ICCJ. Decizia nr. 3115/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 72 din 9 februarie 2007, Tribunalul Constanța a condamnat, în baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pe inculpatul A.H. - la 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal - fapta din 2-3 noiembrie 2004.

în baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal - fapta din 5-6 decembrie 2004.

în baza art. 194 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.H. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj - fapta din 2-3 noiembrie 2004.

în baza art. 194 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj - fapta din 5-6 decembrie 2004.

în baza art. 211 alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.H. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - fapta din 2-3 noiembrie 2004.

în baza art. 211alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie - fapta din 5-6 decembrie 2004.

în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.H. a executat pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 10 (zece) ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen. a dispus interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei.

în baza art. 61 alin. (1) C. pen. a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 641 zile din pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 392 din 26 februarie 2001 a Judecătoriei Constanța definitivă la 21 septembrie 2001 (inculpatul fiind arestat la 17 octombrie 2000 și eliberat ia 14 iulie2004), rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, pedeapsa finală fiind aceea de 10 (zece) ani închisoare.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa totală aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 19 ianuarie 2005 și până la data de 17 februarie 2006.

în baza art. 194 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M. - la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj - fapta din 4 noiembrie 2004.

în baza art. 194 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj - fapta din 1-2 decembrie 2004.

în baza art. 189 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul Aii Metin, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

în baza art. 211 alin. (2)¹ lit. a) și c) C. pen. a condamnat pe același inculpat A.M. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.M. a executat pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 7 (șapte) ani închisoare.

în baza art. 71 C. pen. a dispus interzicerea exercițiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive cu începere de la data de 30 decembrie 2004 până la data de 4 august 2005.

în baza art. 189 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.E. - la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

în baza art. 194 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

în baza art. 211 alin. (2)¹ lit. a) și c) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.E. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul V.E. a executat pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 7 (șapte) ani închisoare.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive cu începere de la data de 31 decembrie 2004 și până la data de 4 august 2005.

în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus arestarea celor trei inculpați la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A constatat că în cauză nu s-a executat mandatul de arestare preventivă din 15 noiembrie 2005 emis de Tribunalul Constanța în baza încheierii f.n. din 15 noiembrie 2005 în dosarul penal privind pe inculpatul V.E. și s-a emis mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr. 3 din 6 octombrie 2006 de către Tribunalul Constanța prin încheierea nr. 3 din 6 octombrie 2006.

S-a luat act că partea vătămată U.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

în baza art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A.M. a sumei de 3.500 euro.

în baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ. a admis în parte pretențiile formulate de către părțile civile A.B., F.U. și S.Y.M.

A obligat pe inculpatul A.H. către partea civilă F.U. la plata sumei de 22.700 euro, 100 dolari SUA, 300 lire turcești vechi în echivalent lire turcești noi, 350 franci francezi în echivalent euro și către partea civilă S.Y.M. la plata sumei de 300 euro, 1.650 dolari SUA, contravaloarea în lei a 100 dolari SUA la data plății, 1.925.000.000 lire turcești vechi în echivalent lire turcești noi.

A obligat pe inculpatul A.M. în solidar cu inculpatul V.E. la plata către partea civilă A.B. a sumei de 5.237.036.800 lire turcești vechi în echivalent lire turcești noi, 300 euro, contravaloarea unui telefon mobil marca N. și contravaloarea unui aparat foto digital marca C.

în baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către doamna traducător autorizat S.U. a onorariului în cuantum de 100 RON.

în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 375 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat."

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Constanța a reținut că în perioada noiembrie-decembrie 2004, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații au atras părțile vătămate în România sub pretextul unor afaceri după care le-au sechestrat în apartamente situate în Constanța, le-au agresat fizic le-au imobilizat cu cătușe, le-au deposedat de mai multe bunuri personale și le-au șantajat cu darea în vileag a unor fapte nereale, în scopul obținerii unor foloase injuste.

