul la plată al cecului, deşi martorul C.A.M. l-a contactat telefonic pe inculpat pentru a-i restitui calculatorul, restituirea nu a mai avut loc, deşi inculpatul s-a declarat de acord.

Faptele inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a părţii vătămate SC L. SRL Botoşani ; declaraţii martor C.A.M.; factura fiscală seria M nr. 75; fila cec E; documente justificare refuz cec; rulajul contului SC M. SRL Cluj-Napoca; declaraţii inculpat.

Partea vătămată SC L. SRL Botoşani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.616,50 RON reprezentând contravaloarea calculatorului livrat, prejudiciul fiind recunoscut şi de inculpatul A.L. Prin urmare, acesta a fost obligat la plata sumei arătate.

10. De la începutul anului 2006 inculpatul A.L. a avut relaţii comerciale cu SC E.C.C. SRL Slobozia, în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani.

În luna februarie 2006, SC E.C.C. SRL Slobozia a livrat către SC L.G. SRL Botoşani cantitatea de 2.469 litri ulei, pentru plata căreia a primit fila cec H, semnată de către inculpatul A.L. şi ştampilată, fără a fi completate toate menţiunile impuse de lege.

La data de 31 martie 2006, SC E.C.C. SRL Slobozia, a depus cecul spre încasare la unitatea bancară trasă, însă acesta a fost refuzat la plată.

Potrivit declaraţiei numitului I.C. - reprezentantul SC E.C.C. SRL Slobozia, după refuzul la plată al cecului H, s-a luat legătura telefonic cu inculpatul A.L., care i-a comunicat că nu mai poate emite cecuri pe numele SC L.G. SRL Botoşani întrucât a intrat în interdicţie bancară, astfel încât pentru plata mărfurilor livrate va emite file cec în numele SC R. SRL Galaţi, societate al cărui administrator devenise între timp.

Astfel, inculpatul A.L. a emis în calitate de administrator al SC R. SRL Galaţi, către SC E.C.C. SRL Slobozia, fila cec J, semnată şi ştampilată, fără însă a completa şi celelalte menţiuni obligatorii. La data de 05 mai 2006, SC E.C.C. SRL Slobozia completează şi acest cec şi îl depune pentru încasare la unitatea bancară trasă, însă este refuzat la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

După înregistrarea celor două refuzuri la plată, la data de 21 mai 2006, cu factura fiscală seria M nr. 21 inculpatul A.L. livrează către SC E.C.C. SRL Slobozia mărfuri în valoare de 28.558 RON pentru compensarea debitului pe care-l datora acestei societăţi.

Prin declaraţiile sale, inculpatul A.L. recunoaşte emiterea celor 2 file cec către SC E.C.C. SRL Slobozia, precizând că în cea mai mare parte a achitat prejudiciul produs acestei societăţi prin livrare de marfa în compensare.

Faptele inculpatului A.L. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare penală; filele cec; documente bancare de refuz la plată a filelor cec; declaraţii I.C. - reprezentant SC E.C.C. SRL Slobozia; declaraţii inculpat; istoricul incidentelor de plăti înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi; rulajul conturilor SC R. SRL Galaţi, SC L.G. SRL Botoşani.

Sub aspectul laturii civile se constată că, deşi prin declaraţiile sale I.C. - reprezentant SC E.C.C. SRL Slobozia precizează că se constituie parte civilă cu suma de 15.168,34 RON reprezentând contravaloarea produselor livrate, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei acestui prejudiciu, iar infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat, astfel încât partea vătămată nu poate avea calitatea de parte civilă în cauză, aceasta urmând să-şi realizeze pretenţiile pe calea unui litigiu de o altă natură.

11. La data de 28 februarie 2006, între inculpatul A.L. în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani şi SC C. SRL Brăila se încheie contractul de vânzare-cumpărare. În aceeaşi zi, cu factura nr. 92 SC C. SRL Brăila livrează către SC L.G. SRL Botoşani produse metalurgice (ţeavă şi tablă) în valoare totală de 40.221,86 RON.

Pentru plata acestor produse inculpatul a emis fila cec seria K în valoare de 40.221,86 RON. Înainte ca fila cec să fie depusă pentru decontare la unitatea bancară trasă, învinuitul l-a contactat pe numitul T.V. - reprezentantul SC C. SRL Brăila, solicitând o amânare la plată şi angajându-se să achite debitul eşalonat. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a relatat reprezentantului SC C. SRL Brăila că firma sa SC L.G. SRL Botoşani a intrat în interdicţie bancară şi că pentru continuarea relaţiilor comerciale a cumpărat o nouă firmă, respectiv SC R. SRL Galaţi.

În aceste condiţii, între SC C. SRL Brăila şi SC R. SRL Galaţi reprezentată de inculpatul A.L., se încheie contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2006.

În lunile martie şi aprilie 2006, cu facturile fiscale seria V nr. 42, 18 şi 16 SC C. SRL Brăila livrează către SC R. SRL Galaţi produse în valoare totală de 334.556,47 RON. Pentru plata produselor livrate, inculpatul a înmânat delegatului furnizorului SC C. SRL Brăila filele cec seria O în valoare de 25.000 RON, cu data emiterii 28 aprilie 2006, şi seria P în valoare de 25.000 RON, cu data emiterii 01 mai 2006, completate cu toate menţiunile, semnate şi ştampilate.

Inculpatul a emis ambele cecuri în numele SC G.C. SRL Dorohoi, pentru beneficiarul SC R. SRL Galaţi, iar SC R. SRL Galaţi le-a girat la aceeaşi dată către SC C. SRL Brăila.

Ambele cecuri au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont.

De altfel, din rulajul contului la fiecare din cele două societăţi administrate de inculpat a rezultat că nici într-una din zile nu a existat sold disponibil, învinuitul neefectuând tranzacţii prin contul bancar.

Potrivit declaraţiei numitului T.V. - reprezentantul SC C. SRL Brăila, după refuzul celor 2 cecuri, după ce l-a anunţat telefonic pe inculpat, s-a deplasat personal în municipiul Dorohoi, locul unde au fost livrate mărfurile, în scopul încasării debitului sau ridicării mărfurilor livrate, ocazie cu care a constatat că la depozitul învinuitului nu mai exista marfa, aceasta fiind ridicată cu o zi înainte şi dusă în loc necunoscut (aspecte aflate de la vecinii depozitului).

