ICCJ. Decizia nr. 3355/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3355/2012
Dosar nr. 1281/89/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 01 februarie 2012 Tribunalul Vaslui a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul S.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului S.M. din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 şi a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 78 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., a majorat pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului S.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. a dispus degradarea militară a inculpatului S.M. constând în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă, conform art. 67 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., durata reţinerii de o zi respectiv din data de 10 martie 2011.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1349 şi 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată D.I.C. şi a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale către aceasta şi a respins ca nedovedite pretenţiile civile reprezentând daune materiale formulate de aceeaşi parte vătămată constituită parte civilă în procesul penal.
A constatat că Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, legal citat nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate D.I.C.
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 1360 RON, din care suma de 560 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi suma de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de cercetare judecătorească din care suma de 100 RON reprezentând 50% onorariu avocat din oficiu (av. M.L.) înaintată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul S.M. este locuitor al satului V., iar la data de 02 martie 2011 a fost liberat din penitenciar din executarea unei ultime pedepse privative de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În ziua de 04 martie 2011, inculpatul a consumat în mun. Vaslui băuturi alcoolice (vin), după care s-a deplasat în satul V. cu un autoturism tip taxi, în deplasarea sa depăşind zona în care este situată locuinţa sa şi ajungând la barul SC V. SRL.
Acolo se afla şi vătămatul D.I.C., văr cu soţia inculpatului şi care are calitatea de ofiţer de poliţie, care era în timpul liber.
La un moment dat inculpatul S.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-a dezbrăcat până la brâu, s-a manifestat violent, a izbit uşa barului, iar în condiţiile în care vătămatul D.I.C. i-a atras atenţia cu privire la conduita sa, inculpatul a luat de pe tejgheaua de lemn a barului a sticlă goală tip bere de 1/2 litri pe care, ţinând-o de gât, a spart-o de tejghea, rămânând în mână cu gâtul sticlei care, în urma spargerii sticlei, era prevăzut cu ascuţişuri tăietoare-înţepătoare.
Cu gâtul de sticlă arătat, inculpatul S.M. i-a aplicat vătămatului D.I.C., mai întâi o lovitură în zona abdominală, care nu a fost însă penetrantă datorită hainei din piele pe care o purta vătămatul.
Apoi inculpatul i-a mai aplicat vătămatului încă două lovituri, cu gâtul de sticlă spartă, în zona tâmplei stângi, condiţii în care vătămatul, pentru a scăpa de agresiune, l-a lovit cu pumnul pe inculpat şi a fugit afară din bar, fiind urmat ulterior de prietenii săi, care l-au transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde a fost internat.
Din urmă, inculpatul a luat de la bar o sticlă de 750 ml vin „C.", cu care a ieşit apoi pe terasa barului, unde a consumat o parte din conţinutul sticlei, pe care apoi a spart-o şi a plecat acasă.
Abia la data de 07 martie 2011, Poliţia mun. Vaslui s-a sesizat cu privire la agresionarea vătămatului D.I.C., care are calitatea de ofiţer de poliţie şi era internat în spital, iar la data de 10 martie 2011 procurorul a fost sesizat cu privire la posibila săvârşire a infracţiunii de tentativă de omor calificat comisă împotriva vătămatului, astfel că au fost începute cercetările.
Inculpatul şi-a recunoscut fapta, însă a susţinut că a acţionat pe fondul consumului de alcool, cu care nu mai era obişnuit după perioada de detenţie şi că nu a avut intenţia de a ucide.
În cauză au fost întocmite, iniţial, concluzii medico-legale provizorii iar apoi raportul de expertiză medico-legală nr. 53/Ed/2011 de către Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele:
„1. D.I.C. prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii contuze regiunea sprâncenară stângă şi tumefierii.
Leziunile au putut fi produse prin lovire activă cu obiecte contondente sau tăietoare-înţepătoare, de tipul unui recipient de sticlă, care se putea sparge în momentul contactului sau ciob de sticlă aplicate în număr de aproximativ două lovituri cranio-facial, faţa antero-laterală stângă, pe regiunea suprasprâncenară.
