ICCJ. Decizia nr. 3364/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3364/2012
Dosar nr. 11138/2/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 decembrie 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată sub nr. 11138/2/2011, plângerea formulată de petenta B.F. împotriva rezoluţiei nr. 1209/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin rezoluţia nr. 3281/II/2/2011 din data de 22 noiembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea scrisă a acestei plângeri, petenta B.F. a arătat, în esenţă, că a fost înşelată de intimatul P.M.B., în calitate de avocat, în sensul că a semnat în faţa notarului acte al căror conţinut nu l-a cunoscut şi prin care intimatului i se acordau 50% din despăgubirile pe care urma să le obţină în cadrul unui proces penal având ca obiect un accident de circulaţie, victima fiind fiul său, că i-a dat din despăgubirile astfel obţinute suma de 30.000 RON pentru care a refuzat să semneze chitanţa, că i-a fost pusă poprire pe pensie, fiind ameninţată că i se va lua şi garsoniera, că a semnat şi o procură pe care însă a anulat-o a doua zi prin care îl împuternicea pe intimat să ridice banii reprezentând despăgubirile civile.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond, apărătorul ales al petentei a arătat că soluţia dată de procuror nu este temeinică şi legală, că în mod greşit s-a reţinut că intimatul ar fi fost avocat ales, însă în realitate acesta a fost avocat din oficiu, iar apărătorii din oficiu sunt plătiţi din fondul Ministerului Justiţiei şi nu au voie să primească bani de la partea pe care o asistă, că acesta a primit 400.000 RON, în prezenţa a doi martori pe baza contractului de mandat, că avocatul nu poate fi avocat şi mandatar în acelaşi timp, cu atât mai mult cu cât nu a făcut nimic în calitate de mandatar pentru a primi o jumătate din suma de bani ce s-a acordat în procesul penal care a avut ca obiect uciderea copilului petentei, prin accident de circulaţie, apreciind că sunt necesare cercetări suplimentare, audierea ca martori a celor două fiice care să confirme că a fost plătită suma de 40.000 RON, fără nici o bază legală.
La dosarul cauzei au fost ataşate Dosarul nr. 1209/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi lucrarea nr. 3281/II/2/2011 a aceleiaşi unităţi de Parchet.
De asemenea, petenta B.F. a depus mai multe înscrisuri, reprezentând copii de pe rezoluţiile atacate, de pe comunicări, de pe procura din data de 30 martie 2012, de pe chitanţa din 06 iunie 2010, de pe talonul de pensie, declaraţia de revocare a procuii, certificat de deces, acte medicale, contract de mandat, cererea de contestaţie la executare silită şi de pe cererea adresată instanţei de judecată pentru desfiinţarea contractului de mandat autentificat în 13 iulie 2009 la B.N.P. N. Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerea formulată de petenta B.F. este întemeiată pentru următoarele considerente:
Examinând actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. 1209/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Curtea reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 03 iulie 2007, în urma unui accident de circulaţie, a decedat fiul petentei B.F., formându-se astfel dosarul penal nr. 8641/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Prin rechizitoriul nr. 8641/P/2007 din data de 04 noiembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a fost trimis în judecată autorul acestui accident de circulaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti sub nr. 12522/300/2008 la data de 06 noiembrie 2008, în această cauză petenta B.F. având calitatea de parte civilă.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 425 din 16 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12522/300/2008, în baza art. 14 şi art. 15 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile B.F. şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 40.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale, sentinţa fiind opozabilă asigurătorului de răspundere civilă SC O.V.I.G. SA.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 580/A din 28 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12522/300/2008, a admis apelurile declarate de inculpatul P.A. şi asiguratorul SC O.V.I.G. SA împotriva sentinţei penale nr. 425 din 16 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 12522/300/20908, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.F. şi a obligat asiguratorul de răspundere civilă SC O.V.I.G. SA la plata către aceasta a sumei de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 60.000 RON cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia penală nr. 505 din 26 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12522/300/2008, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă B.F., a casat decizia penală nr. 580/A din 28 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a menţinut sentinţa penală nr. 425 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Pe tot parcursul desfăşurării acestui proces penal, atât cu ocazia judecării în fond a cauzei susmenţionate, cât şi a căilor ordinare de atac - apel şi recurs, petenta B.F. a fost asistată în calitate de apărător ales, astfel cum rezultă din copiile hotărârilor judecătoreşti menţionate şi a încheierilor de şedinţă existente la dosarul cauzei, de intimatul P.M.B.
