ICCJ. Decizia nr. 3405/2012. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 39/ F din 29 martie 2012, a condamnat pe inculpații:
- F.L., la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.;
- M.M.N., la 2 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.
Inculpaților li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Pe latură civilă, s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.E., inculpatul F.L., în solidar cu inculpatul M.M.N., acesta și în solidar cu asiguratorul SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA fiind obligați să-i plătească 14.000 RON daune materiale și 80.000 RON daune morale.
Totodată, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Argeș, inculpatul F.L., în solidar cu inculpatul M.M.N., acesta în solidar cu asiguratorul SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA fiind obligați să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 6.465,52 RON.
Acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie TBC Osteoarticular "F." București a fost admisă, inculpatul F.L., în solidar cu inculpatul M.M.N., acesta în solidar și cu asiguratorul SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA fiind obligați să plătească, cu același titlu, suma de 5.322,43 RON.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele.
în jurul orei 13.30 din ziua de 19 februarie 2010, F.L., aflat la volanul autoturismului marca V.P. nr. de înmatriculare XX, vehicul prevăzut cu volan amplasat dreapta, ocupant pe locul stânga față fiind S.E., rula pe DN7 Ștefănești, direcția Pitești - Topoloveni. Pe aceeași direcție de deplasare, în spatele autoturismului, rula o autocamionetă marca D., un autoturism marca L. și un altul, conduse de S.G. și respectiv, de S.M.
în spatele acestora, pe aceeași direcție, rula autoturismul marca V.C., nr. de înmatriculare YY, condus de M.M.N.
în perimetrul km 106+500m, șoseaua avea două sensuri, despărțite de linie continuă simplă. în acea zonă, F.L. a redus viteza autoturismului până la aprox.15-20 km, astfel intenționând să intre în curtea imobilului nr. aa, locuința ocupantei stânga față, aceasta antrenând formarea unei coloane de vehicule. După reducerea vitezei, autoturismul a virat stânga, a trecut peste linia continuă și a intrat astfel pe contrasens, modalități considerate necesare pentru încadrarea pe un podeț de 2,80 m, calea de acces în curtea imobilului menționat.
Depășind autovehiculul marca L., după aceea coloana formată, autoturismul marca V.C. condus de M.M.N., viteză 78 km/h a trecut peste linia continuă, nu a sesizat desprinderea din coloană a mașinii condusă de F.L. și a lovit cu partea dreaptă față partea lateral stânga a autoturismului condus de F.L., impactul producându-se pe sensul de deplasare Topoloveni-Pitești.
Ca atare, autoturismul marca V.C. s-a oprit cu partea stângă față în șanț, direcția Pitești-Tpoloveni, iar autoturismul marca V.P., pe acostament și parțial pe carosabil după ce s-a mai deplasat, prin împingere lateral, aprox. 12 m. de la locul impactului până la poziția finală arătată.
Raportul de expertiză medico-legală din 24 noiembrie 2010 a înscris că S.E. a avut nevoie de 120 zile îngrijiri medicale.
Expertiza tehnică auto dispusă pentru aflarea dinamicii evenimentului rutier descris, expert tehnic C.I., concluziile raportului fiind acceptate în totalitate și de către expertul consilier T.I., propus de inculpatul F.L., inclusiv completarea, a reținut că accidentul de circulație s-a datorat culpei celor doi conducători auto ai autoturismelor implicate, aceștia, gradat, încălcând prevederile legale privind circulația pe drumurile publice. Faptic, cei doi conducători auto s-au angajat în a executa manevre fără a ține seama de linia continuă simplă ce despărțea cele două sensuri de deplasare, F.L. exercitând manevra de virare stânga a trecut, astfel, peste linia continuă simplă, iar M.M.N. a rulat cu viteză mai mare decât cea legală pentru acel drum, s-a angajat în depășire nelegală a coloanei de mașini de pe același sens (Pitești-Topoloveni) și fără a ține seama de linia continuă simplă, ceea ce înseamnă, din partea inculpatului F.L. nesocotirea prevederilor art. 35 alin. (1) și a art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002,art. 77 alin. (2) și art. 120 lit. i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, M.M.N. încălcând art. 35 alin. (1), art. 48,art. 49 alin. (1) din același act normativ, art. 77 alin. (2), art. 120 lit. i), k) și art. 121 alin. (1) din Regulament.
