ICCJ. Decizia nr. 3301/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

Prin sentința penală nr. 414 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D., la 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

în baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei.

în baza art. 82 C. pen. a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, din care 6 luni reprezintă pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

în baza art. 346 C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București luându-se act că inculpatul a achitat prejudiciul în sumă de 10.612 RON, cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea faptei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 1290/P/2010 din 07 decembrie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul C.D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator al SC D.C. SRL cu sediul în comuna P., jud. Dâmbovița, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății în perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009 vânzarea unei cantități de mărfuri în valoare de 57.393 RON și prin această modalitate s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 1.449 RON și a unui TVA în valoare de 9.163 RON, suma totală cu care a prejudiciat bugetul consolidat al statului fiind de 10.612 RON, din care a achitat suma de 2.000 RON, conform chitanței seria din 03 noiembrie 2010.

Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:

La data de 07 iulie 2009, comisari din cadrul Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat un control, având ca obiectiv verificarea realității și legalității operațiunilor economice derulate de SC D.C. SRL cu sediul în comuna P., jud. Dâmbovița, pe perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009. Controlul a fost efectuat în prezența inculpatului C.D., acesta având calitatea de administrator al societății, care a redactat personal o notă explicativă cu privire la aspectele rezultate din activitatea de control.

S-a stabilit astfel că inculpatul nu a înregistrat operațiunea de comercializare a mărfurilor în valoare totală de 57.393 RON, activitate ce s-a derulat în perioada supusă controlului, astfel încât cel în cauză s-a sustras de la plata către bugetul de stat a unor obligații fiscale în cuantum total de 10.612 RON, din care TVA în valoare de 9.163 RON și impozit pe profit în sumă de 1.449 RON.

Concluziile actului de control fiscal materializate în cuprinsul notei de constatare din 07 iulie 2009 s-au fundamentat pe faptul că, potrivit balanței de verificare încheiată la 31 decembrie 2008, firma înregistra în evidențe mărfuri în valoare de 57.393 RON, iar în balanța de verificare întocmită pe data de 30 iunie 2009, agentul economic înregistra același sold de mărfuri, respectiv 57.393 RON.

Cu toate aceste, mărfurile respective nu mai erau în posesia societății, acestea fiind vândute în perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009, deși în acest interval de timp, firma figura fără activitate comercială desfășurată.

în acest mod, administratorul societății, în persoana inculpatului, a vândut cantitatea de marfă care figura în evidențele societății, fără a înregistra în contabilitate operațiunea comercializării acestora și, astfel a fraudat bugetul consolidat al statului cu suma totală de 10.612 RON, din care TVA în valoare de 9.163 RON și impozit pe profit în sumă de 1.449 RON.

în raportul de inspecție fiscală din 28 septembrie 2009, organele de specialitate din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, au confirmat rezultatul controlului efectuat anterior de Garda Financiară Dâmbovița.

în concret, la capitolul III intitulat "Constatări fiscale", subtitlul 1.2 intitulat "TVA colectată" din cuprinsul actului anterior indicat, se precizează la pagina 4, următoarele: Față de evidența societății, organele de inspecție fiscală au stabilit diferența de TVA colectată în sumă de 9.163 RON aferentă lipsei de inventar-stoc mărfuri consemnată în nota de constatare încheiată de Garda Financiară Dâmbovița, în urma verificării prin sondaj a modului de stabilire a bazei de impozitare în conformitate cu prevederile capitolului VII, art. 137 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, organul de inspecție fiscală nu a stabilit TVA suplimentară, cu excepția cele prezentate mai sus"

în continuare, la subtitlul 2.1 intitulat "Impozitul pe profit", raportul de inspecție fiscală relevă următoarele: "Față de evidența societății, organele de inspecție fiscală au stabilit diferența de impozit pe profit în sumă de 1.449 RON aferentă lipsei de inventar - stoc mărfuri consemnată în nota de constatare încheiată de Garda Financiară Dâmbovița (în evidența contabilă societatea figura cu stoc scriptic de mărfuri în sumă de 57.393 RON, diferența de preț la mărfuri fiind în sumă de 9.053,50 RON, modul de calcul al impozitului pe profit reprezentându-l următoarea formulă: 9053,50 RON x 16 % = 1.449 RON, au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (4) lit. c) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003". De asemenea, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a emis decizie de impunere fiscală.