Pot data din 4 martie 2011.
Necesită 8-9 (opt-nouă) zile îngrijiri medico-legale de la data producerii leziunilor.
Leziunile susmenţionate nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului şi nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 182 C. pen.
Regiunea vizată, respectiv extremitatea cefalică planul antero-lateral stânga, ar fi putut pune în primejdie viaţa susnumitului în cazul lovirii cu un obiect tăietor-înţepător (ciob de sticlă), dacă ar fi atins artera temporo-frontală pc partea stângă, iar în cazul lovirii cu un obiect contondent (recipient de sticlă), dacă lovirea ar fi fost suficient de puternică, încât să producă fracturi craniene şi Ic/i uni intracraniene hemoragice; menţionăm că lovirea în regiunea suprasprâncenară stângă putea viza globul ocular stâng care în condiţiile aplicării unui ciob de sticlă ar fi dus cel mai probabil la pierderea anatomică şi funcţională a acestuia".
Concluziile medico-legale se coroborează cu datele de anchetă şi declaraţiile inculpatului.
Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de inculpat prin apărător, potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., aceasta a fost respinsă ca nefondată.
Inculpatul prin modalitatea concretă de comitere a infracţiunii, lovirea în mod repetat cu gâtul unei sticle sparte iniţial în regiunea abdominală, iar apoi în regiunea sprîncenară stângă, în zona tâmplei stângi a părţii vătămate D.I.C., indică intenţia clară a acestuia de a suprima viaţa părţii vătămate.
În concluziile medico-legale provizorii cât şi ulterior în raportul de expertiză medico-legală nr. 53/Ed/2011 a S.M.L. Vaslui indică faptul că: „Regiunea vizată, respectiv extremitatea cefalică planul antero-lateral stânga, ar fi putut pune în primejdie viaţa susnumitului în cazul lovirii cu un obiect tăietor-înţepător (ciob de sticlă), dacă ar fi atins artera temporo-frontală pe partea stângă, iar în cazul lovirii cu un obiect contondent (recipient de sticlă), dacă lovirea ar fi fost suficient de puternică, încât să producă fracturi craniene şi Ic/i uni intracraniene hemoragice; menţionăm că lovirea în regiunea suprasprâncenară stângă putea viza globul ocular stâng care în condiţiile aplicării unui ciob de sticlă ar fi dus cel mai probabil la pierderea anatomică şi funcţională a acestuia".
Coroborate aceste concluzii medico-legale cu declaraţiile părţii vătămate cât şi ale martorilor, indică în mod indubitabil existenţa intenţiei directe a inculpatului de a suprima viaţa victimei.
Deşi numărul de zile de îngrijiri medicale în scopul însănătoşirii victimei este unul redus 8-9 zile şi leziunile cauzate de ciobul de sticlă spartă cu care a atacat în mod repetat de inculpat nu i-au pus în pericol viaţa, sub aspectul laturii subiective intenţia inculpatului S.M. a fost nu de a îi crea victimei o lezare a sănătăţii sau integrităţii corporale, aspect invocat de acesta şi făcând parte din elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ci de a suprima viaţa lui D.I.C., element constitutiv al infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 -175 lit. i) C. pen.
Inculpatul S.M. fiind în stare avansată de ebrietate după ce în urmă cu două zile fusese liberat condiţionat cu un rest de pedeapsă neexecutată de 78 zile închisoare dintr-o pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen., a provocat în interiorul barului SC V. SRL scandal încercând a fi liniştit de partea vătămată D.I.C., acesta a reacţionat foarte violent, încercând să-i suprime viaţa acestuia.
Inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, invocând o legitimă apărare întrucât victima D.I.C. l-ar fi lovit anterior la intrarea în bar el nefăcând decât să se apere. Această apărare a inculpatului nu poate fi primită datorită probelor care contrazic această apărare.
Nici unul dintre martorii audiaţi, atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească nu au indicat ca fiind cel care a pornit conflictul pe partea vătămată ci pe inculpat.
