ICCJ. Decizia nr. 339/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 339/2012
Dosar nr.709/2/2012/a1
Şedinţa publică din 7 februarie 2012
Asuprea recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2011), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat, legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.Ş., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. şi C.G. şi a menţinut starea de arest a acestora.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă că prin Rechizitoriul nr. 585/P/2011 din data de 26 ianuarie 2012, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 26 ianuarie 2012, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii M.Ş. sub aspectul, săvârşirii a unei infracţiuni de violare de domiciliu în formă calificată, faptă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, faptă prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., o infracţiune de şantaj, faptă prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., A.V. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de distrugere, faptă prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., a patru infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracţiuni de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi a patru infracţiuni de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., A.L. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41, a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., M.T. sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., A.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 26 rap. la art. 189 alin. (2) C. pen. şi a unei infracţiuni de complicitate la şantaj prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., G.C., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, faptă prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi a unei infracţiuni de tentativă de omor, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., R.B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen.
În data de 18 aprilie 2009, inculpatul G.C., împreună cu alte persoane rămase până în prezent neidentificate, i-a aplicat părţii vătămate L.G. într-un local situat în apropierea Bisericii Vechi a Municipiului Urziceni, mai multe lovituri cu corpuri dure şi cu corpuri tăietoare, provocându-i plăgi tăiate şi fractură cominutivă braţ stâng, pentru care a necesitat un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale (victima a fost lovită cu obiecte apte să-i suprime viaţa - săbii şi bâte - şi au fost vizate zonele vitale ale corpului - abdomen, prezentând o fractură de epifiză distală radius stâng şi smulgere stiloidâ cubitală cu deplasare, precum şi excoriaţii pe braţul stând, prin tăiere cu sabia - conform raportului de expertiza medico - legală nr. Al/8088/2011, leziuni specifice de apărare în condiţiile în care agresorul a vizat capul victimei).
Agresiunea a fost săvârşită ca urmare a nerestituirii unor sume de bani şi ca urmare a refuzului numitului L.G. de a-i divulga inculpatului locul unde se afla tatăl său, partea vătămată L.P. căruia inculpatul îi împrumutase o sumă de bani pentru restituirea căreia „a garantat" cumnatul inculpatului G.C., inculpatul M.Ş.
În data de 14 ianuarie 2010, inculpatul M.Ş., însoţit de fiul său, minor la acea dată, inculpatul M.S.F.Ş., soţia sa, inculpata M.V. şi naşul său inculpatul A.V., a pătruns, în locuinţa numitei S.A.M., situată în municipiul Urziceni, judeţul Ialomiţa, strada T., fără consimţământul acesteia. În aceleaşi împrejurări, cei patru le-au introdus pe S.D., S.A.M. şi fiica minoră L.M.L., într-o cameră, blocându-le libertatea de mişcare, în timp ce M.Ş. o căuta pe partea vătămată L.P. în celelalte camere ale apartamentului. Ca urmare a faptului că nu a găsit-o pe partea vătămată, în timp ce o imobiliza pe minora de 4 ani, L.L., inculpatul M.Ş. a apelat-o telefonic pe parte vătămată L.G., comunicându-i că, în cazul în care nu-i va restitui sumele de bani datorate, o va abuza sexual pe minoră şi o va sechestra.
În data de 15 martie .2011, învinuiţii L.T. şi B.Ş. au declarat, sub prestare de jurământ, la sediul Poliţiei Municipiului Urziceni, în Dosarul penal nr. 157/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni (dosar ce a fost ulterior preluat şi conexat la prezenta cauză), fapte mincinoase în legătură cu gradul de participaţie penală a inculpatului M.Ş., a inculpatului A.V. şi a inculpatului M.S.F.Ş., nerelatând, totodată, tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale despre care au fost întrebaţi, în legătură cu lipsirea de libertate din data de 14 ianuarie 2010 a victimelor S.A., S.D. şi a minorei L.L.