în pofida declarației date, potrivit căreia marfa care apărea înregistrată la cele două date consemnate în actul de control, în fapt s-a deteriorat ajungând în stare de neîntrebuintare datorită intemperiilor naturale care au acționat asupra sa în spațiul unde fusese depozitată, inculpatul și-a însușit prejudiciul în valoare de 10.612 RON reținut în sarcina sa de către organele de control fiscal, a plătit suma de 2.000 RON, conform chitanței din 03 noiembrie 2010 și s-a angajat ca diferența din prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului rămasă neachitată să o plătească eșalonat în cursul lunilor decembrie 2010-ianuarie 2011.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în actul de sesizare al Gărzii Financiare Dâmbovița și nota de constatare a acesteia din 07 iulie 2009; raportul de inspecție fiscală al Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița din 28 septembrie 2009; nota explicativă prezentată de inculpat la solicitarea organului de control fiscal; declarațiile acestuia; raportări fiscale și alte documente privitoare la SC D.C. SRL; chitanța seria din 03 noiembrie 2010 ce atestă plata sumei de 2.000 RON din cuantumul prejudiciului reținut în sarcina inculpatului.

Prin adresa din 19 ianuarie 2011 Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, s-a constituit parte civilă în cursul judecății cu suma de 33.180,21 RON, la care se adaugă obligații fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului. Titulara acțiunii civile și-a motivat cererea prin aceea ca înglobarea majorărilor de întârziere în sfera prejudiciului conform prevederilor art. 119 și urm. C. proc. fisc., se justifică prin natura dublă a acestora, atât sancționatorie (neplata la termen), cât și reparatorie (despăgubirea statului pentru încasarea cu întârziere a debitelor sale).

Instanța de fond a solicitat și obținut relații de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița prin adresa din 10 iunie 2011 privind suma ce a făcut obiectul constituirii de parte civilă, având în vedere cuantumul net superior al acesteia, raportat la cel reținut prin rechizitoriu, ca act de sesizare al instanței.

Urmare a relațiilor înaintate la dosarul cauzei de către Oficiul Registrului Comerțului Dâmbovița, Tribunalul a constatat ca privitor la SC D.C. SRL s-a dispus radierea din Registrul Comerțului. în declarația dată în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că în calitate de administrator la SC D.C. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă a societății vânzarea unei cantități de mărfuri în valoare de 57.393 RON, însă a achitat prejudiciul către bugetul statului în sumă de 11.200 RON. Dovada acestui ultim aspect s-a făcut cu chitanțele din 11 martie 2011, respectiv din 14 iunie 2011, depuse la termenele de judecată din 14 martie 2011 și 14 iunie 2011.

în apărare sa, inculpatul a depus înscrisuri, respectiv adeverința din 11 octombrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice oraș Titu potrivit căreia conform sentinței nr. 102 din 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ în dosar, ca urmare a încheierii procedurii de insolvență și radierea societății SC D.C. SRL, s-a emis borderou de scădere din 22 aprilie 2010 pentru obligațiile societății în sumă de 33.731 RON (din care profit - 18.603 RON, TVA - 4.213 RON, impozit micro - 370 RON, venituri din recuperarea cheltuielilor efectuate în procesul de executare silită - 22 RON, dobânzi TVA - 10.523 RON) și debitarea cu suma de 33.731 RON a administratorului firmei - C.D., reprezentând creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii patrimoniale.

în circumstanțiere s-au depus de asemenea înscrisuri, respectiv caracterizări ale inculpatului întocmite de primăria de domiciliu și de un consătean.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator al SC D.C. SRL, cu sediul în comuna P., județul Dâmbovița, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății în perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009 vânzarea unei cantități de mărfuri în valoare de 57.393 RON și prin această modalitate s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 1.449 RON și a unui TVA în valoare de 9.163 RON, suma totală cu care a prejudiciat bugetul consolidat al statului fiind de 10.612 RON, din care a achitat suma de 2.000 RON, conform chitanței din 03 noiembrie 2010.

