ICCJ. Decizia nr. 3670/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3670/2012
Dosar nr. 3131/116/2011
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Prin sentinţa penală 177 din 27 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi - Secţia penală, au fost respinse cererile formulate de inculpaţii G.A. şi G.N.E., prin apărători, de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.N.E., la 20 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.N.E. la 15 ani închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.N.E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a si lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul G.A., la 20 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. condamnă pe inculpatul G.A. la 15 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a şi lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat măsura degradării militare inculpatului G.A.
S-a luat a act că nu se impune aplicarea art. 67 C. pen., cu privire la inculpatul G.N.E.
S-a lat act că partea vătămată I.D.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele: La data de 30 aprilie 2009, ora 20, organele de poliţie din cadrul IPJ Călăraşi au fost sesizate de numitul E.I.M. din comuna Şoldanu, judeţul Călăraşi, cu privire la faptul că unchiul său l.I., persoană în vârstă şi bolnavă nu a mai fost văzută de două zile la locuinţa sa, din comuna Şoldanu, sat Negoeşti, judeţul Călăraşi.
În urma cercetării efectuate la faţa locului, într-o cameră a locuinţei a fost găsit sub un pat cadavrul numitului l.I., în poziţia decubit dorsal, tăblia patului fiind sprijinită în zona sternală, comprimând toracele, victima prezentând multiple semne de violenţă pe corp.
Cu ocazia necropsiei, s-a stabilit că moartea numitului I.I. poate data din 28 aprilie 2009, a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice urmare unei comprimări toraco - pulmonare, iar leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu cor dur şi comprimare între două planuri dure.
S-a stabilit că inculpaţii G.A. si G.N.E., tată şi fiu, vizitau frecvent victima I.I., aflându-se în relaţii apropiate, victima fiind naşul de cununie al inculpatului G.A. De asemenea, din cercetările efectuate s-a stabilit că victima I.I., în vârstă de 55 ani, locuia singură într-un imobil pe raza satului Negoeşti comuna Şoldanu, jud. Călăraşi, fiind pensionar pe caz de boală şi deplasându-se cu greutate.
Din probatoriul administrat a rezultat că, în după amiaza zilei de 28 aprilie 2009, inculpaţii G.A. si G.N.E. au mers împreună la locuinţa victimei I.I. şi i-au solicitat bani pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Fiind refuzaţi de victimă, inculpaţii au lovit-o cu pumnii şi picioarele, doborând-o la pământ, apoi au controlat-o în buzunare, sustrăgându-i o bancnotă de 5 lei. Ulterior, pentru a ascunde fapta, au introdus corpul victimei I.I. sub patul din dormitor si au trântit patul peste acesta, comprimându-l între structura de lemn a patului şi podea, producându-i leziuni care au cauzat decesul.
După comiterea faptelor, inculpaţii au părăsit locuinţa victimei şi au traversat şoseaua, intrând în magazinul A.F.V.M., de unde, cu banii sustraşi, au cumpărat băuturi alcoolice.
În data de 30 aprilie 2009, inculpatul G.N.E. a mers singur la locuinţa victimei I.I., pentru a vedea dacă fapta de omor a fost descoperită, a încuiat uşa de acces şi a luat cheia asupra sa, fiind observat de mai multe persoane. Ulterior, în aceeaşi zi, organele de poliţie au fost sesizate de E.I.M., cu privire la dispariţia rudei sale, I.I., cadavrul acestuia fiind descoperit în propria locuinţă.
