ICCJ. Decizia nr. 3681/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3681/2012
Dosar nr. 3330/1/2012
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2012
Asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare de fată; în baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 436 din 22 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 11628/2005 s-a dispus condamnarea inculpatului M.M.l. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi 2 lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen.
l-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă perioada reţinerii de o zi, respectiv din 28 martie 2005 până la 29 martie 2005.
S-a constatat ca fiind recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate C.l.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.M.l., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 86 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel laşi s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul M.M.l. şi în rejudecare a fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.M.l., solicitând casarea ambelor hotărâri şi reducerea pedeapsei, faţă de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite.
Prin Decizia penală nr. 2636 din 16 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3955/45/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.l. împotriva Deciziei penale nr. 86 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia pentru minori şi familie.
A fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii penale, la data de 28 aprilie 2012 contestatorul M.M.l. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., susţinând că la data de 16 mai 2007, când s-a judecat cauza în recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de această împiedicare.
Ulterior, la data de 2 mai 2012, prin memoriul transmis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatorul a invocat şi dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susţinând că nu a fost legal citat pentru termenul când s-a judecat recursul, întrucât nu a primit citaţie la adresa unde locuia.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul M.M.l., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare, constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând, de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Dispoziţiile art. 388 C. proc. pen. prevăd că termenul în care poate fi introdusă contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a), c) şi e), de către persoana împotriva căreia se face executarea, este de 10 zile de la data începerii executării.
În prezenta cauză, cererea de contestaţie în anulare îndeplineşte atât cerinţa respectării termenului de introducere a acesteia, întrucât mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 527/2006 din 15 mai 2007 emis de Tribunalul laşi, privind pe contestator, a fost pus în executare la data de 22 aprilie 2012 (conform adresei I.G.P.R. din 23 aprilie 2012, existentă la fila 111 a Dosarului nr. 11628/99/2005 al Tribunalului laşi), cât şi cerinţa invocării de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.
Însă, contestatorul nu a invocat şi nici nu a depus la dosar dovezi în sprijinul cazului de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., pe care şi-a întemeiat cererea de contestaţie în anulare.
În ceea ce priveşte cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocat de contestator, Înalta Curte constată că acesta nu mai poate fi luat în discuţie, existând autoritate de lucru judecat, întrucât prin Decizia penală nr. 1383 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 32/1/2008 a fost respinsă, ca nefondată, o altă cerere de contestaţie în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei penale nr. 2636 din 16 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale.
Astfel, nefiind îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. , Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.M.l.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.M.l. împotriva Deciziei penale nr. 2636 din 16 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3955/45/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3689/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