Expertul consilier parte C.D., propus de inculpatul M.M.N., în înscrisul intitulat "Puncte de vedere personale asupra raportului de expertiză tehnică-auto" a menționat că cei doi inculpați au încălcat prevederile art. 48,art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,art. 35,art. 54,art. 77 alin. (2) (inculpatul F.L.), dar "posibilitățile evitării accidentului au fost, exclusiv, în comportamentul conducătorului auto F.L., dacă acesta ar fi renunțat la manevra de trecere de pe acostamentul dreapta (parțial pe acesta), în sensul pătrunderii pe direcția perpendiculară pe axa drumului". S-a mai menționat că accidentul rutier s-a produs pe DN7 km 106+500m, pe banda de sens opus față de sensul de mers al celor două autoturisme, vis-a-vis de imobilul de la nr. dd, cele două mașini deplasându-se pe sensul de mers Pitești-Topoloveni, generatorul stării de pericol fiind conducătorul auto al autoturismului V.P. întrucât tot ce a urmat a fost numai consecința inițierii, nelegal, a manevrei acestuia.
Coroborând materialul probator, judecătorul fondului a reținut că starea de pericol a fost generată de ambii inculpați, aceștia încălcând prevederile actului normativ special privind circulația pe drumurile publice, culpa în producerea accidentului rutier existând în ce-i privește pe ambii.
în sensul reținut, sunt și declarațiile martorilor S.M. și S.I., acesta din urmă fiind șoferul autoturismului marca L. - S.M. a relatat că se formase coloana de mașini, locul impactului fiind cel reținut în expertiza dinamicii producerii accidentului.
Referitor laturii civile, partea civilă S.E. s-a constituit în această calitate procesuală, cu suma de 200.000 euro daune morale și 30.000 despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile suportate cu spitalizarea sa și recuperare. Ulterior, motivând că a fost puternic traumatizată, S.E. a cerut, numai în ce-l privește pe inculpatul M.M.N., suma de 300.000 euro.
Probele aduse de partea civilă au dovedit numai suma de 14.000 RON despăgubiri materiale, iar aprecierea privind despăgubirile morale s-a orientat la 80.000 RON, motivată de consecințele aduse de spitalizare, intervențiile chirurgicale, convalescența îndelungată, tratamentele psihiatrice, schimbarea locului de muncă, vârsta, imposibilitatea ducerii unei vieți private fără ajutor în gospodărie sau în ce privește persoana sa.
Constatând că autoturismul condus de inculpatul M.M.N. era asigurat pentru răspundere civilă, la SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA, cel condus de coinculpat neavând, la momentul producerii accidentului, o asigurare obligatorie, judecătorul fondului a motivat că solidaritatea funcționează, în cadrul răspunderii civile, atât între inculpați cât și între inculpatul M.M.N. și asigurator.
împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recursuri, cei doi inculpați, partea civilă S.E. și asiguratorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA.
Partea civilă S.E. și-a motivat recursul pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului M.M.N., atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare și pe latură civilă, sub acest aspect susținând că despăgubirile materiale suferite sunt în sumă de 30.000 RON și le-a dovedit, iar daunele morale sunt foarte mici, în condițiile în care ea a cerut 300.000 euro pentru că a suferit și intervenții chirurgicale, fracturile de bazin îi provoacă dureri groaznice, acestea diminuându-i posibilitatea de a merge normal, de a se așeza, de a-și desfășura activitățile necesare traiului zilnic, este depresivă urmare imobilizării la pat, este dependentă de medicamente și în prezent, iar la nivelul anului 2010, limita de despăgubiri pentru vătămări corporale era de 2.500.000 euro.
SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA, în recurs, referindu-se la critica părții civile S.E. referitoare la despăgubirile morale, a susținut că aceasta nu este fondată, în evaluarea limitelor acestor daune fiind aplicabile deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului în materia asigurărilor, acestea statuând principiul echității, al neîmbogățirii fără just temei, al garantării și respectării nevoi sociale, al evaluării raportate la venitul lunar mediu corespunzător fiecărei țări membră a Uniunii Europene. Cu referire la angajarea răspunderii sale, asiguratorul a criticat sentința sub aspectul solidarității, în cauză răspunderea sa derivând numai din contractul de asigurare încheiat în condițiile Legii nr. 136/1995, inculpatul urmând să răspundă delictual.
Inculpatul M.M.N. și-a motivat calea de atac pe greșita stabilire a situației de fapt, a vinovăției sale și pe latură civilă, în cadrul acestuia arătând că numărul de zile de îngrijiri medicale privind-o pe S.E., este consecința nepurtării, de către ea, a centurii de siguranță. în ce privește fapta pentru care a fost condamnat, inculpatul a susținut că se impune achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul F.L., în motivarea scrisă a recursului declarat, a susținut că situația de fapt și vinovăția sa nu au fost legal stabilite, pedeapsa, de asemenea, este netemeinică, iar cu referire la latura civilă, judecătorul fondului nu a luat în considerare că partea civilă S.E. a cerut daune materiale și daune morale, numai de la inculpatul M.M.N., pe latură penală impunându-se achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
La termenul de judecată din 19 iunie 2012, partea civilă S.E. a depus în dosar un înscris, prin acesta aducând la cunoștință că s-a împăcat cu inculpatul F.L., nu are pretenții civile sau morale de la acesta și își menține plângerea numai împotriva inculpatului M.M.N.