După pronunţarea sentinţei penale nr. 425 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, la data de 13 iulie 2009, între petenta B.F., în calitate de mandant şi intimatul P.M.B., în calitate de mandatar, a fost încheiat un contract de mandat, autentificat în 13 iulie 2009 la B.N.P. N. Bucureşti.
Conform acestui contract, petenta B.F., în calitate de mandant, l-a împuternicit pe P.M.B., în calitate de mandatar, ca în numele său şi pentru acesta, „să depună toate diligenţele necesare obţinerii de la P.A., cetăţean român, de daune morale şi despăgubiri materiale în baza prevederilor art. 178 C. pen., ca urmare a uciderii fiului său, C.I., din culpa inculpatului, accident rutier săvârşit în ziua de 07 iulie 2007 în Bucureşti.
Constituirea de parte civilă s-a făcut în procesul penal în Dosarul nr. 8641/P/2007, dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 Bucureşti, înaintat prin rechizitoriu Judecătoriei sector 2 Bucureşti, Dosar nr. 12522/300/2008, soluţionat prin sentinţa penală nr. 425 din 16 iunie 2009 apelată, dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
În îndeplinirea mandatului, eu, mandanta B.F. predau mandatarului P.M.B. toate înscrisurile necesare pe care le posed, urmând ca acesta sa întreprindă toate demersurile în vederea obţinerii celorlalte înscrisuri necesare îndeplinirii prezentului mandat.
Documentele care lipsesc urmează a fi obţinute prin diligentele depuse de către mandatarul P.M.B., cheltuielile efectuate până în prezent pentru obţinerea documentelor, respectiv: onorarii de avocat, contravaloarea expertizelor efectuate în cauză, combustibilul, deplasările, cazările necesitate de soluţionarea procesului penal, cheltuielile ce au fost efectuate cu spitalizarea, intervenţiile chirurgicale, precum şi toate celelalte plăţi avansate, pentru înmormântare, pomeni, conform datinilor creştineşti, ce decurg din îndeplinirea mandatului fie că au fost eliberate chitanţe/facturi pe numele mandatarului, pe numele mandantului sau pe numele avocatului care a asistat/reprezentat mandantul în faţa instanţelor de judecată la diverse grade de jurisdicţie, urmează a fi achitate mandatarului de către mandant.
Mandanta B.F. va achita mandatarului P.M.B., de asemenea, şi cheltuielile viitoare ce se vor efectua pentru soluţionarea definitivă şi irevocabilă a procesului penal, inclusiv cele privind executarea hotărârii pronunţate.
Totodată, mandatarul meu, P.M.B., este împuternicit să mă reprezinte la societatea de asigurări SC O.V.I.G. SA sau oricare altă societate de asigurări, la biroul executorului judecătoresc şi în faţa tuturor organelor abilitate pentru soluţionarea cauzei.
Mandatarul P.M.B. va putea deschide cont pe numele meu la orice societate financiar-bancară în care se vor depune sumele obţinute cu titlu de daune morale şi despăgubiri materiale obţinute în urma soluţionării procesului penal.
Mandatarul P.M.B. are dreptul de a retrage din sumele vărsate în acest cont din valoarea acestora cu titlul de remuneraţie pentru îndeplinirea mandatului.
Eu, B.F., în calitate de mandant, mă oblig să plătesc mandatarului P.M.B. cheltuielile efectuate de acesta în executarea mandatului şi să plătesc onorariul stabilit, respectiv procentul de 50% din cuantumul despăgubirilor civile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă (daune materiale, daune morale, cheltuieli de judecată).
Mandatarul P.M.B. va redacta şi depune acţiuni la orice instanţe competente, mă va reprezenta la toate termenele de judecată, va propune şi administra orice fel de probe, va invoca excepţii de procedură, va depune concluzii în realizarea dreptului meu, va formula cereri, va prezenta înscrisurile solicitate, mă va reprezenta în faza întocmirii de expertize, va putea semna orice tranzacţii dacă va socoti necesar, va putea angaja unul sau mai mulţi avocaţi, dacă va fi cazul, având puteri depline în a mă reprezenta în orice fază a unui eventual litigiu, indiferent de gradul de jurisdicţie şi indiferent cât va dura aceasta, uzând de orice cale de atac, dacă va fi cazul.
