ICCJ. Decizia nr. 3425/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008, pronunțată în dosar, Tribunalul București, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul Ș.G. la pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Ș.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen.
în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.A.Ș., la pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 864C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghe a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1317 din 17 mai 2005 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 421 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Argeș, urmând ca pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare să se execute alături de pedeapsa de 12 ani aplicată în prezenta cauză, astfel că, în final s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. și art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
împotriva sentinței penale nr. 1538 din data de 23 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și inculpații Ș.G. și A.A.Ș., au formulat apel.
Curtea de Apel București în urma analizării apelurilor formulate raportat la materialul probator administrat în cauză prin decizia penală nr. 226/A din 02 noiembrie 2009 a respins, ca nefondate, a apelurile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și inculpații Ș.G. și A.A.Ș. împotriva sentinței penale nr. 1538 din data de 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar.
împotriva deciziei penale nr. 226/ A din 02 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și inculpații Ș.G. și A.A.Ș., au formulat recurs.
înalta Curte de Casație și Justiție analizând cauza, a pronunțat decizia penală nr. 3395/R din 30 septembrie 2010, dispunând admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală, împotriva deciziei penale nr. 226/A din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, casând decizia penală atacată și sentința penală nr. 1538 din 23 decembrie 2008 a Tribunalul București, secția a II-a penală, numai cu privire la inculpatul Z.M. și a trimis cauza, în ce privește pe acest inculpat, spre rejudecare, la Tribunalul București, cu menținerea celorlalte dispoziții, dispunând, totodată, respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de inculpații A.A.Ș. și Ș.G. împotriva aceleiași decizii penale.
în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, înalta Curte de Casație și Justiție a criticat lipsa rolului activ al instanțelor de fond și de apel, care au stabilit nevinovăția inculpatul Z.M., justificând aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo" în favoarea inculpatului. în acest sens s-a învederat faptul că în condițiile în care inculpații P.C. și G.I.L. au retractat declarațiile inițiale în care susțineau participația penală a inculpatului Z.M., instanțele de fond și de apel, în virtutea principiului oficialității erau obligate să epuizeze tot materialul probator avut la îndemână pentru a se stabili cu certitudine situația de fapt cu privire la afirmațiile celor doi inculpați cu consecințe asupra angajării răspunderii penale a inculpatului Z.M.
Or, deși în dosarul de urmărire penală se aflau depuse procesele-verbale ale discuțiilor telefonice purtate cu bărbatul aflat la postul telefonic ZZZ - despre care inculpatul P.C. a afirmat inițial că era Z.M., pentru ca apoi să susțină că este, în realitate, un anume "M." despre care însă, nu a oferit niciun fel de date sau informații care să-l facă identificabil, aceste probe nefiind valorificate în sensul efectuării unei expertize care să stabilească cine este această persoană, respectiv dacă utilizatorul numărului de telefon arătat mai sus a fost ori nu inculpatul Z.M.
în lumina celor mai sus expuse, înalta Curte a admis recursul Ministerului Public și a trimis spre rejudecare în vederea efectuării expertizei tehnice de natură a clarifica sinceritatea declarațiilor date în cauză de către cei arătați mai sus și de a lămuri situația de fapt, apreciind că acest mijloc de probă este în măsură a corobora celelalte dovezi.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 11875.01/3/2008.
Prin sentința penală nr. 475 din 10 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.M. la o pedeapsa de 20 de ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71-64 lit. a) Teza a II-a și b) C. pen.
în temeiul dispozițiilor art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 29 februarie 2008 și până la 23 decembrie 2008.
în temeiul dispozițiilor art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul Z.M. a următoarelor bunuri: - autoturism marca B., aflat în custodia I.G.P.R., conform dovezii nr. AA; - două lanțuri din material de culoare galbenă, unul bărbătesc și altul de damă, brățară din metal galben și alb depuse la Trezoreria Statului, - sumele de 10.000 RON și 150 de euro ce au fost consemnate în procesele - verbale din data de 7 martie 2008; - certificat de înmatriculare; - certificat de depunere la Banca V. a sumei de 20.900 de euro depuse la I.G.P.R.; - telefon marca N. de culoare argintie cu cartela sim C.; - telefon marca N. de culoare neagră cu inscripția de culoare argintie cu cartela sim V.; - telefon marca P. cartela sim C.; - telefon marca S. fără cartelă sim.
în temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, cu ocazia cercetării judecătorești, în lumina dispozițiilor înaltei Curți, în sensul efectuării expertizei tehnice de specialitate, la termenul de judecată din data de 17 decembrie 2010 a intenționat luarea unui supliment de declarație inculpatului Z.M. în sensul clarificării poziției acestuia față de cele două convorbiri telefonice purtate în data de 22 iunie 2007 (respectiv a recunoașterii sau negării purtării acestor convorbiri, pentru a se decide apoi dacă mai este necesar efectuarea acelei expertize tehnice de specialitate, în condițiile în care în primul cadru procesual inculpatul nu a fost audiat, chestionat cu privire la aceste convorbiri telefonice), inculpatul, însă, declarând în fața instanței că înțelege de a uza de dreptul la tăcere, astfel că s-a dispus efectuarea acelei expertize tehnice de specialitate, expertiză care a fost efectuată și depusă la dosar.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind necesară reaudierea celor doi foști coinculpați, în sensul luării unor suplimente de declarații, respectiv a condamnaților P.C. și G.I.L., declarații care au fost atașate la dosar.
