ICCJ. Decizia nr. 3111/2012. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3111/2012

Dosar nr. 248/54/2012

Şedinţa publică din 2 octombrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 107 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.V., împotriva rezoluţiei nr. 700/P/2011 din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

A fost obligată petenta la plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rezoluţia nr. 700/P/2011 din 13 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

În motivarea rezoluţiei, s-au reţinut următoarele:

La data de 26 iulie 2011 petenta R.V. a formulat plângere penală împotriva notarului public M.A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, susţinând că prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat un contract de vânzare-cumpărare şi a cauzat o vătămare intereselor sale legale.

Petenta a făcut referire la actul din 8 mai 2011, prin care T.V. a vândut suprafaţa de 4.550 mp teren arabil lui G.M., deşi actul cadastral menţiona în punctul respectiv o suprafaţă de 5490 mp, astfel încât cumpărătorul i-a ocupat fără drept suprafaţa de 940 mp.

Din verificări a rezultat că actul sus-menţionat a fost încheiat în urma prezentării de către vânzătoarea T.V. a actelor privind provenienţa terenului. În acest sens, T.V. a prezentat certificatul de moştenitor şi actul de partaj voluntar din care rezultă că a dobândit prin moştenire suprafaţa de 4550 mp.

După cum rezultă din cuprinsul actului încheiat, T.V. a vândut suprafaţa de teren care i-a aparţinut, iar notarul public M.A. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru această suprafaţă.

De altfel, pentru diferenţa de teren despre care petenta susţine că îi aparţine, există proces civil pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu - Dosar nr. 20420/318/2010, reclamant R.V., pârât G.M. suspendat la data de 26 aprilie 2011.

În cadrul procesului civil, T.V. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie a familiei G., susţinând că a înţeles să vândă suprafaţa de 4550 mp, pentru care avea act de proprietate şi nu a avut cunoştinţă despre planul de amplasament şi delimitare a bunului imobil la care face referire petenta.

Faţă de cele de mai sus-arătate, s-a constatat că notarul public M.A. a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu şi nu a săvârşit vreo faptă penală în legătură cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia nr. 1469/11/2/2011 din 11 octombrie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Plângerea formulată de petentă, potrivit art. 2781 C. proc. pen., a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 2480/54/2011.

Analizând plângerea petentei, instanţa de fond a constatat că, în mod just, procurorul a dispus în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta reclamată de petenta R.V. nu există.

În acest sens, s-a reţinut că, actele premergătoare efectuate în cauză, nu confirmă săvârşirea de către notarul public a infracţiunii sesizată de petentă, aceasta îndeplinindu-şi corespunzător atribuţiile de serviciu, vizând autentificarea contractului de vânzare-cumpărare de la 8 mai 2001.

Astfel, autentificarea actului a avut ca temei voinţa părţilor şi s-a făcut în baza înscrisurilor doveditoare prezentate de vânzători cu privire la provenienţa terenului, respectiv certificatul de moştenitor şi actul de partaj voluntar din care rezultă că acesta a dobândit prin moştenire chiar suprafaţa pe care a înstrăinat-o.

Împotriva Sentinţei penale nr. 107 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petenta R.V. Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, prevăd că hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

În consecinţă, petenta R.V. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive.

Exercitarea căii de atac a recursului împotriva acestei hotărâri judecătoreşti este inadmisibilă, nefiind prevăzută de lege, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta R.V.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta R.V. împotriva Sentinţei penale nr. 107 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3111/2012. Penal