Aceeași parte civilă, prezentă personal și asistată de avocatul ales, la termenul de dezbateri 18 septembrie 2012, prezent fiind și inculpatul F.L., de asemenea asistat de avocat ales, a susținut că s-a împăcat cu acesta.
Recursurile declarate de inculpați de către asiguratorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
în prealabil, Curtea amintește că potrivit art. 3856alin. (3) C. proc. pen., sentința recurată nefiind atacabilă cu apel, instanța de recurs este obligată ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze cauza sub toate aspectele.
Recursul declarat de partea civilă S.E., nu este fondat.
Cu referire la despăgubirile materiale acordate, judecătorul fondului, aplicând normele procesuale penale cât și pe cele civile privind răspunderea delictuală, raportate la probatoriul administrat pentru cuantificarea daunelor materiale, a stabilit corect că a fost probată numai suma ce reprezintă prejudiciul material ca urmare a săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acțiunea civilă avându-și izvorul în fapta materială care a format obiectul acțiunii penale, încălcarea, de către inculpați, a normelor circulației rutiere cu consecința vătămării ei din culpă, antrenând răspunderea lor civilă, proporțional cu culpa lor și numai în măsura în care acestea au fost dovedite cert, acordarea, cât și cuantumul fiind în funcție de raportul de cauzalitate existent între prejudiciul suferit și suferințele provocate de activitatea infracțională.
în ce privește daunele morale, acestea, spre deosebire de cele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, se orientează pe baza evaluării instanței. Ca atare, pentru a nu fi subiectivă sau a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpaților, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
în cauză, judecătorul fondului a apreciat că, în contextul circumstanțelor în care s-a petrecut accidentul rutier, fără a minimaliza în vreun mod suferința reală a victimei parte civilă, suma reprezentând daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă, o majorare mai accentuată a acesteia, reprezentând o sarcină disproporțională și excesivă ce i-ar reveni numai inculpatului M.M.N. în raport cu traumele suportate de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale, vârsta și preocupările specifice vârstei părții civile, victimă.
Ca atare, examinând toate actele medicale și celelalte probe administrate, motivat, judecătorul fondului a evaluat la 80.000 RON daunele morale, rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică, stabilirea despăgubirilor morale, echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, nu este expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, argumentele și indiciile oferite pentru apreciere denotând în ce măsură victimei i-a fost produs prejudiciu nepatrimonial, nejustificându-se acordarea sumei de 300.000 euro pretinsă.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de partea civilă S.E. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același Cod, partea civilă recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu referire la recursul declarat de asiguratorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA, acesta este fondat pentru considerentul ce urmează.
Sub aspectul naturii juridice a răspunderii civile a asiguratorului în procesul penal în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în cauză, legal, judecătorul fondului a constatat calitatea de asigurator a societății de asigurare, inculpatul M.M.N. având încheiat contract în acest sens.
Angajarea răspunderii asiguratorului în baza contractului de asigurare, intervine după stabilirea vinovăției asiguratului, sens în care a statuat decizia nr. 1 din 28 martie 2005 a secțiilor unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, conform acesteia, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar decizia nr. 29 din 16 noiembrie 2009 a stabilit că societatea de asigurare nu are calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile în procesul penal.
în reglementarea actuală a Legii nr. 136/1995,art. 54 alin. (1) modificat prevăzând posibilitatea exercitării drepturilor persoanelor păgubite împotriva asiguratorului de răspundere civilă, repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile, conform art. 14 alin. (3) C. proc. pen.
Asiguratorul, neavând calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, obligația asumată de el derivând din contract, art. 57 alin. (1), art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995 relevând limitarea poziției procesuale la calitatea de asigurător.
Decizia nr. 1/2005 amintită, a statuat că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 998 C. civ. (în vigoare la data faptelor), a celui care, prin fapta, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe contractul de asigurare, încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, iar societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă.
O.U.G. nr. 61/2005, deci în vigoare după pronunțarea deciziei nr. 1/2005 a clarificat, relativ, modul de angajare a răspunderii asiguratorului, dar față de conținutul de ansamblu al legii, s-au instituit aceleași principii de guvernare a relațiilor dintre asigurator și asigurat, dar și dintre acesta și cel păgubit sau răspunzător de paguba produsă prin accidente de autovehicule. Totodată, în această materie, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. (1) și (3) C. civ. privind răspunderea pentru fapta altuia sau a comitenților pentru prejudiciul ocazionat de prepușii lor, care constituie temeiurile răspunderii civile în procesul penal, pentru faptele acestora.