Deși în fața instanței, la rejudecare, inculpatul Z.M. a înțeles să uzeze de dreptul la tăcere, cu ocazia primei judecări, acesta a declarat în fața instanței, la termenul de judecată din 13 iunie 2008 că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa, că "îl cunoaște pe fostul coinculpat P.C., fiind prieten de mai mult timp", aflând ulterior că acesta împreună cu fostul coinculpat G.I.L., au fost prinși de organele de poliție cu o cantitate de heroină, care nu era însă destinată lui. Inculpatul a mai arătat că în cursul anului 2007, după sărbătorile pascale l-a împrumutat pe fostul coinculpat P.C. cu aproximativ 13.500 euro, bani pe care îi avea de la familia sa, care desfășoară o afacere cu flori, sumă care i-a fost restituită la un interval de câteva zile. Inculpatul a mai arătat că le cunoaște și pe surorile inculpatului P.C., respectiv, P.L. și G., și nu este adevărat faptul că în data de 22 iunie 2007 ar fi cântărit la imobilul în care locuiesc acestea cu coinculpatul P.C., acea cantitate de 1 kg de heroină (primul act material reținut prin actul de sesizare al instanței, al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată pusă pe seama inculpatului), după ce, în prealabil, ar fi prelevat o probă din acea cantitate de heroină. Inculpatul a mai arătat că este membrul unei familii foarte numeroase, având nu mai puțin de 8 frați, 3 dintre aceștia și mama sa, desfășurând activități producătoare de venituri, respectiv deținând chioșcuri și tarabe, el ajutându-și familia în activitatea pe care aceștia o desfășoară, fiind foarte mult ajutat financiar de către familia sa, ajutor care s-a concretizat și în cumpărarea unui autoturism marca B., mașină pe care o mai împrumuta unui prieten pe nume D.M., pentru a-și rezolva diferite probleme.
Inculpatul a mai învederat faptul că obișnuia să vorbească la telefon cu inculpatul P.C. și nu are cunoștință dacă acesta din urmă ar avea un alt prieten pe nume "M.".
De asemenea, inculpatul a mai arătat că nu a exercitat presiuni sau amenințări, de natură a influența pe foștii coinculpați P.C. și G.I.L. de a reveni asupra declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală în care cei doi arătau că ambele cantități de heroină, respectiv cele din datele de 22 iunie 2007 și 30 iunie 2007, erau destinate lui, prima cantitate de 1 kg de heroină din data de 22 iunie 2011 ajungând, de altfel, în posesia sa.
Inculpatul a recunoscut faptul că într-una din zilele verii 2007 a trecut prin fața casei fostului coinculpat P.C., observând că în fața imobilului existau mai multe persoane de etnie rromă și, de curiozitate, a mai trecut la scurt timp prin fața acelui imobil fără, însă, a opri autoturismul și a se interesa ce anume se petrece acolo, precizând că obișnuia să treacă zilnic prin fața acelui imobil în drumul său spre casă.
Cu ocazia primului ciclu procesual, au fost, de asemenea, audiați (fiind reaudiați și cu ocazia rejudecării cauzei) foștii coinculpați G.I.L. și P.C., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Atât declarația inculpatului Z.M., dată cu ocazia primului ciclu procesual, cât și a celor doi foști coinculpați audiați în prezenta cauză în calitate de martori, au fost apreciate a fi mincinoase, fiind înlăturate în totalitate pentru următoarele considerente.
în urma administrării și reevaluării probelor dosarului, instanța de rejudecare a constat vinovăția inculpatului Z.M. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în formarea convingerii instanței că inculpatul Z.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa, a stat și declarația martorei P.Co., sora lui P.C., care avea, de asemenea, să declare că numitul "M.", prietenul fratelui său P.C., este una și aceeași persoană cu cea pe care avea să o identifice la data de 28 februarie 2008, de pe o planșă foto, identificare făcută în prezența apărătorului ales, martora mai declarând în data de 28 februarie 2008, în prezența aceluiași apărător, că inculpatul Z.M., cel cunoscut doar sub numele de "M.", deține un autoturism marca B. și că în data de 30 iunie 2007, când au fost reținuți atât fratele cât și concubinul său G.I.L., acesta a trecut de câteva ori prin fața imobilului său. Faptul că există identitate între persoana inculpatului și acel "M." rezultă și din declarația colaboratorului sub acoperire "M.C.", care în declarațiile date în datele de 22 iunie 2007 și 30 iunie 2007, a precizat că destinatarul celor două cantități de heroină era inculpatul Z.M., fapt întărit și de declarația unui alt colaborator cu identitate protejată "P.G.", care la data de 14 octombrie 2008, în fața instanței a menționat faptul că știe că inculpatul Z.M., se ocupa de traficul de droguri.
