ICCJ. Decizia nr. 3372/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3372/2012
Dosar nr. 71322/3/2011/a7
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 71322/3/2011 (2355/2012), s-a admis cererea formulată de inculpatul B.S.
În baza art. 1603 C. proc. pen. s-a modificat controlul judiciar instituit şi s-a dispus ca inculpatul să nu depăşească limita teritorială a României.
A menţinut celelalte măsuri şi obligaţii impuse de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul a dovedit faptul că există motive temeinice care să determine modificarea ariei teritoriale pe care acesta nu o poate părăsi fără acordul instanţei.
Împotriva acestei încheieri s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, rejudecând, respingerea cererii de modificare a controlului judiciar privind pe inculpatul B.S. este nefondată.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
La 14 septembrie 2012, inculpatul B.S. a solicitat instanţei de prim control judiciar modificarea controlului judiciar instituit de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul de a i se acorda posibilitatea de a părăsi localitatea de domiciliu - Alba Iulia, fără a depăşi limita teritorială a ţării, motivat de faptul că atribuţiile sale profesionale implică o serie de sarcini pentru a căror rezolvare este necesară deplasarea sa în ţară, iar societatea unde lucrează (SC N.B. SRL) i-a pus în vedere că, în situaţia în care nu va reuşi să-şi rezolve situaţia judiciară cu privire la acest proces, va fi nevoită să înceteze colaborarea cu inculpatul, întrucât fişa postului presupune deplasarea în teren.
De asemenea, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere starea sa medicală, faptul că este întreţinător de familie şi are doi copii studenţi.
În baza actelor din dosar, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul B.S. a fost arestat preventiv în baza încheierii din data de 16 octombrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 66764/3/2011, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 262/UP din 16 octombrie 2011.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. din data de 09 noiembrie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (11 acte materiale), prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitatea de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă şi al Consiliului de Administraţie din cadrul A.N.O.F.M., având ca atribuţiuni de serviciu: aprobarea defalcării bugetului asigurărilor pentru şomaj pe unităţile din subordinea Agenţiei Naţionale şi fiind ordonator principal de credite, a primit în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi după o înţelegere prealabilă, în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, suma totală de 1.058.500 RON şi 22.000 euro, de la funcţionarii angajaţi în cadrul SC C. SRL, partener în proiectele PACSPO şi ICAR, prin intermediul coinculpatului R.C., în scopul de a vira procentul de 25% din costul proiectelor, reprezentând cofinanţarea acestora din fonduri proprii, în vederea bunei derulări a activităţii în cadrul proiectelor.
Prin decizia penală nr. 267 din 07 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 71322/3/2011/a3 (399/2012), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar iar în baza art. 1608a alin. (2) rap. la art. 1602 alin. (3), 31 C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii: a) să nu depăşească teritoriul municipiului Alba Iulia decât pentru a se prezenta în faţa organelor judiciare; b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la Poliţia Alba Iulia, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura; e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; f) să nu se apropie de coinculpaţi şi de martori şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect. În baza art. 1602 alin. (32) C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Potrivit art. 1601 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
În conformitate cu disp. art. 1602 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Potrivit disp. art. 160³ C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
Raportând aceste texte de lege la speţa de faţă, Înalta Curte constată că cererea inculpatului a fost corect admisă de instanţă, întrucât a fost dovedită de motive întemeiate.
Astfel, din examinarea actelor depuse la dosar, respectiv fişa postului inculpatului (evaluator), se constată că, într-adevăr atribuţiile de serviciu ale acestuia necesită deplasări în teren (pentru inspecţie bunuri mobile sau imobile de pe teritoriul judeţului Alba sau alte localităţi de pe teritoriul României, în funcţie de locurile de amplasare ale obiectivelor de evaluat).
Prin urmare, s-a reţinut corect că inculpatul nu-şi poate exercita atribuţiile de serviciu ca urmare a liberării provizorii sub control judiciar prin care i s-a impus obligaţia de a nu părăsi localitatea Alba Iulia).
Aşa încât, Înalta Curte achiesează la concluzia instanţei care a apreciat că pierderea locului de muncă ar fi nefastă pentru inculpat, cu atât mai mult cu cât nu sunt motive care să reclame prezenţa inculpatului în localitatea de domiciliu, în fiecare zi.
Pe de altă parte, examinând motivarea deciziei prin care s-a instituit obligaţia inculpatului de a nu părăsi teritoriul municipiului Alba Iulia, decât pentru a se prezenta în faţa organelor judiciare, rezultă că instanţa nu a avut în vedere situaţia locului de muncă al acestuia la acel moment.
În raport şi de circumstanţele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, domiciliu stabil, legături familiale stabile, având afecţiuni medicale, de la punerea în libertate nu a avut o conduită care să demonstreze că are intenţia de a se sustrage procesului penal), Înalta Curte constată că instanţa s-a pronunţat întemeiat prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, în scopul de a-i da posibilitatea acestuia de a-şi asigura în mod licit mijloacele de trai.
Faţă de aceste considerente, se constată că, în mod legal şi temeinic, în baza art. 1603 C. proc. pen., instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a modificat controlul judiciar instituit şi a dispus ca inculpatul să nu depăşească limita teritorială a României, astfel că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. privind pe inculpatul B.S., împotriva încheierii din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 71322/3/2011/a7.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 25 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3363/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3431/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
