ICCJ. Decizia nr. 3408/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3408/2012
Dosar nr. 9324/99/2010
Şedinţa publică din 23 octombrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 343 din 28 iunie2012 a condamnat pe inculpaţii: B.V. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a intenicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a I-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.; C. (fost B.) C.C. la 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 82 C. pen.
Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de drog: 0,4 gr, 0,8 gr şi 14,2 grame rezină de cannabis, cantităţi rămase după efectuarea analizelor de laborator.
În baza art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut următoarele:
B.V., zis „B.U.", fără ocupaţie, între anii 2006-2007 a fost plecat în Italia şi Danemarca, în acele perioade devenind dependent de droguri.
Reîntors în România, în cursul anului 2008, organele abilitate au desfăşurat acţiuni specifice depistării traficanţilor de droguri, stabilindu-se că B.V. a vândut, repetat, drog de risc (rezină de cannabis) în cantităţi între 06, gr şi 1,4 gr investigatorilor sub acoperire şi colaboratorilor acestora, după ce era contactat telefonic, vânzarea având loc fie în curtea locuinţei lui, situată în Iaşi, str. V. nr. 10, fie în apropierea acesteia.
În fapt, la 10 iulie 2008, colaboratorul S., după ce a stabilit cumpărarea unei cantităţi de drog de risc, l-a contactat pe investigatorul V., acesta i-a dat banii necesari cumpărării drogului, anterior percheziţionându-l, (ordonanţa nr. 15.A din 09 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi -DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi).
La data menţionată, tranzacţia a avut loc, inculpatul vânzând 3 baghete rezină de cannabis (1,2 gr) ambalate în celofan transparent, operaţiunea fiind supravegheată.
Identic, vânzarea-cumpărarea supravegheată, a mai avut loc la 14 iulie 2008 - 0,8 gr rezină de cannabis, ambalată similar, la 15 iulie 2008 - 0,9 gr rezină de cannabis (5 baghete), similar ambalate, la 20 iulie 2008 0,8 gr rezină de cannabis, la fel ambalată, la 05 august 2008 - 1,0 gr rezină de cannabis, la fel ambalată şi la 06 august 2008, 1,4 gr rezină de cannabis, la fel ambalată.
Prin ordonanţa nr. 16.A din 18 iulie 2008, organul judiciar a dispus autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire B. şi a colateralului „C.".
În fapt, ulterior, respectiv la 29 iulie 2008, „C.", telefonic, s-a înţeles cu B.V. să i se vândă drog de risc, vânzare-cumpărare supravegheată de B., acesta dându-i suma de bani după ce, de asemenea, în prealabil, l-a percheziţionat. Tranzacţia a avut loc tot la locuinţa inculpatului, cantitatea fiind 0,6 gr, baghetă ambalată în foiţă de staniol.
Fiecare tranzacţie a fost urmată de analiza tehnico-ştiinţifică, Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor şi Precursorilor Iaşi concluzionând că în cazul fiecărei cantităţi analizate, s-a evidenţiat tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată din planta cannabis (Tabelul Anexă III Legea nr. 143/2000), drog de risc conform art. 1 lit. d) din aceeaşi lege.
Cunoscând că prietenul său încă din vremea copilăriei, C. (fost B.) C.C., are un cumnat stabilit în Italia, despre care cunoştea că-i poate trimite drog prin intermediul firmelor de transport colete, B.V. a luat legătura cu acesta în august 2008, ei înţelegându-se ca disimularea drogului să se facă în pachete de conţineau alimente şi haine, comercializarea să o facă el, banii obţinuţi urmând a fi împărţiţi în procente de 75% şi, respectiv, 25%.
Ca atare, cei doi au convenit telefonic, cu Ş.F., cumnatul lui C.C.C., ca acela să expedieze rezină de cannabis prin firma SC V.E. SRL Iaşi; B.V. a discutat cu Ş.F. la datele de 03 august şi 11 august 2008, Ş.F. angajându-se să-i trimită în ţară, în primă fază, circa 30 gr, iar ulterior, o cantitate mai mare. La 11 august 2008, Ş.F. l-a apelat pe inculpatul C.C.C. şi i-a comunicat numerele de telefon ale firmei de transport, după care, spre orele 22:03:50, inculpatul a vorbit cu un reprezentant al firmei, aflând astfel că pachetele se vor distribui la 12 august 2008, după ora 10:00.
