ICCJ. Decizia nr. 3332/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3332/2012

Dosar nr. 883/104/2010

Şedinţa publică din 18 octombrie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 100 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpaţii D.M., M.C. şi V.I., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 74 din 03 mai 2011 a Tribunalului Olt şi rejudecând:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.C. şi a repus pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:

- 1 an şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată P.P.);

- 1 an închisoare şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată P.D.);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată P.P.);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată P.D.);

- 5 ani închisoare aplicată în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi 99 şi urm. C. pen. (parte vătămată P.D.).

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului D.M. şi a repus pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:

- 10 ani închisoare aplicată în baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.T.D.) şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.P.);

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.D.);

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.P.);

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.D.);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.I.);

- 1 an închisoare în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.A.);

3. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului V.I. şi a repus pedepsele componente în individualitatea lor după cum urmează:

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.P.);

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.D.);

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.P.);

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.D.);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.I.);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.A.).

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanţei după cum urmează:

- în cazul inculpatului M.C. din două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi două infracţiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. într-o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. şi înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.) şi o singură infracţiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- în cazul inculpatului D.M. din două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi două infracţiuni de distrugere prev. de 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. într-o singură infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.) şi o singură infracţiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- în cazul inculpatului V.I. din două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi două infracţiuni de distrugere prev. de 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. într-o singură infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.) şi o singură infracţiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.).

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav reţinută în sarcina inculpatului D.M. din art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

A. A condamnat pe inculpatul minor M.C. după cum urmează:

- 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. - partea vătămată P.D.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani).

B. A condamnat pe inculpatul D.M. după cum urmează:

- 10 ani închisoare pentru tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.T.D.) şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani;

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.I.);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată P.A.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

C. A condamnat pe inculpatul V.I. după cum urmează:

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.I.);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.A.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul V.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1.601 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile P.P., P.D., P.T.D.

A obligat pe fiecare dintre apelanţii părţi civile P.P., P.D., P.T.D. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 1.200 RON reprezentând onorarii avocaţi oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 74 din 03 mai 2011 a Tribunalului Olt a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. formulată de inculpatul M.C. ca nefondată.

1. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. a fost condamnat inculpatul minor M.C. la 1 an şi 8 luni închisoare (parte vătămată P.P.).

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare şi 8 luni închisoare (parte vătămată P.D.).

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.P.).

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi 99 şi urm. C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.D.).

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. a fost condamnat inculpatul M.C. la 5 ani închisoare.

În baza art. 109 alin. (3) C. pen. nu i s-a aplicat inculpatului minor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (pedeapsă accesorie).

2. În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. la 10 ani închisoare (părţi vătămate P.P. şi P.T.D.) şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.I.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.A.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare în condiţiile art. 57 C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la 3 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare (parte vătămată P.D.).

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare (parte vătămată P.P.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.I.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare (parte vătămată P.A.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus că inculpatul V.I. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost menţinută liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1.601 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a constatat că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul D.M. la plata sumei de 4.437,87 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către parte civilă, din care suma de 2.997,98 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.P. şi suma de 1.439,89 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.T.D.

A fost obligat inculpatul M.C. la plata sumei de 4.432,47 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.D., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului către parte civilă.

A fost admisă în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul D.M. la 5.000 RON daune morale către partea civilă P.T.D. şi la 15.000 RON cu acelaşi titlu către partea civilă P.P.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind suma de 100.000 RON cu titlu de daune materiale formulată de partea civilă P.P.

A fost admisă în parte acţiunea şi obligă pe inculpatul M.C. la 5.000 RON daune morale către partea civilă P.D.

A fost admisă în parte cererea şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.M. şi V.I. la 800 RON către partea civilă P.I. şi la 900 RON către partea civilă P.A. cu titlu de daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii M.C., D.M. şi V.I. la câte 333,33 RON cheltuieli judiciare către părţile vătămate P.P. şi P.T.D. şi la câte 1.100 RON cu acelaşi titlu către stat, din care câte 100 RON onorariu avocat oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că în ziua de 30 aprilie 2008 în jurul orelor 15.00, inculpatul D.M., s-a întâlnit în dreptul barului M.G. cu părţile vătămate P.P. şi P.T.D., persoane cu care se afla în relaţii conflictuale de mai multă vreme. În aceste împrejurări inculpatul a luat din căruţă un topor, cu care a intenţionat să îl lovească pe P.D. însă nu a făcut acest lucru deoarece a intervenit partea vătămată P.P. În continuare, cu acelaşi obiect, inculpatul D.M. a lovit-o pe partea vătămată P.P. în două rânduri, mai precis în zona ochiului drept şi a coapsei drepte, moment în care această parte vătămată şi-a pierdut cunoştinţa.

În aceeaşi împrejurare, de către acelaşi inculpat D.M. şi cu acelaşi obiect contondent (topor) a fost lovită şi partea vătămată P.T.D. în zona capului şi peste braţe, partea vătămată reuşind totuşi să fugă către locuinţa fratelui său, P.P., situată la câteva sute de metri de locul incidentului.

În derularea aceleiaşi activităţi agresorii au pătruns fără drept în curtea soţilor P.D. şi P.P., inculpaţii V.I., care avea asupra sa un ciomag, D.M., care avea un topor, şi M.C., care avea asupra sa o furcă, obiecte cu care au provocat distrugeri gardului împrejmuitor al locuinţei şi, totdată, la ferestrele şi uşile imobilului.

