ICCJ. Decizia nr. 3508/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3508/2012
Dosar nr. 4213/1/2012
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 28 iunie 2011, Tribunalul Cluj, în Dosar nr. 1603/117/2011, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A.S.N., din infracţiunile de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deţinerea de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deţinerea de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 33 lit. a) C. pen., cerere formulată de apărătorul inculpatei.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatei A.S.N., din infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de reprezentanta Ministerului Public.
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen.- art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata A.S.N. la 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata A.S.N. la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata A.S.N. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpata A.S.N. la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată.
S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani şi 2 luni închisoare, 4 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 5 luni închisoare stabilite prin prezenta, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 2 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni, inculpata urmând să execute 3 ani şi 5 luni închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpata A.S.N. a sumei de 300 RON, obţinută din săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata A.S.N. la plata în favoarea statului a sumei de 1800 RON cheltuieli judiciare, sumă care include şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A.S.N., şi prin decizia penală nr. 15/A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A.S.N. împotriva sentinţei penale nr. 260 din 28 iunie 2011, Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpata A.S.N. şi prin decizia penală nr. 1788 din 28 mai 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S.N. împotriva deciziei penale nr. 15/A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat
La data de 5 iunie 2012, contestatoarea A.S.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 1788 din 28 mai 2012, în temeiul art. 386 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că a fost în imposibilitate obiectivă de prezentare la data când s-a judecat recursul, întrucât se afla la muncă în oraşul Trento din Nordul Italiei şi nu a putut pleca din localitate decât după ce şi-a achitat integral obligaţiile pe care le avea.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanţa de recurs care poate greşi, fie prin nerespectarea unor dispoziţii legale după care se desfăşoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanţă cu materialele aflate la dosar.
Contestaţia în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuşi în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită şi anumite particularităţi în privinţa soluţionării cererii.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condiţiilor de formă a contestaţiei în anulare, instanţa admite în principiu contestaţia în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţie este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.
Dispoziţiile la art. 386 lit. b) C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs a fost în imposibilitate de prezentare şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
În ceea ce priveşte motivul contestaţiei în anulare, respectiv faptul că la termenul la care s-a judecat recursul contestatoarea a fost în imposibilitate de prezentare datorită faptului că se afla la muncă în Italia, Înalta Curte constată că motivul invocat nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Pentru admiterea contestaţiei în anulare privind motivul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., este necesar să se dovedească de către contestatoare imposibilitatea de prezentare şi imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre împiedicarea de a se prezenta pentru termenul la care s-a judecat cauza. În literatura de specialitate s-a stabilit că imposibilitatea de prezentare trebuie apreciată în funcţie de anumite realităţi care pot să împiedice partea să se prezinte la judecată (accident, boală gravă, inundaţie, înzăpezire, întreruperea circulaţiei).
Mai mult decât atât, la termenul la care s-a judecat recursul contestatoarea a fost reprezentată de apărător ales, avocat B.l., iar pe parcursul judecării recursului contestatoarea a fost citată la reşedinţa Cabinetului de Avocat B.l. şi la domiciliul acesteia, or, faţă de disp. art. 177 alin. (3) C. proc. pen., contestatoarea avea obligaţia de încunoştinţa instanţa despre noua sa adresă.
În consecinţă, motivul invocat de către contestatoare, respectiv că la termenul la care s-a judecat recursul a fost în imposibilitate de a se prezenta deoarece se afla la muncă în Italia, nu se încadrează în cazul prev de art. 386 lit. b) C. proc. pen., întrucât contestatoarea nu a fost în imposibilitate de prezentare şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Aşa fiind, cum contestatoare nu se află în situaţiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen., Curtea constată că în cauză a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, iar drept urmare, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, formulată de contestatoarei N.A.S.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea N.A.S. împotriva deciziei penale nr. 1788 din 28 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1603/117/2011.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, azi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3506/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3509/2012. Penal → |
|---|
