ICCJ. Decizia nr. 3457/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 31 august 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul T.M. sub aspectul comiterii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250, alin. (1) C. pen., reținându-se, în esență, că nu există indicii privind comiterea de către intimat a infracțiunii reclamate.
împotriva acestei rezoluții petentă a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția din 22 septembrie 2011 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
S-a reținut în motivarea rezoluției că din materialul probator administrat în cauză rezultă că agentul de poliție T.M. și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, iar petenta nu a invocat în plângerea sau în declarația sa nici un mijloc de probă care să-i confirme susținerile.
Nemulțumită, petenta s-a adresat instanței de judecată.
Prin sentința penală nr. 33 din 27 februarie 2012, Tribunalul Tulcea, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta M.C. împotriva rezoluției procurorului.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul analizând cele două rezoluții atacate, a constatat că acestea sunt legale și temeinice întrucât în cauză nu există niciun indiciu cu privire la comiterea vreunei fapte penale de către intimat, susținerile petentei nefiind dovedite.
Nemulțumirea petentei față de T.M. a pornit de la faptul că, în altă cauză penală, în care petenta era reclamantă, acesta a propus o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de numitul T.N. S-a reținut că pentru existența unei infracțiuni nu este suficientă doar nemulțumirea unei persoane față de modul în care o persoană își exercită atribuțiile de serviciu, ci sunt necesare probe certe (altele decât declarația persoanei vătămate) care să dovedească vinovăția persoanei reclamate.
împotriva acestei sentințe petenta M.C. a declarat recurs, solicitând încuviințarea probei cu martori, probă respinsă la Tribunalul Tulcea și audierea intimatului T.M. pe motiv că acesta nu s-a prezentat la Parchet pentru a fi audiat; petenta a susținut de asemenea că nu a fost audiată la Parchet, s-a semnat în locul ei, s-au depus lucrări din care reiese că a dat declarații, însă nu a dat aceste declarații.
La termenul de judecată din 03 aprilie 2012, Curtea a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursului formulat în cauză de recurenta petenta M.C.
Prin decizia penală nr. 348/P din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de către petenta M.C. - împotriva sentinței poenale nr. 33 din data de 27 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 (intrată în vigoare la 25 noiembrie 2010), "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".
împotriva acestei din urmă decizii petenta M.C. a declarat recursul de față.
Recursul este inadmisibil, deoarece, examinând în raport cu cele ce precedă, întregul dosar al cauzei, înalta Curte constată că petiționara a exercitat, un "recurs la recurs", ceea ce, în mod evident, legea procesual penală în vigoare - promovând principiul unicității căilor de atac - nu permite.
Față de cele expuse, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta M.C., cu obligarea recurentei la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3533/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3454/2012. Penal → |
|---|
