ICCJ. Decizia nr. 3416/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 40 pronunțată la data de 31 ianuarie 2012 de Tribunalul Cluj, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.M.E., la 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 170 din 15 octombrie 2008 a Judecătoriei Năsăud, care nu se contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat D.M.E. pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc pentru consumul propriu, în formă continuată.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentințe penală nr. 170 din 15 octombrie 2008 a Judecătoriei Năsăud, care nu se contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.
în baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse rezultante parțiale de 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare stabilite prin prezenta, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea unui spor.
în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 25 mai 2009.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.M.E.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:
Inculpatul D.M.E. a început să consume droguri, respectiv rezină de cannabis, în cursul lunii martie 2009, inițial primind, cu titlu gratuit, câte o țigară conținând hașiș de la cunoscuți și prieteni, printre care și martorul L.S.
Chiar dacă în faza de urmărire penală declarațiile martorului L.S. a fost în sensul că a oferit inculpatului D.M.E. și cannabis, acesta și-a nuanțat declarația în fața instanței de judecată, precizând faptul că în realitate i-a oferit acestuia exclusiv țigări conținând rezină de cannabis, explicând în mod pertinent inadvertențele cu declarațiile de la urmărire penală în sensul că a făcut o referire generală la consumatorii cărora le-a vândut sau oferit droguri de risc, fără a se refei la inculpatul D.M.E. în special.
Restul martorilor audiați nu au specificat natura drogului consumat alături de inculpatul D.M.E., însă în raport de data consumului (23-02 mai 2009) și restul probelor administrate în cauză, instanța a reținut că în mod cert substanța consumată era rezină de cannabis, din coletul primit din Italia.
Astfel, la începutul lunii mai 2009, inculpatul D.M.E. a hotărât să procure o cantitate mai mare de hașiș (rezină de cannabis), sens în care a luat legătura cu o cunoștință din Italia pentru a-i trimite o cantitate de hașiș în valoare de 500 euro.
Cantitatea de cca. 100 grame de rezină de cannabis i-a parvenit inculpatului D.M.E. în jurul datei de 22 mai 2009.
în zilele următoare, inculpatul D.M.E. a consumat o parte (aproximativ 10 grame) din cantitatea de hașiș, singur sau împreună cu prietenii din anturajul său, printre care L.S., H.C.V., U.P.T., R.C. sau N.R.
în data de 24 mai 2009, ca urmare a unei discuții avute cu martorul L.S. (în cursul căreia acesta i-a relatat că în Cluj-Napoca hașișul se vinde cu un preț bun) inculpatul D.M.E. a hotărât să vândă cele cca. 90 grame de rezină de cannabis pe care le mai avea și i-a solicitat lui L.S. să-i găsească un cumpărător.
în acest sens, martorul L.S. i-a furnizat numărul de telefon al unei persoane despre care credea că este un consumator de droguri, persoană care în realitate era unul dintre cei trei investigatori sub acoperire autorizați în cauză.
La data de 25 mai 2009 inculpatul D.M.E. a apelat numărul de telefon furnizat de către inv. L.S. și a convenit cu persoana care a răspuns apelului să se întîlnească în mun. Cluj-Napoca pentru a perfecta vânzarea-cumpărarea celor 90 grame de rezină de cannabis.
înainte de plecarea spre Cluj-Napoca inculpatul D.M.E. i-a solicitat martorului H.V.C. să îl însoțească și să îl ajute la realizarea tranzacției. în timp ce călătoreau cu trenul de la Năsăud spre Cluj-Napoca inculpatul D.M.E. i-a dat martorului H.C.V. pachetul în care se aflau drogurile și i-a cerut să le păstreze asupra sa până când va avea confirmarea că persoana care urmează să le cumpere are asupra sa suma solicitată în schimbul acestora.
La sosirea în Cluj-Napoca cei doi s-au deplasat, la indicațiile investigatorilor sub acoperire, în Piața M.V., în apropierea cinematografului R. Conform înțelegerii anterioare, martorul H.C.V. a rămas în apropierea cinematografului, având asupra sa pachetul cu droguri, iar inculpatul D.M.E. s-a deplasat spre statuia lui M.V. pentru a se întîlni cu prezumtivul cumpărător.