În această împrejurare, partea vătămată P.D. a fost lovită de către inculpatul M.C. cu furca în zona capului, iar soţii P.I. şi P.A. au fost loviţi de către inculpaţii V.I. şi D.M. cu obiectele contondente pe care le-au avut asupra lor. Cei trei inculpaţi au părăsit curtea locuinţei părţii vătămate P.P., dat fiind că se apropia autoturismul de serviciu al Postului de Poliţie Fălcoiu, ai cărui lucrători fuseseră anunţaţi de către un membru din familia părţilor vătămate.

Ca urmare a agresiunii suferite, partea vătămată P.P. a prezentat leziuni traumatice care pot data din ziua de 30 aprilie 2008, produse prin lovire cu un corp dur şi un corp tăietor, care necesită 70 de zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor şi care i-au pus viaţa în primejdie, prezentând infirmitate permanentă şi pierderea de organ dat fiind că s-a practicat evisceraţia globului ocular drept; partea vătămată P.D. a prezentat leziuni traumatice care pot data din 30 aprilie 2008, produse prin lovire cu corpuri dure şi a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, care nu i-au pus viaţa în primejdie; partea vătămată P.T.D. a prezentat leziuni care au putut fi produse la data de 30 aprilie 2008 prin lovire cu şi de corpuri contondente, necesită 45-50 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii, leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa acestuia, iar lipsa de ţesut osos de la nivelul bolţii craniene reprezintă infirmitate fizică permanentă; părţile vătămate P.I. şi P.A. au prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 30 aprilie 2008 prin lovire cu corpuri contondente şi au necesitat 7-8 zile, respectiv 8-9 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Cu privire la prima parte a incidentului, derulată în faţa barului administrat de către M.G., unde au fost lovite părţile vătămate P.P. şi P.T.D., prima instanţă a reţinut că s-a procedat la audierea mai multor martori, care, într-un fel sau altul, au venit în contact cu incidentul dintre părţile vătămate şi agresori.

Astfel, P.D., unul din fraţii părţilor vătămate, care a fost prezent la faţa locului, în precizările făcute organelor de poliţie imediat după incident şi consemnate în procesul-verbal întocmit, face menţiunea că petele de sânge de pe hanoracul inculpatului V.I., abandonat la locul comiterii faptei, sunt de la fratele său, P.P., care, după ce a fost lovit de inculpatul D.M. cu toporul în zona capului a căzut peste aceste obiecte de îmbrăcăminte.

În acelaşi sens este şi declaraţia numitului P.I., alt frate al părţilor vătămate, dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, în sensul că pe parcursul internării în Spitalul din Craiova a discutat cu fraţii săi, P.P. şi P.T.D., şi a înţeles de la aceştia că, în faţa barului, au fost loviţi cu toporul de către inculpatul D.M.

Au fost de asemenea audiaţi martorii C.I., N.A., D.F., C.A. şi N.S., persoane propuse de către părţile vătămate şi care ar fi observat derularea primei părţi a incidentului din faţa barului.

Cu aceşti martori, părţile vătămate au încercat să dovedească faptul că, în faţa localului, partea vătămată P.P. a fost lovită în zona capului cu toporul de către inculpatul V.I. şi în zona coapsei drepte, cu acelaşi topor de către inculpatul D.M. S-a dorit de către părţile vătămate prezentarea şi dovedirea acestei stări de fapt, şi pe cale de consecinţă reţinerea şi în sarcina inculpatului V.I. a unei infracţiuni de tentativă de omor, dat fiind că acest inculpat, aşa cum a rezultat din fişa de cazier, mai are o condamnare de 17 ani pentru comiterea unei infracţiuni de omor, fiind liberat condiţionat la 11 august 2004 cu un rest de 1.601 zile.

Depoziţiile martorilor propuşi de părţile vătămate, nu au confirmat poziţia procesuală exprimată ulterior de către acestea şi care face trimitere la faptul că, în faţa barului, partea vătămată P.P. ar fi fost lovită cu toporul în zona capului de inculpatului V.I., după care, cu acelaşi obiect contondent a fost lovită şi în zona piciorului de către inculpatul D.M. De altfel, ar fi greu de acceptat că, în momentul aplicării unor lovituri succesive, agresorul să se oprească la un moment dat, să dea obiectul corp delict celuilalt inculpat, cu care, acesta din urmă să aplice şi el o lovitură aceleiaşi părţi vătămate.

Din acest punct de vedere, singura explicaţie logică a reveniri părţilor vătămate asupra poziţiei procesuale iniţiale, ar fi aceea de a fi reţinută şi în sarcina inculpatului V.I., comiterea unei infracţiuni de tentativă de omor şi revocarea acelui rest de 1.601 zile. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât unul dintre martorii propuşi de părţile vătămate, respectiv N.A., martor care a fost prezent la locul incidentului, precizează că, ulterior, la domiciliul său, s-au prezentat partea vătămată P.P., tatăl acestuia şi unul din fraţi, şi i-au sugerat ca, în ipoteza în care va fi audiat, să declarare că a observat personal cum P.P. a fost lovit în cap cu toporul de către inculpatul V.I., ceea ce nu corespunde realităţii. În aceeaşi idee este şi declaraţia lui P.I., frate cu părţile vătămate, din care rezultă că ulterior incidentului a discutat cu P.P. şi P.T.D. în spital şi a înţeles de la ei că au fost loviţi de inculpatul D.M. Acest martor, deşi rudă cu părţile vătămate, nu şi-a mai schimbat depoziţia iniţială, dat fiind că a plecat la rândul său la muncă în afara ţării, iar părţile vătămate nu au mai solicitat reaudierea acestuia.

