ICCJ. Decizia nr. 3695/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3695/2012

Dosar nr. 4259/97/2010

Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 77 din 01 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara s-a dispus; fn baza art. 334 C. proc. pen.ală schimbarea infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. C. pen. (două acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una reţinută în sarcina inculpatei K.M.E.).

Au fost condamnaţi inculpaţii:K.I.G., la:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu. aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa atacată sunt concurente cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroşani.

S-a anulat suspendarea sub supraveghere cu privire la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroşani.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroşani, în pedepsele componente şi anume:

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

- 1 (unu)an închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/20005

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen.,s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate pe fond şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.de 3 ani închisoare,pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, astfel că în final inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Desemnează pentru exercitarea supravegherii Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen. şi anume:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile; precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de inculpat de la 24 aprilie 2009 până la 20 octombrie 2009. A fost condamnată inculpata K.M.E., la:

- 3 ani închisoare pentry infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor civile prev. de art, 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen.,s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii. S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art, 86⁴ C. pen. S-a desemnat pentru exercitarea supravegherii Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

Pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) C. pen. şi anume:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 348 C. proc. pen.ală,s-au anulat următoarele înscrisuri: bilanţ contabil, aflat la filele 53-57 vol. V d.u.p. şi balanţe de verificare, aflate la filele 58-72 vol. V d.u.p..

Au fost obligaţi inculpaţiijn solidar, la plata sumei de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plăţii, cu titlu de daune materiale, către partea civilă SC G.A. SA (continuatoarea SC BT A.T. SA).

Au fost obligaţi fiecare dintre inculpat să plătească statului suma de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin actul de sesizare, respectiv rechizitoriul nr. 940/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, precizat la termenul de judecată din 21 octombrie 2010 (fila 152 Dosar nr. 4259/97/2010), s-a reţinut în sarcina inculpaţilor K.I.G. şi K.M.E. că în cursul anului 2005, au obţinut două credite în valoare de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la SC B.T. SA, prin înşelăciune, respectiv prin prezentarea şi folosirea de documente financiare falsificate.

În drept faptele acestora constituindu-se în infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Partea vătămată SC G.A. SA,, continuatoarea SC BT A.T. SA, s-a constituit parte civilă în cauză faţă de cei doi inculpaţi cu suma de 21.200 lei, actualizaţi cu dobânda legală, începând cu data de 27 iunie 2006 până la data plăţii, reprezentând daune materiale (fila 474 vol. I Dosar cercetare judecătorească nr. 3530/97/2008).

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. sunt administratori ai SC l.T. SRL Vulcan, iar în această calitate de reprezentanţi ai societăţii amintite, au solicitat şi obţinut în lunile iulie, respectiv august 2005, două credite de la persoana vătămată SC B.T. SA.

Primul contract de credit a fost încheiat la data de 19 iulie 2005, (pentru creditul completare capital de lucru „1 ora" - fila 117 vol. VI d.u.p.), iar suma împrumutată este de 20.000 lei.

Cel de-al doilea contract de credit, a fost încheiat la data de 26 august 2005, poartă numărul 346/2005, iar suma împrumutată este de 350.000 lei.

Pentru accesarea acestor credite, inculpaţii au depus la bancă bilanţul contabil al SC l.T. SRL, din data de 30 iunie 2005, înregistrat la A.F.P. Vulcan la 18 iulie 2005, balanţe de verificare, iar pentru contractul din luna august 2005, au fost prezentate garanţii ipotecare, conform contractelor de ipotecă din 26 august 2005 (fila 139 vol, VI d.u.p.) şi (fila 158 vol. VI d.u.p.), care au avut ca obiect imobilul situat în Simeria, sat Santandrei, judeţul Hunedoara, în suprafaţă de 11.200 mp, înscris în C.F. a localităţii Sîntandrei, identificat parţial în C.F., aparţinând SC l.T. SRL, respectiv imobilul constând din casă cu P+E+M, curte identificată pe un teren în suprafaţă de 6.478 mp, situat în Deva, judeţul Hunedoara, înscris în C.F. a localităţii Deva, ce corespunde parţial din C.F., proprietatea numiţilor U.l. şi U.R.

