ICCJ. Decizia nr. 335/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 335/2012
Dosar nr. 34500/3/2010
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 34500/3/2010 (4191/2011) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a menţinut starea de arest a inculpatului U.T., fiul lui V. şi I., născut la data de 3 iulie 1970.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul U.T. pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Înalta Curte reţine că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti emis la data de 15 iulie 2010 în Dosarul de urmărire penală nr. 1026/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U.T., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatului S.N.A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 11 martie2010, în jurul orei 1630, în baza unei înţelegeri infracţionale prealabile, inculpatul U.T., a fost transportat de către inculpatul S.N.A. şi de inculpatul M.F. cu autoturismul marca D.L., la sediul agenţiei R.B. din Bucureşti, Str. G.A., sectorul 1. Inculpatul S.N.A. l-a aşteptat în apropierea băncii pe inculpatul U.T., iar inculpatul M.F. a aşteptat într-o altă locaţie aflată de asemenea în imediata apropiere a băncii.
Inculpatul U.T. s-a prezentat la sediul agenţiei R.B. unde, prezentându-se sub un nume mincinos, respectiv U.D. şi folosind o carte de identitate falsificată pe acest nume a indus in eroare angajaţii băncii retrăgând din contul personal al numitului U.D. suma de 200.000 euro.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul M.F. este cel care i-a procurat inculpatului U.T. cartea de identitate falsificată pe numele lui U.D., în vederea folosirii la sediul instituţiei bancare.
Prin sentinţa penală nr. 808 din 28 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) şi (2) C. pen. şi art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul U.T., fiul lui V. şi al I., născut în comuna Dor Mărunt, jud. Călăraşi, domiciliat în Bucureşti, Şos. P, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul U.T. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul U.T. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite, inculpatul U.T. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante de 5 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare.
În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii din data de 12 martie 2010 şi durata arestării preventive de la 14 martie 2010 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului U.T.
Nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţa de fond inculpatul a declarat apel, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru soluţionarea apelului declarat de inculpat.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului U.T. se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, secţia aII-a penală, a apreciat ca legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
La dosar există indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina acestuia, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 143 C. proc. pen.
Şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare şi există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În analiza celei de a doua condiţii se are în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret extrem de ridicat al infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, (inculpatul săvârşind fapta împreună cu alte două persoane prin inducerea în eroare a unei unităţi bancare în scopul sustragerii din contul unei persoane a unei sume mari de bani). Se are de asemenea în vedere împrejurările concrete ale cauzei, scopul urmărit de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor dar şi urmările socialmente periculoase produse prin săvârşirea acestor fapte.
Faptul că în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare chiar nedefinitivă, face necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfăşurare a procesului penal.
În privinţa termenului rezonabil al duratei arestării preventive acest caracter nu se analizează doar prin prisma timpului scurs de la data luării măsurii.
Aşa cum se desprinde şi din jurisprudenţa CEDO trebuie avute în vedere şi alte criterii cum ar fi miza procesului şi complexitatea cauzei (numărul mare al persoanelor trimise în judecată şi al faptelor imputate), comportamentul procesual al părţilor.
Faţă de cele reţinute, se consideră că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate prin actul de sesizare al instanţei atât de către inculpat, cât şi de către alte persoane ce ar percepe lăsarea în libertate a făptuitorului ca pe o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor.
Faţă de considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpat pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.T. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 34500/3/2010 (4191/2011).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 333/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