Martorii propuşi de inculpat R.M. şi O.D. audiaţi fiind în faţa instanţei, au arătat că nu s-au aflat de faţă în bar la comiterea infracţiunii de inculpat ci se găseau în afara acestuia ei nemaivăzându-l pe inculpatul S.M. lovit şi cu urme de sânge.
Aceste lovituri au fost primite de inculpat de la partea vătămată numai pentru ca să poată să se apere de acesta întrucât inculpatul fiind înarmat cu gâtul spart de la o sticlă încerca să-l omoare.
Justificarea adusă de inculpat faptei sale nu poate să fie primită întrucât în nici moment nu este admisibil ca cineva să se folosească de aceste motive pentru a răpi viaţa unui om. Acest drept fundamental este recunoscut de Constituţia României în art. 22 alin. (1) precum şi în art. 2 alin. (1) Convenţia Europeană pentru Apărarea Omului.
Prin această infracţiune se incriminează orice atingere adusă relaţiilor sociale referitor la dreptul la viaţă, drept recunoscut şi ocrotit de lege. Acest drept este protejat în egală măsură indiferent de titular, vârstă, starea sănătăţii, originea socială.
În comunitatea din care partea vătămată şi inculpatul făceau parte de mai mult timp s-a creat o stare de nelinişte, nemulţumire privind comportamentul pe care l-a avut inculpatul prin comiterea acestei infracţiuni îndreptate împotriva unei persoane aceasta fiind consăteanul său în acelaşi timp şi văr cu soţia inculpatului, având în vedere faptul că inculpatul era înarmat cu un gât de sticlă spart deosebit de periculos şi tăios, iar victima era fără nici un fel de armă sau obiecte contondente asupra sa.
Conflictul între partea vătămată D.I.C. şi inculpatul S.M. a fost generat de faptul că acesta era în stare de ebrietate avansată el declanşând un conflict spontan, deşi anterior între aceştia nu erau relaţii de duşmănie, iar inculpatul de abia fusese eliberat de două zile din penitenciar.
Împiedicarea producerii unui rezultat mult mai grav a fost şi ca urmare a faptului că victima era îmbrăcată cu o geacă groasă care nu a permis ciobului de sticlă să o penetreze cât şi faptului că victima a reuşit să scape cu fuga fiind transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate .
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, în drept fapta inculpatului A.V., aşa cum a fost expusă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
Fapta şi vinovăţia inculpatului S.M. este dovedită prin: proces-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă foto anexă;proces-verbal de experiment judiciar, cu planşă foto anexă; raport de expertiză medico - legală traumatologică nr. 53/Ed/2011 al S.M.L. Jud. Vaslui, privind vătămatul D.I.C.; examinarea criminalistică a hainelor vătămatului declaraţiile vătămatului D.I.C.; declaraţiile inculpatului S.M.; declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Având în vedere acesta aspecte, instanţa, a dispus conform disp. art. 52 C. pen. aplicarea inculpatului a unei pedepse de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. ţinându-se seama şi de art. 72 C. pen.
Astfel inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, este recidivist fiind condamnat în anul 1998 de două ori la câte 3 luni închisoare pentru lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 C. pen., ca şi la pedeapsa de 2 ani pentru violare de domiciliu şi 6 luni închisoare pentru distrugere, pedepse contopite şi pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei.
Ulterior, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 C. pen., contopită cu pedepsele anterioare şi dispunându-se din nou suspendarea executării pedepsei.
În anul 2002 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., ca şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen., pedepse care au fost cumulate cu cele arătate anterior.
Ulterior a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în stare de recidivă.
În anul 2003, inculpatul a beneficiat de contopiri, beneficiul graţierii şi a suspendării condiţionate pentru unele pedepse, în final instanţa dispunând să execute 4 ani de închisoare, fiind arestat la data de 04 mai 2003 şi liberat la data de 14 decembrie 2005 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 505 zile.