Întrucât nu a mai achitat nici o sumă din debitul datorat, la data de 18 iulie 2006 inculpatul A.L. a emis în numele SC R. SRL Galaţi, un alt cec R în valoare de 209.556,47 RON, completat cu toate menţiunile, semnat şi ştampilat. SC C. SRL Brăila, beneficiarul cecului, l-a depus spre decontare la unitatea bancară trasă, însă acesta a fost refuzat la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, client în interdicţie bancară, fila cec anulată.

La data emiterii filei cec R, SC R. SRL Galaţi se afla în interdicţie bancară încă din data de 09 mai 2006, cecul în cauză fiind anulat. Reiese astfel că fila cec a fost folosită pentru inducerea în eroare a părţii vătămate.

Faptele inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare penală; contracte de vânzare-cumpărare; situaţia facturilor emise de SC C. SRL Brăila; angajamentul de plată al inculpatului A.L.; facturile fiscale; filele cec; declaraţiile numitului T.V. - reprezentantul SC C. SRL Brăila; istoricul incidentelor de plăţi înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi; rulajul conturilor bancare ale SC L.G. SRL Botoşani, SC R. SRL Galaţi şi SC G.C. SRL; declaraţiile inculpatului A.L.

Partea vătămată, prin reprezentant T.V., a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 209.556,47 RON. Inculpatul a recunoscut că s-a aprovizionat cu produse metalurgice (ţeavă şi tablă) de la această societate, în valoare de 2.590.000.000 ROL, dar suma este achitată integral (2.200.000.000 - s-au dat mărfuri în compensare, iar diferenţa a achitat-o numerar).

La termenul din 04 iunie 2009 reprezentantul SC C. SRL Brăila a precizat că prejudiciul total produs societăţii a fost de 3.340.000.000 ROL, că s-au primit mărfuri în compensare, dar prejudiciul rămas neacoperit este de 2.800.000.000 ROL.

Întrucât nici inculpatul şi nici partea civilă nu au fost în măsură să demonstreze modul în care au fost făcute compensările pretinse şi nici diferenţa rămasă de achitat, la termenul din 25 august 2009 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească care este valoarea reală a prejudiciului, ori dacă acesta a fost achitat prin plată şi compensări, aşa cum susţine inculpatul.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că nu se poate stabili cu certitudine suma reală datorată de SC R. SRL Galaţi către SC C. SRL Brăila, actele puse la dispoziţia expertului nefiind de natură se demonstreze afirmaţiile inculpatului potrivit cărora prejudiciul ar fi fost recuperat în totalitate.

Deşi inculpatul A.L. a formulat obiecţiuni cu privire la acest raport de expertiză, în răspunsul la obiecţiuni expertul precizează că-şi menţine concluziile anterioare, prin urmare susţinerile inculpatului în sensul că nu datorează vreo sumă de bani către SC C. SRL Brăila nu au acoperire în înscrisurile puse la dispoziţie cu ocazia efectuării raportului de expertiză.

Cum prejudiciul produs acestei părţi vătămate este de 259.556,47 RON (recunoscut de inculpat) şi nu a fost recuperat, inculpatul a fost obligat la achitarea acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.

12. La data de 06 aprilie 2006, între SC E.B.C. SRL Piteşti în calitate de furnizor şi SC R. SRL Galaţi prin administrator A.L., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect livrarea de echipamente electrice industriale. Conform clauzelor contractuale, plata produselor urma să se facă cu bilet la ordin sau cec, la termen de cel mult 60 de zile de la emiterea facturii.

Astfel, la data de 13 aprilie 2006, în baza comenzii verbale adresate numitului C.A., director general al SC E.B.C. SRL Piteşti, furnizorul a livrat aparataj electric pe baza facturilor fiscale seria K nr. 04, 03, 02, 01 şi 99.

Potrivit declaraţiei numitului C.I.A., produsele livrate au fost transportate la un depozit al inculpatului A.L., situat în municipiul Botoşani. După descărcarea mărfii, inculpatul a achitat în numerar suma de 25.000 RON, iar pentru diferenţa de preţ a emis un număr de 3 bilete la ordin în valoare de 81.076 RON şi fila cec S în valoare de 72.497,88 RON, toate completate integral.

Atât din declaraţia inculpatului, cât şi din cea a reprezentantului părţii vătămate, rezultă că biletele la ordin au fost emise ca instrumente de plată, iar fila cec a fost lăsată ca şi garanţie a plăţii, înţelegerea dintre părţi fiind ca fila cec să nu fie folosită decât cu acordul ambelor părţi.

Instrumentele de plată menţionate au fost depuse pentru decontare la unitatea bancară trasă, acestea fiind refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont.

După ce a constatat refuzul primului bilet la ordin, numitul C.I.A. a încercat să ia legătura cu inculpatul A.L., care nu a răspuns la telefon, deplasându-se apoi în municipiul Botoşani, la depozitul unde descărcase marfa şi constatând că aceasta nu mai exista.

Faptele inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: contractul de vânzare-cumpărare din 06 aprilie 2006; facturile fiscale; bilete la ordin; fila cec; declaraţiile numitului C.I.A. - asociat şi administrator al SC E.B.C. SRL Piteşti; declaraţiile inculpatului A.L.; rulajul contului bancar al SC R. SRL Galaţi.

Partea vătămată SC E.B.C. SRL Piteşti a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 98.303,79 RON reprezentând diferenţă neachitată din contravaloarea produselor livrate, sumă cu plata căreia inculpatul s-a declarat de acord. Prin urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei mai sus arătate, cu titlu de despăgubiri civile.

13. Cu factura fiscală seria V nr. 75 din 06 martie 2006 SC A.N.I. SRL Dorohoi a livrat către SC L.G. SRL Botoşani cartele telefonice în valoare de 10.099,53 RON.

Conform înţelegerii dintre părţi, plata produselor s-a făcut cu filă cec, menţiune care s-a efectuat şi pe factura fiscală de livrare. În acest sens, inculpatul A.L. a emis fila cec U, completată parţial, semnată şi ştampilată.

Întrucât inculpatul nu prezenta încredere, martorul G.A.E., administratorul SC A.N.I. SRL Dorohoi, i-a cerut acestuia şi o garanţie suplimentară, sens în care inculpatul i-a adus o cantitate de cartele telefonice de convorbiri internaţionale în valoare de 16.000 RON.