Instanța de fond a apreciat că existența faptei și vinovăția inculpatului sunt atestate de materialul probator administrat în cauză, respectiv: recunoașterea autorului din cuprinsul declarației dată în cadrul cercetării judecătorești, recunoaștere ce nu a fost făcută însă în condițiile art. 3201C. proc. pen., și care se coroborează cu nota de constatare din 2009 întocmită de Garda Financiară Dâmbovița în urma controlului efectuat de această instituție la SC D.C. SRL, raportul de inspecție fiscală din 28 septembrie 2009 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița în urma inspecției fiscale generale efectuată la SC D.C. SRL în perioada 21-28 septembrie 2009, documentele vizând firma controlată constând în bilanț de verificare septembrie 2008-mai 2009, declarații depuse privind obligațiile la bugetul de stat și bilanț contabil din 31 decembrie 2008, nota explicativă dată de inculpat la cererea organelor de control, decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală.

Ca urmare, s-a apreciat de către instanța de fond că fapta inculpatului care în calitate de administrator al SC D.C. SRL, cu sediul în comuna P., județul Dâmbovița, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății în perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009 vânzarea unei cantități de mărfuri în valoare de 57.393 RON și prin această modalitate s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 1.449 RON și a unui TVA în valoare de 9.163 RON, suma totală cu care a prejudiciat bugetul consolidat al statului fiind de 10.612 RON, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, actele materiale constând în omisiunea evidențierii, în actele contabile, a operațiunilor comerciale efectuate, prin acesta realizându-se venituri nefiscalizate.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedusă din limitele de pedeapsa prevăzute de lege, urmarea produsă constând în prejudicierea bugetului consolidat al statului, prejudiciu acoperit însă prin plata făcută de inculpat în cursul procesului penal, dar și persoana făptuitorului, aflat la primul contact cu legea penală, motiv pentru care s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., stabilind o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul special prev. de lege.

Pentru un tratament penal complet s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) și c) C. pen. cu referire la interzicerea drepturilor electorale ale inculpatului, precum și a dreptului de a fi administrator, activitate de care acesta s-a folosit pentru a comite infracțiunea pentru care a fost condamnat ca pedepse accesorii.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea condiționată a executării acesteia, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa condamnării anterioare și faptul ca scopul sau poate fi atins fără executare efectivă, astfel că a făcut aplicarea acestui text de lege, cu consecința stabilirii termenului de încercare reglementat de art. 82 C. pen.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii interzise inculpatului.

Pe latura civilă, instanța de fond a constatat că Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 119-169 C. proc. fisc. și art. 14-16 C. proc. pen., s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.180,21 RON, titularul cererii apreciind în acest cuantum prejudiciul produs de inculpat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, la care s-ar adăuga obligații suplimentare și nedeclarate datorate bugetului consolidat al statului.

Analizând materialul probator, cu referire îndeosebi la documentația întocmită de Garda Financiară Dâmbovița în urma controlului efectuat la firma administrată de inculpat, instanța de fond a constatat că prejudiciul produs prin chiar fapta de evaziune fiscală dedusă judecații este în cuantum de 10.612 RON, apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale doar cu privire la acestă sumă, respectiv existența faptei ilicite, constând în încălcarea normelor de drept penal substanțial, a prejudiciului cert atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dedusă inclusiv din prevederile de drept penal care statornicesc răspunderea, inclusiv răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate prin fapte penale, precum și vinovăția inculpatului, constând în intenția cu care a acționat, diferența până la 33.180,21 RON reprezentând alte obligații fiscale neachitate de SC D.C. SRL, ce exced obiectului cauzei.

Prejudiciul în cuantum de 10.612 RON a fost acoperit de inculpat, în parte, respectiv 2.000 RON în faza de urmărire penală, iar restul în faza de judecată, dovadă făcută în acest sens cu chitanțele din 3 noiembrie 2010 depusă în dosarul de urmărire penală, din 11 martie 2011, respectiv din 14 iunie 2011.