În anul 2010 inculpatul a fost condamnat din nou, pentru săvârşirea unui ultraj asupra unui poliţist, la pedeapsa de 10 luni închisoare, fiind arestat la data de 20 iulie 2010 şi liberat condiţionat la data de 02 martie 2011, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 78 zile închisoare.
Inculpatul a dat dovadă de o persistenţă infracţională deosebită, el fiind aşa cum rezultă din fişa de cazier, condamnat de şase ori pentru comiterea unor infracţiuni cu violenţă (vătămare corporală gravă, vătămare corporală, loviri sau alte violenţe, distrugere, violare de domiciliu şi ultraj la poliţist). Aceasta denotă faptul că inculpatul este o persoană deosebit de periculoasă care necesită o represiune exemplară în scopul reeducării sale în scopul prevenirii comiterii de noi infracţiuni cât şi pentru respectarea relaţiilor sociale care apără sănătatea, integritatea corporală şi viaţa.
Deşi inculpatul a fost graţiat şi liberat condiţionat cu rest de pedeapsă neexecutată de două ori, acesta şi-a continuat activitatea infracţională, devenind un infractor de obicei specializat în comiterea infracţiunilor de violenţă şi care din punct de vedere criminologic face parte dintr-o categorie de infractori deosebit de periculoşi.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului S.M. din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 şi s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 78 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare ce a fost aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare.
Instanţa a constatat că este necesar aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. La art. 174-175 lit. i) C. pen., întrucât scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins într-un termen atât de scurt avându-se în vedere gravitatea deosebită a infracţiunii comise, personalitatea inculpatului care este recidivist şi cu un comportament extrem de agresiv în societate cât şi de faptul că acesta deşi liberat condiţionat de două ori cu rest de pedeapsă neexecutat, după numai două zile de la punerea sa în libertate a comis din nou o infracţiune cu un grad sporit de pericol indicând faptul că timpul cât acesta a fost privat de libertate nu a fost folosit la reeducarea sa în scopul prevenirii comiterii de noi infracţiuni cât şi în scopul protejării relaţiilor sociale privind viaţa, sănătatea şi integritatea corporală nesocotite în mod repetat de inculpat.
Faţă de aceste motive, în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a majorat pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului S.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice, sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 71 C. pen., „condamnarea la pedeapsa (...) închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen.” În aplicarea acestui articol instanţa va avea în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi disp. art. 53 alin. (2) din Constituţia României potrivit cărora restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Totodată, instanţa a reţinut şi considerentele hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reţinut că interzicerea ope legis a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei.
Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului S.M. constând în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă, conform art. 67 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., durata reţinerii de o zi respectiv din data de 10 martie 2011.
În cauză partea vătămată D.I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 RON din care 10.000 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale iar Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui legal citat nu a înţeles să se constituie parte civilă în cauză cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical al părţii vătămate.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 1349 şi 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată D.I.C. şi a fost obligat inculpatul S.M. la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale către aceasta şi se vor respinge ca nedovedite pretenţiile civile reprezentând daune materiale formulate de aceeaşi parte vătămată constituită parte civilă în procesul penal.
Partea vătămată D.I.C. nu a produs nici o probă din care să rezulte că acesta a cheltuit suma de 10.000 RON pentru îngrijiri medicale ca urmare a infracţiunii comise asupra sa de inculpat.
Referitor la daunele morale suferite de partea vătămată D.I.C., acestea există el suferind 8-9 zile îngrijiri medicale pentru tratarea leziunilor cauzate de inculpat cu ciobul de sticlă cu care l-a atacat precum şi a suferinţelor de ordin moral la care a fost supus ca urmare a unei agresiuni deosebit de violente din partea inculpatului, la care partea vătămată nu a avut nici un fel de vină, neprovocându-l pe inculpat în nici un fel.
Însă suma solicitată de partea vătămată este mult prea mare faţă de suferinţele fizice şi morale suferite ca urmare a agresiunii inculpatului urmând a fi acordat numai în parte o despăgubire materială pentru acestea.