Fiind depusă spre încasare la unitatea bancară trasă, fila cec a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

După primirea refuzului la plată a filei cec, martorul G.A.E. a încercat să valorifice cartelele telefonice lăsate drept garanţie de către inculpatul A.L., ocazie cu care a constatat că acestea erau toate blocate de către furnizor pe motiv că A.L. nu achitase contravaloarea lor.

Cu privire la relaţia comercială cu SC A.N.I. SRL Dorohoi, inculpatul A.L. a avut o poziţie oscilantă, în sensul că iniţial prin declaraţia din 24 septembrie 2007 a susţinut că fila cec în cauză a fost lăsată drept garanţie pentru un împrumut de bani luat de la G.A.E., pentru ca prin declaraţia din 25 septembrie 2007 să recunoască faptul că a achiziţionat cartele telefonice de la SC A.N.I. SRL Dorohoi în valoare de 10.000 RON pentru plata cărora a lăsat o filă cec şi un număr de cartele de convorbiri internaţionale şi că nu a putut achita suma datorată, informându-l despre aceasta şi pe administratorul societăţii.

Inculpatul A.L. a recunoscut valoarea prejudiciului pretins de partea vătămată, precizând că nu a avut intenţia de a înşela. Susţinerile inculpatului sunt însă infirmate de probele existente în cauză, respectiv factura fiscală pe care este menţionat expres faptul că plata se face cu filă cec, ceea ce demonstrează că fila cec a fost emisă ca instrument de plată nu ca o garanţie a plăţii, rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani din care rezultă că inculpatul nu derula operaţiuni prin contul societăţii, ci doar sporadic depunea câte o sumă în numerar numai în limita unei plăţi pe care trebuia să o efectueze în aceeaşi zi. Este de observat că soldul disponibil zilnic din contul societăţii fie era zero, fie era în sume infime de zeci de RON, iar SC L.G. SRL Botoşani începuse încă din data de 17 ianuarie 2006 să înregistreze incidente de plată cu bilete la ordin. Toate aceste probe dovedesc fără echivoc faptul că inculpatul, în cunoştinţă de cauză că nu are disponibil în cont a emis fila cec către SC A.N.I. SRL Dorohoi şi implicit existenţa laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune.

Fapta inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală a SC A.N.I. SRL Dorohoi; factura fiscală seria V nr. 75 din 06 martie 2006; fila cec U; justificare refuz fila cec; declaraţiile martorului G.A.E.; proces-verbal de confruntare; declaraţiile inculpatului; rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani; istoricul incidentelor de plăţi înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi.

Administratorul părţii vătămate SC A.N.I. SRL Dorohoi a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea produselor livrate.

Inculpatul a fost de acord cu achitarea acestei sume, astfel încât a fost obligat să plătească suma de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

14. În luna august 2007 inculpatul A.L. s-a întâlnit cu martorul D.C. - agent de vânzări la SC I.R. SRL Bucureşti şi s-a arătat interesat de achiziţionarea produselor acestei societăţi, urmând ca telefonic să transmită comenzile dorite.

După câteva zile de la întâlnirea cu martorul D.C., inculpatul A.L. l-a sunat pe acesta transmiţându-i o comandă de produse. Întrucât valoarea comenzii era peste 1.000 RON, martorul i-a precizat inculpatului că plata produselor să se efectueze în numerar sau cu filă cec scadentă la 14 zile, iar acesta a fost de acord menţionând că va emite în acest scop o filă cec.

Astfel, la data de 22 august 2007, pe baza a două facturi fiscale (cu menţiunea „prezenta factură ţine loc de contract...”), SC I.R. SRL Bucureşti livrează către SC R. SRL produse în valoare totală de 1.037,73 RON . Conform înţelegerii prealabile, la livrarea produselor inculpatul a înmânat delegatului societăţii furnizoare fila cec V, pe care a semnat-o şi a ştampilat-o fără însă a completa şi celelalte menţiuni obligatorii.

Ulterior, reprezentantul părţii vătămate l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L. care l-a asigurat că nu va fi nevoie să utilizeze fila cec întrucât el va face plata în numerar şi după mai multe amânări, la data de 22 octombrie 2006 a achitat suma de 500 RON, promiţând că restul sumei o va plăti în data de 26 octombrie 2007.

Întrucât la data promisă inculpatul nu a făcut plata, în data de 30 octombrie 2007 fila cec emisă de inculpat în alb a fost completată şi depusă spre încasare la unitatea bancară trasă, aceasta fiind refuzată la plată.

Aşa cum rezultă din sesizarea băncii, fila cec în cauză nu aparţinea societăţii emitente SC R. SRL Galaţi, ci carnetului de cecuri eliberat SC G.C. SRL Dorohoi, care se afla în interdicţie bancară din data de 08 mai 2006, iar cecul respectiv fusese anulat încă din data de 18 mai 2006.

În acest context, folosirea de către inculpat a unui mijloc fraudulos, respectiv un cec anulat cu mai mult de un an în urmă, aparţinând unei alte societăţi decât cea emitentă, în scopul de a convinge partenerul de afaceri de buna sa credinţă, dovedeşte fără echivoc intenţia acestuia de a înşela.

Fapta inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea penală a Băncii R.D.; facturi fiscale; fila cec V; declaraţiile martorului D.C.; adresa SC I.R. SRL Bucureşti din 14 decembrie 2007; declaraţiile inculpatului; rulajul contului SC R. SRL Galaţi; istoricul incidentelor de plăţi înregistrate la Centrala Incidentelor de Plăţi.

Partea vătămată SC I.R. SRL Bucureşti a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 537,73 RON reprezentând diferenţă neachitată din contravaloarea produselor livrate. Valoarea prejudiciul a fost recunoscută şi de inculpatul A.L. prin declaraţiile date în cauză, astfel încât a fost obligat la plata sumei de 537,73 RON cu titlu de despăgubiri civile.

15. La data de 23 aprilie 2007, între SC R.P. SA Bucureşti, în calitate de vânzător şi SC S.I. SRL Dorohoi reprezentată de inculpatul A.L., se încheie contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea unui sistem de inscripţionat ouă. În contractul respectiv s-a menţionat faptul că plata echipamentului se va efectua cu bilete la ordin.