Ulterior, s-a dovedit că bilanţul contabil, respectiv balanţele contabile sunt false, din adresa din 13 iunie 2006 emisă de A.F.P. Vulcan rezultând că figurează înregistrat bilanţul contabil al SC M.C. SRL şi nu al SC l.T. SRL (fila 126 vol. V d.u.p.).

Creditul în cuantum de 20.000 lei nu a fost achitat de către inculpaţi, însă persoana vătămată SC B.T. SA şi-a recuperat prejudiciul de la societatea de asigurări B.T. Asigurări Cluj Napoca, a cărei continuatoare este SC G.A. SA, care s-a constituit parte civilă cu suma de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plăţii.

Nici creditul de 350.000 lei nu a fost achitat de inculpaţi, însă în cazul acestui împrumut, SC B.T. SA şi-a recuperat integral prejudiciul, prin executare silită asupra imobilului constituit din teren arabil situat în extravilanul oraşului Simeria, sat. Santandrei, judeţul Hunedoara, în suprafaţă de 11.200 mp, înscris în C.F. al localităţii Sîntandrei, identificat parţial în C.F., aparţinând SC l.T. SRL (fila 190 Dosar nr. 4259/97/2010).

Raportat la această stare de fapt, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor care au prezentat şi folosit documente financiar-contabile false ( bilanţ contabil al SC l.T. SRL pe anul 2005 şi balanţe contabile), pentru obţinerea a două credite în cuantum de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de ari. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fapta inculpaţilor care, prin folosirea documentelor financiar-contabile false la care s-a făcut referire anterior, au obţinut un credit în cuantum de 20.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, credit care ulterior nu a mai fost achitat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În ceea ce priveşte însă actul material al infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinut de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, ca fiind înşelarea persoanei vătămate SC B.T. SA SA prin încheierea contractului din 26 august 2005, având ca obiect suma de 350.000 lei, instanţa de fond a apreciat că această faptă nu poate constitui o infracţiune de înşelăciune, pe motiv că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art. 215 C. pen.

Astfel, inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, constituie infracţiunea de înşelăciune dacă prin această inducere în eroare s-a pricinuit o pagubă.

Însă în speţa de faţă instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată SC B.T. SA nu a suferit nici o pagubă, întrucât suma pe care a împrumutat-o societăţii administrate de către inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. a fost recuperată prin executarea silită a unui imobil aparţinând societăţii inculpaţilor, imobil care a fost ipotecat tocmai în scopul garantării împrumutului. în cazul acestei fapte nu există nici constituire de parte civilă. Instanţa de fond a reţinut că şi pentru obţinerea acestui credit s-au folosit documente financiar-contabile false, însă aşa cum am arătat, în cazul acestui act material nu este îndeplinită condiţia de pagubă, prevăzută de art. 215 C. pen.

În acest context, s-a constatat că fapta pentru care inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. au fost trimişi în judecată, raportat la contractul de credit din 26 august 2005, încheiat cu SC B.T. SA, nu constituie act material al infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Eliminând acest act material din încadrarea juridică reţinută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara,instanţa de fond a reţinut că faptele săvârşite de inculpaţi îmbracă forma infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.,astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen.ală a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una reţinută în sarcina inculpatei K.M.E.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi persoana inculpaţilor.

Sub aspectul laturii civile, s-a admis acţiunea civilă formulată de societatea de asigurare SC G.A. SA şi a fost acordată suma plătită cu titlu de asigurare persoanei vătămate SC B.T. SA SA, astfel că în baza art. 14, 346 C. proc. pen.ală, rap. la art. 998 C. civ., cei doi inculpaţi au fost obligaţi,, în solidar, la plata sumei de 21.200 lei, actualizată cu dobânda legală la data plăţii, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen.ală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au formulat apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpaţii K.I.G. şi K.M.E.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în apelul formulat a criticat sentinţa atacată în ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptelor de înşelăciune pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. din infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în 2 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.(una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una în sarcina inculpatei K.M.E.).