La 12 august 2008, la ora 10:46:31, inculpatul B.V. l-a apelat pe inculpatul C.C.C. şi l-a întrebat dacă a ridicat coletul, amintindu-i şi numele expeditorului. Spre ora 10:40, C.C.C. îmbarcat în autoturismul P. culoare gri metalizat, nr. de înmatriculare IS-XX-XXX s-a deplasat la firma de transport, a ridicat coletele, a parcurs mai multe adrese, spre ora 11:45: ajungând la locuinţa lui. De aici, inculpatul, prin mesaje, i-a comunicat cumnatului lui din Italia că a ridicat coletele şi drogul trimis.
În aceeaşi zi, inculpatul i-a dat coinculpatului drogul, acesta l-a pregătit pentru a-l distribui, spre orele 20:17:56 telefonic, spunăndu-i lui C.C.C. „ai vreo 12 bastoane toată combinaţia" şi i-a cerut să vină la el pentru a vedea personal ceea ce se trimisese.
La 13 august 2008, locuinţa inculpatului B.V. a fost percheziţionată, găsindu-se, în interiorul unei tabachere, 25 baghete rezină de cannabis.
Expertizarea drogului a relevat că era THC în greutate totală de 18,7 gr.
Inculpatul B.V., la urmărirea penală şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă în ce-l priveşte (13 august 2008, 13 august 2008 orele 21:45, 14 august 2008) a recunoscut că drogul găsit în locuinţa lui provine de la inculpatul C.C.C., că acesta l-a ridicat la 12 august 2008 aduse fiind de o firmă de transport colete din Italia, expeditor fiind Ş.F., că a vândut şi la doi prieteni care au venit în locuinţa lui, banii dându-i coinculpatului C.
La cercetarea judecătorească, acelaşi inculpat a revenit asupra a ceea ce declarase la urmărirea penală privind implicarea coinculpatului, a susţinut că nu crede că în acele perioade au conversat telefonic, iar susţinerile de la urmărirea penală i-au fost influenţate de avocatul său ales şi de organele de poliţie judiciară.
Inculpatul C.C.C. nu a recunoscut fapta imputată, dar a menţionat că nu-şi aminteşte să fi vorbit cu Ş.F. Acelaşi inculpat la urmărirea penală şi cu ocazia soluţionării propunerii arestării preventive, s-a prevalat de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
La cercetarea judecătorească nu a recunoscut că în coletele expediate de Ş.F. din Italia ar fi primit şi rezină de cannabis pe care, ulterior, i-ar fi predat-o coinculpatului pentru a o vinde, pachetele conţineau doar alimente şi haine pentru Ş.A., aceasta locuind în acelaşi imobil cu el şi familia lui. Privind convorbirile telefonice dintre el şi Ş.F. şi dintre el şi coinculpat, sau că la data luării drogurilor s-a dus să i le predea coinculpatului, C.C.C. a susţinut că nu-şi mai aminteşte.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, inculpatul B.V. criticând hotărârea numai cu privire la pedeapsa aplicată, iar inculpatul C.C.C. sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, în sensul greşitei condamnări, nicio probă neconturând vinovăţia inculpatului, astfel impunându-se achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr. 23 din 26 ianuarie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs, în termenul legal de către cei doi inculpaţi. Inculpatul B.V. şi-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în cadrul acestuia solicitând o nouă individualizare a pedepsei prin considerarea atitudinii sale procesuale. Totodată, acest inculpat prin cererea scrisă la care a anexat o declaraţie autentificată la Biroul Notarial C.A. a recunoscut în totalitate săvârşirea faptei, şi-a asumat faptele aşa cum au fost administrate la urmărirea penală, a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul C.C.C. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi pct. 14 din acelaşi cod, respectiv sa comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecinţă, greşita lui condamnare, iar pedeapsa aplicată este necorespunzător individualizată, în sensul că nu au fost avute în vedere date ce circumstanţiază favorabil persoana sa.
Recursul declarat de inculpatul B.V. este fondat pentru considerentul ce se va dezvolta.
O.U.G. nr. 121, publicată în M. Of. Partea I din 29 decembrie 2011, în art. XI cu referire la art. V, prevede că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării ei în vigoare.
