ICCJ. Decizia nr. 3357/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3357/2012
Dosar nr. 13388/121/2010
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 920 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi, inculpatul T.M. a fost condamnat la:
- o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;
- o pedeapsă principală de 2 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Griviţa, la plata sumei de 347.864 RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.
Conform art. 165 C. proc. pen., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra unui autoturism marca D. proprietatea inculpatului.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii solicitate în cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre la registrul comerţului Galaţi.
În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Griviţa la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că prin rechizitoriul nr. 939/P din 29 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul T.M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
În fapt prin actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:
În perioada 2006-2010, inculpatul T.M. era asociat unic al SC L. SRL Griviţa, judeţul Galaţi, această societate având ca obiect de activitate foraje şi săpături pentru construcţii.
La data de 29 aprilie 2009, Garda Financiară Galaţi, a efectuat unele controale financiar-fiscale la societatea inculpatului T.M., unde s-a constatat că în perioada mai-decembrie 2007 SC L. SRL a prestat servicii în domeniul construcţiilor la SC V. SRL din Galaţi, înregistrând venituri în valoare de 281.901,63 RON.
În aceeaşi perioadă de timp inculpatul a înregistrat şi cheltuieli, dar şi un profit real de 18.685,61 RON, conform documentelor contabile verificate.
Pe baza verificărilor încrucişate efectuate de experţii financiari s-a constatat că în realitate în perioada mai-decembrie 2007, inculpatul prin societatea sa a realizat venituri de 326.530,69 RON, diferenţa faţă de valoarea iniţială de 281.901,69 RON fiind determinată de neînregistrarea de către inculpat în evidenţele contabile a 3 facturi fiscale în valoare de 44.692 RON, pe relaţia comercială cu SC V. SRL Galaţi.
Şi în cursul anului 2008, inculpatul T.M., prin societatea sa, a prestat servicii şi lucrări la SC V. SRL Galaţi în valoare de 256.829 RON, realizând venituri efective de 215.823 RON, cheltuieli de 174.455 RON şi un profit de 41.367 RON la data de 31 mai 2008.
Pentru aceeaşi perioadă de timp ianuarie-mai 2008, inculpatul a arătat că a prestat servicii şi lucrări şi pentru SC I.A. SRL Baia Mare, în valoare de 61.121 RON, dar verificările efectuate nu au confirmat acest lucru, aspect arătat şi de martora M.F.S.
Verificările efectuate de Garda Financiară pentru anul 2008, a relevat faptul că inculpatul prin societatea sa SC L. SRL Griviţa a efectuat lucrări la SC V. SRL Galaţi, în valoare totală de 269.810 RON şi nu de 256.829 RON cum se constatase iniţial, diferenţa de valoare rezultând din neînregistrarea de către inculpat a două facturi fiscale emise de SC V. SRL Galaţi, în valoare de 12.122 RON.
În vara anului 2008, inculpatul prin societatea sa a efectuat lucrări de construcţii la SC M.S. SRL Galaţi în valoare de 252.251 RON, fiind emise de către societatea beneficiară un număr de 10 facturi fiscale, contravaloarea lucrărilor fiind achitată prin documente de plată bancară.
Cele 10 facturi fiscale nu au fost înregistrate în documentele financiar-contabile ale SC L. SRL Griviţa, societate administrată de inculpatul T.M.
Pentru perioada verificată de Garda Financiară 2007-2008, s-a constatat că inculpatul nu a înregistrat mai multe facturi fiscale cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 228.605 RON, compus din TVA şi impozit pe profit la care se adaugă majorările de întârziere şi celelalte datorii către bugetul consolidat al statului, în total prejudiciul cauzat fiind de 347.864 RON.
În faza de urmărire penală inculpatul T.M. a avut în general o poziţie procesuală de negare a faptelor comise.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, cauza a fost înregistrată la nr. 13388 din 02 decembrie 2010.
Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată partea vătămată Direcţia Finanţelor Publice Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 347.864 RON, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat ca urmare a activităţii infracţionale derulată în perioada 2007-2008.
Audiat în faţa instanţei de judecată, inculpatul T.M. a avut în general o poziţie procesuală sinceră precizând printre altele că este de acord să despăgubească Finanţele Publice, dar apreciază că prejudiciul cauzat este prea mare.
Inculpatul a mai arătat că a efectuat lucrări de construcţii şi igienizare la SC V. SRL Galaţi şi la SC M.S. SRL Galaţi, dar şi la o societate din Baia Mare, care avea lucrări în judeţul Galaţi şi ştia că a omis să înregistreze în evidenţele fiscale mai multe facturi fiscale.
