ICCJ. Decizia nr. 3251/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3251/2012
Dosar nr. 776/39/2012
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare (referinţă dosar) din data de 28 august 2012 emis de către Parchetul Hamburg - Germania împotriva persoanei solicitate L.C.F. şi s-a dispus predarea ei autorităţii judiciare emitente.
În baza art. 103 alin. (10) şi (13( din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate L.C.F., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 01 octombrie 2012 şi până la data de 30 octombrie 2012, inclusiv.
În baza art. 103 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
S-au constatat încetate efectele mandatului de arestare din data de 24 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii din aceeaşi dată.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
Potrivit art. 87 din Legea 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această, hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
La data de 21 septembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanţe, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării a persoanei solicitate L.C.F., faţă de care s-a emis mandat european de arestare în baza mandatului naţional de arestare cu nr. de referinţă, împreună cu sentinţa penală totală a Judecătoriei Hamburg din 15 februarie 2005 (în vigoare de la 15 martie 2005), Dosar nr. 632-33/04 şi sentinţa Judecătoriei de Primă Instanţă Hamburg, din 15 octombrie 2003 şi a Judecătoriei de Primă Instanţă Soltau din 25 noiembrie 2003, arestul de 562 de zile fiind suspendat condiţionat prin hotărârea Judecătoriei Teritoriale Hamburg din 06 iulie 2010, Dosar nr. 613 STCK 685/09, suspendare revocată prin hotărârea Judecătoriei Teritoriale Hamburg din 22 septembrie 2010 (în vigoare de la 05 octombrie 2010), Dosar nr. 613 STVK 661/10, şi cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul Sirene Naţional.
S-a reţinut în semnalare că, în seara de 18 februarie 2001, persoana solicitată a lovit victima şi i-a rupt două lănţişoare de la gât. Apoi condamnatul sau cealaltă persoană i-ai scos victimei pantofii, pantalonii şi lenjeria intimă şi condamnatul a violat-o pe victima aflată în stare de şoc. La data de 27 iunie 2003, a cumpărat cu un complice un autovehicul în Hamburg, deşi ştiau că este furat. La aceeaşi dată, a spart împreună cu un complice un autoturism cu care au mers la Hamburg, unde l-au abandonat. La data de 30 iunie 2003, a spart împreună cu un complice un autoturism şi l-au folosit. La 01 iulie 2003, împreună cu un complice, au intrat în casa comunală din Luttow şi au furat mai multe obiecte. La data de 01 iulie 2003, a condus un vehicul în stare de ebrietate şi a cauzat un accident, fugind de la locul acestuia.”
S-a mai menţionat în semnalare că persoana este solicitată pentru executarea unui rest de pedeapsă de 562 zile închisoare urmare a revocării suspendării condiţionate, pedepse aplicate pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 177 parag. 1 nr. 1 parag. 2 nr. 1, 223, 224 parag. 1 nr. 4, 249 parag. 1, 52, 259 parag. 1, 25 parag. 2, 242, 243 parag. 1 nr. 2, 25 parag. 2, 242, 243 parag. 1 nr. 1, 25 parag. 2, 315 C parag. 1 nr. 1 A, 142 parag. 1 C. pen. german.
Prin încheierea din data de 21 septembrie 2012 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, respectiv de la 21 septembrie 2012 şi până la data de 25 septembrie 2012, inclusiv.
La data de 24 septembrie 2012, prin adresa din 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a depus mandatul european de arestare (referinţă dosar) din data de 28 august 2012 emis de către Parchetul Hamburg - Germania.
Prin încheierea din data de 24 septembrie 2012 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi în baza art. 103 alin. (7), (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate L.C.F. faţă de care s-a emis mandat european de arestare (referinţă dosar) din data de 28 august 2012 de către Parchetul Hamburg - Germania, pe o durată de 27 zile, respectiv de la 24 septembrie 2012 şi până la data de 20 octombrie 2012, inclusiv.
În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare şi s-au constatat încetate efectele mandatului de arestare nr 24 din data de 21 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii din aceeaşi dată.
S-a stabilit un nou termen de judecată la data de 26 septembrie 2012, pentru când s-a revenit cu adresă către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare - Parchetul Hamburg - pentru a înainta hotărârile menţionate în mandat, precum şi garanţiile pe care persoana solicitată L.C.F. le are, în cazul în care se va dispune predarea acesteia, cu privire la posibilitatea obţinerii rejudecării cauzei în care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2012, persoana solicitată a precizat că în prezent se efectuează cercetări faţă de el sub aspectul comiterii unei infracţiuni de violenţă, victima suferind leziuni ce au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, motiv pentru care a solicitat acordarea unui nou termen în vederea verificării susţinerilor sale.
A mai susţinut persoana solicitată, prin apărător că există un mandat cu privire la data primei hotărâri de suspendare a pedepsei aplicată în Germania faţă de data înscrisă în documentaţia înaintată de autorităţile germane, faptul că nu i-au fost asigurate garanţiile solicitate instanţelor judecătoreşti, aspecte care impun respingerea cererii de executare.
S-a mai arătat de către persoana solicitat că, potrivit legii române a intervenit prescripţia executării pedepsei, situaţie care reprezintă un motiv al refuzului predării sale.
Instanţa de fond a considerat că, în cauză, nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, şi nici de predare amânată (având în vedere că potrivit fişei de cazier, persoana solicitată nu este urmărită penal sau judecată de autorităţile române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare) sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ.
Totodată, s-a constatat că, în cauză, în urma analizării pertinente a întregului material probator cât şi actelor invocate de către autorităţile germane, a rezultat că nu există motive de refuz al executării mandatului în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi nici de predare amânată.
Împotriva acestei hotărâri, persoana solicitată a declarat recurs.
Recurentul persoană solicitată nu şi-a motivat în scris recursul declarat, dar la termenul din 10 noiembrie 2012, prin cererea scrisă întocmită la locul de detenţie s-a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat.
Examinând cererea formulată de persoana solicitată, se constată a fi realizate cumulativ cerinţele prev. de art. 369 alin. (1) C. proc. pen., situaţie în care, în temeiul art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., se va lua act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată.
Văzându-se şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. persoana solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de persoana solicitată L.C.F. împotriva sentinţei penale nr. 115 din 1 octombrie 2012 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3332/2012. Penal → |
|---|