Astfel, la data de 28 noiembrie 2004, partea vătămată A.B. a fost contactată telefonic de un anume "H." care, ca proprietar al mai multor magazine din București și a unei agenții de turism, i-a propus să se întâlnească în România, pentru a negocia asupra condițiilor de încheiere a unei afaceri în domeniul turismului, agenția numindu-se SC S.C. SRL în aceeași zi, un bărbat care s-a recomandat "A." ca reprezentant al aceleiași firme din România, i-a propus trimiterea în Turcia prin această agenție, a 80 de turiști în vederea cazării la hotelul părții vătămate. Cei doi au convenit să se întâlnească în România la data de 1 decembrie 2004. în continuare, în după-amiaza zilei de 1 decembrie 2004, partea vătămată A.B. s-a întâlnit la aeroportul "Henri Coandă" cu A. - inculpatul A.M. și au plecat cu un autoturism "O." spre Constanța unde urmau să se desfășoare negocierile. în Constanța, partea vătămată a fost condusă la restaurantul "E.G." unde, la inițiativa lui "A." a cunoscut două fete. Ulterior, inculpatul A.M. alias "A." a condus-o pe partea vătămată la apartament, împreună cu cele două fete. La scurt timp în dormitor unde una din fete se întinsese pe pat, inculpatul V.E. împreună cu martorii A.E. și S.E. au intrat, s-au recomandat a fi de la poliție, fiind înarmați cu pistoale, au trântit-o pe partea vătămată la pământ, cu fața în jos, au lovit-o cu picioarele aproximativ 10 minute timp în care inculpatul A.M., culcat și el la podea, i-a transmis că "erau distruși pentru că legile în România sunt foarte aspre cu privire la acostarea de minore". Inculpatul A.M. le-a spus celor trei agresori că-l cunoștea pe comandantul poliției, a pronunțat un nume românesc după care a fost scos din cameră aproximativ o jumătate de oră. Când a revenit, având tricoul rupt și părând să fie bătut, inculpatul A.M. a mințit-o pe partea vătămată că rudele celor două fete se află în fața poliției, sunt foarte nervoase și el a scăpat pentru că le-a oferit suma de 5.000 euro. Pentru a o impresiona pe partea vătămată și pentru ca aceasta să conștientizeze gravitatea situației din care nu putea scăpa decât prin achitarea unei sume mari de bani, făcând referire la 60.000 euro, inculpatul A.M. a început să plângă și a precizat că suma era destinată procurorilor și polițiștilor, în caz contrar, fiind duși la poliție unde nu puteau contacta pe nimeni 6 luni și ar fi fost condamnați în final "la o pedeapsă între 5-10 ani". Partea vătămată a încercat să explice celor trei bărbați care continuau să-l lovească și, dându-și seama că trebuia să plătească pentru eliberarea sa, a cerut permisiunea să-și sune asociatul din Turcia. Unul dintre cei trei bărbați, martorul A.E. a percheziționat-o pe partea vătămată, i-a luat cărțile de credit și a lovit-o pentru a le da codurile PIN ceea ce partea vătămată a și făcut, scriindu-le pe o hârtie după care a părăsit apartamentul; cu cardurile s-au efectuat 29 de operațiuni repetate, retrăgându-se suma de 5.007.036.800 lire turcești. Până a doua zi, partea vătămată a mai fost agresată fizic și a rămas culcat la podea alături de inculpatul A.M. Dimineața, în jurul orelor 8, martorul A.E. a revenit în apartament cu martorul S.E., care recomandându-se ca fiind comandantul poliției i-a cerut părții vătămate să sune în Turcia și să reitereze cererea de efectuare a transferului de bani, a lovit-o peste față cu telefonul mobil, a amenințat-o și i-a sustras telefonul mobil, aparatul foto și banii din portofel - 150.000.000.000 lire turcești și 300 euro. Partea vătămată A.B. i-a contactat telefonic pe asociatul său din Turcia și pe un prieten din Germania care i-au promis că vor încerca să procure suma de 60.000 euro pe care, urmau s-o transfere către mai mulți destinatari din România de pe o listă cu numele a 12 persoane, listă, pe care i-a dat-o "comandantul de poliție". După încheierea convorbirii telefonice, partea vătămată și inculpatul A.M. au fost transferați într-un alt apartament dintr-un alt imobil, unde cei trei agresori au obligat-o pe partea vătămată să insiste cu telefoanele. însă, partea vătămată le-a comunicat că prietenul său din Germania a refuzat să facă plata, neavând garanția că va fi eliberată și, totodată, că le-a solicitat să fie dusă la aeroport sau la granița cu Grecia. Agresorii au intrat în panică și, atunci, inculpatul A.M. i-a tradus părții vătămate că va fi eliberată, rămânând "să facă el plata". După o absență de aproximativ 15 minute, inculpatul A.M. a revenit în apartament, i-a precizat părții vătămate că a reușit să facă rost de un taxi (același cu care venise de la București) și cu care partea vătămată a plecat.

La data de 3 noiembrie 2004, contactată telefonic, în prealabil de mai multe ori, de un anume "Ș." ce s-a recomandat director al unei firme din România și de inculpatul A.M. alias traducătorul Ș.I., partea vătămată U.O. împreună cu directorul adjunct al hotelului "F." din Turcia pe nume S.C. au sosit în România, pe aeroport în București, fiind așteptați de inculpatul A.M.. S-au deplasat cu toții la Constanța, s-au întâlnit cu "Ș." la un restaurant unde se aflau și martorele M.S. și T.G., apreciate de partea vătămată ca fiind minore. Cele două fete au fost invitate de "Ș." la masa părții vătămate și a martorului străin care nu s-au arătat interesați de propunerea acestuia de a le accepta compania. După aceasta, aceștia au fost conduși cu un taxi, la un apartament din Constanța. La scurt timp, inculpatul A.M. a revenit însoțit de alți trei bărbați care purtau pistoale și care i-au lovit și i-au imobilizat culcându-i la pământ. Partea vătămată și însoțitorul acesteia au înțeles că agresorii sunt polițiști care-i acuză de relații cu minore "aceasta fiind o infracțiune gravă", au văzut că îl loveau și pe inculpatul A.M. alias "Ș.". Agresorii au proferat amenințări în sensul de a-i conduce la sediul poliției și, în final de a fi condamnați la 10 ani închisoare, spunând că, fetele au fost examinate medical pentru argumentarea caracterului grav al acuzațiilor ce le erau aduse. După negocieri, preț de mai multe ore, la implorările părții vătămate de a se reduce suma de 100.000 euro în schimbul eliberării, agresorii au fost de acord cu expedierea din Turcia a câte 3.500 euro pe numele a 6 persoane: A.M., A.E., A.C., A.L., A.G. și A.G.A.. Până la efectuarea transferurilor în regim de "W.", sub imperiul amenințărilor și violențelor, partea vătămată U.O. a fost deposedată de 1.500 dolari, de cărțile de credit, pașapoarte, telefoane mobile. Agresorii au efectuat cumpărături în valoare de 10.000 de dolari, de la magazinul SC Z.G. SRL punct de lucru în magazinul "T.". A doua zi, efectuându-se transferurile de bani, partea vătămată și S.C. au fost urcați într-un taxi cu destinația București - aeroport, iar partea vătămată a primit suma de 100 dolari pentru drum.