Cu privire la motivul pentru care părţile vătămate au revenit asupra poziţiei procesuale iniţiale, întrebate fiind în cursul anchetei, au menţionat că la momentul audierii au fost tulburate din cauza loviturilor primite. Această explicaţie ar fi greu de acceptat dacă ne raportăm la faptul că au fost audiaţi în spital la o săptămână după incident, interval în care erau deja stabilizaţi din punct de vedere medical.

Derularea celei de a doua părţi a scandalului dintre membri celor două familii, în care inculpaţii au pătruns fără drept în curtea părţii vătămate P.P., au provocat distrugeri şi au exercitat acte de violenţă fizică asupra părţilor vătămate P.D., P.I. şi P.A., a fost observat personal de către P.I., P.F., B.D. şi a fost consemnată în depoziţiile date de aceste persoane.

S-a apreciat că lovirea în aceeaşi împrejurare şi cu aceeaşi ocazie de către inculpatul D.M. a părţilor vătămate P.P. şi P.T.D., cu toporul în zona capului, provocându-le leziunile traumatice descrise în cele două acte medico-legale, care le-a pus în primejdie viaţa, pierdere de organ şi infirmitate permanentă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, poziţia subiectivă a acestuia, caracterizându-se prin intenţia de a ucide.

De asemenea, pătrunderea aceluiaşi inculpat, fără drept, în curtea soţilor P.P. şi P.D., provocarea unor distrugeri la gardul împrejmuitor, ferestre şi uşi, precum şi lovirea cu aceeaşi ocazie şi a părţilor vătămate, P.I. şi P.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, distrugere şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., părţi vătămate P.P. şi P.T.D., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., două infracţiuni, distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (pentru aceste infracţiuni părţi vătămate fiind P.P. şi P.D.), două infracţiuni şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate P.I. şi P.A.), toate cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind recidivist.

S-a reţinut că pătrunderea fără drept a inculpatului minor M.C. în domiciliul părţilor vătămate P.P. şi P.D., lovirea cu furca corp delict a acestei din urmă părţi vătămate, în zona capului, cu provocarea unei fracturi parietale cu înfundare, precum şi provocarea unor distrugeri la gardul împrejmuitor, ferestre şi uşi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor, violare de domiciliu şi distrugere prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată P.D., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., părţi vătămate P.P. şi P.D., toate cu aplic. art. 75 lit. a) şi art. 99 şi urm. C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că pătrunderea fără drept a inculpatului V.I. în domiciliul părţilor vătămate, alături de ceilalţi doi inculpaţi şi provocarea unor distrugeri, precum şi lovirea părţilor vătămate P.I. şi P.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, distrugere şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. (săvârşite în dauna părţilor vătămate P.P. şi P.D.) şi lovire sau alte violenţa prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., părţi vătămate P.I. şi P.A., toate cu aplic. dispoz. art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În acest context s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. formulată de inculpatul M.C. este nefondată şi a fost respinsă.

Aşa cum s-a arătat din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat că în timpul conflictului părţile vătămate P.P. şi P.T.D. au fost lovite cu un topor de către inculpatul D.M., partea vătămată P.P. pierzându-şi în urma incidentului ochiul drept.

În mod constant din materialul probator administrat în cauză a rezultat că pe toată durata conflictului, în ambele faze ale acestuia, inculpatul D.M. a avut asupra sa un topor cu care a lovit-o în cap pe partea vătămată P.P. şi pe partea vătămată P.T.D. în zona capului şi peste braţe.

Deşi inculpaţii au recunoscut numai parţial participarea la conflict şi săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, Tribunalul a apreciat că situaţia de fapt şi vinovăţia acestora au fost pe deplin dovedite cu depoziţiile părţilor vătămate, cu procesul-verbal de sesizare încheiat de organele de poliţie, cu procesul-verbal de cercetare la locul faptelor, cu planşele fotografice şi cu depoziţiile martorilor P.D., P.I., P.F., B.D., M.T.S., D.L., C.I., N.A., P.M., N.S., C.A., D.F.

În consecinţă s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, încadrarea juridică a acestor fapte fiind stabilită în mod corect în actul de trimitere în judecată.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, gradul ridicat de pericol social al acestora prin care s-a pus în primejdie viaţa unor persoane în cazul inculpaţilor M.C. şi D.M., inviolabilitatea domiciliului şi integritatea patrimoniului persoanei, precum şi integritatea fizică a acesteia, împrejurările reale ale săvârşirii faptelor, constând în aceea că cei trei inculpaţi făcând parte din aceeaşi familie şi fiind înarmaţi au exercitat violenţe grave asupra părţilor vătămate, în prima fază în faţa unui bar comunal, iar în a doua fază prin pătrunderea în domiciliul acestora.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor majori, care pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o comportare nesinceră şi oscilantă încercând să zădărnicească aflarea adevărului şi nu sunt la primul conflict cu legea penală în sensul că inculpatul D.M. este recidivist în varianta prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul V.I. este recidivist în varianta prev. de art. 37 lit. a) C. pen., anterior fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare, fiind liberat condiţionat.

Referitor la inculpatul minor M.C., instanţa a avut în vedere starea de minoritate a acestuia, precum şi celelalte circumstanţe legale şi personale, respectiv faptul că deşi este minor şi nu a mai săvârşit fapte de natură penală, pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o comportare nesinceră şi a încercat să ia asupra sa tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav reţinută în sarcina inculpatului D.M.

Având în vedere aceste elemente, instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea privativă de libertate într-un cuantum care să fie îndepărtat de minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege.

