ICCJ. Decizia nr. 3509/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3509/2012
Dosar nr. 7419/40/2011
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuientul H.M. a formulat cerere de revizuirea sentinţei penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoşani, arătând că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, solicitând rejudecarea cauzei, susţinând că este nemulţumit de sentinţa de condamnare deoarece ancheta a fost superficială, s-au ridicat probe ce s-au dovedit a fi neconcludente şi nu sunt suficiente dovezi pentru a-l incrimina, martorii audiaţi sunt în duşmănie cu acesta, rechizitoriul conţine erori judiciare, nefiind stabilită ora decesului victimei şi nu şi-a putut face personal apărări.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani s-au formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani.
Prin sentinţa penală nr. 192 din data de 27 septembrie 2011 Tribunalul Botoşani a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoşani, formulată de condamnatul H.M.
A reţinut instanţa de fond că revizuientul a invocat o serie de motive care au fost analizate pe parcursul procesului penal, atât la prima instanţă, cât şi în căile de atac, iar din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că vreunul din martori ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, dovedită cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanţa procurorului, conform art. 395 C. proc. pen. Potrivit deciziei nr. 60/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă şi cum în speţă revizuientul nu a invocat vreun caz de revizuire din cele prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen., solicitând readministrarea unor probe, pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi a afla cine este persoana vinovată de moartea mamei sale, aspecte pe care le putea invoca în căile de atac, s-a constatat că cererea sa este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul şi a arătat că în mod greşit i-a fost respinsă cererea formulată, în condiţiile în care nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, neexistând la dosar dovezi în acest sens. Se impune totodată administrarea de noi dovezi pentru a-şi putea astfel proba nevinovăţia.
Prin decizia penală nr. 91 din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat de revizuientul H.M. împotriva sentinţei penale nr. 192 din data de 27 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 7419/40/2011, ca nefondat şi a obligat revizuientul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
A reţinut instanţa de apel că în cauză nu s-a dovedit existenţa niciunuia dintre cazurile de revizuire şi legal şi temeinic prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuientul H.M.
Împotriva acestei decizii, la data de 30 noiembrie 2011 reviuientul H.M., în termen legal, a declarat recurs, depunând şi concluzii scrise şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului şi pe fond admiterea cererii de revizuire în temeiul disp. art. 394 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen., arătând că ancheta a fost superficială, fiind nemulţumit de urmărirea penală şi de cercetarea judecătorească, iar martorii audiaţi se aflau în duşmănie cu acesta. A susţinut că are împrejurări noi şi prezintă noi declaraţii care vor duce la revizuirea hotărârii, întrucât martorii au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Examinând recursul declarat de reviuientul H.M., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Prin sentinţa penală nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoşani, a cărui revizuire se solicită, rămasă definitivă prin decizia nr. 2192 din 30 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 15 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, inculpatul H.M. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii de la 25 ianuarie 2010 şi a arestării preventive începând cu data de 2 februarie 2010 la zi. S-a constatat că partea vătămată D.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în seara de 26 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool şi al unor certuri preexistente între el şi mama sa, acesta a lovit-o repetat, inclusiv cu un cuţit, moartea victimei fiind violentă şi datorându-i se hemoragiei interne consecutive secţionării arterei aortei toracice, cât şi plăgii înjunghiate penetrante, aşa cum s-a constatat ulterior cu ocazia raportului de constatare medico-legală de necropsie.
Faţă de motivele invocate, Înalta Curte constată că revizuientul nu a propus administrarea în concret a vreunei probe noi, pentru a se proceda la efectuarea celorlalte verificări impuse de textul de lege anterior menţionat şi nici nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, astfel că, nu se pot reţine ca fiind îndeplinite cerinţele prev. de disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte susţinerea revizuientului referitoare la martorii audiaţi în cauză, Înalta Curte are în vedere că pentru a fi incidente dispoziţiile cazului prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., este necesar să se dovedească cu hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, însă revizuientul nu a făcut nicio probă în sprijinul susţinerilor sale.
Astfel, Înalta Curte constată că susţinerile revizuientului nu cad sub incidenţa niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege şi în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul H.M., soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuientul H.M. nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reviuient H.M.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva deciziei penale nr. 91 din data de 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3508/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3510/2012. Penal → |
|---|