Produsul contractat este livrat de SC R.P. SA Bucureşti către SC S.I. SRL Dorohoi cu factura fiscală seria T nr. 16 din 11 mai 2007, în valoare de 28.870,69 RON.

După livrarea produsului şi întocmirea „fişei de instalare”, inculpatul A.L. a emis un număr de 4 bilete la ordin în valoare totală de 28.870,59 RON cu date scadente la 15 iunie 2007, 15 iulie 2007, 15 august 2007 şi 15 septembrie 2007, completate integral.

La datele scadente biletele la ordin au fost depuse la banca trasă pentru decontare, acestea fiind refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

Este de menţionat faptul că din rulajul contului SC S.I. SRL Dorohoi rezultă că inculpatul nu a derulat nici un fel de tranzacţii prin cont, nu a avut niciodată disponibil în cont, astfel încât acesta era în deplină cunoştinţă de cauză că biletele la ordin emise nu vor putea fi încasate la termenele scadente, acest fapt demonstrând fără echivoc intenţia acestuia de a înşela partea vătămată.

Faptele inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală; contractul de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2007; factura fiscală seria T nr. 16 din 11 mai 2007; fişa de instalare; bilete la ordin; rulajul contului SC S.I. SRL Dorohoi; declaraţiile numitului D.G. - reprezentant al SC R.P. SA Bucureşti; declaraţiile martorilor L.A. şi H.I.; declaraţiile inculpatului; adresa din 24 decembrie 2008.

Cu adresa din 24 decembrie 2008 partea vătămată SC R.P. SA Bucureşti a precizat că se constituie parte civilă în cauza cu suma de 28.870,59 RON reprezentând contravaloarea echipamentului livrat.

Cu privire la valoarea prejudiciului cu care se constituie parte civilă SC R.P. SA Bucureşti, inculpatul susţine că a restituit părţii vătămate o parte din echipament, rămânând doar un debit de circa 8.000 dolari S.U.A., însă nu deţine acte în acest sens.

La interogator, inculpatul a recunoscut că datorează suma de 28.870,59 RON, astfel încât a fost obligat să achite această sumă cu titlu de despăgubiri civile.

16. Începând cu luna august 2005 numitul L.C. l-a împrumutat pe inculpatul A.L. cu diferite sume de bani.

Întrucât acesta tot îl amână cu restituirea împrumutului, la data de 15 februarie 2006, între inculpatul A.L. în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani şi L.C. s-a întocmit un contract de împrumut, prin care s-au fixat termene de restituire a împrumutului sumei de 70.000 RON. Pentru garantarea restituirii împrumutului inculpatul a emis în numele SC L.G. SRL Botoşani filele cec Ş, Ţ şi X, fiecare în valoare de 20.000 RON. Filele cec în cauză au fost semnate şi ştampilate de către inculpat şi completate doar parţial (data şi suma).

Întrucât inculpatul nu a restituit împrumutul la termenele stabilite de comun acord, partea vătămată L.C. a completat filele cec lăsate drept garanţie şi le-a depus spre încasare la unitatea bancară trasă, acestea fiind refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Faptele inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizare penală; declaraţia părţii vătămate L.C.; filele cec Ş, Ţ şi X şi justificările refuzului de plată; contract de împrumut; declaraţiile inculpatului.

Numitul L.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 82.000 RON. Având în vedere că fapta comisă de inculpat nu constituie o infracţiune de rezultat, ci una de pericol [prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934] aceste pretenţii nu pot fi invocate în prezenta cauză.

Faţă de situaţia de fapt expusă, în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate SC C. SRL Brăila, SC V.R. SRL Botoşani, SC M.A. SRL Ţăndărei; SC A.D. SRL Suceava; SC T.L.R. SRL Bucureşti; SC L. SRL Botoşani; SC A.N.I. SRL Dorohoi), de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate SC M.D. SRL Cluj-Napoca; SC E.B.C. SRL Piteşti; SC I.R. SRL Bucureşti; SC R.P. SA Bucureşti) şi de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate SC M.D. SRL Cluj-Napoca, SC I.D. SA Bucureşti; SC E.B.C. SRL Piteşti, SC V.R. SRL Botoşani, SC M.A. SRL Ţăndărei; SC C.O. SA Botoşani; SC T.L.R. SRL Bucureşti; SC L. SRL Botoşani; SC A.N.I. SRL Dorohoi, SC T. SA Focşani; SC E.C.C. SRL Slobozia; L.C.).

În cazul tuturor celor trei infracţiuni unitatea de rezoluţie infracţională specifică formei continuate de săvârşire este clar evidenţiată de repetarea la intervale relativ scurte de timp a unor activităţi infracţionale realizate de acelaşi inculpat, prin intermediul aceloraşi societăţi comerciale şi prin utilizarea, în esenţă, a aceleiaşi modalităţi de operare.

În ce priveşte prima infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, încadrarea în dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen. este dată de valoarea totalizată a pagubelor materiale cauzate părţilor vătămate (conform celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia nr. 14/2006).

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul concret de pericol social al faptelor, evidenţiat de modalităţile concrete de săvârşire, persistenţa infracţională şi numărul ridicat al actelor infracţionale, dar şi de persoana inculpatului care a avut o poziţie procesuală parţial sinceră şi a recunoscut faptele, fiind de acord să despăgubească părţile vătămate, constituite părţi civile în cauză. Această din urmă împrejurare a fost reţinută ca şi circumstanţă atenuantă conform art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor stabilite sub minimul special prevăzut de lege. Totodată, s-a ţinut seama şi de principiul non reformatio in pejus, rejudecarea fiind dispusă în apelul inculpatului şi al unei părţi civile (aceasta din urmă criticând sentinţa doar sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile în ce o priveşte).

Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a administra o societate comercială), pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. pedepsele au fost contopite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a administra o societate comercială).

Inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 561 din 13 septembrie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi (definitivă prin neapelare), la 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Coroborând data comiterii prezentelor infracţiuni - decembrie 2005-noiembrie 2007, cu data rămânerii definitive a sentinţei anterioare, în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare ce a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a administra o societate comercială).

Pe timpul şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (dreptul de a administra o societate comercială).

Potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, s-a dispus efectuarea înregistrărilor corespunzătoare în registrul comerţului şi comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a copiei legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive privind inculpatul A.L.

Împotriva sentinţei nr. 125 din 01 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani, în termen legal a declarat apel inculpatul A.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, s-a solicitat, în esenţă, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi 76 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., în concret prin înlăturarea actului material având ca parte vătămată SC C. SRL Brăila şi prin aceasta înlăturarea aplicării alin. (5) al art. 215 C. pen., motivat de faptul că raporturile comerciale existente între societăţile pe care acesta le administra şi SC C. SRL Brăila nu au cauzat nici un prejudiciu acestei părţi vătămate. Cu privire la noua încadrare juridică inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (în speţă fiind vorba despre litigii comerciale între părţi) sau, în subsidiar în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (el neavând intenţia de a înşela societăţile părţi vătămate, filele cec fiind lăsate drept garanţie a plăţilor). A mai arătat inculpatul că în situaţia în care se va reţine totuşi că a comis vreo infracţiune se impune aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul prevăzut de lege cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Sub aspectul laturii civile inculpatul a arătat că în mod eronat prima instanţă a reţinut existenţa unui prejudiciu faţă de SC C. SRL Brăila.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371, 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este fondat.

S-a arătat că, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.

Din materialul probator administrat în cauză instanţa de prim control judiciar şi-a însuşit analiza făcută de către prima instanţă, din care a rezultat următoarea situaţie de fapt:

1. În perioada 04-10 martie 2007, inculpatul A.L.,în calitate de administrator al SC U.C. SRL Iaşi, a achiziţionat de la partea vătămată SC V.R. SRL mai multe cantităţi de produse (lambriuri PVC) în valoare totală de 41.145,71 RON, livrarea efectuându-se în baza facturilor fiscale seria X nr. 83, 84, 85, 86, 71, 72 şi nr. 73.

Potrivit înţelegerii între părţi, plata produselor livrate trebuia să se efectueze o parte în numerar într-un anumit termen, iar o parte cu filă cec. În acest sens, la marfa livrată cu factură fiscală din 10 martie 2007 inculpatul a emis şi fila cec Y, pe care a semnat-o şi a aplicat ştampila societăţii, fără însă a completa şi celelalte menţiuni obligatorii. Pe factura fiscală s-a făcut menţiunea „ se achită cu fila cec la 25 de zile”.

Din analiza rulajului contului SC U.C. SRL Iaşi rezultă că în perioada 09 februarie-27 noiembrie 2007 în care societatea a avut deschis cont bancar la Banca R. Botoşani, nu a existat disponibil în cont, nu s-au derulat operaţiuni prin cont, inculpatul A.L. efectuând doar câteva depuneri de numerar numai în limita sumelor pe care le avea de plată în ziua depunerii.

Potrivit declaraţiei martorului P.Ş., administrator al SC V.R. SRL, fila cec primită de la inculpatul A.L. a fost emisă ca instrument de plată şi nu ca o garanţie a plăţii, susţinere confirmată şi de faptul că s-a efectuat această menţiune şi pe factura fiscală. De asemenea, acelaşi martor a declarat că nu a cunoscut faptul că societatea inculpatului nu avea disponibil în cont.

Potrivit declaraţiei numitului T.G., reprezentant al SC M.A. SRL Ţăndărei, relaţiile comerciale s-au derulat în condiţiile stabilite de comun acord: inculpatul A.L. comanda telefonic cantitatea de făină ce voia să o achiziţioneze, marfa era transportată cu mijlocul de transport al furnizorului, iar plata trebuia să fie efectuată prin filă cec scadentă la 30 de zile, cecul fiind înmânat conducătorului auto la primirea mărfii. La începutul derulării relaţiilor comerciale, inculpatul A.L. a lăsat societăţii furnizoare fila cec Z în alb, semnată şi ştampilată, ca o garanţie a bonităţii societăţii sale.

În aceste condiţii, SC M.A. SRL Ţăndărei a livrat mai multe cantităţi de produse către SC L.G. SRL Botoşani, ultimele livrări fiind efectuate cu facturile fiscale seria W nr. 47 din 07 februarie 2006, nr. 49 din 23 februarie 2006 şi 50 din 04 martie 2006. Pe toate facturile fiscale s-a menţionat faptul că plata se efectuează cu filă cec scadentă la 30 de zile.

Din valoarea de 12.614 RON menţionată pe fila cec în cauză s-a acceptat doar suma de 616,22 RON, diferenţa de 11.997,78 RON fiind refuzată la plată pe motiv de lipsă parţială de disponibil.

După înregistrarea acestui refuz, numitul T.G., reprezentantul S.C. „M.A.” SRL Ţăndărei l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L. care a solicitat să mai fie amânat la plată.

Întrucât ulterior inculpatul A.L. nu a mai putut fi contactat pentru recuperarea debitului, în data de 07 august 2006 SC M.A. SRL Ţăndărei a completat şi fila cec R lăsată de inculpat drept garanţie, pe care a depus-o spre decontare la unitatea bancară trasă, aceasta fiind refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, cec emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, cec retras din circulaţie.

De asemenea, din rulajul contului bancar al SC L.G. SRL Botoşani rezultă că societatea nu a avut niciodată disponibil în cont, iar inculpatul A.L. efectua doar în unele zile depuneri de numerar numai în limita plăţilor pe care le dispunea, astfel încât acesta cunoştea că pentru valorificarea cecului emis ca instrument de plată nu exista provizia necesară. Faptul că inculpatul cunoştea că nu are disponibil în contul SC L.G. SRL Botoşani este dovedit şi de aceea că primul incident de plată (cu bilet la ordin) înregistrat de societatea respectivă a fost cu mai mult de un an înainte, respectiv data de 07 decembrie 2005.

Potrivit declaraţiei martorului D.N.D., director de vânzări la SC A.D. SRL Suceava, în luna februarie 2006 a fost contactat de către inculpatul A.L. care i-a solicitat livrarea de produse (gumă de mestecat) în valoare de circa 50.000 RON. Întrucât martorului i-a fost frică de o eventuală înşelăciune, a fost de acord cu livrarea unor produse de valoare mult mai mică, convenind cu inculpatul şi cu privire la modalitatea de plată, respectiv plata să se efectueze cu filă cec scadentă la data de 18 martie 2006.

