ICCJ. Decizia nr. 3371/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar, printre altele, s-a admis cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul G.N.A.
în baza art. 1603C. proc. pen. s-a modificat obligația instituită în sarcina inculpatului prin încheierea din data de 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, de a nu depăși fără încuviințarea instanței limita teritorială a Municipiului București, în sensul de a nu depăși fără încuviințarea instanței limita teritorială a României.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că, nu mai există niciun impediment de a cenzura libertatea de mișcare a inculpatului G.N.A. la nivelul Municipiului București.
împotriva acestei încheieri s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, apreciindu-se că soluția de admitere a modificării controlului judiciar privind pe inculpatul G.N.A. este nelegală.
Reprezentantul parchetului a arătat că, deși la termenul din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel București a promovat rejudecarea cererii modificării controlului judiciar după redactarea deciziei nr. 2449 din 20 iulie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul inculpatului împotriva încheierii din 11 iulie 2012, la termenul din 10 octombrie 2012 instanța nu a mai avut în vedere necesitatea atașării deciziei susmenționate.
A apreciat că instanța de fond nu putea fi legal sesizată cu o altă cerere, deoarece era deja legal investită cu rejudecarea unei cereri în limitele de casare stabilite de instanța de recurs.
Recursul declarat de parchet nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 383/P/2010 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție - Direcția Națională Anticorupție întocmit de procuror N.M. la data de 24 iunie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.M.C. sub aspectul săvârșirii a 3 infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 290 C. pen. și, în stare de arest preventiv, a inculpatului G.N.A. sub aspectul săvârșirii a 3 infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, o infracțiune prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000.
S-au reținut în sarcina inculpaților S.M.C. și G.N. următoarele acuzații:
- în perioada iunie - august 2009, inculpatul S.M.C. a pretins suma de 200.000 euro, redusă ulterior la 70.000 euro, din care a primit 55.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, pentru a-i determina ca în urma verificărilor desfășurate în septembrie 2009 la SC G.T. SA, să încheie o notă de constatare favorabilă acestei societăți cu concluzii contradictorii notelor de constatare din 31 martie 2009, din 10 aprilie 2009, care au constituit baza sesizării penale formulate de Garda Financiară - Comisariatul General la Direcția Națională Anticorupție la data de 26 mai 2009;
- în octombrie 2010 inculpatul S.M.C. a pretins suma de 30.000 euro din care a primit în două tranșe suma de 23.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General, pentru a-i determina, ca în urma verificărilor desfășurate la SC I.T.P. SRL în perioada 11 octombrie - 15 noiembrie 2010, să nu constate fapte de evaziune fiscală și contrabandă;
- în noiembrie 2010 a pretins suma de 300.000 euro de la denunțătorii C.A. și F.R. pe care i-a lăsat să creadă că are influență asupra directorului Direcției Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, C.V. pentru a-l determina să ridice consemnul vamal aplicat SC I.T.P. SRL de Autoritatea Națională a Vămilor, cu efectul de deblocare a 817,2 tone de tutun indisponibilizate în portul Constanța și Giurgiu, a pretins în aceeași perioadă suma de 1.000.000 euro de la denunțătorul C.A. pentru a o remite lui S.B., președintele A.N.A.F., din care un procent de 10% pentru el, pentru a determina această autoritate să protejeze contrabanda ci țigări a denunțătorului prin omisiunea verificărilor specifice organelor de contre ale statului coordonate astfel de președintele A.N.A.F.;
- în perioada iunie - august 2009 a menționat în facturile pro-formă din 25 iulie 2009, din 27 iulie 2009, din 27 august 2009 date nereale în legătură cu servicii de evaluare, analiză, audit care nu au fost furnizate de către SC A.E.L. SA societăților SC G.T. SA, SC P.M.M. SRL în scopul de a ascunde comiterea infracțiunii de trafic de influență în urma căreia a primit 55.000 euro.
- în perioada 2007 - 2008 inculpatul G.N. a pretins suma de 120.000 euro (sub formă de prestație periodică între 7.000 - 10.000 de euro lunar), de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are influență asupra comisarilor cu funcții de conducere din cadrul A.N.A.F. - Direcția Mari Contribuabili - pentru a-i determina să nu blocheze sau să execute conturile SC G.T. SA, ca urmare a neachitării obligațiilor fiscale către stat de către această societate;
- în noiembrie 2010 inculpatul G.N. a pretins suma de 200.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care să o remită numitului C.V., lăsându-l să creadă că are influență pe lângă acesta, pentru a-l determina să ridice consemnul vamal aplicat SC I.T.P. SRL;
- la finele anului 2008 inculpatul G.N. a pretins suma de 400.000 euro, redusă ulterior la suma de 200.000 euro de la denunțătorul C.A. pe care l-a lăsat să creadă că are influență pe lângă numitul C.V., director în cadrul Direcției Supraveghere Accize și Operațiuni Vamale, pentru a-l determina să nu calculeze acciză pentru transferul cantității de 871,2 tone de tutun de la SC G.T. SA la SC C.T.S.SRL Italia;
- inculpatul G.N. a dat declarații neconforme cu realitatea cu prilejul completării declarației de avere înregistrată din 01 noiembrie 2010. cu scopul de a ascunde, faptul că suma de 96.500 de euro, cu care la data de 27 octombrie 2010, a cumpărat imobilul/ casă de locuit din București, provine din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Cu privire la modificarea controlului judiciar, respectiv a modificării obligației instituită în sarcina inculpatului G.N.A. de a nu depăși fără încuviințarea instanței limita teritorială a României, înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța că, la acest moment procesual, nu mai există niciun impediment de a cenzura libertatea de mișcare a inculpatului la nivelul Municipiului București, în condițiile în care finalitatea procesului penal va mai dura.
Astfel, în raport de prelungirea în timp a cercetării judecătorești, cât și de faptul că prezența inculpatului la judecată nu este împiedicată de extinderea limitei teritoriale a obligației impuse acestuia, înalta Curte apreciază ca fiind întemeiată admiterea cererii inculpatului, desfășurarea în bune condiții a procesului penal nefiind împietată de modificarea controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului.
Totodată, prin această dispoziție instanța a avut în vedere scopul legitim urmărit potrivit art. 136 C. proc. pen. și dreptul inculpatului la libera circulație.
Cu privire la cererea parchetului de trimitere a cauzei pentru rejudecare în vederea audierii inculpatului în conformitate cu disp. art. 1608a alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1609alin. (10) C. proc. pen., înalta Curte constată că motivul invocat, respectiv neaudierea inculpatului, nu reprezintă un caz de nulitate absolută, în conformitate cu disp. art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., întrucât nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale care să impună anularea actului, deoarece nu s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
în plus, inculpatul nu a invocat acest aspect, apărătorul ales solicitând respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii atacate.
Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată era legală și temeinică, nefiind motive de casare a acesteia, înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3671/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3377/2012. Penal → |
|---|