La data de 1-5 decembrie 2004, partea vătămată S.M.Y. a fost contactată telefonic, de numitul "H.A.", care s-a recomandat a fi proprietarul unei societăți de turism și care i-a propus să vină în România, în vederea încheierii unei afaceri în acest domeniu. La data de 5 decembrie 2004, partea vătămată S.M.Y. a sosit în România, la aeroport fiind așteptat de numitul "Y." care vorbea limba turcă și care i-a comunicat că, numitul "H." a trebuit să plece din motive personale, fapt pentru care, despre încheierea contractului urma să discute cu alte persoane. în Constanța, a fost condus la o cafenea, unde s-au întâlnit cu numitul "H.A.", ce s-a recomandat a fi traducător autorizat de limba turcă și cu care, putea să discute termenii contractuali.

Ulterior, partea vătămată a acceptat să fie condusă pentru a locui, în apartamentul lui H.A., deplasarea efectuându-se cu o mașină marca D. condusă de H.A., care era însoțit de o fată pe care o luase de la restaurant.

După ce a condus-o la apartament pe partea vătămată, H.A., a plecat însă au venit trei bărbați îmbrăcați civil ce s-au recomandat a fi "poliția de narcotice".Cei trei au început să agreseze partea vătămată și au imobilizat-o prin legarea cu cătușe. Unul dintre bărbați a deschis valiza părții vătămate, i-a răvășit lucrurile și a simulat scoaterea unui plic, pretinzând că în acesta se află droguri. în momentul imediat următor, i s-a cerut să contacteze orice persoană pe care o cunoaște în România. Partea vătămată l-a contactat telefonic pe H., cerându-i să-l anunțe despre situație pe numitul H.A., "care-l cazase", apoi i-a fost luat telefonul din mână și din nou, încătușat. La scurt timp, a apărut numitul H.A., care a fost și el "bruscat" de către cei trei agresori și care i-a comunicat acuzele formulate de falșii polițiști și anume: întreținerea de raport sexual cu o minoră, pentru care urma să fie condamnat la 7 ani și pentru deținere de droguri, pentru care pedeapsa urma să fie între 15 și 20 de ani. Unul dintre agresori care s-a recomandat a fi șeful poliției, i-a prezentat ca posibilitate de ieșire din această situație, varianta negocierii cu procurorul a unei sume de bani. Bărbatul respectiv a părăsit apoi încăperea împreună cu H.A. și a revenit cu o hârtie pe care erau scrise niște sume de bani: 15.000 de euro pe care ar fi trebuit să-i dea procurorului, 15.000 euro pentru familia fetei și 10.000 euro pentru șeful poliției. Apoi, a fost percheziționat de bărbatul respectiv, luându-i-se astfel din portofel suma de 500 de dolari, contravaloarea în lei a 100 dolari, suma de 250 milioane lire turcești, 8 cărți de credit, actele de identitate, ceasul de mână marca "R.".

în decursul nopții, partea vătămată a încercat să-i determine pe agresori (care au continuata agresiunile în cursul nopții) să reducă cuantumul sumei solicitate. La un moment dat, sugerându-i că l-ar ajuta, numitul H.A. s-a oferit să facă rost de 20.000 de euro, insistând însă ca partea vătămată să facă rost de diferență. în acest context, partea vătămată și-a contactat telefonic, cu acordul agresorilor șeful din Istanbul, cerându-i să-i trimită această sumă și reușind totodată, să-i transmită că se află în mâinile mafiei, și să nu plătească. După această secvență H.A. a părăsit apartamentul împreună cu "șeful poliției", interval în care cei rămași au continuat să-l agreseze.

în cursul dimineții, H.A. a revenit în apartament, comunicându-i că a făcut rost de 25.000 euro, partea vătămată ne mai trebuind să găsească, decât 15.000 de euro. Refuzând, cetățeanul turc a fost din nou agresat fizic și i s-a impus să contacteze din nou telefonic familia din Istanbul, pentru a expedia doar 6.000 euro, numele destinatarilor fiind F.Z. și C.D.

După un anumit interval de timp, agresorii i-au reproșat părții vătămate că nu a putut fi ridicată toată suma, ci doar 3.000 de euro, întrucât numele destinatarului F. fusese consemnat de către expeditor fără prima literă.