Mai mult decât atât, din adeverința emisă de Administrația Finanțelor Publice Titu depusă de inculpat rezultă că suma de 33.731 RON constituie creanța recuperată de partea civilă în urma atragerii răspunderii patrimoniale, această sumă rezultând din adiționarea sumelor enumerate cuprinse în adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă reprezentând TVA, dobânzi TVA, impozit microîntreprinderi și impozit pe profit.

Ca urmare, instanța de fond a respins acțiunea civilă promovată în cauză, luând act că inculpatul a achitat prejudiciul în sumă de 10.612 RON cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea faptei.

împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul C.D. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

în motivarea scrisă a apelului, partea civilă a criticat sentința pentru greșita respingere a acțiunii civile. S-a susținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen. pentru a se putea respinge acțiunea civilă, inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea de evaziune fiscală. De asemenea, nu s-a observat că Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 33.180,21 RON, în timp ce inculpatul a achitat suma de 10.612 RON, iar cu privire la majorările de întârziere instanța nu s-a pronunțat.

în motivarea orală a apelului inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat desființarea sentinței penale nr. 414 din 28 noiembrie 2012 și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 deoarece a achitat prejudiciul până la pronunțarea sentinței.

în subsidiar, inculpatul a solicită achitarea sa pentru lipsa de pericol social al infracțiunii (art. 181C. pen.).

Prin decizia penală nr. 54 din 23 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul C.D.

A casat în parte sentința penală nr. 414 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și în consecință;

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplic. art. 741_i art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

în baza art. 741raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului C.D. amenda administrativă în cuantum de 1.000 RON.

A înlăturat din sentință dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 C. proc. pen., instanța de control judiciar a constatat că apelul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente:

Inculpatul C.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în calitate de administrator al SC D.C. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă a firmei, pentru perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009, vânzarea unor mărfuri în valoare de 57.393 RON, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 1.449 RON și TVA în valoare de 9.163 RON (în total 10.612 RON) din care a achitat suma de 2.000 RON.

Această situație de fapt descrisă în actul de sesizare a fost reținută și de către prima instanță și nici nu a fost contestată de către apelanți.

în esență, Curtea de Apel a reținut că inculpatul C.D. era administratorul firmei SC D.C. SRL, iar în urma unui control al Gărzii Financiare Dâmbovița s-a constatat că în perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009 acesta nu a înregistrat în evidența contabilă a societății facturile de comercializare a unor mărfuri în valoare de 57.393 RON (notă de constatare din 07 iulie 2009). Actele de control sus menționate, au fost însușite de către inculpat, care a și plătit suma de 2.000 RON pentru prejudiciul imputat de partea civilă.

în declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor imputate prin rechizitoriu.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

în ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, Curtea de Apel a considerat că aceasta nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de această lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate (...). Dacă prejudiciul cauza și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă.

Așadar, aplicarea textului este condiționată de achitarea integrală a prejudiciului până la primul termen de judecată, ceea ce în cauza de față nu a avut loc.

Instanța de control judiciar a constatat, însă că prejudiciul ce a fost achitat de inculpat până la pronunțarea sentinței este în legătură directă că aplicarea altui text de lege favorabil, respectiv art. 741C. pen. însă pentru a constata dacă acest text de lege este aplicabil în speța de față, Curtea de Apel a apreciat că este de stabilit, în primul rând, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat, întrucât partea civilă a invocat, prin apelul declarat, neacordarea majorărilor de întârziere și alte penalități aferente.

Prin rechizitoriul nr. 1290/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, inculpatul C.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă totală 10.612 RON, prejudiciu stabilit în urma controalelor de către Garda Financiară și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Această sumă imputată inculpatului C.D. a fost achitată până la pronunțarea sentinței primei instanței, lucru confirmat de partea civilă. Totodată, din adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală-Administrația Finanțelor Publice Titu a rezultat că în urma încheierii procedurii de insolvență și radierea societății SC D.C. SRL s-a emis borderou de scădere pentru obligațiile societății pentru suma de 33.731 RON și debitarea cu această sumă a administratorului firmei, C.D. reprezentând creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii patrimoniale.

