ICCJ. Decizia nr. 3264/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3264/2012
Dosar nr. 57317/3/2011
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 936 din 23 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul V.N.M. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri 6 de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului V.N.M.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.N.M. arestarea preventivă din data de 23 iunie 2011 la zi.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 16.200 RON obţinută din vânzarea drogurilor.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 RON fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
La data de 18 noiembrie 2009, după ce inculpatul V.N.M. a fost contactat telefonic, în mod direct sau indirect, atât de către L.G., cât şi de către martora L.Ga., aceasta din urmă, s-a întâlnit cu inculpatul de la care a primit cu titlu gratuit, pentru a testa calitatea heroinei, patru doze din acest drog, dintre care două au fost găsite în geanta martorei L.Ga. la data de 19 noiembrie 2009, când a fost reţinută de către organele de urmărire penală ca urmare a constatării comiterii flagrante a infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Intermedierea vânzării de heroină din data de 19 noiembrie 2009, realizată de către inculpatul V.N.M., a fost efectuată de către L.G. şi rezultă cu claritate din conţinutul unor comunicări telefonice, dintre acesta din urmă şi L.Ga., precum şi dintre cel dintâi şi S.F.S..
La data de 19 noiembrie 2009, martora L.Ga., după ce a luat legătura telefonic cu inculpatul V.N.M., s-a întâlnit cu acesta în apropierea restaurantului M.D., din zona Dristor, cei doi discutând despre cumpărarea de către L.Ga. a unei cantităţi de 100 grame heroină cu preţul de 8.500 RON, aceasta dându-i vânzătorului suma de 8.200 RON şi stabilind să se întâlnească din nou, în zona complexului comercial Titan din Bucureşti, sector 3, pentru ca L.Ga. să primească heroina.
Astfel, inculpatul, aflat într-un autoturism marca A., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare x, aparţinând mamei sale, trecând cu viteză redusă pe lângă vehiculul în care se afla L.Ga., a aruncat pe geamul din stânga faţă un pachet învelit în bandă adezivă, aşa cum rezultă din procesul-verbal de filaj din data de 19 noiembrie 2009.
Martora L.Ga. a fost oprită de către poliţişti când ieşea dintr-un magazin şi apoi a fost condusă spre autoturismul său. În prezenţa martorului asistent, martora a deschis maşina şi a răsturnat pe scaunul din dreapta faţă conţinutul genţii, constatându-se că în căptuşeala genţii se aflau două pacheţele din material plastic, lipite la capete prin ardere, în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare maronie, despre care martora a declarat că reprezintă două doze de heroină pe care le deţinea în vederea consumului propriu.
Tot în interiorul genţii se afla şi pachetul învelit în bandă adezivă primit de către L.Ga. de la inculpatul V.N.M..
Martora L.Ga., tot ca urmare a intermedierii realizate de către L.G., a mai cumpărat anterior heroină de la inculpatul V.N.M., aşa cum rezultă din convorbirile telefonice dintre cei doi.
Conform declaraţiei martorei L.Ga., inculpatul V.N.M. i-a mai vândut acesteia în cursul toamnei anului 2009 o altă cantitate de aproximativ 100 grame heroină, în aceleaşi împrejurări, respectiv, în decursul a două întâlniri, în zile consecutive, în prima zi martora primind o probă de heroină, iar după testarea sa calitativă, în ziua ulterioară, ca urmare a înţelegerii cu soţul său, L.G., decizând să cumpere aceeaşi cantitate de 100 grame, ca şi la data de 19 noiembrie 2009.
Cea dintâi întâlnire a avut loc, potrivit declaraţiei martorei, în faţa clubului M.D., de pe raza sectorului 2 iar cea de a doua, în zona magazinului T., aspect ce se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de inculpat cu martora L.Ga. şi de către aceasta din urmă cu soţul său, L.G., în cursul zilelor de 11 octombrie 2009 şi 12 octombrie 2009.
Astfel, la data de 11 octombrie 2009, ca urmare a intermedierii realizate de către L.G., inculpatul V.N.M. ia legătura telefonic cu martora L.Ga., prezentându-se şi stabilind să se întâlnească în aceeaşi seară, în zona clubului M.D., situat pe raza Sectorului 2 Bucureşti, iar în cursul zilei următoare, conform înţelegerilor dintre inculpat şi cei doi martori, inculpatul se întâlneşte din nou cu martora L.Ga., iar după realizarea tranzacţiei (100 grame de heroină pentru 8.000 RON), martora ia din nou legătura cu soţul său, pentru a se plânge de calitatea diferită a heroinei faţă de cea din ziua precedentă.
La data de 20 octombrie 2009, în jurul orei 20,00, investigatorii sub acoperire "S.A." şi "G.I.", împreună cu colaboratorul "B.A." s-au deplasat spre zona Piaţa Unirii, moment în care cel din urmă a luat legătura telefonic cu V.C. care le-a cerut să se deplaseze spre domiciliul său, pentru a-l lua pe acesta şi pentru a-l conduce la locul în care urma să se întâlnească cu investigatorii, respectiv, la restaurantul I.P. situat în zona Unirea.