Chiar în împrejurările fricii trăite și agresiunilor suportate, partea vătămată și-a putut da seama că H.A. și H.A. sunt una și aceeași persoană, "având același timbru vocal".

în cursul zilei, părții vătămate i s-a permis să plece cu un taxi, cu care a fost dusă până la Mangalia, de unde a reușit să fugă cu ocazia unei staționări la o benzinărie, urcându-se într-un alt taxi ce l-a dus până la granița cu Bulgaria.

Aici partea vătămată a reușit să se urce într-un autocar turcesc, unde a fost depistat de poliția de frontieră și condus la sediu pentru audiere.

în cuprinsul aceleași declarații, partea vătămată precizează că a fost agresată fizic și amenințată pentru a furniza codurile PIN ale cardurilor înainte de a părăsi apartamentul unde fusese sechestrat, agresorii i-au restituit suma de 100 de dolari, jumătate din suma în lire turcești, actele de identitate, portofelul, cardurile. Nu i-au fost restituite: telefonul mobil, celelalte sume de bauni și ceasul "R."

Ulterior, partea vătămată a constatat că, prin folosirea cardurilor au fost retrase sumele de 1,8 miliarde lire turcești, 1.250 dolari.

La data de 2 noiembrie 2004, primind oferta unei firme din România pentru derularea unor afaceri în turism, în urma unor tratative între reprezentanții firmei sale și cei ai presupusei firme române de turism, partea vătămată U.F. patronul unui hotel din Stațiunea K. Turcia a ajuns la aeroportul "Henry Coandă" din București, a fost așteptat de inculpatului A.H. alias "A.", s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatului V.E. alias "Y." - pentru care procurorul a disjuns cauza referitor la această faptă) până la Constanța unde, la un restaurant, inculpatul A.H. a adus o fată și, la solicitarea părții vătămate de a fi dusă la hotel, inculpatul i-a pus la dispoziție apartamentul, plecând cu toții și încă o fată. în timp ce inculpatul A.H. a plecat cu una dintre fete de la apartament, partea vătămată a rămas cu cealaltă și, după aproximativ 15 minute, doi bărbați identificați ulterior în persoana inculpatului A.M. și a martorului F.Ș. au intrat în apartament, s-au recomandat ca polițiști, au lovit-o, au încătușat-o și neînțelegându-se în limba română, partea vătămată i-a telefonat inculpatului A.H. Când a sosit, inculpatul A.H. i-a comunicat că cei doi bărbați erau polițiști, unul dintre ei fiind șeful Poliției, iar celălalt comisar și o învinuiau că a avut relații sexuale cu acea fată, precum și de trafic de stupefiante. în continuare, fata a dat o declarație, inculpații au simulat că încheiau un proces-verbal, partea vătămată a semnat un formular completat de inculpatul A.H. și i s-a solicitat suma de 50.000 de euro pentru a nu fi dusă la poliție și cercetată. După mai multe negocieri, partea vătămată l-a contactat telefonic pe directorul firmei sale care a trimis prin "W." 5.000 euro pe numele M.I., 5.000 euro pe numele D.V., 5.000 euro martorei A.N., 5.000 euro numitului N.Ș.G. și 2.500 euro numitului A.C.F. Operațiunea de transfer a banilor s-a terminat în jurul orelor 12,00, după care partea vătămată s-a deplasat cu un autoturism condus de inculpatul A.M. până în Turcia. Partea vătămată a mai arătat că, la plecare i s-au restituit acte de identitate, ceasul, telefonul și suma de 500 euro.

împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpații A.M., A.H. și V.E. au declarat apel criticând, în principal, modul de citare al părților vătămate, că sunt nevinovați și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din cele trei infracțiuni de "tâlhărie, lipsire de libertate, șantaj" într-o singură infracțiune de "șantaj", audierea martorului A.T. și relații de la hotelul "O.S." din Galați pentru alibiul inculpatului A.H. și individualizarea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 176 din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar, s-a hotărât:

"în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații: V.E. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă; A.H. - domiciliat în Constanța; A.M. - cu domiciliul în Constanța, împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal, desființează sentința primei instanțe și dispune:

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpații:

- A.H., pentru infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic.37 lit. a) C. pen. (2 fapte) și art. 211 alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen. (2 fapte) cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- A.M. și V.E., pentru infracțiunile prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplic.37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen.;

Conform art. 33 lit. a)- art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare pentru cele 2 infracțiuni de "șantaj" și a aplicat inculpatului A.H. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)C. pen. pentru inculpații A.M. și V.E., respectiv a art. 64 lit. a) teza I și lit. c) C. pen. pentru toți cei trei inculpați.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.

A dedus arestul preventiv pentru inculpatul V.E. de la 31 decembrie 2004 până la 06 august 2005 și de la 21 martie 2007 până la 02 august2007."

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Constanța a reținut că doar infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 C. pen. a fost dovedită, rezultând din probele dosarului că inculpații le-au constrâns pe părțile vătămate, prin amenințarea cu urmărirea penală, prin intimidarea fizică pentru a le da diverse sume de bani.

Referitor la infracțiunile de lipsire de libertate și tâlhărie a reținut Curtea de Apel Constanța că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, fapt pentru care a dispus achitarea celor trei inculpați cu privire la aceste fapte.