Apelantul a arătat că este greşită aprecierea instanţei de fond potrivit căreia inducerea în eroare a persoanei vătămate SC B.T. SA a avut loc numai cu ocazia încheierii unuia dintre cele 2 contracte respectiv a contractului din 19 iulie 2005 în valoare de 20.000 lei în timp ce încheierea contractului din 26 august 2005 nu constituie un act material al infracţiunii de înşelăciune întrucât nu s-a produs nici un prejudiciu.

S-a arătat că deşi pentru acest ultim contract prejudiciul a fost recuperat prin executarea silită nu înlătură caracterul penal al faptei iar lipsa constituirii de parte civilă cu privire la suma care a făcut obiectul contractului din 26 august 2005 nu poate să ducă la concluzia că nu s-a produs nici un prejudiciu prin prezentarea de documente financiar- contabile false cu scopul de a induce în eroare persoana vătămată SC B.T. SA cu ocazia încheierii respectivului contract.

Apelantul a mai arătat că ambele fapte de înşelăciune reţinute în sarcina inculpaţilor s-au consumat în momentul încheierii celor 2 contracte de credit inducerea în eroare fiind săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat aceste contracte.

De asemenea apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a arătat că este nelegal procedeul instanţei de fond de a constata că fapta din 26 08 2005 nu constituie act material al infracţiunii de înşelăciune şi de a schimba încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în 2 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.(una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una în sarcina inculpatei K.M.E.).

Faţă de aceste considerente în temeiul art. 379pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând în fond să se pronunţe o hotărâre de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Inculpaţii K.I.G. şi K.M.E.) în apelul formulat au solicitat achitarea pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată cu motivarea că nu au săvârşit aceste infracţiuni întrucât din luna decembrie 2005 şi-au stabilit reşedinţe în Franţa şi de la această dată nu au mai desfăşurat nici o activitate în cadrul SC l.T. SRL.

S-a mai arătat că părţile sociale deţinute la această societate au fost cesionate numitei B.A.M. iar aceasta a recunoscut în declaraţiile date că a întocmit şi a semnat bilanţul depus la SC B.T. SA în vederea încheierii celor 2 contracte.

Inculpaţii au arătat că deşi au contestat semnăturile de pe acest bilanţ susţinând că acestea nu sunt efectuate de ei şi au cerut efectuarea unei expertize grafologice în mod neîntemeiat instanţa de fond a respins cererea cu motivarea că expertiza nu se poate efectua în lipsa originalului înscrisului supus expertizei.

Ca atare, în apel, inculpaţii au reiterat această cerere în probaţiune arătând că bilanţul depus la bancă cu ocazia încheierii celor 2 contracte de credit a fost reţinut de organele de poliţie şi poate fi înaintat în vederea expertizării. în cazul în care originalul bilanţului în cauză nu se mai poate găsi se solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Cu referire la această critică Curtea a reţinut că din verificările efectuate de instanţa de fond a rezultat că originalul bilanţului contabil depus la bancă nu se mai regăseşte.

Prin urmare în mod legal a fost respinsă proba cu expertiza grafologică a cărei efectuare nu este posibilă în lipsa originalului actului supus expertizării, însă la calificarea faptei instanţa a avut în vedere restul probelor administrate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 165/A din 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a constatat că sentinţa atacată este nelegală în parte numai sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a dispune achitarea pentru actul material al infracţiunii de înşelăciune ce are ca obiect contractul de credit din 26 august 2005 şi a admis apelurile formulate de inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 77/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara pe care a casat-o în parte numai sub aspectul laturii penaie şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. (actul material privind contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA).

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate. A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Pentru a pronunţe această soluţie Curtea de Apel Alba lulia a reţinut că, deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt dovedită în cauză potrivit căreia inculpaţii au solicitat în lunile iulie şi august 2005 două credite de la SC B.T. SA S.A. în valoare de 20.000 şi respectiv de 350.000 lei, pentru accesarea cărora au depus la bancă bilanţul contabil fals al SC l.T. SRL din data de 30 06 2005 înregistrat la A.F.P. Vulcan la 18 iulie 2005 iar pentru creditul in valoare de 350.000 lei au prezentat garanţii ipotecare, Curtea a constatat că în mod greşit instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Astfel inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârşirea a 2 acte materiale .

