ICCJ. Decizia nr. 3363/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3363/2012
Dosar nr. 1130/45/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 2011 au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Iaşi plângerile formulate, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., de petentul B.Ş. împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 şi nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În motivarea plângerilor petentul a arătat că este nemulţumit de soluţiile de neîncepere a urmăririi penale, solicitând desfiinţarea rezoluţiilor şi continuarea anchetelor penale împotriva magistraţilor judecători C.E., C.C.E. şi împotriva avocatului B.G.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerile sunt nefondate.
Prin rezoluţia nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător C.E. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reţinut că judecătorul a dat eficienţă prevederilor O.U.G. nr. 51/2008 referitoare la ajutorul public judiciar şi a urmărit ca pretenţiile petentului B.Ş., ce avea calitatea de reclamant în cauza civilă nr. 7760/99/2010, să fie susţinute în mod corespunzător din punct de vedere juridic, motiv pentru care a acordat cuvântul la dezbateri doar avocatului desemnat din oficiu. S-a reţinut, de asemenea, că soluţia oferită de judecător pentru cererile formulate de părţile unui litigiu poate fi verificată prin exercitarea căilor de atac, iar nu de organele de urmărire penală, simplul fapt că instanţa nu a dispus în sensul dorit de una din părţi nu reprezintă o situaţie care să contureze laturile obiectivă şi subiectivă ale unei infracţiuni.
Prin rezoluţia nr. 143/II/2/2012 din 06 martie 2012 a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Din examinarea susţinerilor petentului şi a celorlalte acte ale Dosarului nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ce a fost ataşat prezentului dosar, se constată că petentul B.Ş. este nemulţumit de faptul că la data de 27 iunie 2011, judecătorul C.E. nu i-a acordat cuvântul în dezbaterile pe fondul cauzei ce face obiectul dosarului civil nr. 7760/99/2010 al Tribunalului Iaşi, ci a ascultat doar concluziile avocatului ce i-a fost desemnat din oficiu.
Susţinerile în legătură cu comiterea de infracţiuni de către magistratul judecător C.E., în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, sunt lipsite de temei real.
Curtea a constatat că procurorul a apreciat în mod corect că, prin acordarea cuvântului în dezbateri doar avocatului ce i-a fost desemnat din oficiu petentului în cauza civilă nr. 7760/99/2010, judecătorul C.E. nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiunii în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, deoarece ar fi fost necesar ca acesta să acţioneze, cu ştiinţă, în scopul prejudicierii intereselor petentului, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Activitatea desfăşurată de judecător se înscrie printre atribuţiile de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească şi regulamentele de ordine interioară ale instanţelor, iar cum din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimata C.C.E. în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că activitatea desfăşurată de judecător a condus la un rezultat care nu a convenit intereselor petentului nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatei C.C.E.
Aşa fiind, în condiţiile în care la Dosarul nr. 606/P/2011 nu există date, indicii sau dovezi din conţinutul cărora să rezulte că judecătorul C.E. ar fi comis infracţiunile arătate în plângerea formulată împotriva sa, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, astfel că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, neexistând temeiuri pentru desfiinţarea acesteia.
Prin rezoluţia nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător C.E. pentru infracţiunea prev. de art. 2481 rap. la art. 246 C. pen.
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reţinut că nemulţumirile petentului referitoare la modul în care judecătorul C.E. a soluţionat cauza civilă nr. 7546/99/2004 aflată pe rolul Tribunalului Iaşi au mai fost cercetate în Dosarele nr. 548/P/2009 şi nr. 90/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi că reluarea cercetărilor penale pentru aceeaşi situaţie de fapt nu poate avea loc în lipsa unor elemente de fapt noi.
Prin rezoluţia nr. 1425/II/2/2012 din 12 ianuarie 2012 a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Verificând rezoluţia nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
În speţă, intimata C.C.E. a mai fost cercetată în Dosarele nr. 548/P/2009 şi nr. 90/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, tot la sesizarea petentului B.Ş., pentru aceleaşi fapte ce fac obiectul plângerii soluţionate prin rezoluţia nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011.
Soluţia dată de procuror în Dosarul nr. 548/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa penală nr. 107 din 09 decembrie 2010, definitivă la data pronunţării, iar soluţia dată de procuror în Dosarul nr. 90/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa penală nr. 173 din 10 noiembrie 2011, definitivă la data pronunţării.
Având în vedere că pentru faptele ce constituie obiectul plângerii nr. 652/P/2011 instanţa de judecată a decis prin sentinţele penale nr. 107 din 09 decembrie 2010 şi nr. 173 din 10 noiembrie 2011 că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală şi având în vedere că nu sunt probe în baza cărora să se reţină că au apărut fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, Curtea consideră că este legală şi temeinică soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul B.G. pentru infracţiunea prev. de art. 2481 rap. la art. 246 C. pen.
Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reţinut că nemulţumirile petentului referitoare la modul în care avocatul B.G. a reprezentat interesele petentului în Dosarul nr. 7546/99/2004 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi au mai fost cercetate în Dosarele nr. 270/P/2010 şi nr. 77/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi că reluarea cercetărilor penale pentru aceeaşi situaţie de fapt nu poate avea loc în lipsa unor elemente de fapt noi.
Prin rezoluţia nr. 1427/II/2/2012 din 12 ianuarie 2012 a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Verificând rezoluţia nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
Intimata B.G. a mai fost cercetată în Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, tot la sesizarea petentului B.Ş., pentru aceleaşi fapte ce fac obiectul plângerii soluţionate prin rezoluţia nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011.
Soluţia dată de procuror în Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a fost menţinută de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa penală nr. 142 din 20 octombrie 2011, definitivă la data pronunţării.
Având în vedere că pentru faptele ce constituie obiectul plângerii nr. 659/P/2011 instanţa de judecată a decis prin sentinţa penală nr. 142 din 20 octombrie 2011 că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală şi având în vedere că nu sunt probe în baza cărora să se reţină că au apărut fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, instanţa consideră că este legală şi temeinică soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.
Ca urmare, plângerile apar ca nefondate, astfel că urmează, ca în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să le respingă ca atare, menţinând rezoluţiile atacate.
În ceea ce priveşte motivele invocate de petent în cererea de recuzare a procurorului de şedinţă, Curtea a constatat că acestea nu sunt prevăzute de lege ca şi cazuri de incompatibilitate, astfel că va respinge, ca nefondată, cererea de recuzare.
Prin sentinţa penală nr. 35 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererea de recuzare formulată de petentul B.Ş. împotriva procurorului de şedinţă P.E. privind participarea în cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. 1130/45/2011.
A respins, ca nefondate, plângerile formulate de petentul B.Ş., domiciliat în jud. Iaşi, împotriva rezoluţiilor nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 şi nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.Ş., recurs care a fost motivat în scris (Dosar nr. 1130/45/2011).
Recursul este inadmisibil.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângere, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.
Potrivit alin. (13) al aceluiaşi articol „plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.
Prin Legea nr. 202/2010, la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Raportat la dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, precum şi la faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 15 martie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii susmenţionate (25 noiembrie 2010), se constată că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 3851 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 35 din data de 15 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1130/45/2011.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3360/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3372/2012. Penal → |
|---|