Fiind prezentată la plată unităţii bancare trase, fila cec a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară de a emite cecuri.

Fila cec în cauză a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, cec emis de un trăgător aflat în interdicţie bancară, cec retras din circulaţie.

Toate filele cec menţionate au fost refuzate la plată de către Banca T. pe motiv de lipsă totală de disponibil, cec emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară.

Astfel, cum rezultă din contractul comercial, din declaraţia numitului S.S.A. - reprezentantului SC T.L.R. SRL, cât şi din declaraţiile inculpatului A.L., fila cec în cauză a fost emisă ca instrument de plată şi nu ca o garanţie a plăţii. La data emiterii cecului, inculpatul l-a asigurat pe reprezentantul părţii vătămate că societatea sa are bani în cont şi nu vor fi probleme la decontarea instrumentului de plată emis.

La data de 14 noiembrie 2006, între acelaşi furnizor şi inculpatul A.L., de această dată în calitate de administrator al SC R. SRL Galaţi, a fost încheiat contractul economic cu acelaşi obiect ca şi contractele anterioare.

Toate cele 4 cecuri au fost semnate şi ştampilate de către inculpat, fără însă a fi completate şi celelalte menţiuni obligatorii impuse de lege.

La data încheierii contractului, pentru a convinge partenerul de afaceri de buna sa credinţă, inculpatul A.L. a lăsat acestuia fila cec L în alb, doar semnată şi ştampilată.

În urma notei de comandă din 07 august 2006 SC T. SA Focşani livrează mai multe cantităţi de produse în valoare totală de 7.520 RON cu facturile fiscale C nr. 37 şi nr. 33, pe care s-au menţionat termenele de plată.

Ulterior, inculpatul a returnat părţii vătămate SC T. SA Focşani o parte din produsele achiziţionate, pe bază de avize de însoţire a mărfii.

Potrivit declaraţiei martorului C.A.M., cecul în cauză a fost emis ca instrument de plată, motiv pentru care pe factura fiscală s-a făcut menţiunea „ se achită cu cec...”. La achiziţionarea produsului, inculpatul A.L. l-a asigurat pe martor că deşi a emis fila cec, el va face plata în numerar în termen de 30 de zile.

Prin declaraţiile sale, inculpatul A.L. recunoaşte emiterea filei cec către SC L. SRL Botoşani ca instrument de plată, recunoscând totodată şi prejudiciul produs părţii vătămate.

Intenţia inculpatului A.L. de a înşela partea vătămată rezultă din faptul că acesta a emis fila cec deşi ştia că SC M. SRL Cluj-Napoca pe care o administra nu avea disponibil în cont. Astfel, din analiza rulajului contului SC M. SRL Cluj-Napoca se constată că în perioada 01 mai - 31 decembrie 2006, inculpatul nu a avut decât o depunere de numerar în data de 28 iulie 2006 şi o plată în aceeaşi zi, în restul perioadei neefectuând operaţiuni prin cont şi nu a avut nici într-o zi sold disponibil.

De asemenea, partea vătămată nu a cunoscut faptul că societatea învinuitului nu are disponibil în cont. După refuzul la plată al cecului, deşi martorul C.A.M. l-a contactat telefonic pe inculpat pentru a-i restitui calculatorul, restituirea nu a mai avut loc, deşi inculpatul s-a declarat de acord.

10. De la începutul anului 2006 inculpatul A.L. a avut relaţii comerciale cu SC E.C.C. SRL Slobozia, în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani.

La data de 31 martie 2006, SC E.C.C. SRL Slobozia, a depus cecul spre încasare la unitatea bancară trasă, însă acesta a fost refuzat la plată.

În aceste condiţii, între SC C. SRL Brăila şi SC R. SRL Galaţi reprezentată de inculpatul A.L., se încheie contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2006.

Inculpatul a emis ambele cecuri în numele SC G.C. SRL Dorohoi, pentru beneficiarul SC R. SRL Galaţi, iar SC R. SRL Galaţi le-a girat la aceeaşi dată către SC C. SRL Brăila.

Ambele cecuri au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont.

De altfel, din rulajul contului la fiecare din cele două societăţi administrate de inculpat a rezultat că nici într-una din zile nu a existat sold disponibil, inculpatul neefectuând tranzacţii prin contul bancar.

Potrivit declaraţiei numitului T.V., reprezentantul SC C. SRL Brăila, după refuzul celor 2 cecuri, după ce l-a anunţat telefonic pe inculpat, s-a deplasat personal în municipiul Dorohoi, locul unde au fost livrate mărfurile, în scopul încasării debitului sau ridicării mărfurilor livrate, ocazie cu care a constatat că la depozitul inculpatului nu mai exista marfa aceasta fiind ridicată cu o zi înainte şi dusă în loc necunoscut (aspecte aflate de la vecinii depozitului).

Instrumentele de plată menţionate au fost depuse pentru decontare la unitatea bancară trasă, acestea fiind refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont.

13. Cu factura fiscală seria V nr. 75 din 06 martie 2006 SC A.N.I. SRL Dorohoi a livrat către SC L.G. SRL Botoşani cartele telefonice în valoare de 10.099,53 RON.

Fiind depusă spre încasare la unitatea bancară trasă, fila cec a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

Inculpatul A.L. a recunoscut valoarea prejudiciului pretins de partea vătămată, arătând însă că nu a avut intenţia de a înşela partea vătămată. Susţinerile inculpatului sunt însă infirmate de probele existente în cauză, respectiv factura fiscală pe care este menţionat expres faptul că plata se face cu filă cec, ceea ce demonstrează că fila cec a fost emisă ca instrument de plată nu ca o garanţie a plăţii şi rulajul contului SC L.G. SRL Botoşani din care rezultă că inculpatul nu derula operaţiuni prin contul societăţii, ci doar sporadic depunea câte o sumă în numerar numai în limita unei plăţi pe care trebuia să o efectueze în aceeaşi zi. Este de observat că soldul disponibil zilnic din contul societăţii fie era zero, fie era în sume infime de zeci de lei, iar SC L.G. SRL Botoşani începuse încă din data de 17 ianuarie 2006 să înregistreze incidente de plată cu bilete la ordin.

Produsul contractat este livrat de SC R.P. SA Bucureşti către SC S.I. SRL Dorohoi cu factura fiscală seria T nr. 16 din 11 mai 2007, în valoare de 28.870,69 RON.