În baza prezentului contract de mandat, mandatarul P.M.B. are împuternicire expresă de a mă reprezenta în cadrul procedurilor de executare silită a hotărârii judecătoreşti rămase definitive, putând plăti sau încasa orice sume de bani în legătură cu şi în limitele prezentului mandat, mă va reprezenta în orice raporturi cu organele puterii şi administraţiei locale, va putea solicita învestirea hotărârii judecătoreşti cu formulă executorie şi va îndeplini orice act va considera necesar pentru buna şi deplina aducere la îndeplinire a prezentului mandat, indiferent de procedura contencioasă sau necontencioasă stabilită de lege, semnând în numele meu şi pentru mine oriunde va fi nevoie, semnătura sa fiindu-mi opozabilă.
Mandantul B.F. se obligă să nu revoce unilateral prezentul contract de mandat având în vedere că toate cheltuielile privind înmormântarea, pomenile şi datinile creştineşti, precum şi cheltuielile necesitate de desfăşurarea procesului penal au fost suportate de către mandatar.
Mandantul B.F. se obligă în caz de neexecutare a obligaţiilor ce rezultă din prezentul contract de mandat sa plătească dobânzi la toate sumele primite în avans, dobânzi ce vor curge din ziua în care mandatarul P.M.B. are de făcut plata, fără să fie necesară punerea în întârziere şi este de acord să-l dezdăuneze pe mandatar pentru pierderile suferite prin îndeplinirea mandatului şi plata tuturor cheltuielilor necesare proces în diferitele faze procesuale şi cheltuielile privind înmormântarea, pomenile şi datinile creştine cu plata de 3 ori a acestora”.
De asemenea, la data de 30 martie 2010, este încheiată la acelaşi birou notarial o procură, autentificată în 30 martie 2010, prin care petenta B.F. l-a împuternicit pe intimatul P.M.B. să o reprezintă în relaţia cu SC O.V.I.G. SA în vederea obţinerii daunelor morale şi materiale ce i se cuvin în baza sentinţei penale nr. 425 din 16 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 12522/300/2008, definitivă prin decizia penală nr. 505 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În cuprinsul acestei procuri este menţionat că „pentru aducerea la îndeplinire a prezentului mandat, mandatarul meu va îndeplini toate formalităţile necesare, va face cereri, declaraţii, va completa formulare, va achita taxe de orice natură, va deschide conturi, la orice bancă, la libera sa apreciere şi va putea să efectueze operaţiuni bancare în aceste conturi, mă va reprezenta în orice raporturi cu organele puterii şi administraţiei locale, va îndeplini orice act va considera necesar pentru buna şi deplina aducere la îndeplinire a prezentului mandat, indiferent de procedura contencioasă sau necontencioasă stabilită de lege, semnând în numele meu şi pentru mine oriunde va fi nevoie, semnătura sa fiindu-mi opozabilă”.
Ulterior, această procură a fost revocată în întregime de petenta B.F.
La data de 07 mai 2010, intimatul P.M.B. a notificat-o pe petenta B.F. că în situaţia în care nu îi va achita suma de 270.000 RON reprezentând contravaloarea prestaţiilor stabilite prin contractul de mandat autentificat în 13 iulie 2009 la B.N.P. N. în termen de 5 zile de la data prezentei notificări, va declanşa demersurile judiciare care se impun în vederea recuperării pe calea executării silite a acestei creanţe.
La data de 07 iulie 2010, intimatul P.M.B. s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând executarea silită prin toate formele până la satisfacerea integrală a dreptului recunoscut prin titlu executoriu, respectiv contractul de mandat din 13 iulie 2009, autentificat la B.N.P. N.
Urmare a acestor demersuri de executare silită, la data de 09 iunie 2011, petenta B.F. a formulat plângere penală împotriva intimatului P.M.B. ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 1209/P/2011 şi prin care a arătat că a fost înşelată de acesta în calitate de avocat, că a semnat anumite acte despre care credea că sunt pentru dosar, că nu a ştiut că a semnat un contract, aflând despre acesta abia când i s-au oprit bani din pensie, că i-a dat intimatului suma de 30.000 RON, însă acesta nu a vrut să semneze pentru aceşti bani şi că a ameninţat-o că o să-i ia garsoniera.