În data de 16 martie 2011, inculpata A.M. a declarat sub prestare de jurământ, la sediul Poliţiei Municipiului Urziceni, în Dosarul penal nr. 157/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni (dosar ce a fost ulterior preluat şi conexat la prezenta cauză), fapte mincinoase în legătură cu gradul de participaţie penală a inculpatului M.Ş., a inculpatului A.V. şi a inculpatului M.S.F.Ş., nerelatând, totodată, tot ce ştia cu privire la împrejurările esenţiale despre care a fost întrebată, în legătură cu lipsirea de libertate din data de 14 ianuarie 2010 a victimelor S.A., S.D. şi a minorei L.L.
În cursul anului 2007, urmare unei datorii de 1.000 euro, pe care L.G. o avea din anul 2006 faţă de inculpatul T.M. şi care, prin dobânzi de camătă, a ajuns la 36.000 euro, inculpatul T.M. a exercitat ameninţări în mod repetat asupra părţii vătămate L.P., solicitându-i acesteia să-i plătească suma pretinsă. Urmare acestor ameninţări, partea vătămată a convins-o pe angajata sa V.S. să-i vândă fiicei inculpatului T.M., M.C., în anul 2007, un apartamentul evaluat la suma de 42.000 euro, contra sumei de 6.000 euro, pentru stingerea acelei datorii. După încheierea acestui contract oneros, la solicitarea părţii vătămate V.S. adresată inculpatului T.M., privind restituirea sumei de 6.000 euro, ce-i revenea în urma vânzării apartamentului, inculpatul a ameninţat-o cu moartea pentru a o determina să renunţe la pretenţiile acesteia.
În data de 05 august 2009, inculpatul T.M. a ameninţat-o pe partea vătămată, F.S. cu moartea solicitându-i-se în schimb, să divulge adresa la care se ascundea partea vătămată, numita V.S.
În luna martie 2009, inculpatul A.V. (urmare a unui împrumut de 6.500 euro acordat părţii vătămate R.D., în cursul anului 2008 şi care, în urma dobânzii de camătă, s-a ridicat în anul 2009 la suma de 20.000 euro şi ulterior, la suma de 50.000 euro), împreună cu inculpatul A.L. şi în complicitate cu inculpatul A.G., a chemat-o pe partea vătămată R.D. la adresa numitului A.G., situată în Municipiul Urziceni, strada M.V., judeţul Ialomiţa, sub pretextul purtării unei discuţii cu privire la pretinsele sumele datorate de către partea vătămată inculpatului A.V. Cu acest prilej cei trei l-au sechestrat pe R.D., nepermiţându-i să iasă din locuinţa respectivă şi să vorbească la telefon şi obligându-l să semneze trei chitanţe fictive prin care recunoştea pretinse datorii şi prin care le ceda acestora bunuri mobile şi imobile, utilizând în acest scop violenţe fizice şi psihice.
În data de 09 iulie 2009, inculpatul A.V. a pătruns, fără drept, împreună cu învinuitele A.M. şi C.A., soţia respectiv fiica inculpatului, în domiciliul părţii vătămate R.E., mama părţii vătămate R.D., asupra căreia a exercitat acte de şantaj, prilej cu care cei doi au distrus uşa imobilului (în cauză a fost depusă plângere prealabilă, în termen legal, la Poliţia Municipiului Urziceni, într-o cauză penală conexată la prezentul dosar).
În data de 12 iulie 2009, inculpatul A.V., cu intenţie, împreună cu învinuitul C.M. şi cu o altă persoană, până în prezent, rămasă neidentificată, a blocat, în trafic autoturismul părţii vătămate, R.D., cu autoturismul său, a distrus autoturismul părţii vătămate, exercitând asupra acesteia acte de şantaj, în scopul obţinerii pretinselor sume de bani datorate.
În data de 14 septembrie 2009, inculpatul A.V. a exercitat acte de violenţă verbală asupra martorului T.M., angajatului părţii vătămate, R.D., cu scopul de a o determina pe aceasta din urmă să îi plătească o sumă de bani.
În data de 01 august 2010, inculpatul A.V., în timp ce se afla pe B-dul Republicii din Municipiul Urziceni, a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată R.M. (soţia părţii vătămate R.D.) în cazul în care nu-i va da sumele de bani solicitate.