Întrucât inculpatul M.C. este minor nu i s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicându-i-se însă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de aceste dispoziţii legale, pedepse ce au fost aplicate şi celorlalţi doi inculpaţi majori.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului V.I. a rezultat că acesta, prin sentinţa penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj prin care s-a dispus contopirea pedepselor la care acesta a fost condamnat, s-a dispus să execute pedeapsa de 15 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute în total 17 ani închisoare. A fost arestat la data de 30 decembrie 1991 şi liberat condiţionat la data de 11 augsut 2004, rămânând un rest de executat de 1.601 zile închisoare.

Instanţa, având în vedere dispoz. art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1.601 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100 din 25 octombrie 1993 a Tribunalului Dolj, motivat de faptul că infracţiunile săvârşite de inculpatul V.I. nu sunt de o gravitate deosebită care să atragă revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat precizat mai sus.

Referitor la latura civilă s-a reţinut că Spitalul Municipal Caracal nu s-a constituit parte civilă în cauză aşa cum a rezultat din adresa din 26 aprilie 2010.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, cu adresa din 14 mai 2010, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.870,34 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, din care suma de 2.997,98 RON cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate P.P., suma de 1.439,89 RON cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate P.T.D. şi suma de 4.432,47 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate P.D., sumă care să fie reactualizată cu indicele de inflaţie la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului.

Având în vedere această situaţie, instanţa, văzând şi dispoz. art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a apreciat că cererea este întemeiată, astfel că a fost admisă şi s-a dispus obligarea inculpatului D.M. la plata sumei de 4.437,87 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, din care suma de 2.997,98 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.P. şi suma de 1.439,89 RON pentru partea vătămată P.T.D., acestea fiind victime ale agresiunii inculpatului, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

Inculpatul M.C. a fost obligat la plata sumei de 4.432,47 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.D., victimă a tentativei la infracţiunea de omor săvârşită de inculpatul M.C., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.

Referitor la despăgubirile civile şi daunele morale solicitate de părţile civile, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.T.D. şi a dispus obligarea inculpatului D.M. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta, având în vedere cele 45-50 zile de îngrijiri medicale necesare acestuia pentru vindecarea leziunilor traumatice cauzate de inculpat şi la plata sumei de 15.000 RON cu acelaşi titlu către partea civilă P.P., care a rămas cu o infirmitate permanentă ca urmare a pierderii unui ochi în urma loviturii cu toporul aplicată de inculpat.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind suma de 100.000 RON cu titlu de daune materiale formulată de partea civilă P.P. motivat de faptul că aceasta nu a făcut nicio dovadă pentru a-şi dovedi cererea.

A fost admisă în parte acţiunea şi s-a dispus obligarea inculpatului M.C. la plata sumei de 5.000 RON daune morale către partea civilă P.D., care a suferit leziuni traumatice în urma loviturilor aplicate de acesta care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.

A fost admisă în parte cererea şi s-a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D.M. şi V.I. la 800 RON către partea civilă P.I. şi la 900 RON către partea civilă P.A. cu titlu de daune morale, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, respectiv 7-8 zile, 8-9 zile suferite de acestea ca urmare a loviturilor aplicate de cei doi inculpaţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpaţii D.M., V.I. şi M.C. şi părţile civile P.P., P.D. şi P.T.D.

1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat sentinţa sub aspectul legalităţii şi temeiniciei invocând că în mod nelegal s-a reţinut în cazul infracţiunilor de violare de domiciliu şi omor incidenţa disp. art. 75 lit. a) şi c) C. pen., arătând că în cazul inculpatului M.C. nu se poate reţine aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. întrucât a săvârşit singur infracţiunea de tentativă la omor calificat împotriva părţii vătămate P.D., iar inculpatul D.M. a săvârşit singur infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav împotriva părţilor vătămate P.P. şi P.T.

S-a solicitat totodată înlăturarea aplicării art. 75 lit. a) C. pen. în cazul fiecăruia dintre cei trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., arătându-se că aceeaşi împrejurare nu poate servi la o dublă agravare a situaţiei inculpaţilor din dosar.

Sub aspectul temeiniciei s-au criticat pedepsele aplicate celor trei inculpaţi arătându-se că în cazul inculpatului minor s-a ignorat faptul că acesta a avut o comportare nesinceră încercând să îşi asume singur răspunderea pentru comiterea tuturor infracţiunilor, că inculpatul V.I. este cunoscut cu multiple antecedente penale fiind condamnat pentru infracţiuni de o gravitate deosebită, impunându-se în cazul celui din urmă şi revocarea liberării condiţionate. Totodată, s-a arătat că faptele astfel cum au fost reţinute de prima instanţă au produs consecinţe deosebit de grave (leziuni grave, infirmitate permanentă, pierderea unui organ şi punerea în primejdie a vieţii).

2. Inculpatul D.M. prin motivele scrise depuse a criticat hotărârea exclusiv sub aspectul modului în care s-au individualizat pedepsele solcitând să se dea o eficienţă mai mare circumstanţelor reale şi personale, cu luarea în considerare a conduitei procesuale şi a împrejurărilor care au determinat producerea conflictului.

3. Inculpatul M.C. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, solicitând înlăturarea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul infracţiunii de tentativă de omor întrucât a săvârşit fapta singur, şi totodată reindividualizarea pedepselor aplicate prin valorificarea datelor care îl particularizează pozitiv, respectiv vârsta, lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră în proces.