Art. 3201 C. proc. pen., în redactarea dată prin Legea nr. 202/2010 în vigoare de la 25 noiembrie 2010, prevede că inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Alin. 7 al textului prevede că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
În cauză, cercetarea judecătorească în primă instanţă a început în ianuarie 2011, până la termenul de dezbateri 14 iunie 2011, inculpatul B.V. neprezentându-se pe motivul, comunicat personal de către el, în scris, că lucrează în afara ţării pentru a-şi întreţine familia.
În faza apelurilor, inculpatul B.V. a fost prezent personal la termenul de judecată din 20 octombrie 2011, cauza amânându-se la cererea lui, pentru angajarea unui avocat. La termenul acordat, 17 noiembrie 2011, inculpatul nu a fost prezent, pentru apărare fiind prezent avocat ales, la cererea acestuia, pentru a formula motive de apel, cauza amânându-se pentru 26 ianuarie 2012.
La termenul de dezbateri din 26 ianuarie 2012 inculpatul nu a fost prezent.
Ca atare, instanţa de fond şi cea de apel, în lipsa inculpatului nu au avut posibilitatea de a-i aduce la cunoştinţă dispoziţia procedurală introdusă prin Legea nr. 202/2010.
În aceste condiţii, manifestarea voinţei inculpatului în recurs, este legală, motiv pentru care cererea sa va fi admisă.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, în condiţiile în care fapta recunoscută a fost săvârşită în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. şi în stare de recidivă postcondamnatorie, inculpatul anterior fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 58910 din 29 februarie 2004 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 572 din 20 iulie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, infracţiunea din cauză fiind săvârşită după împlinirea duratei pedepsei de 5 ani închisoare, el fiind eliberat condiţionat, în individualizarea pedepsei, alături de pericolul social grav al faptei, de săvârşirea ei în împrejurările amintite, se apreciază că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare este în acord şi cu reducerea astfel cum prevede art. 52 C. pen. În ce priveşte modalitatea de executare, art. 81 C. pen. şi art. 861 C. pen. (suspendarea condiţionată şi suspendarea executării sub supraveghere), cer condiţia ca inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni - lit. b) art. 81 şi inculpatul să nu mai fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an - lit. b) art. 861, condiţii neîndeplinite în cazul inculpatului B.V.
În ce priveşte cazurile de casare invocate de către inculpatul C.C.C., niciunul nu este fondat.
Referitor pct. 18 al art. 3859 eroarea gravă de fapt nu priveşte aprecierea pe care instanţa a dat-o probatoriului, ci discrepanţa vădită, gravă dintre conţinutul real al probelor şi ceea ce, coroborat a reţinut instanţa.
În cauză, instanţa de fond şi cea de apel, cale de atac devolutivă astfel cum prevede art. 371 C. proc. pen., au motivat amplu, în baza probelor, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului (procesul-verbal de supraveghere operativă din 12 august 2008 asupra inculpatului C.C.C., procesele-verbale conţinând transcrierea convorbirilor telefonice), iar declaraţiile coinculpatului B.V. date în prezenţa avocatului ales au evidenţiat aspecte clare, de participare a coinculpatului, rezultând fără dubiu, că cele 18,7 gr rezină de cannabis au ajuns în posesia inculpatului C.C.C., el participând la aprovizionarea inculpatului B.V. cu drog, în fapt, predându-i cantitatea amintită.
În ce priveşte pedeapsa, orientându-se la 3 ani închisoare a cărei executare s-a dispus în condiţiile suspendării condiţionate pe durata termenului de încercare de 5 ani, au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare, inclusiv datele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta, situaţia familială, lipsa antecedentelor penale, pentru el, fondat, reţinându-se că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea în regim de privare de libertate.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul B.V. fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C.C. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 23 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează decizia şi sentinţa penală nr. 343 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată sus-numitului inculpat şi, rejudecând, prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 37 lit. b) C. pen., de la 4 ani şi 6 luni închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. (fost B.) C.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul avocatului, în sumă de 200 RON, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului B.V., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul C. (fost B.) C.C. la plata sumei de 475 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiuse va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3383/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3495/2012. Penal → |
|---|