Instanţa de fond apreciind că unul din actele materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune respectiv cel ce are ca obiect contractul de credit din 26 august 2005 nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune întrucât lipseşte prejudiciul ca element constitutiv al acestei infracţiuni a apreciat că fapta nu mai are caracter continuat şi a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în 2 infracţiuni de înşelăciune prevăzută dec art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

A mai reţinut instanţa de apel că deşi corectă calificarea făcută de instanţa de fond respectiv fapta care priveşte acordarea creditului de 350.000 lei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune întrucât în speţă lipseşte urmarea imediată produsă în urma acţiunii de inducere în eroare respectiv prejudiciul, instanţa de fond trebuia să pronunţe o soluţie de achitare pentru acest act material.

Astfel Curtea de Apel a constatat că în ce priveşte creditul în valoare de 350.000 lei în patrimoniul instituţiei bancare nu s-a produs nici un prejudiciu aşa cum rezultă din adresa din 17 noiembrie 2010,(fila 161 dos. instanţei de fond) emisă de unitatea bancară creditoare.

Din adresa menţionată rezultă că,creditul acordat SC l.T. SRL conform contractului de credit din 26 august 2005 a fost recuperat integral prin executarea silită a garanţiei imobiliare şi în consecinţă unitatea bancară nu se constituie parte civilă în cauză.

Ca atare nu se poate reţine că la momentul încheierii contractului banca a fost prejudiciată cu o valoare egală cu valoarea creditului acordat întrucât pentru garantarea recuperării acestuia s-a constituit ipotecă asupra imobilului şi care de altfel a fost executat.

Analizând în continuare apărările inculpaţilor potrivit cărora nu au săvârşit infracţiunile reţinute cu motivarea că nu s-au aflat în ţară la momentul săvârşirii faptelor Curtea de Apel Ie-a înlăturat ca nereale.

Probele administrate dovedesc atât că demersurile pentru accesarea creditelor au fost efectuate de cei 2 inculpaţi potrivit declaraţiilor martorilor U.l.D. şi soţia acestuia U.R. (fila 181, 183 dos.de fond) care arată că inculpaţii l-au rugat să le garanteze cu un imobil un credit.

Din adresa din 07 iunie 2006 a I.G.P.R. (fila 73 dos u.p) rezultă că la data încheierii contractului de credit respectiv la 19. iulie 2005 şi 18 iulie 2005 inculpaţii se aflau în ţară.aceştia figurând ca ieşiţi din ţară 20 decembrie 2005.

De asemenea cererile de acordare a creditelor aflate la dosarul depus la SC B.T. SA sunt semnate de inculpatul K.I.G. iar contractele de credit sunt semnate de ambii inculpaţi (fila 27-34 vol. IV d.u.p.)

În ce priveşte infracţiunile de fals s-a reţinut că din verificările efectuate de organele de cercetare penală( fila 126 vol. V-d.u.p) s-a stabilit că bilanţul contabil aparţinând SC l.T. SRL depus la bancă nu este înregistrat la administraţia financiară din 18 iulie 2005 indicat de inculpaţi,sub acest număr fiind înregistrat bilanţul unei alte societăţi respectiv SC M.C. SRL. ca atare inculpaţii au depus un act fals pentru a-şi facilita obţinerea creditului.