Din raportul medico legal de necropsie nr. 1216/A3/142 din 01 iunie 2010 emis de SML Călăraşi, a rezultat că, la examenul extern al cadavrului, s-au constatat numeroase leziuni traumatice, respectiv mentonier paramedian drept - excoriaţie de 3/2 cm; subclavicular drept si regiunea sternală - echimoză violacee de 12/7 cm, regiunea axilară anterioară dreaptă - echimoză violacee de 6/5 cm, hipocondrul stâng - echimoză violacee de 7/6 cm, faţă laterală braţ drept 1/3 mijlocie - echimoză violacee de 4/4 cm, cot drept - excoriaţie de 2/2 cm, fesier drept - hematom de 5/4/0,2 cm, genunchi drept - excoriaţie de 1/1 cm, faţă anterioară gamba dreaptă - excoriaţie de 2/0,5 cm, genunchi stâng - echimoză violacee de 3/3 cm, faţă posterioară a toracelui, pe o suprafaţa de 22/18 cm, multiple echimoze violacee de forme si mărimi variate cu dimensiuni cuprinse între 1/1 si 6/3 cm, concluzionându-se că moartea numitului I.I. a fost violentă, poate data din 28 aprilie 2009, s-a datorat asfixiei mecanice urmare a unei comprimări toraco - pulmonare, leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure. De asemenea, se concluzionează că sângele recoltat de la cadavrul lui I.I. nu conţine alcool.
S-a reţinut că materialul probator administrat, în ambele faze ale procesului penal (urmărire penală şi cercetare judecătorească), ţinându-se seama şi de declaraţia inculpatului G.N.E. - care audiat în faza de urmărire penală - a recunoscut comiterea infracţiunilor de omor şi tâlhărie, precizând că la săvârşirea acestora a participat şi tatăl său, inculpatul G.A., au dovedit cu certitudine săvârşirea infracţiunilor de către cei doi inculpaţi, precum şi vinovăţia acestora, motiv pentru care au fost respinse cererile de achitare formulate de cei doi inculpaţi, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Instanţa de fond a concluzionat că - în drept - faptele inculpaţilor G.N.E. şi G.A., care la data de 28 aprilie 2009, aflându-se în locuinţa numitului I.I. din comuna Şoldanu, sat Negoeşti, jud. Călăraşi, i-au aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii si picioarele, deposedându-l prin violenţă de o bancnotă de 5 lei, iar pentru a ascunde săvârşirea acestei infracţiuni, au introdus corpul victimei sub un pat din locuinţă, comprfmându-l între pat şi podea, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (21) lit. a) si c) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată fiecăruia dintre cei 2 inculpaţi, s-a avut în vedere vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea de comitere a acestora, poziţia nesinceră a inculpaţilor, gradul sporit de pericol social al faptelor, urmarea produsă, respectiv moartea victimei, circumstanţe care au determinat aplicarea unor pedepse orientate către maximul general, cu executare în regim de detenţie.
Această modalitate de executare - arată instanţa de fond - se impune, în vederea realizării scopului pedepsei aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv preventiv si de reeducare a inculpaţilor.
Împotriva sentinţei Tribunalului Călăraşi au declarat apel inculpaţii G.N.E. şi G.A., criticând-o sub aspectul greşitei condamnări.
Prin decizia penală nr. 99 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
S-a reţinut că ansamblul probator a demonstrat că: în după amiaza zilei de 28 aprilie 2009, cei doi inculpaţi au mers împreună la locuinţa victimei I.I., pentru a-i cere bani pentru procurarea de băuturi alcoolice; cum victima nu a dat curs solicitării inculpaţilor, au lovit-o cu pumnii şi picioarele, doborând-o la pământ, apoi au controlat-o în buzunare, de unde au sustras o bancnotă de 5 lei. Pentru a ascunde fapta, cei doi au introdus corpul victimei sub patul din dormitor, după care au trântit patul peste acesta, strivind-o între structura de lemn a patului şi podea, acţiune care i-a provocat decesul.
Ulterior, după comiterea faptelor inculpaţii au părăsit locuinţa victimei, mergând în magazinul din apropiere, de unde, au cumpărat băuturi alcoolice, cu banii sustraşi.