în aceste condiții, Curtea de Apel a constatat că în mod justificat prima instanță a stabilit că prejudiciul cauzat de inculpat în prezenta cauză este în sumă de 10.612 RON sumă care a și fost achitat părții civile. Diferențele solicitate de partea civilă reprezentând majorări, penalități etc, au fost incluse în suma solicitată în procedura insolvenței.

Opinând că prejudiciul cauzat de către inculpat a fost corect stabilit și totodată achitat părții civile (în acest sens a apărut ca nefondat apelul părții civile), instanța de apel a constatat că în cauză este incident un alt text de lege, respectiv art. 741C. pen.

Astfel, potrivit art. 741C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunii de (...) ori a unor infracțiuni economice prev. de legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prev. de lege se reduc la jumătate, [alin. (1)], iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă (...).

Așadar, în primul rând, textul de lege nu condiționează achitarea prejudiciului cauzat de către inculpat până la primul termen de judecată, așa cum stabilesc dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, ci până la soluționarea cauzei în primă instanță.

în al doilea rând, deși, dispozițiile art. 741C. pen. a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 573/2011 a Curții Constituționale, el poate fi interpretat și aplicat în cazul în care este incident, ca o lege penală mai favorabilă inculpatului. Astfel, acest articol a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 202/2010 privind mica reformă, fiind deci "activ" în perioada judecării cauzei de către tribunal (instanța fiind sesizată la data de 09 decembrie 2010), fiind declarat neconstituțional la data de 03 mai 2011 de către instanța de contencios constituțional.

în aceste condiții, chiar dacă dispozițiile art. 741C. pen. au fost declarate neconstituționale, iar aplicarea sa încetează, conform art. 147 din Constituția României, dispozițiile sale mai favorabile pot fi aplicate conform art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Această interpretare este prevăzută expres și în noul C. pen. [art. 5 alin. (2)] adoptat din Legea nr. 286/2009.

Având în vedere aceste ultime argumente, instanța de apel a concluzionat că, față de inculpat sunt incidente dispozițiile art. 741C. pen.

în privința temeiului încetării procesului penal, textul art. 741C. pen. prevede aplicarea unei sancțiuni administrative, or acest lucru înseamnă o schimbare a răspunderii penale cu o răspundere administrativă.

Față de toate aceste considerente, Curtea de Apel a admis apelul inculpatului, a desființat hotărârea atacată și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen. cu aplic. art. 741_i art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și în baza art. 741alin. (2) teza a ll-a raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a aplicat inculpatului C.D. amendă administrativă de 1.000 RON, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respingând ca nefondat apelul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

împotriva deciziei penale nr. 54 din 23 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

în motivele formulate în scris, partea civilă a criticat decizia Curții de Apel, arătând că, deși s-a constituit parte civilă cu suma de 33.180,21 RON, inculpatul a achitat doar suma de 10.612 RON. A mai precizat că art. 346 C. proc. pen. nu este aplicabil în cazul de față, întrucât cele două alineate care fac referire la cazurile în care nu se pot acorda despăgubiri civile, respectiv alin. (3) și (4), nu fac obiectul speței de față, întrucât față de inculpat s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal, în temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de partea civilă, înalta Curte costată că recursul este nefondat.

în mod legal, instanța de apel a dispus față de inculpatul C.D. încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, motivat de împrejurarea că până la judecarea cauzei în primă instanță acesta a achitat în totalitate prejudiciul creat părții civile.

Astfel, inculpatul C.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât în calitate de administrator al SC D.C. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă a firmei, pentru perioada 01 ianuarie 2009-30 iunie 2009, vânzarea unor mărfuri în valoare de 57.393 RON, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit în sumă de 1.449 RON și TVA în valoare de 9.163 RON (în total 10.612 RON).