Prin decizia penală nr. 3381 din 22 octombrie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpați a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, reținând că părțile vătămate nu au fost legal citate, fiind încălcate disp. art. 375 alin. (2) în referire la art. 291 alin. (1), 6 cu referire la art. 177 alin. (9) cu referire la alin. (1), (4), (8) și (8¹) C. proc. pen.

Se reține că la dosar nu există dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a părților vătămate prin scrisoare recomandată, fiindu-le afectat în acest mod dreptul la apărare.

Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de inculpați, Curtea de Apel Constanța a reținut că inculpatul A.H. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței de fond și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.; în acest sens, s-a apreciat că nu există suficiente dovezi care să conducă la concluzia certă că inculpatul A.H. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care i se rețin în sarcină; în legătură cu faptele privind pe partea vătămată M.Y.S. există la dosar documente care arată faptul că inculpatul A.H. în perioada 3-4 decembrie 2004 până în data de 8 decembrie 2004 s-a aflat la Galați și nu în Constanța; persoana care îl recunoaște din fotografie îl indică pe inculpat ca fiind numitul Ș.F., există o singură martoră care arată că a fost plasată de A.H. pentru a săvârși activități infracționale în camera părții vătămate S., dar nu indică perioada de timp și persoanele care au legătură cu faptele reținute în rechizitoriu, pentru care nu există plângeri sau sesizări, denunțuri; în legătură cu partea vătămată F.U., deși s-a încercat recunoașterea inculpaților din fotografii, inculpatul A.H. nu a fost recunoscut ca făcând parte din grupul persoanelor care au săvârșit infracțiunile respective, singura probă fiind declarația părții vătămate.

în susținerea motivelor de apel ale inculpatului V.E. s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; în acest sens, s-a arătat că nu există probe că bunurile ar fi fost sustrase prin violență de la părțile vătămate; în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 189 C. pen., s-a solicitat de asemenea achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precizându-se că, așa cum arată inculpatul A.M. și intimatul parte vătămată S.Y.M., părțile vătămate au locuit în spații puse la dispoziție de către inculpați, nu au fost încuiați în apartamentele respective, s-au putut deplasa în locuri publice; referitor la infracțiunea de șantaj, s-a solicitat a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. coroborat cu art. 76 lit. b) C. pen. și, în consecință să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia până la minimul de 1 an închisoare.

în susținerea motivelor de apel ale inculpatului A.M. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. (2) lit. a)) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile deduse judecății, apreciindu-se că din probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească nu rezultă participarea acestuia la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, niciuna dintre părțile vătămate nesusținând că i s-a solicitat bani sau alte bunuri pentru a fi eliberată; s-a mai arătat că declarațiile martorului T. se coroborează cu declarația pe care a dat-o la un moment dat A.M., în sensul că părțile vătămate s-au deplasat în locuri publice, nu au fost legate, nu au fost încuiate; din actele dosarului și din raportul de expertiză medico-legală nu rezultă sub nici o formă că ar fi fost exercitate violențe așa încât instanța să ajungă la concluzia că este vorba despre o infracțiune de tâlhărie; de asemenea, nici în ceea ce privește infracțiunea de șantaj din probele administrate nu rezultă că inculpatul A.M. ar fi șantajat-o pe vreuna dintre părțile vătămate.

în subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 pct. (1) lit. a) și c) C. pen., inculpatul A.M. a avut o conduită bună anterior și ulterior săvârșirii faptelor, nu are antecedente penale, s-a prezentat la aproximativ toate termenele de judecată deși are o stare de sănătate precară, urmând a se avea în vedere și împrejurarea că faptele s-au săvârșit în anul 2004, timp în care inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale, starea precară de sănătate a acestuia care nu i-ar permite să execute o pedeapsă privativă de libertate; în consecință, în baza art. 74 lit. b) și d) C. pen., s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei astfel încât să poată beneficia de dispozițiile art. 86¹C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 149/ P din 29 noiembrie 2011 Curtea de Apel Constanța, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul V.E. cu domiciliul în Constanța, împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.E. și perioada arestării preventive din data 15 martie 2007 până în data de 02 august 2007.

în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către inculpații A.H. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, și A.M. domiciliat în Constanța, împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 9 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal, împotriva sentinței penale nr. 72 din 09 februarie 2007 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar, pe care a desființat-o.

Rejudecând cauza:

I. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. "c" C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 194 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (2¹) lit. a),c C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fapte comise la data de 5-6 decembrie 2004 asupra părții vătămate Y.M.S.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A.H. pentru infracțiunile prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 194 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fapte comise la data de 2-3 decembrie 2004 asupra părții vătămate F.U., în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

A menținut dispoziția de revocare a beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 641 zile din pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni aplicată inculpatului A.H. prin sentința penală nr. 392 din 26 februarie 2001 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 21 septembrie 2001, rest de pedeapsă care s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul A.H. executând pedeapsa de 10 ani închisoare.

în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Y.M.S.