După ce a ajuns la locuinţa lui V.C., la iniţiativa celui din urmă, cei doi, s-au deplasat spre zona Gării de Nord, unde s-au întâlnit cu inculpatul V.N.M..
V.C. i-a comunicat inculpatului V.N.M. că are cunoştinţă despre mai multe persoane care au la dispoziţie suma de 17.000 euro şi pot cumpăra cantitatea de 1 kg heroină, însă, înainte de încheierea tranzacţiei, era necesară remiterea unei mostre din respectiva substanţă potenţialilor cumpărători.
În aceste împrejurări, după ce a primit proba solicitată, V.C., împreună cu colaboratorul "B.A." s-a deplasat la restaurantul I.P. din zona Unirea, unde s-au întâlnit cu cei doi investigatori sub acoperire, ocazie cu care V.C. a dat mostra de heroină primită de la inculpatul V.N.M. investigatorului "S.A.".
După ce s-a procedat la testarea substanţei de către celălalt investigator "B.A.", constatându-se că mostra conţine heroină, V.C. şi investigatorul au stabilit ca cel dintâi, împreună cu inculpatul V.N.M. să îi vândă investigatorului 1 kg heroină pentru suma de 17.000 euro.
Iniţial, V.C. a solicitat plata în avans a preţului, cu motivarea că va lăsa cu titlu de garanţie, autoturismul său, însă investigatorul nu a fost de acord cu această propunere, astfel încât, s-a convenit ca V.C. împreună cu colaboratorul "B.A." să se întâlnească din nou cu inculpatul V.N.M. de la care să ia heroina şi apoi să se întâlnească iarăşi, în zona Bd. Decebal, pentru a se face schimbul, respectiv, pentru ca investigatorii să primească 1 kg heroină, iar V.C. să primească suma de 17.000 euro.
În jurul orei 22:30, V.C. împreună cu colaboratorul "B.A." au ajuns în zona restaurantului R.T., iar cel dintâi, după ce a lăsat un pachet în care afirma că s-ar afla 1 kg heroină, a coborât din autoturism, urmând ca cei doi investigatori să urce în autovehicul în vederea finalizării tranzacţiei.
Deoarece în pachet nu se afla heroină, ci o altă substanţă, investigatorii sub acoperire nu au mai încheiat vânzarea anterior convenită.
În urma analizării substanţei primite de către investigatorul "S.A." în împrejurările descrise, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 octombrie 2009 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, că aceasta reprezenta cantitatea de 0,38 grame heroină.
Situaţia de fapt prezentată este relevată şi prin discuţia purtată în seara zilei de 20 octombrie 2009, ocazie cu care V.C., printre altele, relatează investigatorului "S.A." şi colaboratorului "B.A." despre calitatea mostrei de heroină pe care a oferit-o celor doi pentru a-i determina apoi să cumpere o cantitate de aproximativ 1 kg heroină.
Din conţinutul unor convorbiri telefonice ale inculpatului (4 noiembrie 2009, ora 14:53:28, 4 noiembrie 2009, ora 17:04:46, 9 noiembrie 2009, ora 16:31:56, 10 noiembrie 2009, ora 14:12:06, 10 noiembrie 2009, ora 14:17:08, 10 noiembrie 2009, ora 14:20:31, 10 noiembrie 2009, ora 14:31:01) a rezultat că acesta trimitea droguri, camuflată în diverse obiecte, respectiv telefoane mobile, fratelui său, V.G.D., încarcerat la Penitenciarul Jilava, telefoanele fiind remise acestuia prin intermediul unor funcţionari din cadrul penitenciarului.
De asemenea, tot din discuţiile telefonice reiese că una dintre aceste livrări de heroină şi cocaină, datorită neatenţiei funcţionarului de la penitenciar, a ajuns la un alt deţinut şi nu la fratele inculpatului.
Situaţia de fapt expusă mai sus a fost reţinută de instanţă prin coroborarea proceselor verbale de investigaţii, proceselor-verbale de supraveghere operativă, procesului-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante întocmit la data de 19 noiembrie 2009, declaraţiilor martorului asistent, rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiilor martorilor L.Ga., S.F.S., A.K., declaraţiilor martorilor cu identitate protejată şi proceselor-verbale de redare a conţinutului unor comunicări telefonice şi a unor discuţii purtate în mediul ambiental.
