ICCJ. Decizia nr. 3421/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin contestația formulată, condamnatul T.V.A. a solicitat admiterea ei, desființarea deciziei penale nr. 894 din 08 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și rejudecănd recursul declarat împotriva deciziei penale 276 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel București, să i se aplice dispozițiile art. 3201C. proc. pen. cu consecința redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia cu 1/3.
Acesta a mai arătat că nu a fost prezent în fața instanței de recurs întrucât a fost privat de libertate și a fost în imposibilitate de a încunoștinta instanța de această împrejurare.
Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Din analiza actelor dosarului în care s-a judecat recursul declarat de contestatorul T.V.A. se constată că a fost citat la domiciliul său, procedura constatându-se îndeplinită prin afișare, instanța necunoscând împrejurarea legată de încarcerarea sa.
Dispozițiile art. 38511 alin. (2) C. proc. pen. impun prezența inculpatului la judecarea recursului atunci când acesta se află în stare de detenție ca o garanție a respectării drepturilor procesuale, în special a dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștinta instanța despre această împiedicare.
Acest caz este dublu condiționat așadar, textul de lege impunând pe de o parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și pe de altă parte dovedirea împrejurării că partea a fost în imposibilitate de a încunoștinta instanța despre această împiedicare.
Or, din examinarea actelor dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei desființare se cere, înalta Curte reține că într-adevăr partea a fost în imposibilitate de a se prezenta fiind încarcerat într-un penitenciar, privarea de liberate ducând automat și la îngrădirea anumitor drepturi și libertăți.
Totodată, din verificările efectuate de instanță se constată că la data soluționării recursului contestatorul condamnat se afla în executarea unei pedepse conform M.E.P.I. din 06 decembrie 2011 emis de Judecătoria Sector 2 București.
Ca atare, constându-se incidente în cauză dispozițiile art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., înalta Curte, în temeiul art. 392 alin. (1) C. proc. pen. a admis contestația în anulare, a desființat decizia penală nr. 894 din 08 mai 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar și a dispus formarea unui nou dosar în vederea rejudecării recursului declarat de T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 276 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3425/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3416/2012. Penal → |
|---|