După două zile, în data de 30 aprilie 2009, inculpatul G.N.E. a mers singur la locuinţa victimei I.I. pentru a vedea dacă fapta de omor a fost descoperită, a încuiat uşa de acces si a luat cheia asupra sa, fiind observat de mai multe persoane. Ulterior, în aceeaşi zi, organele de poliţie au fost sesizate de E.I.M. cu privire la dispariţia suspectă a rudei sale, I.I., cadavrul acestuia fiind descoperit în propria locuinţă.
La dosarul cauzei, se află raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 348513/A din 22 mai 2009, întocmit de IPJ Ialomiţa - Serviciul Criminalistic, din care rezultă că G.N.E. şi G.A. au fost examinaţi cu tehnica poligraf, fiindu-le adresate trei întrebări relevante. La întrebarea nr. 4 "Tu ai luat bani din casa lui I.I. în ziua de 28 aprilie 2009?", nr. 7 "Tu l-ai lovit pe I.I. în ziua de 28 aprilie 2009" si la întrebarea nr. 9 "Tatăl tău l-a băgat sub pat pe I.I. în ziua de 28 aprilie 2009", răspunsurile lui G.N.E. au fost negative.
Conform interpretării specialiştilor, diagramele poligraf au evidenţiat că răspunsurile lui G.N.E. la întrebările 4, 7 şi 9, relevante cauzei, au produs note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (inervare neuromusculară la nivel toracic si abdominal, bioelectric G.S.R, tensiune arterială), evidenţiate în modificări ale nivelului de bază, creşteri de amplitudine si durată a curbei bioelectrice şi modificarea tensiunii arteriale.
S-a subliniat de către specialistul psiholog că prezenţa modificărilor de trasee în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale cauzei este interpretată ca reprezentând în mod cert neconcordanţă, sub aspectul veridicităţii, între efectele întrebărilor resimţite în plan psiho - fiziologic si conţinutul informaţional, material faptic, pe care aceste răspunsuri îl susţin. De asemenea, raportul a concluzionat faptul că pentru răspunsurile numitului G.N.E. la întrebările relevante ale cauzei au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
Cu aceeaşi tehnică fost examinat şi inculpatul G.A., ocazie cu care i-au fost adresate următoarele întrebări relevante: nr. 4 "Tu ai luat bani din casa lui I.I. în ziua de 28 aprilie 2009?", nr. 7 "Tu l-ai lovit pe I.I. în ziua de 28 aprilie 2009" si la întrebarea nr. 9 "Tatăl tău l-a băgat sub pat pe I.I. în ziua de 28 aprilie 2009", răspunsurile lui G.N.E. au fost negative.
Ca în primul caz, interpretarea diagramelor poligraf a evidenţiat că răspunsurile lui G.A. la întrebările 4, 7, 9, relevante cauzei, au produs note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (inervare neuromusculară la nivel toracic si abdominal, bioelectric G.S.R, tensiune arterială), evidenţiate în modificări ale nivelului de bază, creşteri de amplitudine si durată a curbei bioelectrice si modificarea tensiunii arteriale; s-a concluzionat că pentru răspunsurile lui G.A. la întrebările relevante ale cauzei, au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
Din raportul medico legal de necropsie nr. 1216/A3/142 din 01 iunie 2010, emis de SML Călăraşi, a rezultat că la examenul extern al cadavrului s-au constatat numeroase leziuni traumatice, concluzionându-se că moartea numitului I.I. a fost violentă, poate data din 28 aprilie 2009, s-a datorat asfixiei mecanice urmare a unei comprimări toraco - pulmonare, leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure, subliniindu-se că sângele recoltat de la cadavrul lui I.I. nu conţine alcool.
De asemenea, cei doi inculpaţi au fost supuşi expertizării medico legale psihiatrice, s-a concluzionat că inculpatul G.A., cât şi inculpatul G.N.E. au avut discernământul faptelor comise păstrat în momentele comiterii infracţiunii, ambii având capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor pe care le-au săvârşit.