4. Inculpatul V.I., prin motivele de apel depuse la 15 martie 2012, a solicitat în principal desfiinţarea sentinţei sub aspectul laturii penale şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi distrugere apreciind că din probe nu rezultă că faptele ar exista, şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea pentru infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. arătând că faptele au fost săvârşite de către inculpatul M.C., care a şi recunoscut acest lucru.

În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

5. Partea vătămată P.P. a solicitat atât majorarea pedepsei aplicate inculpaţilor, arătând că în urma agresiunii şi-a pierdut parţial vederea, dar şi acordarea integrală a daunelor materiale şi morale solicitate la prima instanţă.

6. Partea vătămată P.T.D. nu a depus la dosar motive de apel, însă cu ocazia dezbaterilor a solicitat exclusiv majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi.

7. Partea vătămată P.D. nu a depus la dosar motive de apel şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru susţinerea motivelor pe care le apreciază întemeiate.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la ascultarea apelanţilor inculpaţi V.I. şi D.M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

La ultimul termen de judecată în condiţiile art. 334 C. proc. pen. reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanţei după cum urmează:

- în cazul inculpatului M.C. din două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi două infracţiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. într-o singură infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. şi înlăturarea art. 75 lit. a) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.) şi o singură infracţiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.);

- în cazul inculpatului D.M. din art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Cererile au fost puse în discuţia părţilor, opiniile exprimate de apărătorii aleşi ai inculpaţilor fiind consemnate şi ataşate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 15 martie 2012.

Analizând apelurile declarate în cauză în raport de motivele invocate, dar şi de dispoziţiile art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., instanţa a reţinut următoarele în fapt şi în drept:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt (motiv de apel invocat de inculpatul V.I.), s-a arătat că prima instanţă a făcut o corectă evaluarea a materialului probator administrat în dosar, luând în considerare declaraţiile părţilor vătămate numai în măsura în care acestea s-au corelat cu declaraţiile martorilor sau cu declaraţiile inculpaţilor. De asemenea, prima instanţă în mod motivat a înlăturat apărările formulate de inculpaţi, cenzurând susţinerile inculpatului M.C., care a încercat prin declaraţia din data de 19 septembrie 2010 să îşi asume integral vina pentru comiterea infracţiunilor.

Aşa cum în mod întemeiat s-a reţinut de către prima instanţă nu se poate accepta posibilitatea ca M.C., inculpatul minor, să fi fost cel care în faza incipientă a agresiunii să fi lovit cu toporul în zona capului, respectiv în zona coapsei pe părţile vătămate P.T. şi P.P., întrucât aşa cum rezultă din declaraţiile celor două părţi vătămate în cauză, minorul nici nu a fost prezent în faţa localului, acesta intervenind ulterior când două dintre părţile vătămate au fost urmărite până în imobilul soţilor P.I. şi P.A. Conflictul a izbucnit pe fondul unor discuţii contradictorii, iniţial între inculpatul D.M. şi partea vătămată P.T., generate de nemulţumiri ale celui din urmă cu privire la felul în care inculpaţii manevrau un atelaj pe drumul public, iar obiectul vulnerant folosit pentru agresarea celor două părţi vătămate s-a aflat încă de la început în posesia inculpatului D.M. şi nu a minorului.

De altfel, în succesiunea evenimentelor se observă că ulterior inculpatul minor a lovit-o pe numita P.D. în zona capului, însă cu o furcă, nu cu un topor, aspect confirmat nu numai de partea vătămată, dar şi de minor şi de martora P.F., nefiind făcută nici un moment vreo referire la faptul că inculpatul ar fi abandonat obiectul vulnerant folosit iniţial pentru a se reînarma ulterior.

Mai mult, martorii care au asistat la a doua parte din incident respectiv P.M. şi B.D., deşi nu au văzut momentul agresiunii iniţiale, au arătat că l-au observat la un moment dat pe inculpatul D.M. şi că acesta avea asupra sa un topor, minorul fiind înarmat numai cu o furcă.

De asemenea, s-au înlăturat ca nesincere declaraţiile părţilor vătămate date în faţa instanţei prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că în faţa localului inculpatul D.M. şi inculpatul V.I. ar fi lovit amândoi cu toporul pe cele două părţi vătămate, invocându-se faptul că iniţial ar fi lovit cu acel topor V.I. după care şi D.M. a luat toporul continuând agresiunea (declaraţia de la dosar a părţii vătămate P.P.). Partea vătămată nu explică însă cum de a reuşit să perceapă întregul eveniment în condiţiile în care precizează în cadrul aceleiaşi declaraţii că după ce a fost lovit iniţial în zona capului şi-a pierdut cunoştinţa intrând în comă, după cum nici nu explică faptul că în cursul urmăririi penale a relatat altă succesiune a evenimentelor (în acest sens conţinutul plângerii penale ataşate, dar şi declaraţia din 02 iunie 2008 în care arată „V.I. m-a lovit cu toporul o singură dată în zona ochiului drept, moment din care nu îmi mai amintesc nimic. După aplicarea acestei lovituri am fost lovit cu acelaşi obiect de fratele lui.”??).

Trebuie subliniat, de asemenea, că iniţial partea vătămată P.T. agresată în aceleaşi împrejurări precizează că D.M. l-a lovit atât pe el, cât şi pe P.P. cu un topor (declaraţii din 02 iunie 2008 şi 07 mai 2008 ataşate la dosar uurmărire penală), după care, printr-o declaraţie nedatată ataşată revine şi arată că fratele său ar fi fost lovit de V.I. şi D.M., precizând că a fost într-o stare de puternică tulburare până în acel moment şi că imediat ce şi-a revenit a dorit să clarifice situaţia.