Expertiza criminalistică efectuată în cauză, a concluzionat faptul că "este foarte probabil" (maximum pe o scală a probabilității) ca persoana care a vorbit de la postul telefonic ZZZ în data de 22 iunie 2007, orele 16:37, cu numitul "G." să fie inculpatul Z.M.
Referitor la acest aspect unul dintre mijloacele de probă prin care procurorul l-a învinuit pe inculpatul Z.M. de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a fost și conținutul convorbirilor purtate de inculpatul Z.M. cu inculpatul P.C., în data de 22 iunie 2007, orele 12:59:21 și orele 16:37:49 convorbiri al căror conținut, în opinia procurorului, se referea la cantitățile de heroină pe care inculpatul Z.M. le cumpăra de la acel "A.", prin intermediul coinculpaților P.C., zis "G." și G.I.L.
în raport de întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia judecării (în primul și în al doilea ciclu procesual) astfel cum a fost analizat, instanța și-a format convingerea că inculpatul Z.M. se face vinovat de infracțiunea pusă pe seama sa prin actul de sesizare al instanței și care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de fond a apreciat că gradul de pericol socal al infracțiunii săvârșite de către inculpatul Z.M. este extrem de ridicat, motiv pentru care în atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei aplicată acestuia se impune condamnarea la o pedeapsa orientată la maximum special prevăzut de lege.
în ceea ce privește bunurile ridicate de la inculpatul Z.M. de către organele de urmărire penală instanța a apreciat că acestea nu au fost dobândite sau folosite la săvârșirea infracțiunii de către inculpat în accepțiunea legii pentru a se dispune confiscarea lor, astfel că, în temeiul dispozițiile art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea lor către inculpatul Z.M.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul Z.M.
Prin decizia penală nr. 361/A din data de 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul formulat de apelantul inculpat Z.M. împotriva sentinței penale nr. 475 din 10 iunie 20111 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosar, a fost desființată, în parte, sentința apelată și în rejudecare a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului Z.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 75 lit. a) C. pen. de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.
Pentru a decide astfel Curtea de Apel a reținut că prima instanță, în rejudecarea după casare, a reținut corect situația de fapt în urma unei analize judicioase mijloacelor de probă administrate, reținând că la data de 22 iunie 2007 inculpatul a cumpărat de la numitul A.M., prin intermediul martorilor P.C. și G.I.L. (inculpați în dosar al Tribunalului București, secția a II-a penală), o cantitate de aproximativ 1 kilogram heroină, cu prețul de 11.000 euro, iar la data de 30 iunie 2007, a cumpărat de la același A.M., prin intermediul martorilor P.C. și G.I.L., o cantitate de 851,2 grame heroină, cu prețul de 11.000 euro.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Z.M., Curtea a constatat că pedeapsa de 20 ani închisoare este mult prea aspră raportat la împrejurările care îi sunt favorabile inculpatului.
Astfel, din actele dosarului a rezultat că inculpatul Z.M. este căsătorit și nu are antecedente penale situație în care orientarea pedepsei către maximul special nu este justificată.
în cauză s-a reținut că inculpatul a participat la săvârșirea a două acte materiale de trafic de droguri, ce aveau ca obiect o cantitatea de heroină de aproximativ 2 kg iar punerea sub acuzare a acestuia a avut loc abia la începutul anului 2008, pentru o faptă săvârșită în luna iunie 2007. Acesta a fost achitat în primul ciclu procesual de către instanțele de fond și apel, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond, întrucât cu ocazia primei judecăți cauza nu a fost lămurită sub toate aspectele, fiind necesară administrarea și altor probe.
Astfel că, de la momentul punerii inculpatului sub acuzare în luna februarie 2008, când a fost citat în calitatea de învinuit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, și până la soluționarea prezentului apel au trecut aproximativ 4 ani.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpatul Z.M., motivele acestora fiind prezentate în praticaua prezentei hotărâri astfel că ele nu vor mai fi reluate.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată următoarele:
Instanța reține că, prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 9 octombrie 2012 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat este admisibilă.
Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpatului exprimată în declarația dată la termenul de judecată din 9 octombrie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. implică o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de o persoană. Atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului precum și elementele de circumstanțiere personală justifică aplicarea unei pedepse penale în cuantum mai redus decât cea aplicată de instanța de apel.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 10 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a inculpatului se constată că nu mai pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 3201C. proc. pen., înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public.
în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul Z.M. va fi admis, casată decizia recurată și sentința pronunțată de prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 3201C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2001 de la 13 ani la 10 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3466/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3421/2012. Penal → |
|---|