O plângere similară a petentei B.F. a fost înregistrată la data de 09 iunie 2011 şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, această unitate de Parchet declinându-şi competenţa, având în vedere calitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti a intimatului P.M.B., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cauza fiind înregistrată sub nr. 1607/P/2011.
Prin rezoluţia nr. 1607/P/2011 din data de 18 august 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 1607/P/2011 la dosarul penal nr. 1209/P/2011.
Prin rezoluţia nr. 1209/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de P.M.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi de ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen.
La adoptarea acestei soluţii, procurorul a apreciat că susţinerile petentei în sensul că nu a ştiut ce act semnează şi că ar fi fost indusă în eroare de către numitul P.M.B. cu ocazia încheierii contractului de mandat apar ca fiind neîntemeiate, neputându-se reţine vreo activitate de natura celor avute în vedere de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi care să fi fost desfăşurate de avocatul P.M.B. cu ocazia încheierii contractului de mandat sau ulterior cu ocazia executării acestui contract.
În ceea ce priveşte infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., constând în faptul că intimatul ar fi ameninţat-o pe petentă că îi va lua garsoniera în care aceasta locuieşte, s-a apreciat că o asemenea faptă nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune, ameninţarea cu o sancţiune legală sau cu o consecinţă ce ar rezulta ca urmare a exercitării unui drept potrivit dispoziţiilor legale - calea executării silite în cazul de faţă - nefiind de natură a atrage răspunderea penală, iar petenta B.F. prin declaraţia olograf din data de 31 mai 2011, a precizat că nu mai doreşte continuarea cercetărilor împotriva avocatului P.M.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare.
Împotriva acestei rezoluţii petenta B.F. s-a adresat în termenul prevăzut de lege cu plângere procurorului ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 3281/II-2/2011 din data de 22 noiembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta B.F. împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 1209/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reţinându-se că afirmaţiile petentei în sensul că nu a ştiut ce act semnează şi că ar fi fost indusă în eroare de avocat nu au niciun suport probator şi că avocatul şi-a adus la îndeplinire mandatul său conform contractului de asistenţă juridică, în sarcina sa neputându-se reţine săvârşirea vreunei fapte care să atragă vreo responsabilitate penală.
De asemenea, ca urmare a acestei rezoluţii pententa a formulat, în termen legal de 20 de zile prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., plângerea ce formează obiectul acestei cauze.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror prin rezoluţia atacată pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen. este justificată, având în vedere atât argumentele invocate de procuror în rezoluţia nr. 1209/P/2011 din data de 28 octombrie 2011, cât şi poziţia petentei exprimată la data de 31 mai 2011, cu ocazia audierii sale de către organul de poliţie, în sensul că nu mai doreşte continuarea cercetărilor faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare.
În ceea ce priveşte însă infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., Curtea constată că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză nu sunt complete şi nu sunt în măsură să susţină şi să justifice la acest moment soluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror prin rezoluţia atacată.
Astfel, Curtea apreciază că nu s-au lămurit pe deplin împrejurările în care a fost încheiat contractul de mandat autentificat la B.N.P. N. în 13 iulie 2009, având în vedere obiectul, obligaţiile şi clauzele acestui contract, inclusiv cele referitoare la durata şi încetarea mandatului şi în condiţiile în care, în toată această perioadă, intimatul P.M.B. a avut, pe lângă calitatea de mandatar conferită de acest contract şi calitatea de apărător ales al petentei B.F. în Dosarul nr. 12522/300/2008, pe tot parcursul desfăşurării acestui procesul penal, în această calitate declarând la data de 23 iunie 2009 şi apel împotriva sentinţei penale nr. 25 din 16 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 61 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta B.F. împotriva rezoluţiei nr. 1209/P/2011 din 28 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 3281/II-2/2011 din 22 noiembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A desfiinţat rezoluţiile atacate şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale faţă de P.M.B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimatul P.M.B., fără a-l motiva.
La data soluţionării recursului, respectiv 19 octombrie 2012, în şedinţă publică, recurentul intimat P.M.B. a declarat că retrage recursul.
Având în vedere manifestarea de voinţă a recurentului intimat, cât şi disp. art. 363 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 3854 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de petiţionarul P.M.B. împotriva hotărârii atacate.
Va fi obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de petiţionarul P.M.B. împotriva sentinţei penale nr. 61 din data de 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 11138/2/2011 (4299/2011).
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3357/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3571/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