La datele scadente biletele la ordin au fost depuse la banca trasă pentru decontare, acestea fiind refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

16. Începând cu luna august 2005 numitul L.C. l-a împrumutat pe inculpatul A.L. cu diferite sume de bani.

Întrucât acesta tot îl amâna cu restituirea împrumutului, la data de 15 februarie 2006, între inculpatul A.L. în calitate de administrator al SC L.G. SRL Botoşani şi L.C. s-a întocmit un contract de împrumut, prin care s-au fixat termene de restituire a împrumutului sumei de 70.000 RON. Pentru garantarea restituirii împrumutului inculpatul a emis în numele SC L.G. SRL Botoşani filele cec Ş, Ţ şi X, fiecare în valoare de 20.000 RON. Filele cec în cauză au fost semnate şi ştampilate de către inculpat şi completate doar parţial (data şi suma).

Inculpatul nu a restituit împrumutul la termenele stabilite de comun acord, astfel că L.C. a completat filele cec lăsate drept garanţie şi le-a depus spre încasare la unitatea bancară trasă, acestea fiind refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicţie bancară.

Raportat la situaţia de fapt reţinută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunilor reţinute în sarcina apelantului inculpat, respectiv înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate trei cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Curtea a constatat că şi sancţiunile penale stabilite de prima instanţă au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (în mod corect s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare, împrejurările comiterii faptelor, multitudinea actelor materiale comise, prejudiciul foarte mare produs părţilor vătămate, împrejurarea că acesta nu a fost reparat şi conduita nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal). Mai mult, prima instanţă a manifestat deja o clemenţă deosebită faţă de inculpatul apelant atunci când a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară, prev. de art. 74 lit. c) C. pen. pentru toate cele trei infracţiuni pentru care l-a condamnat şi a coborât pedepsele mult sub minimul special prevăzut de normele de încriminare (în contextul criteriilor amintite).

Prin prisma criteriilor menţionate, Curtea a considerat că aplicarea în sarcina inculpatului A.L. a unei pedepse principale rezultante de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate trei în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen., este necesară dar totodată şi suficientă pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. (neimpunându-se vreo reducere a acesteia).

În condiţiile în care inculpatul apelant a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii în cuantum de 4 ani, pentru un concurs de infracţiuni, Curtea a mai constatat că nu se mai poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nemaifiind îndeplinită condiţia prev. de art. 86¹ alin. (2) C. pen.

Inculpatul a arătat, în motivele de apel invocate că nu a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate SC C. SRL Brăila şi nu a produs nici un prejudiciu acestei societăţi comerciale (acest ultim aspect rezultând din suplimentul la expertiza contabilă efectuată). Prin urmare, a arătat inculpatul, nu se impunea reţinerea la încadrarea juridică a faptei a dispoziţiilor alin. (5) al art. 215 C. pen.

Aceste critici au fost apreciate ca nefondate.

S-a reţinut că, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, pentru plata produselor achiziţionate de la SC C. SRL Brăila, inculpatul A.L. a emis, la date diferite trei file cec, respectiv fila cec seria O în valoare de 25.000 RON, fila cec seria P în valoare de 25.000 RON şi fila cec seria R în valoare de 209.556,47 RON. Primele două file cec amintite au fost emise de către inculpat în numele SC G.C. SRL Dorohoi, pentru beneficiarul SC R. SRL Galaţi, iar SC R. SRL Galaţi le-a girat către SC C. SRL Brăila, iar cea de a treia filă cec amintită a fost emisă de inculpat în numele SC R. SRL Galaţi. Toate cele trei file cec amintite au fost refuzate la plată pe motivul lipsei de disponibil bănesc în conturile societăţilor emitente. Este evident că inculpatul A.L. a cunoscut aspectul că, la data emiterii celor trei file cec nu exista proviziunea necesară decontării acestora. Acest aspect rezultă din faptul că atât la data emiterii filelor cec, cât şi ulterior, în conturile SC G.C. SRL Dorohoi, respectiv SC R. SRL Galaţi, nu au existat sumele de bani necesare decontării cecurilor, iar inculpatul nu a efectuat tranzacţii prin contul bancar al acestora (a se vedea în acest sens înscrisurile privind rulajul conturilor celor două societăţi comerciale). Mai mult, în cazul celei de a treia file cec amintite, inculpatul a emis-o după ce a SC R. SRL Galaţi se afla în interdicţie bancară (încă din data de 09 mai 2006), cecul în cauză fiind anulat. Prin urmare intenţia inculpatului de induce în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate SC C. SRL Brăila este evidentă.

Contrar celor susţinute de inculpat, prejudiciul suferit de SC C. SRL Brăila s-a produs în momentul emiterii celor trei file cec fără a exista proviziunea necesară în conturile societăţilor emitente, acesta fiind reprezentat de totalul sumelor înscrise pe filele cec emise fără existenţa proviziunii necesare ( 259.556,47 RON). Nu are nicio relevanţă asupra angajării răspunderii penale a inculpatului faptul că în urma derulării altor operaţiuni comerciale cu SC C. SRL Brăila, nu ar mai exista nici un debit către aceasta efectuându-se anumite compensări între societăţi - situaţie învederată de inculpatul apelant prin invocarea suplimentului la expertiza contabilă efectuată în cauză, dar neconfirmată de celelalte mijloace de probă administrate).

Inculpatul a mai arătat că în ceea priveşte infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina sa este incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. „faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii”, respectiv sub aspectul laturii subiective, intenţia de a înşela părţile vătămate. Această apărare nu este întemeiată, în condiţiile în care din situaţia de fapt reţinută mai sus rezultă în mod clar existenţa unor acţiuni ale acestuia de inducere în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate (acţiuni evidenţiate mai ales de emiterea unor file cec cu ascunderea faptului că nu exista proviziunea necesară, de emiterea unor file cec sau bilete la ordin după intrarea societăţii emitente în interdicţie bancară, de împrejurarea că în conturile societăţilor comerciale pentru care inculpatul a emis file cec sau bilete la ordin nu au fost niciodată rulate sume de bani, precum şi de multitudinea de părţi vătămate înşelate într-un interval de timp relativ scurt).