În realitate este puţin plauzibil că în mijlocul unei agresiuni de amploarea celei analizate, ce a implicat în faza iniţială patru persoane, iar ulterior şapte, inculpaţii să îşi fi remis reciproc un singur obiect vulnerant pentru a putea să lovească pe rând părţile vătămate cu care se certau, cu atât mai mult cu cât aşa cum s-a arătat şi în paragraful anterior, D.M. a fost observat ulterior de doi martori care au indicat în mod expres că acesta era înarmat cu un topor.

De altfel, interesul părţilor vătămate de a obţine şi condamnarea inculpatului V.I. pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav rezultă nu numai din analiza declaraţiilor lor succesive, dar şi din cererea de reaudiere formulată de martorul N.S. care precizează că în faţa instanţei şi-a schimbat declaraţia de la procuror în sensul că V.I. avea în mână un topor, la sugestia părţii vătămate P.P. pentru a-l ajuta pe cel din urmă în proces.

Analizând şi apărările formulate de apelantul inculpat V.I. respectiv că nu a fost implicat nici în partea a doua a incidentului, nefăcând parte din grupul celor care au intrat în curţile părţilor vătămate P.I. şi P.A., instanţa a constatat că pe lângă declaraţiile constante sub acest aspect a cinci părţi vătămate toate arătând că alături de ceilalţi doi coinculpaţi, V.I. a intrat în domiciliul lor şi folosind obiecte contondente au lovit gardul şi uşile de la casă, agresându-i totodată şi pe soţii P., aceleaşi împrejurări sunt relatate şi de martorii P.F.

În ceea ce priveşte încadrarea în drept a faptelor (motive de apel invocate de Parchet, dar şi de inculpaţii M.C. şi V.I.) reţinute de prima instanţă, Curtea a apreciat că se impune admiterea în parte a cererii formulate în condiţiile art. 334 C. proc. pen. de reprezentantul Ministerului Public la ultimul termen de judecată, respectiv din două infracţiuni de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi două infracţiuni de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.) şi o singură infracţiune de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate P.P. şi P.D.).

Sub acest aspect din probele administrate în dosar rezultă că în a doua etapă a incidentului cei trei inculpaţi, urmărind părţile vătămate agresate iniţial au pătruns fără drept în curtea soţilor P.P. şi P.D., unde, folosind obiectele pe care le aveau asupra lor au lovit gardul împrejmuitor, dar şi ferestrele şi uşile de la imobil provocând distrugerile constatate prin procesul-verbal întocmit ulterior de organele de poliţie (proces-verbal şi planşe foto de la dosar urmărire penală). Prima instanţă a apreciat că aceste fapte întrunesc în cazul fiecăruia dintre inculpaţi elementele constitutive a două infracţiuni de violare de domiciliu şi două infracţiuni de distrugere, probabil raportându-se la numărul părţilor vătămate.

Cu toate acestea pătrunderea în aceeaşi ocazie în domiciliul comun a două părţi vătămate, soţ şi soţie, nu poate întruni elementele constitutive a două infracţiuni de violare de domiciliu în concurs ideal întrucât obiectul juridic special ocrotit de art. 192 C. pen. se referă la protecţia inviolabilităţii domiciliului şi a vieţii private a persoanei, fiind irelevant numărul celor care folosesc în comun acelaşi spaţiu locativ. Încadrarea juridică nu depinde aşadar de numărul membrilor familiei care folosesc imobilul, ci de caracterul indivizibil al folosinţei acestuia, impunându-se schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de procuror.

Cu privire la aceeaşi infracţiune de violare de domiciliu s-a constatat că prima instanţă deşi a stabilit că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în formă calificată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (faptă săvârşită de două sau mai multe persoane împreună) a reţinut în cazul fiecăruia dintre inculpaţi şi a disp. art. 75 lit. a) C. pen. (circumstanţa agravantă constând în săvârşirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună), valorificând astfel de două ori aceeaşi împrejurare ca element agravant, deşi fiind cuprins în conţinutul constitutiv al infracţiunii calificate, împrejurarea că la comiterea faptei au participat trei inculpaţi nu mai putea fi considerat şi ca circumstanţă agravantă.

În mod similar în cazul infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. prima instanţă a apreciat că fapta celor trei inculpaţi de a distruge în aceeaşi ocazie şi în acelaşi loc bunuri comune ale soţilor P. întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni de distrugere în formă simplă aflate în concurs ideal, pornindu-se tot de la existenţa a două părţi vătămate. Se apreciază însă, dat fiind că infracţiunea analizată este o infracţiune contra patrimoniului, iar în cauză patrimoniul lezat a fost unic, chiar dacă era supus regimului de proprietate comună, că numărul coproprietarilor nu poate influenţa încadrarea juridică, impunându-se schimbarea acesteia din două infracţiuni prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. într-o singură infracţiune de distrugere simplă, cu reţinerea circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului minor M.C. (fapta fiind săvârşită de trei inculpaţi împreună) şi a circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în cazul inculpaţilor majori D.M. şi V.I. (reţinându-se faptei de trei sau mai multe persoane împreună şi de inculpaţi majori cu inculpat minor).

