ICCJ. Decizia nr. 340/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 340/2012
Dosar nr.730/1/2012
Şedinţa publică din 7 februarie 2012
Asupra recursului de fată;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 689/33/2011 s-a respins, în temeiul art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, intervalul de timp de circa luni ce a trecut de la data arestării preventive a inculpatului şi până în prezent nu a diminuat pericolul social reglementat de art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei care a fundamentat menţinerea arestării inculpatului şi care mai subzistă, ca urmare a săvârşirii în flagrant a infracţiunii de trafic de influenţă, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul este cercetat şi de către D.N.A. într-un alt dosar şi ca atare şi rezonanţa socială negativă produsă în comunitate în acest moment procesual îşi păstrează actualitatea.
Referitor la existenţa anumitor circumstanţe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situaţiei juridice a inculpatului, cum ar de pildă situaţia sa familială, acestea vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanţa va adopta o soluţie conform art. 345 C. proc. pen.
De altfel inculpatul a mai invocat şi în prima cerere de liberare sub control judiciar formulată la data de 01 iulie 2011 că s-a dispus suspendarea din barou a soţiei sale, însă nici până în acest moment la dosar nu a fost depusă vreo decizie oficială emisă de vreun barou şi nici alte medicale recente care să ateste starea de sănătate a tatălui, iar în privinţa mamei sale inculpatul nu a depus nici un act medical. De asemenea referitor la întreţinerea fetiţei minore a inculpatului nu s-a depus vreo anchetă socială care să releve necesităţile financiare şi psihice ale acesteia şi că ar implica de urgenţă prezenţa tatălui, adică a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.A. prin care a solicitat, admiterea recursului cu consecinţaadmiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi cercetarea inculpatului în stare de libertate. Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 23 alin. (10) din Constituţie şi art. 5 alin. (5) C. proc. pen., liberarea provizorie reprezintă o formă de garantare a libertăţii persoanei pe tot parcursul desfăşurării activităţii judiciare de natură penală.
Potrivit art. 1601 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul S.A., a fost cercetat, în stare de arest, de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen. Raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ce constă în esenţă, că în perioada februarie - aprilie 2011 a pretins de la denunţătoarele M.D.C. şi D.E. suma totală de 10.000 de euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca prin influenţa de care se prevala că se bucură asupra magistraţilor de la Î.C.C.J. să obţină soţilor denunţătoarelor pronunţarea unei soluţii favorabile în dosarul penal nr. 1945/1/2011 în care aceştia sunt cercetaţi pentru comiterea unor infracţiuni de crimă organizată.
Înalta Curte constată că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost în mod justificat respinsă de prima instanţă, întrucât există riscul, în sensul art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. că inculpatul să împiedice şi să influenţeze buna desfăşurare a urmării penale.
Temeiurile de fapt care susţin motivele verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracţiunea de care este învinuit se menţin, iar în raport de probele aflate în dosar măsura arestării preventive apare, în continuare justificată, luând în considerare gravitatea potenţialelor faptei săvârşite de inculpat.
Existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie conform jurisprudenţei C.E.D.O. „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie" măsura arestării preventive şi prelungirea acesteia fiind conformă scopului constituit prin art. 5 al C.E.D.O.
Privarea de libertate în continuare a inculpatului apare ca necesară şi prin prisma scopului bunei desfăşurări a anchetei penale şi realizarea eficientă a scopului procesului penal acestea fiind garantate numai prin menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, necesară pentru apărarea ordinii de drept.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o vocaţie pentru inculpat, instanţa este cea care apreciază dacă se impune sau nu cercetarea inculpatului în stare de libertate în raport de temeiurile de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În consecinţă, criticile din recurs şi solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.
Faţă de circumstanţele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 689/33/2011, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 689/33/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2012. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 339/2012. Penal → |
|---|