II. A redus pedepsele aplicate inculpatului A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 189 alin. (2) C. pen. (faptă din 1-2 decembrie 2004): de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare;

- art. 194 alin. (2) C. pen. (fapte din 4 noiembrie 2004 și 1/2 decembrie 2004): de la câte 2 ani închisoare la câte 1 an și 6 luni închisoare (2 pedepse);

- art. 211 alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. (faptă din 1/2 decembrie 2004): de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, prin aplicarea prev. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b), d) C. pen.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A.M. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul V.E. la 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina statului.

în baza art. 190 alin. (3) C. proc. pen., onorariile interpreților H.D. în cuantum de 150 lei și M.D. de 60 lei s-au plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariile de câte 300 lei pentru avocații desemnați din oficiu N.M., F.E. și V.C. s-au plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Constanța a reținut că apelul declarat de inculpatul V.E. nu este întemeiat, rezultând fără dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 194 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată a reținut instanța de prim control judiciar că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând alte elemente care să contribuie la aplicarea unei sancțiuni penale mai blânde.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul A.H. a reținut instanța de prim control judiciar că vinovăția inculpatului cu privire la faptele săvârșite față de partea vătămată Y.M.S. nu a fost dovedită, nu reiese în mod cert că acestea au fost comise de către inculpat neexistând niciun mijloc de probă care să îl plaseze pe acest inculpat în apartamentul în care partea vătămată a fost lipsită de libertate, șantajată și tâlhărită sau să aibă legătură în vreun fel cu aceste fapte.

Reținând că există un dubiu puternic în ceea ce privește participarea inculpatului A.H. la săvârșirea acestor fapte față de partea vătămată Y.M.S., instanța de apel a dispus achitarea inculpatului cu privire la infracțiunile prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 194 alin. (2) C. pen. și art. 211 alin. (2¹) lit. a), c) C. pen., fapte comise la data de 5-6 decembrie 2004, menținând cu privire la acest inculpat vinovăția în raport de faptele comise față de partea vătămată F.U., cât și pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, apreciată de instanța de apel ca fiind bine dozată și în măsură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Referitor la apelul declarat de inculpatul A.M., instanța de prim control judiciar a apreciat că faptele comise de inculpat împotriva părților vătămate U.O. la și A.B. au fost dovedite, probele administrate în cauză, înlăturând orice dubiu cu privire la participarea inculpatului la comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, astfel încât a apreciat Curtea de Apel Constanța că nu sunt întemeiate, apărările inculpatului care a solicitat achitarea de orice penalitate.

A apreciat însă instanța de prim control judiciar că sunt întemeiate criticile formulate de inculpatul de inculpatul A.M. cu privire la netemeinicia pedepsei, reținând, în raport de starea precară de sănătate a inculpatului că se impune stabilirea unei sancțiuni penale mai blânde și a apreciat în acest sens că aplicarea unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385³C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpații A.M. și V.E.

Criticile formulate de parchet privesc greșita achitare a inculpatului A.H. pentru faptele comise asupra părții vătămate Y.M.S. la data de 5-6 decembrie 2004.

Susține parchetul că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunilor comise asupra părții vătămate Y.M.S., fiind invocate în acest sens declarațiile martorilor F.Z., C.D. și P.M.V. cât și înscrisuri.

Ca atare parchetul solicită condamnarea inculpatului A.H. și pentru faptele comise la data de 5-6 decembrie 2004 împotriva părții vătămate Y.M.S.

Soluția instanței de apel este criticată și pentru netemeinicie față de pedeapsa aplicată inculpatului A.M., apreciată ca fiind prea blândă față de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, urmările produse, dar și atitudinea constant nesinceră a inculpatului.

Parchetul solicită a se reține că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde tuturor criteriilor de individualizare astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapt pentru care solicită menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 72 din 9 februarie 2007 a Tribunalului Constanța.

în susținerea recursului parchetului sunt invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat V.E. invocă în susținerea recursului său cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Solicită recurentul inculpat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen., întrucât nu se poate reține mai presus de orice dubiu îndoiala că partea vătămată a fost deposedată de bunuri și lipsită de libertate, probele administrate în cauză dovedind că partea vătămată A.B. putea să se deplaseze singură, fiind văzută chiar în locuri publice.

Ca atare inculpatul solicită achitarea și pentru infracțiunea prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen.

Pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 C. pen., inculpatul solicită aplicarea unei pedepse în cuantum redus prin reținerea circumstanțelor atenuante.

Recurentul inculpat A.M., prezent în fața înaltei Curți declară că dorește să uzeze de disp. art. 320¹C. proc. pen., solicitând în acest sens a se da eficiență disp. art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum redus, cazul de casare invocat fiind art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., reține înalta Curte de Casație și Justiție că doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul A.M. sunt întemeiate, urmând a fi admise ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Reține înalta Curte de Casație și Justiție că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde stării de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Probele administrate în cauză fac dovada nevinovăției inculpaților, mai presus de orice îndoială, rezultând că la data de 1 spre 2 decembrie 2004, inculpatul V.E. împreună cu alți participanți, într-o locuință din Constanța prin simulare de calități oficiale a lipsit de libertate pe cetățeanul turc și prin exercitarea de violențe, amenințări, l-a deposedat pe acesta de mai multe bunuri personale pentru ca apoi prin amenințare cu darea în vileag a unor fapte imaginare compromițătoare a urmărit obținerea pentru sine și pentru ceilalți participanți a unui folos material injust, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., șantaj prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen.