Acordarea unei sume mai mari cu titlu de daune morale părţii vătămate ar constitui o îmbogăţire fără justă cauză a acestuia.
S-a constatat că Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, legal citat, nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate D.I.C.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul S.M. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Inculpatul S.M. a invocat nelegalitatea şi netemeinicia ei, arătând că intenţia lui a fost de a lovi partea vătămată, sens în care reiterează cererea formulată la fond, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a arătat că a fost doar un conflict spontan, el lovind partea vătămată, dar fără intenţia de a o ucide, aceasta necesitând doar 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, motiv pentru care a şi fost respinsă propunerea de arestare preventivă. A solicitat a se avea în vedere forţa redusă a loviturii şi faptul că geaca a fost tăiată superficial. În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, faţă de atitudinea procesuală corectă şi circumstanţele personale. În latura civilă a cauzei a cerut reducerea cuantumului daunelor morale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a invocat nelegalitatea hotărârii apelate, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este în alte limite decât cele legale, deoarece instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen., conform cărora, în cazul aplicării sporului nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului nu putea depăşi 10 ani şi 78 de zile.
Prin decizia penală nr. 80 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de inculpatul S.M. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinţei penale nr. 21 din 01 februarie 2012 a Tribunalului Vaslui, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală, în sensul reducerii cuantumului pedepsei principale, a duratei pedepselor complementare şi înlăturării sporului aplicat.
Rejudecând cauza în limitele arătate:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele componente de 10 (zece) ani închisoare, restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 78 zile închisoare, din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 şi sporul de 1 an, pe care l-a înlăturat.
A redus de la 10 (zece) ani închisoare la 8 (opt) ani închisoare cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului apelant S.M., domiciliat în jud. Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A redus durata pedepselor complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. de la 5 (cinci) ani la 4 (patru) ani.
A menţinut dispoziţia instanţei de fond de revocare a liberării condiţionate, conform art. 61 alin. (2) C. pen., a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 şi a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, de 78 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei întrucât în cauză este dovedită intenţia de a ucide.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, a apreciat că aceasta este prea mare întrucât instanţa nu a avut în vedere art. 34 alin. (2) C. pen. conform căruia, în cazul aplicării sporului, nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
De asemenea, în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei, a apreciat că durata pedepsei aplicate este prea mare şi se impune a fi redusă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în seara zilei de 4 martie 2011, în loc public, a provocat scandal şi a aplicat părţii vătămate D.I.C. lovituri repetate cu gâtul unei sticle sparte, iniţial în regiunea abdominală, unde geaca de piele purtată de partea vătămată a împiedicat penetrarea, apoi în regiunea sprâncenară stânga.
Înalta Curte apreciază că solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată.
Intenţia de a ucide a inculpatului este dovedită de următoarele aspecte: lovirea, în mod repetat, cu gâtul unei sticle sparte, iniţial în regiunea abdominală, apoi în regiunea sprâncenară stângă, în zona tâmplei stângi a părţii vătămate.
Prin urmare, zonele vizate de violenţele exercitate de inculpat sunt zone vitale, obiectul folosit este apt de a produce leziuni care să ducă la decesul victimei (gâtul unei sticle sparte), numărul şi intensitatea loviturilor aplicate demonstrează intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei.
În consecinţă, chiar dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale este mic (8-9 zile), iar leziunile cauzate nu au pus viaţa părţii vătămate în pericol, încadrarea juridică corectă a faptei este cea reţinută de instanţa de fond.
Referitor la motivul de recurs formulat în subsidiar şi care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa de control judiciar este corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, urmările faptei (număr redus de zile de îngrijiri medicale), circumstanţele reale ale comiterii faptei (acţiunea violentă a inculpatului a fost precedată de un conflict între părţi), cât şi cele personale (deşi i s-au aplicat dispoziţiile recidivei postcondamnatorii, are în întreţinere doi copii), aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Prin urmare, gravitatea faptei, ca şi modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări ce impun concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, corespunzător exigenţelor prevăzute de art. 72 C. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3325/2012. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 3356/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