La faţa locului, s-a efectuat şi o cercetare locală, iar procesul verbal şi planşa fotografică realizate au relevat împrejurările în care s-a produs infracţiunea şi urmele găsite la faţa locului, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului G.N.E. şi ale martorilor audiaţi în cauză.
De la locul faptei au fost ridicate obiectele purtătoare de urme biologice, precum şi obiectele de îmbrăcăminte predate organelor de poliţie de G.N.E. cu privire la care acesta a susţinut că au fost purtate în momentul comiterii infracţiunii de omor, fiind supuse expertizării biocriminalistice; prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 15 iulie 2009 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. s-a concluzionat că pe pantalonii predaţi de inculpatul G.N.E. a fost identificat sânge uman, însă această probă nu a putut fi valorificată, din cauza cantităţii insuficiente de ADN matriţă, aceleaşi concluzii fiind formulate şi în cazul urmelor de contact ridicate de pe fruntea şi mâinile victimei.
Dovezile analizate nu au fost infirmate în nici un mod, se coroborează şi se completează, fiind confirmate de inculpatul G.N.E. care, în faza de urmărire penală a recunoscut, în totalitate, faptele, precizând - totodată - că la săvârşirea acestora a participat şi tatăl său, inculpatul G.A.
Deşi la cercetare judecătorească, inculpatul G.N.E. nu a mai recunoscut faptele, depoziţia sa nu a fost reţinută de instanţă, susţinerile acestuia în sensul că la momentul audierii realizate de organele de urmărire penale s-au exercitat presiuni fizice si psihice asupra sa nefiind dovedite, câtă vreme inculpatul nu a formulat plângere împotriva modului în care s-au administrat probele în această fază procesuală. Totodată, nu s-au produs dovezi cu privire la pretinsa atitudine abuzivă a anchetatorilor, de natură să influenţeze probatoriul.
Din declaraţiile martorilor V.G. şi S.F., rezultă că au participat ca martori asistenţi la audierea inculpatului G.N.E., împrejurare în care au auzit că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor împreună cu tatăl său G.A., descriind cele întâmplate, fără a fi exercitate asupra lui presiuni fizice sau psihice.
Susţinerile inculpatului G.E.N. - în sensul că în ziua de 28 aprilie 2009 nu s-ar fi aflat în locuinţa victimei, ci la muncă la o anumită persoană din sat - sunt lipsite de suport probator, fiind contrazise de probele administrate în cauză; astfel, martorul E.M. (persoana la care susţine inculpatul G.E. că a lucrat în ziua de 28 aprilie 2009) nu a putut preciza dacă în ziua respectivă inculpatul s-a aflat la el, întrucât au trecut mai mult de 3 ani. Acest martor nu a fost audiat în faza de urmărire penală, întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi nu a susţinut varianta prezentată în faţa instanţei; mai mult, această apărare a inculpatului că ar fi fost plecat în ziua respectivă la muncă, este contrazisă şi de declaraţia numitei G.Ş., mama inculpatului, care a declarat că în ziua respectivă acesta nu a fost plecat din domiciliu, iar martora V.G., vânzătoare la un magazin aflat în faţa locuinţei victimei, a arătat că acesta se afla la locul şi timpul comiterii crimei, alături de tatăl său.
În plus, din coroborarea declaraţiilor inculpatului G.E.N. cu datele conţinute în raportul medico legal de necropsie nr. 1216/A3/142 din 1 iunie 2010, emis de S.M.L. Călăraşi a rezultat că victima I.I. a fost agresată înainte de deces, în circumstanţele descrise de inculpat, iar poziţia în care a fost găsit cadavrul, în decubit dorsal, cu mâinile întinse pe lângă corp, arată că la comiterea faptei au cooperat două persoane, o singură persoană neputând să introducă victima sub pat şi apoi să-l trântească peste trupul acesteia obiectul respectiv.