În vara anului 2009, inculpatul A.V., împreună cu fiul acestuia, inculpatul M.T.L., la instigarea numitului M.Ş., a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate F.S., din strada U., Municipiul Urziceni, prilej cu care a ameninţat-o cu moartea în cazul în care nu îi va divulga adresa unde se găseşte partea vătămată L.P.
În luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate R.E., situată în Municipiul Urziceni, strada G., judeţ Ialomiţa, unde i-a adresat acesteia şi părţii vătămate R.D. injurii şi cuvinte jignitoare, cu scopul de a-i determina să achite o pretinsă datorie lui A.V. Tot cu această ocazie a pulverizat un spray paralizant în direcţia părţilor vătămate, provocându-le leziuni oculare.
Tot în luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la bufetul B. SA, situat pe B-dul Republicii din municipiul Urziceni, în zona gării, unde îşi desfăşoară activitatea partea vătămată R.E., adresându-i acesteia ameninţării şi injurii, în sensul că îi ucide pe unii membri ai familiei dacă nu îi dă o pretinsă datorie. Cu această ocazie a imobilizat-o pe partea vătămată R.E., ducând-o cu forţa în spatele tejghelei, unde i-a aplicat o lovitură cu podul palmei.
În data de 29 mai 2011, inculpatul C.C. i-a ajutat pe inculpaţii M.C., V.C., R.B. şi V.G. să scape de urmărirea penală şi să rămână cu folosul infracţiunii, în legătură cu săvârşirea de către aceştia din urmă a unei fapte de furt dintr-un autoturism, comisă în aceeaşi dată, sens în care a apelat la comisarul şef de poliţie G.C. La rândul său, inculpatul G.C. în conformitate cu înţelegerea prealabilă i-a asigurat pe cei patru inculpaţi că nu vor suporta rigorile legii şi le-a solicitat acestora prin intermediul lui C.C. să arunce bunurile furate în curtea Poliţiei Municipiului Urziceni, urmând ca dosarul să rămână în evidenţa cauzelor cu autori necunoscuţi. Ulterior, i-a prezentat ofiţerului însărcinat cu instrumentarea dosarului, bunurile sustrase afirmând că le-a găsit întâmplător.
În data de 27 iulie 2009, inculpatul C.C., împreună cu fiul său, inculpatul C.V.,s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate F.S. (cunoştinţă a părţii vătămate L.G.), căreia i-au cerut să-şi retragă plângerile depuse la poliţie împotriva lor şi să le comunice adresa la care se află prietenul acesteia, L.G., ameninţând-o că, în caz contrar, o vor supune la perversiuni sexuale şi o vor obliga să se prostitueze (soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni a fost infirmată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
În data de 11 august 2009, inculpatul V.C., a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate F.S., după care a ameninţat-o pe aceasta că îi va tăia gâtul, dacă nu-şi retrage plângerea penală formulată împotriva tatălui lui, C.C. (în cauză a fost depusă plângere prealabilă, în termen legal iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni a fost infirmată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
În data de 25 aprilie 2011, inculpatul A.S. a ameninţat-o cu un pistol pe partea vătămată L.P., cu scopul de a o determina să îşi retragă plângerile depuse la poliţie, împotriva lui M.Ş.
În data de 22 septembrie 2010, inculpatul A.S., a exercitat violenţe verbale asupra soţiei părţii vătămate, R.M. şi asupra fiului acestuia minor, în vârstă de 6 ani, pentru ca aceasta din urmă să-şi retragă plângerile penale formulate împotriva lui A.V.
În cursul anului 2011, inculpatul Ţ.G. a întocmit un certificat fals, prin care se atesta că partea vătămată P.C. avea calitatea de revoluţionar, pe care, iniţial, i l-a oferit gratuit iar, ulterior, sub ameninţarea cu acţiuni întreprinse de clanuri interlope, i-a cerut şi a obţinut de la partea vătămată suma de 6.000 euro.
