ICCJ. Decizia nr. 3454/2012. Penal
| Comentarii |
|
La 6 ianuarie 2012, a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
în motivarea contestației sale, contestatorul a invocat ca temei al cererii dispozițiile art. 386 lit. e) raportat la art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., arătând că nu a fost ascultat la judecarea cauzei în recurs. S-a mai arătat că nici la judecarea cauzei în fond și apel nu a fost ascultat și a avut doar apărător din oficiu, care, ca toți apărătorii din oficiu, i-a acordat o asistență pur formală, iar instanța de recurs avea obligația să procedeze la ascultarea inculpatului prezent când acesta nu fusese ascultat la fond și apel.
Cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.
Prin decizia penală nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.I. (contestatorul din cauza de față) împotriva deciziei penale nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția l-a penală, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare, iar art. 389 C. proc. pen. arată că cererile de contestație în anulare pentru cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a)-c) și e) sunt de competența instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Analizând actele din dosar, înalta Curte constată că numitul C.I. a formulat cerere de contestație în anulare împotriva unei decizii penale definitive prin care s-a judecat fondul cauzei, dar motivul indicat de contestator - art. 386 lit. e) raportat la art. 38514 alin. (11) C. proc. pen. - nu poate fi examinat în acest stadiu procesual, deoarece în sprijinul acestei simple (și vădit tendenționase) alegațiuni nu au putut fi invocate acele "dovezi care sunt la dosar", la care se referă art. 391 alin. (2) (teza finală) C. proc. pen., circumstanțe în care examinarea fondului contestației este obstaculată iremediabil de constatarea inadmisibilității - în principiu - a acestei căi extraordinare de atac.
Analizând acltele și lucrările de la dosar, înalta Curte mai constată că în fața Curții de Apel București, secția I penală, inculpatul C.I. a fost ascultat și a dat declarație la termenul de judecată din 6 decembrie 2007, declarație aflată la dosar apel și că, deși, în circumstanțele concrete ale cauzei, ascultarea inculpatului ( contestatorul de azi) în recurs nu era obligatorie, el a fost totuși ascultat.
Așa fiind, cererea de contestație în anulare formulată de contestator, a fost respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3457/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3449/2012. Penal → |
|---|