Apărările formulate de inculpatul V.E. în sensul comiterii unei grave erori de fapt care a avut drept consecință greșita condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate sunt contrazise de vastul ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, în baza căruia instanța de fond a stabilit situația de fapt în deplină concordanță cu conținutul acestuia.

Astfel, declarațiile părții vătămate A.B. raportul de constatare medico - legală din 15 decembrie 2004 privind examinarea părții vătămate A.B., declarația martorului T.G. care desfășura activități de taximetrie și care a declarat că a fost contactat de inculpatul A.M. în cursul lunii noiembrie și care i-a propus să efectueze contra cost mai multe curse Constanța - București și retur, iar la data de 1 decembrie 2004 a transportat de la București la Constanța împreună cu inculpatul A.M. pe un cetățean turc pe nume B., destinația finală fiind restaurantul E.G. din Constanța, declarația martorului H.G., șef de sală la taverna E.G. care l-a descris pe inculpatul V.E. ca fiind persoana care a rezervat două mese pentru ora 21,00, după care în jurul orelor 20⁴⁵ au venit 2 fete însoțite de un individ, iar în jurul orelor 21,00 au venit 2 bărbați din care unul era cetățean turc.

Mai mult decât atât, partea vătămată A.B. l-a recunoscut pe inculpatul V.E. din fotografii ca fiind una din persoanele care s-a recomandat a fi polițist l-a agresat fizic și i-a cerut să contacteze pe cineva telefonic pentru solicitarea unei sume de bani.

De asemenea, există la dosar lista celor 12 persoane care i-a fost dată părții vătămate A.B. care urma să primească prin transfer diverse sume de bani din Turcia, printre aceste nume găsindu-se și numele inculpatului V.E.

Relevante în stabilirea vinovăției inculpatului V.E. sunt și declarațiile martorilor T.S. și M.S. care au descris că a existat un plan prin care cetățenii turci să fie aduși în Municipiul Constanța, ele să-i racoleze în restaurantele unde erau duși cetățenii turci, să meargă într-un apartament unde să creeze impresia că au întreținut relații sexuale, moment în care să intervină bărbați din grupul care elaboraseră acest plan și care să pretindă că sunt polițiști și să-i acuze pe cetățenii turci că au întreținut relații sexuale cu minore și pentru a nu fi arestați le solicitau diverse sume de bani.

Ca atare reține înalta Curte că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, fiind în deplină concordanță cu conținutul probelor, situația în care nu poate fi reținută comiterea unei grave erori de fapt, în accepțiunea disp. art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., așa cum solicita inculpatul V.E. în apărare.

în urma analizării materialului probator, rezultă mai presus de orice îndoială, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, fapt pentru care reține înalta Curte de Casație și Justiție că soluția de condamnare a inculpatului pentru comiterea acestor infracțiuni este legală și temeinică, criticile inculpatului V.E. sub acest aspect, nefiind în măsură să conducă la adoptarea unei soluții contrare celei dispuse de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Nici criticile formulate de inculpatul V.E. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate, pedeapsa aplicată inculpatului fiind proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, instanța de fond dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Natura infracțiunilor comise, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, faptul că inculpații au elaborat un plan în baza căruia să acționeze sunt împrejurări ce justifică regimul sancționator aplicat inculpatului.

Lipsa antecedentelor penale, singurul element pozitiv în datele ce caracterizează persoana inculpatului, a fost avut în vedere de instanța de fond care a orientat pedeapsa spre limita minimă specială prevăzută de textul incriminator.

Apreciază înalta Curte că nu există alte împrejurări care să facă posibilă aplicarea unei sancțiuni penale mai blânde, ori, a acorda în continuare eficiență împrejurării că inculpatul nu a cunoscut până în prezent rigorile legii penale ar echivala cu diminuarea în mod nejustificat a gradului ridicat de pericol social al faptelor.

Ca atare, reținând că recursul inculpatului V.E. nu este fondat înalta Curte urmează să-l respingă ca atare.

Referitor la criticile formulate de parchet cu privire la greșita achitare a inculpatului A.H. pentru faptele comise la data de 5-6 decembrie 2004 asupra părții vătămate Y.M.S., reține înalta Curte de Casație și Justiție că sunt întemeiate, fapt pentru care va admite apelul declarat de parchet sub acest aspect.

înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond, care a dispus condamnarea inculpatului A.H. pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., șantaj prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) este legală și temeinică și urmează a fi menținută ca atare, soluția de achitare dispusă de instanța de apel în raport cu faptele comise față de partea vătămată Y.M.S. fiind în contradicție cu probele administrate în cauză care fac dovada vinovăției inculpatului și cu privire la aceste fapte.

Participarea inculpatului A.H. la comiterea infracțiunilor față de partea vătămată Y.M.S. este confirmată de probatoriul administrat în cauză, neexistând dubii sub acest aspect cu privire la contribuția inculpatului în atragerea părții vătămate în România, agresarea acestuia, lipsirea de libertate și, ulterior deposedarea de mai multe bunuri prin violență și amenințarea cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare nereale.