În ziua de 25 august 2011, inculpatul Ţ.G. i-a solicitat inculpatului M.Ş. să exercite presiuni psihice asupra părţii vătămate A.G., pentru ca aceasta din urmă să-i remită o pretinsă datorie de 3.000 euro, lucru pe care inculpatul M.Ş. l-a dus la îndeplinire, în aceeaşi dată, ameninţând-o telefonic pe partea vătămată.
Prin ordonanţele nr. 585/P/2011 din datele de 31 octombrie 2011, 23 noiembrie 2011 şi 15 decembrie 2011 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii M.Ş., A.V., A.L., A.G., M.T., M.C., V.C., C.V., G.C., M.S.F.Ş., M.V., C.G. pentru săvârşirea faptelor mai sus expuse.
Faţă de inculpaţii A.G., G.C., G.C., M.Ş., M.T., A.L. şi A.V. au fost emise mandate de arestare preventivă cu numerele 156/UP/2011, 157/UP/2011, 158/UP/2011, 160/UP/2011, 159/UP/2011, 154/UP/2011 şi 154/UP/2011, pentru o perioadă de 29 zile, prin încheierea din data de 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. 9370/3/2011, mandate ce au fost prelungite până la data de 28 ianuarie 2012, inclusiv, reţinându-se că inculpatul se află în situaţia prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Faţă de actele şi lucrările cauzei, văzând şi dispoziţiile art. 3001 alin. (1), (3) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., corespunzând şi scopului prev. de art. 136 C. pen. constând în buna desfăşurare a procesului penal.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, rezultă din probele efectuate până în prezent, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, rapoartele psiholigice, raportul de expertiză medico-legală; procese-verbale, declaraţii martori cu identitate protejată; procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşe fotografice; procese-verbale de constituirea planşelor fotografice in vederea prezentării pentru recunoaştere; procese-verbale de percheziţii domiciliare şi planşe fotografice aferente; procese-verbale de efectuare a unor percheziţii informatice; planşe fotografice privind bunurile găsite co ocazia percheziţiilor domiciliare; harta relaţională privind o grupare infracţională ce este condusă de M.Ş.; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; raportul din data de 31 octombrie 2011 a ag. şef de poliţie Ţ.N.; procesul-verbal din data de 31 octombrie 2011 a comisarului de poliţie A.C. din cadrul I.G.P.R. - Direcţia de Investigaţii Criminale; procesul verbal din data de 31 octombrie 2011 privind desigilarea locuinţei numitei C.A., situată în corn. B., jud. Ialomiţa; procesele-verbale de investigaţii; procesul verbal de verificare din data de 28 octombrie 2011 a calităţii de revoluţionar a numitului P.C., ceea ce jusitifică incidenţa in cauza a disp. art. 143 C. proc. pen. rap. la art. 681 C. proc. pen., din toate probele administrate până la acest moment rezultând că există indicii temeinice în sensul săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunilor indicate în propunerea de arestare preventivă.
Totodată, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite şi cerinţele prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul existenţei indiciilor că inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanţele şi împrejurările comiterii faptelor - prin exercitarea de violenţe asupra părţilor vătămate, inculpaţii acţionând împreună pentru a înfrânge rezistenţa victimelor, faptă care prezintă un grad de pericol ridicat dar şi din temerea că lăsaţi în libertate inculpaţii ar putea comite fapte de acelaşi gen.
S-a mai reţinut că există date din care rezultă că inculpaţii au încercat să influenţeze buna desfăşurare a procesului, acţionând pentru influenţarea martorilor, pentru a găsi modalităţi ca părţile vătămate să-şi schimbe declaraţiile.
În privinţa inculpaţilor A.G., R.B. şi V.C., Curtea de apel a reţinut că, deşi nu sunt trimişi în judecată pentru fapte de violenţă menţinerea stării de arest se impune ţinând cont de circumstanţele reale în care se presupune că au comis faptele, de circumstanţele lor personale, dar şi de necesitatea de a se evita posibilitatea influenţării martorilor şi în general a probelor ce urmează a fi administrate.