Această sumă imputată inculpatului C.D. a fost achitată până la pronunțarea sentinței primei instanței, lucru confirmat de partea civilă. Totodată, din adresa Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Finanțelor Publice Titu rezultă că în urma încheierii procedurii de insolvență și radierea societății SC D.C. SRL s-a emis borderou de scădere pentru obligațiile societății pentru suma de 33.731 RON și debitarea cu această sumă a administratorului firmei C.D. reprezentând creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii patrimoniale.

în aceste condiții, în mod justificat s-a apreciat de către prima instanță, dar și de către instanța de control judiciar, că prejudiciul cauzat de inculpat în prezenta cauză este în cuantum de 10.612 RON, sumă care, de altfel, a și achitată părții civile. Diferențele solicitate de partea civilă, și despre care aceasta face vorbire și în motivele scrise de recurs, reprezentând majorări, penalități etc. au fost incluse în suma solicitată în procedura insolvenței.

Așa fiind, în mod corect s-a apreciat de instanța de control judiciar că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 741C. pen. Astfel, potrivit acestui text de lege, în cazul săvârșirii infracțiunii de (...) ori a unor infracțiuni economice prev. de legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prev. de lege se reduc la jumătate, [alin. (1)], iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă (...). Deci, dacă prejudiciul este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, iar înainte de începerea urmăririi penale, în cursul urmăririi penale sau până la soluționarea cauzei în primă instanță, infractorul (făptuitor, învinuit sau inculpat) acoperă integral prejudiciul cauzat, va opera cauza de nepedepsire prevăzută de art. 741alin. (2) teza a II-a C. pen. în această situație, procurorul va dispune neînceperea urmăririi penale, sau încetarea urmăririi penale, iar instanța, încetarea procesului penal. Totodată, legiuitorul a prevăzut și obligația procurorului sau instanței de a dispune aplicarea unei sancțiuni administrative, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Așadar, textul de lege condiționează achitarea prejudiciului cauzat de către inculpat, până la soluționarea cauzei în primă instanță.

Totodată, deși art. 741C. pen. a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 573/2011 a Curții Constituționale, el poate fi interpretat și aplicat în cazul în care este incident, ca o lege penală mai favorabilă inculpatului. Astfel, acest articol a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 202/2010 privind mica reformă, fiind deci "activ" în perioada judecării cauzei de către tribunal (instanța fiind sesizată la data de 09 decembrie 2010), fiind declarat neconstituțional la data de 03 mai 2011 de către instanța de contencios constituțional.

în aceste condiții, chiar dacă art. 741C. pen. a fost declarat neconstituțional, iar aplicarea sa încetează, conform art. 147 din Constituția României, dispozițiile sale mai favorabile pot fi aplicate conform art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Având în vedere aceste argumente, instanța de apel a concluzionat în mod legal, că față de inculpat sunt incidente dispozițiile art. 741C. pen., motiv pentru care înalta Curte va respinge recursul declarat de partea civilă ca nefondat.

în ceea ce privește susținerile părții civile formulate în scris referitoare la inaplicabilitatea art. 346 C. proc. pen., nici această critică nu poate fi primită de înalta Curte.

Astfel, în situația în care instanța dispune încetarea procesului penal: 1) lasă nesoluționată acțiunea civilă în cazul încetării pronunțate pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. f) sau j) C. proc. pen. sau în caz de retragere a plângerii prealabile; 2) poate admite în tot ori în parte acțiunea civilă și obliga inculpatul și/sau partea responsabilă civilmente la plata de daune materiale/morale către partea civilă sau, după caz, respinge acțiunea civilă în cazul încetării pronunțate pe temeiul art. 10 lit. g), i) sau i1) C. proc. pen.; 4) constată stinsă acțiunea civilă în cazul împăcării părților.

Ca atare, dispoziția instanței de control judiciar, de menținere a soluției dispuse de Tribunalul Dâmbovița de respingere a acțiunii civile formulată de partea civilă, având în vedere că inculpatul a achitat prejudiciul în cuantumul de 10.621 RON cauzat bugetului consolidat al statului, este una legală și temeinică.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva deciziei penale nr. 54 din 23 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat, cheltuielile judiciare au fost suportate de partea civilă.

← ICCJ. Decizia nr. 3405/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3299/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3301/2012. Penal