Declaraţiile inculpatului G.E.N. de la urmărirea penală se coroborează cu cele ale martorei V.G., precum şi cu datele conţinute în raportul medico legal de necropsie, rezultând că inculpatul G.A. a participat în data de 28 aprilie 2009, la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Astfel, martora V.G. a precizat că, în ziua de 28 aprilie 2009, în timp ce era în magazinul unde lucra ca vânzătoare, i-a văzut în jurul orelor 15 - 15,30 pe cei doi inculpaţi ieşind din curtea locuinţei victimei şi traversând şoseaua certându-se, după care au intrat în magazin, de unde G.A. a cumpărat o sticlă de vin pentru care a plătit cu bancnota de 5 lei; a mai arătat martora că tatăl şi fiul (inculpaţii) veneau adeseori în curtea victimei, ajutând-o la treburile gospodăreşti, subliniind că, în ziua respectivă, nu a văzut nicio altă persoană ieşind sau intrând în curtea victimei, în afară de cei doi inculpaţi.
Testul ADN nu a putut fi realizat din motive obiective nefiind suficientă cantitatea de ADN matriţă ridicată de pe obiectele expertizate; însă pe pantalonii inculpatului G.E.N., au fost descoperite urme de sânge uman, ceea ce întăreşte convingerea cu privire la comiterea de către acesta a infracţiunilor de tâlhărie şi omor.
Împotriva deciziei penale nr. 99 din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs inculpaţii G.N.E. şi G.A., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 6 şi 18 C. proc. pen.
Examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Soluţia de condamnare a celor doi inculpaţi G.A. şi G.N.E., dispusă de instanţa de fond şi confirmată în apel se fundamentează în esenţă pe testul poligraf, raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile inculpatului G.N.E. date în faza de urmărire penală şi ale martorei V.G.
Testul poligraf, ale cărui concluzii sunt detaliate în cuprinsul deciziei pronunţate în apel, nu se regăseşte printre mijloacele de probă enumerate în art. 64 alin. (1) C. proc. pen., care să constate elemente de fapt ce pot servi ca probă.
Raportul medico-legal de necropsie a stabilit că moartea victimei I.I. a fost violentă, s-a datorat asfixiei mecanice, urmare a unei comprimări toraco-pulmonare. Leziunile de violenţă au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure.
Prin procesul verbal de cercetare la faţa locului s-au făcut constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii - locuinţa victimei, fiind ridicate urme biologice de pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimei I.I., inculpaţilor, de la victimă - mâna dreaptă, mâna stângă, bărbie, gât şi de pe bucata de pânză de pe tăblia patului.
Inculpatul G.N.E. în faza de urmărire penală a recunoscut faptele de omor şi tâlhărie, precizând că la săvârşirea lor a participat şi tatăl său G.A., pentru ca ulterior, să-şi retracteze declaraţia, iar martora V.G. a relatat că la 28 aprilie 2009, orele 15.00 - 15:30, i-a văzut pe cei doi inculpaţi ieşind din curtea locuinţei victimei.
De menţionat că inculpaţii împreună cu martora G.Ş. vizitau frecvent victima, aceasta fiind naşul de cununie al inculpatului G.A. şi martorei G.Ş.
Pe de altă parte, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 iulie 2009, s-a concluzionat că urmele prelevate de pe puloverul victimei este de sânge uman şi aparţin victimei; urmele prelevate de pe tenişii ridicaţi de la inculpatul G.N. nu sunt de sânge, urmele prelevate de pe bluza inculpatului G.N. sunt de sânge uman şi aparţin acestuia, urma prelevată de pe blue-jeanşii inculpatului G.N. conţine sânge uman; urma prelevată de pe bucata de pânză a tăbliei patului pot aparţine victimei, urmele prelevate de la nivelul frunţii şi mâinilor victimei nu au putut fi identificate datorită cantităţii insuficiente de ADN.