Cu privire la inculpatul C.G. s-a reţinut că pericolul concret rezultă atât din gravitatea faptei comise, din modalitatea de acţionare, acesta comiţând faptele în calitate de lucrător de poliţie, ceea ce este de natură să aducă o afectare gravă a încrederii opiniei publice în integritatea instituţiilor statului.
Curtea de apel a reţinut că, motivele care au stat la baza arestării inculpaţilor se menţin in continuare, nu s-a făcut dovada de nici un inculpat că ar fi apărut elemente noi care să justifice judecarea acestora in stare de libertate. împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpaţii M.Ş., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. şi C.G., solicitând judecarea în stare de libertate iar în subsidiar, inculpaţii A.V., A.L., A.G., R.B. şi G.C. au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv inculpaţii M.T. şi V.C., au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor M.Ş., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. şi C.G, se menţin.
Sub aspectul dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 681 C. proc. pen., Înalta Curte constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost arestaţi şi ulterior trimişi în judecată.
Referitor la dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că şi acestea sunt întrunite, în sensul că infracţiunile de săvârşirea cărora sunt acuzaţi recurenţii inculpaţi (inculpaţii M.Ş. sub aspectul săvârşirii a unei infracţiuni de violare de domiciliu în formă calificată, a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, o infracţiune de şantaj, A.V. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de distrugere, a patru infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, a trei infracţiuni de violare de domiciliu în formă agravată şi a patru infracţiuni de şantaj, A.L. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de şantaj în formă continuată, a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, M.T. sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de şantaj, A.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal şi a unei infracţiuni de complicitate la şantaj, G.C. sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, şi a unei infracţiuni de tentativă de omor, V.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, Rupiţă Belmond sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat, C.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen.) sunt sancţionate cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudenţa CEDO în special cu referire la unele cauze împotriva Franţei (Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare a societăţii de natură să justifice o detenţie preventivă.
Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaţilor în stare de libertate pentru infracţiuni de o asemenea gravitate, existând riscul săvârşirii unor noi astfel de fapte.
Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil faţă de particularităţile cauzei şi de diligenţele sporite cu care au acţionat organele judiciare, în condiţiile în care de la luarea măsurii arestării preventive au trecut cea trei luni de zile.
CEDO stipulează în art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenţei unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracţiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate şi caracterul său nearbitrar.
În Hotărârea Murray v. Regatul Unit, CEDO a subliniat că dacă sinceritatea şi temeinicia unei bănuieli constituiau elemente indispensabile ale rezonabilităţii sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât sub condiţia ca ea să fie bazată pe fapte sau informaţii care ar stabili o latură obiectivă între suspect şi infracţiunea presupusă. În consecinţă, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiţie, o simplă asociere de idei sau de prejudecăţi (etnice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracţiuni.
Prin hotărârea Calejja v. Malta, Înalta Curte a apreciat că faptele probatorii care ar putea da naştere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de acelaşi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
În speţa dedusă judecăţii, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispoziţiile procedurale ale dreptului intern, ci şi caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menţinerea măsurii privative de libertate, precum şi legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.
La acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută şi prin raportare la exigenţele art. 5 parag. 3 din CEDO care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente şi suficiente a o justifica.
Pertinenţa şi suficienţa acestor motive se apreciază de instanţă în ansamblul circumstanţelor particulare ale cauzei şi prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpaţilor fiind necesară şi pentru buna desfăşurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanţiile procesuale de care aceasta se bucură conform legislaţiei în vigoare.
În consecinţă, Înalta Curte va constata legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpaţilor şi va menţine starea de arest preventiv a acestora.
Pe cale de consecinţă constată că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale şi că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, în acord cu art. 139 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţii M.Ş., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. şi C.G. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2011).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.Ş., A.V., A.L., M.T., A.G., G.C., V.C., R.B. şi G.C. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 709/2/2012 (303/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi M.T. şi V.C. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi M.Ş., A.V., A.L., A.G., G.C., R.B. şi G.C. la plata sumei de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul parţial până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 335/2012. Penal → |
|---|