În cazul circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. S-a apreciat că nu pot exista dubii cu privire la cunoaşterea de către inculpaţii majori a vârstei inculpatului minor, dat fiind că V.I. este, conform declaraţiilor sale, tatăl inculpatului minor, iar D.M. este un apropiat al familiei.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav reţinută în sarcina inculpatului D.M. din art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi la art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (tentativă la infracţiunea de omor calificat - săvârşit în public, şi tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav - săvârşit în public de către o persoană care a mai săvârşit un omor) astfel cum a fost solicitată de procurorul de şedinţă, s-a apreciat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Conform probelor de la dosar inculpatul D.M., pe fondul relaţiilor tensionate anterioare, dar şi a conflictului verbal spontan cu partea vătămată P.T. a luat un topor cu care a încercat să îl lovească pe cel din urmă, agresiune nefinalizată întrucât a intervenit partea vătămată P.P., care a reuşit să imobilizeze mâna în care inculpatul avea obiectul vulnerant. În aceste condiţii inculpatul D.M. a lovit-o pe partea vătămată P.P. de două ori, o dată în zona ochiului drept şi ulterior în zona coapsei drepte - partea vătămată căzând la pământ şi pierzându-şi cunoştinţa - iar ulterior a continuat agresiunea împotriva victimei pe care o viza iniţial lovind-o pe partea vătămată P.T.D. atât în zona capului, cât şi peste braţe.

Faptele inculpatului comise în aceeaşi ocazie, la un interval nesemnificativ de timp şi prin folosirea aceluiaşi obiect, constând în lovirea a două părţi vătămate în zone vitale ale corpului cu intenţia evidentă de a le suprima viaţa întruneşte în cauză elementele constitutive a unei singure infracţiuni de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (în loc public şi asupra a două sau mai multe persoane) astfel cum s-a reţinut şi prin actul de sesizare, dar şi prin sentinţa apelată.

Chiar dacă nu a existat o rezoluţie infracţională unică, fiind evident că inculpatul nu a urmărit ab initio uciderea ambelor părţi vătămate, ci doar a numitului P.T. cu care se şi certa, faptul că în timpul agresiunii iniţiale adoptă rezoluţia de a îl ucide şi pe cel care intervenise pentru a o proteja pe victimă, după care continuă agresiunea începută nu justifică reţinerea a două infracţiuni în concurs, omorul deosebit de grav în modalitatea analizată permiţând ca inculpatul să acţioneze chiar şi cu forme de vinovăţie distincte în raport de părţile vătămate (intenţie directă faţă de una şi indirectă faţă de cealaltă/celelalte), important fiind ca fapta să fi fost comisă în aceeaşi împrejurare chiar dacă prin acţiuni diferite. De altfel, în acelaşi sens a fost şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anterior a Tribunalului Suprem, care au conturat opinia că omorul săvârşit asupra uneia sau mai multe persoane constituie o unitate infracţională legală indiferent dacă faptele au fost săvârşite deodată, printr-o acţiune unică, sau prin acţiuni diferite comise cu aceeaşi ocazie într-o succesiune de momente în timp, nefiind necesară nici existenţa unei singure rezoluţii delictuoase - decizia penală nr. 2539/1969, decizia penală nr. 581/1966 ale Tribunalului Suprem, etc.

Se impune însă înlăturarea în cazul acestei infracţiuni a circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. pe care le-a reţinut prima instanţă întrucât în faza iniţială a conflictului, inculpatul D.M. nu a acţionat împreună cu ceilalţi inculpaţi (unul major şi unul minor) împotriva părţilor vătămate P.P. şi P.T.D.

De asemenea, în cazul inculpatului minor M.C., pentru infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., se impune înlăturarea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. întrucât inculpatul minor a acţionat singur împotriva părţii vătămate P.D., numai el fiind cel care a lovit-o pe cea din urmă cu o furcă în zona capului, fiind irelevant că această agresiune a avut loc în condiţiile în care toţi cei trei inculpaţi pătrunseseră în domiciliul părţii vătămate.

În cazul ambilor inculpaţi majori pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. s-au înlăturat circumstanţele agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., întrucât fiecare dintre inculpaţi, singur, a agresat câte o parte vătămată, fără ca la această infracţiune să îşi fi adus contribuţia cei care îl însoţeau.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor (motive invocate de toţi apelanţii din cauză) s-a apreciat că prima instanţă a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., luând în considerare în cazul fiecăruia dintre inculpaţi contribuţia efectivă pe care au avut-o la comiterea faptelor, numărul de infracţiuni care au fost reţinute în sarcina lor, urmările deosebit de grave pe care aceste fapte le-au produs, dar şi datele despre persoana celor acuzaţi, cu referire la vârstă, antecedente penale şi conduită procesuală.

S-a avut în vedere şi s-a evidenţiat în cuprinsul sentinţei faptul că inculpatul minor a adoptat o conduită nesinceră, că recunoaşterea faptelor de către acesta a urmărit în principal exonerarea de răspundere penală a tatălui său, cunoscut cu antecedente penale, că inculpatul minor a lovit cu deosebită violenţă o parte vătămată într-o zonă vitală, faptă ce putea avea consecinţe dintre cele mai dramatice, şi totodată că atitudinea în faţa instanţei nu justifică concluzia că ar regreta cele întâmplate decât la nivel formal.

De asemenea, s-a avut în vedere că inculpatul V.I. este cunoscut cu antecedente penale săvârşind fapta până la împlinirea duratei pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 100/1993 a Tribunalului Dolj - din a cărei executare a fost liberat condiţionat - că acesta a negat în permanenţă săvârşirea faptelor încercând să se folosească de fiul său, că nu a manifestat în nici un moment regret faţă de fapte şi consecinţe, cuantumul pedepselor corespunzând gravităţii faptelor săvârşite.