După ce inculpatul D.M.E. s-a întâlnit cu cei doi investigatori sub acoperire aflați în zonă, s-a prezentat ca fiind M., le-a confirmat faptul că el este persoana ce oferă spre vânzare cantitatea de cca. 90 grame de rezină de cannabis și l-a indicat pe martorul H.C.V. drept persoana asupra căreia se află drogurile. Ca urmare, inculpatul și martorul H. au fost imobilizați de către lucrătorii de poliție aflați în zonă și legitimați în prezența unor martori asistenți. Cu această ocazie asupra martorului H.C.V. a fost găsită cantitatea de 82,2 grame rezină de cannabis.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.M.E., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 181 C. pen. pentru infracțiunea de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc s-a arătat că flagrantul trebuie înlăturat în temeiul art. 68 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul fiind provocat de agenții sub acoperire, iar pe de altă parte, inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 95/A din 22 mai 2012, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, pe baza probelor administrate a reținut o corectă stare de fapt, dând acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ce privește cuantumul acestora cât și în privința modalității de executare a pedepsei.
Potrivit art. 181alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni, se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
în raport de aceste criterii, nu se poate susține că fapta inculpatului este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.
Mai mult, inculpatul a comis fapta în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., aspecte care denotă un grad sporit de pericol social și perseverența infracțională a acestuia.
în aceste condiții, nu se poate reține că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, sens în care cererea de achitare a temeiul art. 181C. pen. apare ca nefondată.
Susținerea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că inculpatul ar fi fost provocat de agenții sub acoperire în tranzacționarea cantității de 85 grame cannabis nu poate fi reținută.
Astfel, inculpatul a procurat cantitatea de 100 grame de rezină de cannabis înainte de tranzacția propriu-zisă, cantitate din care s-a hotărât să comercializeze o anumită parte, sens în care i-a solicitat martorului L.S. să-i găsească un cumpărător.
Or, în aceste condiții nu se poate vorbi de existența unei provocări din partea agenților statului, câtă vreme la momentul flagrantului hotărârea inculpatului de traficare era luată și se afla în curs de derulare.
Mai mult, din achiziția unei cantități mari de rezină de cannabis, care excede nevoilor proprii ale unui consumator, se poate presupune că inculpatul a avut încă de la început intenția de a vinde o parte din droguri.
în fine, în condițiile reținute mai sus, nu se poate susține că agenții sub acoperire au exercitat asupra inculpatului o influență de natură a-l provoca să comită infracțiunea și că fără intervenția lor, aceasta nu ar fi fost comisă.
Pe de altă parte, la momentul la care s-a făcut oferta de tranzacționare, existau suficiente informații din care rezultă presupunerea că vânzarea drogurilor ar fi avut loc chiar și fără o eventuală provocare.
Critica inculpatului privind revocarea de mai multe ori a suspendării condiționate este nefondată, câtă vreme sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante tehnica de redactare a dispozitivului nu a avut nicio relevanță.
în consecință, s-a apreciat că în mod legal și temeinic, instanța de fond nu a reținut în cauză dispozițiile art. 3201C. proc. pen. având în vedere că procedura judecății în cazul recunoașterii vinovăției se aplică până la începerea cercetării judecătorești.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, cale de atac nemotivată în fapt și în drept. în fața instanței de recurs, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și, rejudecând, să se redozeze pedeapsa aplicată inculpatului.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 3859pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Referitor la cererea recurentului inculpat de redozare a pedepsei, înalta Curte constată că față de natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și rezultatul produs, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de apel, nu ar putea asigura reeducarea inculpatului și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen. și nu este justificată în raport cu particularitățile cauzei.
în ce privește teza subsidiară formulată de apărătorul recurentului-inculpat în sensul că pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 se poate dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. cu referire la art. 181C. pen., înalta Curte, în acord cu instanțele anterioare, apreciază că dispozițiile anterior menționate nu sunt incidente în cauză.
Pentru aplicarea acestui text de lege, respectiv art. 181C. pen. legiuitorul a impus îndeplinirea unei condiții, și anume: ca fapta, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile ocrotite de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni.
în aprecierea gradului de pericol social al unei infracțiuni instanța are în vedere modul, mijloacele și împrejurările concrete de comitere a faptelor, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Raportând considerațiile teoretice anterior menționate contextului concret al cauzei, nu se poate accepta opinia apărării și a considera că fapta de a deține droguri de risc pentru consum propriu nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere conținutul concret al infracțiunii, valoarea socială apărată prin norma de incriminare, dar și faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverență în săvârșirea aceluiași gen de fapte fiind recidivist potrivit dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și nu pot fi reținute din oficiu cazuri de casare a căror incidență să determine desființarea deciziei recurate, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte a obligat recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3421/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3410/2012. Penal → |
|---|