De asemenea, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN- a concluzionat că analiza genetică a microurmelor biologice de la nivelul materialului textil al tăbliei patului a pus în evidenţă profile genetice mixte, ce provin din amestecul de material biologic de la minim două persoane, dintre care minim două sunt de sex masculin. Caracterele genetice din profilele ADN de referinţă autozomale şi cromozomiale Y aparţinând inculpaţilor G.A. şi G.N.E. nu se găsesc evidenţiate în amestecuri. Contribuitorul majoritar al amestecurilor evidenţiate pe materialul textil este un bărbat necunoscut, altul decât victima I.I. sau suspecţii G.A. şi G.N.E.
Aşadar, probele ştiinţifice, constând în expertiza ADN atestă existenţa unor microurme biologice identificate la nivelul textil al tăbliei patului victimei, dar care provin de la două persoane de sex masculin, (neidentificate în proces) altele decât victima şi inculpaţii G.A. şi G.N.E.
De asemenea, pe obiectele de îmbrăcăminte, fruntea, mâinile, bărbia şi gâtul victimei nu au fost identificate urme biologice ale vreunui inculpat, după cum pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului G.N.E. nu au fost relevate urme biologice (sânge, păr) aparţinând victimei.
Se constată că instanţa de apel nu a examinat real, efectiv susţinerile inculpaţilor, ci a realizat o analiză formală, globală a motivelor recurenţilor, care şi-au susţinut nevinovăţia, contrar dispoziţiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 6 paragraf 1 din Convenţie.
Nu au fost expuse motivele pentru care probele ştiinţifice au fost înlăturate prin depoziţia inculpatului G.N. dată la urmărirea penală şi ulterior retractată, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 69 C. proc. pen., care prevăd că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Cum probele reţinute în dovedirea vinovăţiei celor doi inculpaţi, îndeosebi a inculpatului G.A. sunt insuficiente şi nu pot conduce la o concluzie unică posibilă, aceea că inculpaţii au omorât şi tâlhărit pe victima I.I. la data de 28 aprilie 2009, se impune ca instanţa de apel, urmare a efectului devolutiv al apelului enunţat în art. 371 alin. (2) C. proc. pen., să examineze în afară de temeiurile invocate cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Anume, în procesul-verbal de cercetare la faţa locului s-a menţionat că din locuinţa victimei, de pe podeaua încăperii au fost ridicate mai multe cupoane de pensie, pe numele victimei pentru a fi tratate şi examinate în vederea relevării urmelor papilare. De asemenea, au fost ridicate urme papilare de pe suprafaţa unui scaun aflat în holul locuinţei victimei şi o bucată din cearşaful plăpumii ce prezenta urme ce păreau a fi de sânge.
Niciuna dintre mijloacele de probă enumerate, deşi ridicate nu au fost examinate pentru identificarea urmelor papilare. De aceea, se impune obţinerea de relaţii de la parchet cu privire la mijloacele de probă ridicate, neexpertizate dar necesare soluţionării cauzei; după cum şi reaudierea celor doi inculpaţi G.A. şi G.N.E., cât şi a martorei V.G. cu privire la cele întâmplate la 28 aprilie 2009, date fiind aspectele formale şi sumare consemnate în depoziţiile acestora la fond şi apel.
Întrucât inculpatul G.N. a susţinut la fond că la data de 28 aprilie 2009 în intervalul orar 9:30-17:30 s-a aflat la martorul C.M. unde a lucrat la încărcarea grâului - apărare confirmată şi de tatăl său -G.A., este necesară soluţionării cauzei identificarea şi audierea martorului C.M. pentru verificarea apărării recurentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de inculpaţii G.A. şi G.N.E. împotriva deciziei penale nr. 99 din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Va casa decizia atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, urmând să fie analizate şi celelalte critici formulate de inculpaţi.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii G.N.E. şi G.A. împotriva deciziei penale nr. 99 din data de 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
Casează în totalitate decizia penală nr. 99 din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală şi dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3835/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3111/2012. Penal → |
|---|