În cele din urmă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M. se apreciază că prima instanţă a reflectat prin cuantumul sancţiunilor aplicate contribuţia esenţială pe care cel din urmă a avut-o în declanşarea conflictului şi în radicalizarea acţiunilor pe care participanţii le-au întreprins, acest inculpat fiind cel care a folosit iniţial un obiect apt să producă moartea cu care a lovit două dintre părţile vătămate.

S-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi astfel cum solicită aceştia, instanţa neputând identifica nici o împrejurare sau circumstanţă care să le fie favorabilă, mai ales în condiţiile în care doi dintre ei în faza de urmărire penală şi judecată au negat constant orice implicare în conflict.

Faptul că acest incident s-a grefat pe o situaţie conflictuală mai veche dintre membrii celor două familii, nu poate în nici un caz să diminueze gradul de pericol social al faptelor, ci justifică mai degrabă concluzia unei periculozităţi sporite a inculpaţilor, reprimarea fermă a acestor conduite fiind necesară pentru atenuarea stării de duşmănie şi a eventualelor alte noi agresiuni ce ar putea urma.

Sub aspectul laturii civile a cauzei (motiv de apel invocat de partea civilă P.P.) s-a constatat că prima instanţă a acordat celui din urmă suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale, respingând cererea de acordare a daunelor materiale ca nefondată, întrucât în cauză nu s-a administrat nici o probă pentru a susţine pretenţiile formulate.

S-a apreciat să soluţia sub acest aspect este legală şi temeinică întrucât prejudiciul material încercat de o parte din procesul penal trebuie dovedit atât sub aspectul existenţei, dar şi al întinderii, instanţa nefiind îndreptăţită să prezume efectuarea unor cheltuieli exclusiv în baza susţinerilor persoanei interesate. Chiar dacă este alăturată acţiunii penale, acţiunea civilă va rămâne supusă regulilor de probaţiune obişnuite, cel care se adresează instanţei fiind obligat să individualizeze prejudiciul, să precizeze cu exactitate ce reprezintă acesta şi totodată să indice probele pe care se bazează şi să solicite administrarea lor.

Apelantul parte civilă, cu ocazia judecării la prima instanţă, a solicitat într-un mod general acordarea sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare, însă nu a solicita administrarea niciunei probe prin care să tindă să dovedească efectuarea acestor cheltuieli. Mai mult, se constată că prin sentinţă, Tribunalul a dispus printre altele şi plata către Spitalul Judeţean de Urgenţă Craiova a sumei de 2.997 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de tratarea numitului P.P., ceea ce îndreptăţeşte concluzia că acesta a beneficiat de internare şi tratament medical ale căror costuri au fost suportate de Casa de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, deşi iniţial această parte civilă a precizat că a cheltuit 10.000 RON pentru tratament medical, în faţa instanţei de apel revine asupra acestui aspect solicitând despăgubiri materiale în sumă de 30.000 RON, caracterul oscilant al declaraţiilor, dar şi ignorarea obligaţiei de a propune probe pentru a-şi dovedi pretenţiile justificând soluţia de respingere a acţiunii civile sub acest aspect.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a admis apelurile declarate în cauza de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpaţii D.M., M.C. şi V.I., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 74 din 03 mai 2011 a Tribunalului Olt în sensul celor expuse mai sus, şi în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile P.P., P.D. şi P.T.D.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii D.M. şi V.I.

Inculpatul D.M. a solicitat achitarea deoarece fapta a fost săvârşită pe fondul unui conflict anterior şi participanţii şi-au aplicat reciproc lovituri. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

A invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Inculpatul V.I. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. deoarece fapta a fost comisă de inculpatul M.C. Faptele de violare de domiciliu şi distrugere nu au existat, declaraţiile martorilor sunt subiective, date pe fondul relaţiilor de duşmănie între cele două familii.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicare.

A invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform, dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18 şi 14, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt, desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre. Aşadar, nu orice concluzie eronată privind chestiunile de fapt, datorată unei interpretări inexacte a probelor constituie gravă eroare de fapt, în sensul textului de lege examinat.

În cauză, soluţia pronunţată de cele două instanţe nu e în discordanţă cu materialul probator. Grava eroare de fapt nu trebuie confundată cu o greşită apreciere a probelor, pentru că aprecierea instanţelor nu este cenzurabilă în cadrul acestui caz de casare.

În prezenta cauză instanţele au explicat pe larg de ce au înlăturat unele probe, iar situaţia de fapt reţinută corespunde întrutotul probatoriului administrat.

Aspectul invocat de inculpatul D.M. că fapta a fost săvârşită pe fondul unui conflict anterior între familii nu poate conduce la o schimbare în ceea ce priveşte răspunderea penală şi nici măcar la o schimbare a încadrării juridice.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în raport de gravitatea concretă a faptelor săvârşite (aplicarea unor lovituri cu furca de inculpatul M.C. şi a unor lovituri cu toporul de către inculpatul D.M.), de urmările produse (leziuni ce au necesitat 35-45 zile îngrijiri medicale în cazul părţii vătămate P.D. şi leziuni ce au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale şi pierderea unui ochi în cazul părţii vătămate P.P.), de circumstanţele personale ale inculpaţilor (ambii inculpaţi sunt recidivişti) pedepsele aplicate sunt blânde.

O reindividualizare în sensul reducerii lor ar aduce atingere nu doar prevenţiei generale, ci şi prevenţiei speciale, fiind de natură să creeze inculpaţilor impresia că pot comite fapte de violenţă extremă pentru care vor fi sancţionaţi doar în mod simbolic.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor şi în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi V.I. împotriva deciziei penale nr. 100 din 26 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3251/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3361/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3332/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3332/2012. Penal