Ca atare, asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul vinovat de producerea accidentului, el răspunzând în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de asigurator fiind fondat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului.
Referitor la recursul declarat de inculpatul F.L., acesta este fondat potrivit următoarelor:
Probatoriul cauzei a stabilit, fără dubiu, situația de fapt și vinovăția inculpatului, sentința recurată fiind temeinic și legal motivată. Astfel, acesta la 19 februarie 2010, din culpă, angajându-se în executarea unor manevre fără să țină cont de linia continuă simplă, dorind să vireze stânga a încălcat-o, a nesocotit disp. art. 35 alin. (1), art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002,art. 77 alin. (2) și art. 120 lit. i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. menționată și, ca atare, a fost lovit în dreptul imobilului de la nr. aa, cu consecința vătămării corporale grave a părții civile S.E., ocupantă a locului dreapta față din autoturismul condus de el.
în cauză, însă, având în vedere că partea civilă S.E., prezentă personal în instanța de recurs și asistată de apărător ales, verbal și în scris a încunoștințat că s-a împăcat cu inculpatul F.L. și nu are nicio pretenție civilă sau morală de la acesta, art. 184 alin. (6) C. pen. statuând că pentru faptele arătate la alin. (2) și (4), împăcarea părților înlătură răspunderea penală, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pornit împotriva sa, constatându-se, astfel cum s-a hotărât și prin decizia nr. XXVII/2006 publicată în M. Of. nr. 190/20.03.2007, că există acordul de voință al inculpatului F.L. și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de ambele părți atât personal cât și în scris.
Totodată, avându-se în vedere, pe latură civilă privind-o pe această parte civilă și pe inculpat menționat, că S.E. a declarat că nu are pretenții materiale și nici morale de la inculpatul F.L., declarația primei constituie o manifestare a dreptului de a dispune, cu efecte juridice.
în ce privește însă latura civilă referitoare la părțile civile Spitalul Județean de Urgență Argeș și Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie TBC Osteoarticular "F." București, inculpatul F.L., prin fapta penală săvârșită, aducând prejudicii sănătății părții civile S.E., aceasta fiind spitalizată, el va fi obligat să plătească sumele reprezentând cheltuielile necesare de spitalizare, cu titlu de despăgubiri, unităților spitalicești care au acordat asistență medicală, în solidar cu coinculpatul M.M.N., temeiul constituindu-l disp. art. 14 C. proc. pen. și art. 1003 C. civ. în vigoare la acea dată.
Referitor recursului declarat de inculpatul M.M.N., acesta este fondat numai în ce privește latura civilă a cauzei, cu referire la părțile civile S.E., Spitalul Județean de Urgență Argeș și Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie TBC Osteoarticular "F." București, asigurătorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA, cum s-a detaliat deja.
Privind latura penală vizându-l pe acest inculpat, situația de fapt și vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2), (4) C. pen., au fost corect și fără dubiu stabilite.
Inculpatul, rulând cu autoturismul marca V.C. nr. de înmatriculare YY la 19 februarie 2010, depășind un vehicul aflat în mers în fața sa, s-a angajat și în depășirea coloanei formată pe tronsonul de drum km 106+500m DN, viteza de rulare 78 km/h, a trecut peste linia continuă simplă, nu a sesizat manevra de virare stânga efectuată de coinculpat, lovirea autoturismului marca V.P. nr. de înmatriculare XX având loc cu partea dreaptă față, partea lateral stânga față a vehiculului tamponat, cu consecința vătămării corporale gravă a părții civile S.E.
Procedând în modalitatea expusă, inculpatul a încălcat disp. art. 35 alin. (1), art. 48,art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,art. 77 alin. (2), art. 120 lit. i), k) și art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare al ordonanței, expertiza tehnică auto evidențiind culpa comună a celor doi inculpați (inculpatul-viteză nelegală și depășire ilegală coloană, trecere peste linia continuă simplă ce despărțea cele două sensuri de deplasare).
în ce privește pedeapsa aplicată și modalitatea de executare, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficiență, alături de pericolul social al faptei, consecințelor acestuia privind integritatea fizică și sănătatea părții civile S.E., dar și persoanei inculpatului, fără antecedente penale, dar necooperant în derularea procesului penal, pedeapsa de numai 2 ani închisoare suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani fiind temeinică și corespunzătoare scopului ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de asigurătorul de răspundere civilă SC G.R. Asigurare-Reasigurare SA și de cei doi inculpați fiind fondate, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise.
Partea civilă recurentă S.E., în baza art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de asistența juridică a inculpaților recurenți, până la prezentarea avocaților aleși, au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3410/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3301/2012. Penal → |
|---|