În drept, faptele inculpatului V.N.M. constând în aceea că, în cursul anului 2009, a deţinut heroină şi cocaină (droguri de mare risc), împrejurări în care, la datele de 11 octombrie 2009, 12 octombrie 2009, 18 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009, a remis martorei L.Ga. mai multe cantităţi de heroină, între care, aproximativ 100 grame heroină, în cursul lunii octombrie 2009, pentru suma de 8.000 RON şi cantitatea de 93,76 grame heroină, în cursul lunii noiembrie 2009, pentru suma de 8.500 RON, din care martora plătise în mod efectiv, 8.200 RON, iar la data de 20 octombrie 2009 a dat numitului V.C. cantitatea de 0,38 grame heroină, care a fost, apoi, remisă gratuit investigatorilor "S.A." şi "G.I." şi colaboratorului "B.A.", cu titlu de probă, în vederea realizării unei tranzacţii mai importante având ca obiect material cantitatea de 1 kg heroină, precum şi faptul că în cursul lunii noiembrie 2009, a trimis fratelui său, V.G.D., aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Jilava, heroină şi cocaină, camuflată în interiorul unor telefoane mobile, întrunesc elementele constitutive al infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul V.N.M. criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea severă faţă de infracţiunea comisă, a recunoscut săvârşirea faptei - care a fost judecată în baza art. 3201 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 66 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 936 din data de 23 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 57317/3/2011.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde "tuturor criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., fiind doar cu 6 luni mai mare decât minimul special prevăzut de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârşire, forma continuată a infracţiunii, cantitatea de droguri traficată, precum şi persoana inculpatului care a săvârşit infracţiunea de faţă în stare de recidivă postexecutorie.
Împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpatul pentru motivele invocate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 57317/3/2011. Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, şi circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, de conţinutul şi gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse şi de pericolul social al infracţiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, respectiv traficul de droguri prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 infracţiune săvârşită în formă continuată aplicându-se art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi a infracţiunii prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, având drept urmare realizarea unor venituri ilicite, aplicând inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege de 7 ani închisoare, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus faţă de textul incriminator.
În mod corect s-a ţinut cont de către ambele instanţe şi de pericolul social la faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptelor, respectiv, că în cursul anului 2009, inculpatul a deţinut heroină şi cocaină (droguri de mare risc), împrejurări în care, la datele de 11 octombrie 2009, 12 octombrie 2009, 18 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009, a remis martorei L.Ga. mai multe cantităţi de heroină, între care, aproximativ 100 grame heroină, în cursul lunii octombrie 2009, pentru suma de 8.000 RON şi cantitatea de 93,76 grame heroină, în cursul lunii noiembrie 2009, pentru suma de 8.500 RON, din care martora plătise în mod efectiv, 8.200 RON, iar la data de 20 octombrie 2009 a dat numitului V.C. cantitatea de 0,38 grame heroină, care a fost, apoi, remisă gratuit investigatorilor "S.A." şi "G.I." şi colaboratorului "B.A.", cu titlu de probă, în vederea realizării unei tranzacţii mai importante având ca obiect material cantitatea de 1 kg heroină, precum şi faptul că în cursul lunii noiembrie 2009, a trimis fratelui său, V.G.D., aflat în stare de deţinere în Penitenciarul J., heroină şi cocaină, camuflată în interiorul unor telefoane mobile.
De asemenea, s-a reţinut în mod judicios la analizarea individualizării judiciare a pedepsei şi starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul săvârşirii faptelor.
Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.
Ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 7 ani închisoare, reţinută în sarcina inculpatului, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite.
Astfel, Înalta Curte constată că întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reţinută deja în sarcina inculpatului.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte constată că nu se impune nici aplicarea dispoziţiilor disp. art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen. şi nici nu se impune a se da eficienţă disp. art. 76 lit. b) şi c) C. pen.
Cu privire la perioada de detenţie, se constată că în faza de cercetare judecătorească, la judecarea cauzei în faţa instanţei de fond la dosar fond, Direcţia Generată de Poliţie a municipiului Bucureşti - Direcţia de Investigaţii Criminale s-a depus la dosarul cauzei o adresă prin care se învederează că mandatul de arestare preventivă din 10 martie 2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a fost pus în executare, inculpatul V.N.M. fiind extrădat de autorităţile elene la data de 23 iunie 2011 şi încarcerat în arestul secţiei 5 Poliţie.
Din adresa (dosar apel) transmisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol rezultă că inculpatul V.N.M. a fost arestat în Grecia la data de 8 februarie 2010, pentru infracţiuni comise în această ţară iar la data de 23 iunie 2011 a fost predat în România în baza Mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, inculpatul fiind introdus în arestul central al DGPMB. De asemenea se precizează că au fost solicitate precizări de la omologii greci să se comunice motivul pentru care a fost arestat în Grecia dar şi perioada de arest provizoriu din această ţară, dar nu s-a transmis niciun răspuns.
Instanţa de recurs constată că au fost făcute demersuri, de către ambele instanţe, pentru a se afla perioada de detenţie şi situaţia juridică a inculpatului privind mandatele în baza cărora a fost reţinut în Grecia, fără a se primi însă vreun răspuns în acest sens pe întreg parcursul procesual al prezentei cauze, astfel încât va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11 octombrie 2012, data când a fost încarcerat în România şi până în prezent.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11 octombrie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul V.N.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3263/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3300/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