Martorul G.A. a arătat că a ţinut evidenţa contabilă a societăţii inculpatului din comuna Griviţa, judeţul Galaţi, şi ştia că inculpatul în calitate de administrator unic era obligat să prezinte periodic cheltuielile şi facturile fiscale pentru a fi înregistrate în registrele comerciale.
Din declaraţia dată de martora M.F.S. rezultă că societatea acestuia din Baia Mare nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul T.M. şi nici lucrări de construcţii pe raza judeţului Galaţi.
În cauză la solicitarea inculpatului s-a efectuat o expertiză fiscal-contabilă care a relevat că valoarea prejudiciului este cea reţinută prin rechizitoriu de 347.864 RON, inculpatul prin apărător fiind de acord cu concluziile acestei expertize.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală şi judecată instanţa a constatat că cele două infracţiuni reţinute prin rechizitoriu sunt pe deplin dovedite.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului T.M., rezultă clar din: adresele şi notele de constatare întocmite de Garda Financiară, facturile şi chitanţele fiscale neînregistrate; declaraţiile martorilor audiaţi; extrase de cont bancar; situaţii de lucrări; declaraţiile date de inculpatul T.M., coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului T.M. care, în calitate de administrator al SC L. SRL Griviţa în perioada anilor 2007-2008, cu bună ştiinţă nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile obţinute ca urmare a derulării unor activităţi comerciale cu SC V. SRL Galaţi şi SC M.S. SRL Galaţi, în scopul sustragerii de la obligaţiile fiscale, cauzând astfel un prejudiciu de 228.605 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Fapta aceluiaşi inculpat care a evidenţiat în documentele contabile operaţiuni comerciale nereale desfăşurate fictiv cu SC I.A. SRL Baia Mare, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 32.323 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
La dozarea şi individualizarea pedepselor, prima instanţă a avut în considerare criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptelor, împrejurările şi condiţiile în care s-au comis, dar şi persoana inculpatului.
S-a avut în vedere că, în faza dezbaterilor judiciare, inculpatul prin apărător a solicitat aplicarea unei pedepse reduse cu reţinerea de circumstanţe atenuante, deoarece a recunoscut şi regretat infracţiunile comise, a fost de acord să despăgubească partea civilă şi nu a acţionat cu intenţia de a cauza un prejudiciu bugetului de stat.
S-a reţinut că cererile şi apărările inculpatului sunt nefondate, deoarece acesta a acţionat cu intenţie şi a urmărit să cauzeze prejudicii bugetului de stat, prin neevidenţierea veniturilor realizate, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere că inculpatul a recunoscut doar prima infracţiune de evaziune fiscală reţinută prin rechizitoriu.
Prima instanţa a constatat că este pe deplin dovedită şi cea de a doua infracţiune reţinută prin rechizitoriul, respectiv evaziunea fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) C. pen., cu prejudiciul aferent de 32.323 RON, deoarece verificările efectuate au relevat faptul că inculpatul nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu societatea din Baia Mare SC I.A. SRL, inculpatul relevând în mod nereal unele operaţiuni comerciale cu această societate, în evidenţele comerciale.
La societatea din Baia Mare nu s-au descoperit chitanţe, contracte sau facturi fiscale care să ateste o relaţie comercială cu societatea inculpatului SC L. SRL Griviţa, iar martora M.F.S. a arătat că această societate nu a avut activităţi economice în anii 2007-2008 pe raza judeţului Galaţi şi nu l-a cunoscut niciodată pe inculpat.
Prima instanţă a constat dimpotrivă că pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului T.M., trebuie executată în regim de detenţie, deoarece acesta a cauzat un prejudiciu foarte mare bugetului de stat, nu a depus diligenţe pentru recuperarea cel puţin în parte a acestui prejudiciu, iar în ultima perioadă de timp infracţiunile de evaziune fiscală cu consecinţe grave pentru bugetul de stat au căpătat o amploare deosebită.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul este cercetat şi în alte cauze penale ce vizează infracţiuni economice sau financiare, iar poziţia procesuală a acestuia a fost şovăielnică, în cele din urmă inculpatul recunoscând doar prima infracţiune reţinută prin rechizitoriu.
Pe latură civilă s-a reţinut că partea vătămată Direcţia Finanţelor Publice Galaţi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 347.864 RON, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat prin activitatea infracţională.