înalta Curte de Casație și Justiție nu împărtășește punctul de vedere reținut de instanța de prim control judiciar în sensul că ar exista un dubiu puternic cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpatul A.H., precum și faptul că singura probă de vinovăție ar fi declarația martorului F.Ș. care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Declarațiile martorilor F.Ș., F.Z. și C.D. sunt relevante în stabilirea vinovăției inculpatului A.H..

Martorul F.Ș. i-a contactat pe martorii F.Z. și C.D. care, sub pretextul că nu are act de identitate le-a solicitat, ajutorul în sensul de a ridica suma de 6.000 Euro de la W.

Martorul F.Ș., a susținut în declarațiile date că inculpatul A.H. i-a cerut să-i găsească două persoane pentru a ridica suma de 6.000 euro, astfel încât acesta a apelat la serviciile martorilor F.Z. și C.D.

Mai mult decât atât martorul F.Z., fiind audiat în fața instanței a declarat că martorul F.Ș. i-a relatat atât lui cât și martorei C.D. că suma de 6.000 euro era pentru inculpatul A.H. și, de asemenea, că l-a însoțit pe F.Ș. când acesta l-a întâlnit pe inculpat pentru a-i înmâna banii.

Inculpatul A.H. a negat participarea sa la comiterea faptelor din 5-6 decembrie 2004 și pentru a da credibilitate acestei poziții de negare a faptelor a încercat să dovedească că în perioada respectivă s-ar fi aflat în Galați fiind cazat la un hotel aparținând SC A.S. SRL, sens în care a depus la dosar o factură fiscală.

în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul nu figurează în evidențele hotelului precizându-se că deși s-a emis factura respectivă cazarea nu s-a efectuat, în acest sens, fiind și declarațiile martorilor C.S. și L.M.

Este adevărat că aceste probe nu pot conduce implicit la stabilirea vinovăției inculpatului A.H. așa cum reține și Curtea de Apel Constanța, însă în același timp nu poate fi ignorată atitudinea inculpatului de a se folosi de aceste înscrisuri, deși știa că nu corespund adevărului, fapt ce denotă că inculpatul A.H. a încercat să-și creeze un "alibi" pentru a-și dovedi nevinovăția.

Nu poate fi omis, de asemenea, modul identic de operare a inculpaților cu privire la cele trei părți vătămate, împrejurare care deși nu poate conduce în mod automat la constatarea vinovăției inculpatului, însă nici nu poate fi neglijată mai ales că acesta a încercat să "demonstreze" că nu s-a aflat pe raza Municipiului Constanța în perioada 4-8 decembrie 2004, fără a justifica ce l-a determinat să procedeze în acest mod.

Față de argumentele prezentate apreciază înalta Curte că vinovăția inculpatului A.H. cu privire la comiterea infracțiunilor împotriva părții vătămate Y.M.S. a fost pe deplin dovedită în baza materialului probator administrat în cauză, fapt pentru care va menține soluția de condamnare dispusă de instanța de fond, în urma admiterii recursului declarat de parchet.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța este criticată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., atât de parchet cât și de inculpatul A.M., însă față de împrejurarea că acesta s-a prevalat de disp. art. 320¹C. proc. pen., înalta Curte constată întemeiat doar recursul declarat de inculpat, sens în care va dispune admiterea ca atare, urmând să dea eficiență disp. art. 320¹alin. (7) C. proc. pen.

Este adevărat că faptele comise de inculpatul A.M. prezintă un grad ridicat de pericol social, însă față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut faptele, înalta Curte va reduce pedeapsa stabilită de instanța de apel în limitele prev. de art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., precum și în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Față de considerentele arătate înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 149/ P din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosar.

Va casa în parte, decizia penală recurată și, rejudecând:

Va înlătura achitarea inculpatului A.H. dispusă de instanța de apel și va menține în totalitate soluția de condamnare dispusă de instanța de fond, prin sentința penală nr. 72 din 9 februarie 2007, în privința acestui inculpat, inclusiv aplicarea prevederilor art. 61 alin. (1) C. pen.

Va face aplicarea art. 320¹alin. (1) și (7) C. proc. pen. față de inculpatul A.M. și în consecință:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A.M. în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 5 ani închisoare, pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. (fapta din 1-2 decembrie 2004) de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, reținând disp. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.

Va reduce pedepsele aplicate aceluiași inculpat pentru cele două infracțiuni de șantaj prev. și pedepsite de art. 194 alin. (2) C. pen. (fapta din 4 noiembrie 2004 și 1-2 decembrie 2004) de la câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 8 luni închisoare - două pedepse, reținând disp. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și pedepsită de art. 211 alin. (2)¹ lit. a) și c) C. pen. (fapta din 1-2 decembrie 2004) de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, reținând disp. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele, astfel cum au fost reduse și va dispune ca inculpatul A.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.E. împotriva aceleiași decizii.

Va constata că inculpatul A.H. este arestat în altă cauză.

Va obliga recurentul inculpat V.E. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații A.H. și A.M., în sumă de câte 300 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă s-a plătit din fondul înaltei Curți de Casație și Justiție.

← ICCJ. Decizia nr. 3215/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3074/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3115/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3115/2012. Penal