Curtea a constatat că şi critica inculpatului privind incidenţa în speţă, în ceea ce priveşte infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina sa, a cazului de împiedicare a exercitării acţiunii prev. de art. 10 lit. b) C. proc. pen. „fapta nu este prevăzută de legea penală” este neîntemeiată. În condiţiile în care s-au reclamat şi dovedit în relaţiile comerciale iniţiate de către inculpatul A.L. cu societăţile comerciale părţi vătămate acţiuni de inducere în eroare a acestora din urmă cu privire la aspecte esenţiale ale convenţiilor încheiate nu se mai poate vorbi despre existenţa unor simple litigii comerciale între părţi. Cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. există atunci când este vorba despre un litigiu de natură nepenală (civil, administrativ etc.), or, în speţă, acţiunile inculpatului intră în mod indubitabil în sfera ilicitului penal.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului A.L. Practic, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. pen., privind neagravarea situaţiei unei părţi în propria cale de atac promovată. Astfel, prin sentinţa penală nr. 265 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Botoşani (într-un prim ciclu procesual), inculpatul A.L. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. [nu au fost reţinute în drept şi prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.]. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpatul A.L. şi partea civilă SC T. SRL Focşani (aceasta din urmă numai sub aspectul laturii civile). Prin decizia penală nr. 12 din 07 februarie 2011 a Curţii de Apel Suceava au fost admise apelurile mai sus amintite, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În aceste condiţii, prima instanţă nu mai putea reţine în sarcina inculpatului A.L. dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de prim control judiciar a constatat întrunite elementele răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998 şi urm. C. civ., în mod corect prima instanţă l-a obligat pe acesta la plata sumei totale de 524.545,44 RON în favoarea părţilor civile (34.947,59 RON către SC V.R. SRL Botoşani, prin administrator judiciar M.R.L. SRL Iaşi; 37.225,78 RON către SC M.A. SRL Ţăndărei ; 17.829,24 RON către SC A.D. SRL Suceava; 22.841,63 RON către SC T.L.R. SRL Bucureşti; 11.816,12 RON către SC M.D. SRL Cluj-Napoca; 2.616,50 RON către SC L. SRL Botoşani; 259.556,47 RON către SC C. SRL Brăila; 98.303,79 RON - SC E.B.C. SRL Piteşti; 10.000 RON către SC A.N.I. SRL Dorohoi; 537,73 RON către SC I.R. SRL Bucureşti; 28.870,59 RON către SC R.P. SA Bucureşti).

Criticile inculpatului privind greşita obligare a sa la plata sumei de 259.556,47 RON către SC C. SRL Brăila sunt nefondate, în condiţiile în care în suplimentul la expertiza contabilă efectuată în cauză concluzionează cu titlu de probabilitate (într-o anume ipoteză dată, neconfirmată de probele administrate) şi numai cu privire la o parte din prejudiciu, că societatea administrată de inculpat nu ar avea datorii faţă de SC C. SRL Brăila. Mai mult, expertul a arătat în considerentele acestui supliment de raport de expertiză că nu a luat legătura cu administratorul SC C. SRL Brăila pentru efectuarea acestuia. În aceste condiţii în mod corect nu au fost luate în considerare concluziile acestui supliment de raport de expertiză invocat de către inculpatul apelant.

În consecinţă, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de către inculpatul A.L. împotriva sentinţei penale nr. 125 din 10 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani, a desfiinţat în parte sentinţa atacă şi, în rejudecare a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen. (parte vătămată fiind SC C. SRL Brăila, ş.a.) şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul A.L., criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală deoarece nu s-a admis efectuarea unui raport suplimentar de expertiză contabilă care ar fi atestat recuperarea prejudiciului cauzat SC C. SRL.

A mai invocat faptul că partea civilă SC C. SRL Brăila, deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat pentru a lămuri reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

A invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, 21, 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în discuţie din oficiu, constată următoarele:

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. - „instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului”, nu este incident în cauză.

Instanţa de apel a motivat că nu a luat în considerare concluziile suplimentului de expertiză contabilă efectuată în cauză deoarece în acesta se concluzionează cu titlu de probabilitate că societatea inculpatului nu ar avea datorii faţă de SC C. SRL Brăila. Expertul arată în considerentele expertizei că nu a luat legătura cu administratorul SC C. SRL Brăila, ci a avut în vedere doar susţinerile inculpatului.

Ca atare instanţa de apel s-a pronunţat motivat cu privire la această probă, motiv pentru care cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. nu este aplicabil.

De altfel, şi în situaţia în care prejudiciul cauzat acestei societăţi ar fi fost reparat ulterior de către inculpat, aceasta nu ar fi avut nicio relevanţă asupra laturii penale a cauzei, infracţiunea de înşelăciune consumându-se la momentul producerii prejudiciului.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. este, de asemenea, neaplicabil în cauză, deoarece el poate fi invocat doar de partea căreia ar putea să-i profite, adică de acea parte care nu a fost citată sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.

Ca atare, inculpatul poate utiliza acest caz de casare doar în măsura în care el nu a fost citat ori s-a aflat în imposibilitate de prezentare în faţa instanţei.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, Curtea apreciază că sunt extrem de reduse în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute, ca urmare a aplicării circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen., cu toate că era cunoscut cu antecedente penale.

De aceea, Curtea consideră că o reducere a pedepselor ar afecta scopurile trasate în art. 52 C. pen. - prevenţia specială şi prevenţia generală şi ca atare nu se impune.

Curtea constată însă că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934, faptele fiind comise în perioada 2005-2007, iar termenul de prescripţie specială fiind de 4 ani şi 6 luni.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 111 din 28 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, făcând aplicarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 125 din 01 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani şi va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului A.L. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul A.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., va contopi pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de 215 alin. (1), (2), (4), (5) cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (2) C. pen., 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) - art. 76 lit. c) C. pen. şi cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 561/2007 a Judecătoriei Rădăuţi, urmând ca inculpatul A.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Va face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul A.L. împotriva deciziei penale nr. 111 din 28 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 125 din 01 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului A.L. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul A.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de 215 alin. (1), (2), (4), (5) cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (2) C. pen., 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. c) - art. 76 lit. c) C. pen. şi cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 561/2007 a Judecătoriei Rădăuţi, urmând ca inculpatul A.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Face aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3334/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3345/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3335/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3335/2012. Penal