S-a reţinut că cererea finanţelor publice este fondată, deoarece probele administrate în cauză au relevat cu certitudine că prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 347.864 RON, acest prejudiciu fiind compus din: impozit pe profit 92.995 RON; accesorii impozit profit 50.145 RON; TVA neachitat 135.720 RON şi accesorii TVA de 79.114 RON.
Expertiza financiar-fiscală efectuată în cauză a constatat acelaşi prejudiciu invocat de partea civilă, inculpatul fiind de acord să despăgubească partea civilă şi nu a contestat expertiza efectuată în cauză.
Valoarea prejudiciului solicitat de partea civilă este dovedit şi cu chitanţele şi facturile fiscale; notele de constatare şi rezultatele verificărilor efectuate de Garda Financiară Galaţi la societatea inculpatului pentru anii 2007-2008, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei.
S-a reţinut că, pentru recuperarea parţială a prejudiciului se impune a se institui un sechestru asigurător pe un autoturism al inculpatului ce a fost identificat în faza de urmărire penală.
Prin decizia penală nr. 93/A din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul T.M. şi în consecinţă a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 920 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A constatat că din prejudiciu în sumă de 347.864 RON, la care inculpatul T.M. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Griviţa către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, s-a ridicat de la inculpat şi consemnat la C. Bank SA - Agenţia Galaţi, conform chitanţei din 07 octombrie 2009, recipisa de consemnare din 07 octombrie 2009, suma de 1.844,00 RON, urmând ca părţii civile să-i mai fie plătită suma de 346.020 RON.
A dispus virarea sumei de 1.844,00 RON către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca tardivă cererea prin care inculpatul T.M. a solicitat să se facă aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit, la soluţionarea laturii civile, prima instanţă nu a avut în vedere că în faza de urmărire penală s-a efectuat o percheziţie domiciliară, ocazie cu care s-a ridicat de la inculpat şi consemnat la C. Bank SA - Agenţia Galaţi, conform chitanţei din 07 octombrie 2009, recipisa de consemnare din 07 octombrie 2009 suma de 1.844,00 RON, aşa încât, prima instanţă trebuia să dispună că această sumă să fie virată la bugetul de stat şi să o scadă din valoarea prejudiciului la care inculpatul a fost obligat către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice.
Cu privire la celelalte solicitări ale inculpatului, instanţa a apreciat că nu se pot aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. întrucât inculpatul a fost audiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, cererea sa fiind, astfel, tardivă, iar aplicarea disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. nu se impune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, fiind corespunzătoare situaţiei de fapt reţinută, în mod corect stabilind instanţa de fond că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) din lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că fapta inculpatului lui T.M., care, în calitate de administrator al SC L. SRL Griviţa, în perioada anilor 2007-2008, cu bună ştiinţă, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile obţinute ca urmare a derulării unor activităţi comerciale cu SC V. SRL Galaţi şi SC M.S. SRL Galaţi, în scopul sustragerii de la obligaţiile fiscale, cauzând astfel un prejudiciu de 228.605 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Fapta aceluiaşi inculpat care a evidenţiat în documentele contabile operaţiuni comerciale nereale, desfăşurate fictiv cu SC I.A. SRL Baia Mare, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 32.323 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea şi împrejurările concrete ale comiterii faptelor, cât şi circumstanţele personale (inculpatul este cercetat şi în alte cauze penale ce vizează infracţiuni economice sau financiare, nu a depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciului, iar poziţia procesuală a acestuia a fost de recunoaştere parţială).
Referitor la solicitarea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., corect s-a reţinut în cauză că inculpatului nu-i sunt aplicabile aceste dispoziţii întrucât audierea sa a avut loc la 17 august 2011, deci după începerea cercetării judecătoreşti.
Chiar şi în situaţia reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. nu este obligatorie decât reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă şi nu şi a pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Or, în cauză, nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în raport de modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit faptele, de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite şi valoarea mare a prejudiciului cauzat.
Având în vedere aceste aspecte, cât şi faptul că inculpatul nu a depus diligenţe pentru acoperirea prejudiciului, că este cercetat şi în alte cauze pentru săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi gen, chiar dacă nu are antecedente penală, Înalta Curte constată că în mod corect nu s-au reţinut în sarcina acestuia disp. art. 74 lit. a), b), c) C. pen.
În consecinţă, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost corect dozată sub aspectul cuantumului, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 93/A din data de 25 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3328/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3364/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
