ICCJ. Decizia nr. 3497/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3497/2012
Dosar nr. 5598/2/2012
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 320 din 20 august 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de conversiune a pedepsei formulată de condamnatul B.M. şi a obligat condamnatul la 200 RON cheltuieli judiciare statului.
A reţinut instanţa că petentul condamnat B.M. a solicitat să se menţină dispoziţiile sentinţei penale germane ce a fost recunoscută de instanţa de judecată română, în sensul de a fi liberat condiţionat după executare a unei perioade de 15 ani din pedeapsa pe care o execută.
A constatat instanţa că în raport de dispoziţiile hotărârii judecătoreşti definitive nr. 365/F din 09 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti şi care este în executare, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 302/2004 modificată, întrucât pedeapsa aplicată şi durata acesteia nu este incompatibilă cu legislaţia română şi pentru aceste considerente a respins ca nefondată cererea condamnatului.
Împotriva acestei sentinţe la data de 29 august 2012 petentul condamnat B.M. a formulat recurs şi a solicitat, în esenţă, conversiunea pedepsei şi stabilirea unei pedepse prevăzută de legea română, arătând că i-a fost stabilită data de 19 mai 2020 pentru liberarea condiţionată.
Analizând recursul declarat, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana condamnată B.M. este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Prin sentinţa penală nr. 365/F din data de 09 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din 10 mai 2006 a Tribunalului Frankenthal (Pfalz) pronunţată în Dosarul nr. 5120 Js/1309/04 lKs definitivă la 09 ianuarie 2007 prin care cetăţeanul român B.M. a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. S-a mai dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei detenţiunii pe viaţă şi s-a dedus perioada executată de la 20 mai 2005 la zi.
Dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 302/2004 prevăd „(1) Dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare şi, în niciun caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.
(2) În cazul schimbării condamnării se aplică procedura prevăzută de legislaţia română. În ceea ce priveşte întinderea conversiunii pedepsei şi a criteriilor aplicabile, instanţa română va trebui să respecte următoarele condiţii:
a) va fi legată de constatarea faptelor în măsura în care acestea figurează, în mod explicit sau implicit, în hotărârea pronunţată în statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă pecuniară;
c) va deduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate deja executată de condamnat;
d) nu va agrava situaţia penală a condamnatului, nici nu va fî ţinută de limita inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile săvârşite.
(3) Când procedura de schimbare a condamnării are loc după transferarea persoanei condamnate, statul român va menţine acea persoană în detenţie sau va lua alte măsuri în scopul de a asigura prezenţa ei pe teritoriul statului român până la finalizarea acestei proceduri".
Astfel, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 din Legea nr. 302/2004, întrucât pedeapsa aplicată şi durata acesteia nu sunt incompatibile cu legislaţia română.
Faţă de considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale şi în mod corect a fost respinsă ca nefondată cererea de conversiune a pedepsei, astfel că Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 320 din 20 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3494/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3504/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