Raportat la această stare de fapt, Curtea a constatat că în mod legal instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor care au prezentat documente financiar-contabile false (bilanţ contabil al SC l.T. SRL pe anul 2005 şi balanţe contabile), pentru obţinerea a două credite în cuantum de 20.000 lei, respectiv 350.000 lei, de la persoana vătămată SC B.T. SA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reţinut că apărarea inculpaţilor prin care arată că nu s-a dovedit în cauză că falsificarea înscrisurilor depuse în vederea accesării creditelor le aparţine nu va fi reţinută întrucât nici o probă administrată nu înlătură vinovăţia inculpaţilor dimpotrivă adresa din 13 iunie 2006 emisă de A.F.P. Vulcan confirmă că numărul de înregistrare de pe bilanţul contabil depus de inculpaţi la bancă în vederea accesării celor 2 credite este fals întrucât sub acest număr este înregistrat bilanţul unei alte societăţi.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel Alba lulia a admis apelurile formulate de inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 77/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara pe care o casează în parte numai sub aspectul laturii penale şi rejudecând în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. (actul material privind contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA).

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate.

A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând motivele de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, pct. 17 şi pct 14 C. proc. pen., aşa cum au fost susţinute în încheierea de şedinţă, din data de 8 noiembrie 2012, în cadrul dezbaterilor, şi în motivele de recurs formulate în scris urmând a nu mai fi reluate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 4259/97/2010.

Examinând ambele hotărâri atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, pentru următoarele considerente:

l. Cu privire la motivul de recurs invocat prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este întemeiat.

Constată că în mod greşit, pe de o parte, instanţa de fond a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una reţinută în sarcina inculpatei K.M.E.), şi, pe de altă parte,în mod greşit instanţa de apel a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. (actul material privind contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA).

A reţinut instanţa de apel că deşi corectă calificarea făcută de instanţa de fond respectiv fapta care priveşte acordarea creditului de 350.000 lei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune întrucât în speţă lipseşte urmarea imediată produsă în urma acţiunii de inducere în eroare respectiv prejudiciul, instanţa de fond trebuia să pronunţe o soluţie de achitare pentru acest act material.

Înalta Curte constată că la alin. (2) al art. 215 C. pen., în afara celor două mijloace frauduloase prevăzute expres de lege, respectiv, nume şi calităţi oficiale, sunt mijloace frauduloase toate acele mijloace de inducere în eroare care constituie prin ele însele infracţiuni (folosirea unui înscris fals, falsificarea unui înscris sub semnătură privată, folosirea unui înscris sub semnătură privată, cunoscând că este fals ori încredinţarea altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice), deosebirea dintre mijlocele de inducere în eroare din alin. (1) şi mijlocele frauduloase din forma agravată constând în aceea că un mijloc trebuie considerat fraudulos atunci când este de natură să asigure mai uşor reuşita acţiunii făptuitorului, când are aparenţa unui mijloc veridic, respectiv, când în mod obişnuit inspiră încredere şi înlătură orice bănuială. Potrivit art. 215 alin. (2) ipoteza a ll-a C. pen. dacă mijlocul fraudulos constituie el însuşi infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni în consecinţă, făptuitorul răspunde atât pentru infracţiunea de înşelăciune în formă agravată prev. în alin. (2) cât şi, după caz pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 C. pen.

Potrivit alin. (5) C. pen. este calificată înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave potrivit art. 146 C. pen. prin „consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare e 200.000 lei sau o perturbare deosebită de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

Raportând textele de lege, precizate anterior, cauzei de faţă, Înalta Curte constată că inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. la încheierea ambelor contracte pentru obţinerea creditelor respectiv contractul de credit din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA având ca obiect suma de 350.000 lei cât şi contractul de credit din 19 iulie 2005 încheiat cu SC B.T. SA, pentru obţinerea sumei împrumutate de 20.000 lei, inculpaţii au depus la bancă bilanţul contabil al SC l.T. SRL, din data de 30 iunie 2005, înregistrat la A.F.P. Vulcan din 18 iulie 2005 (conform prezentării ca adevărate a acestei împrejurări de către inculpaţi) şi balanţele de verificare.

Chiar dacă pentru contractul din 26 august 2005 încheiat cu SC B.T. SA având ca obiect suma de 350.000 lei, au fost prezentate garanţii ipotecare, conform contractelor de ipotecă din 26 august 2005 (fila 139 vol. VI d.u.p.) şi (fila 158 vol. VI d.u.p.), care au avut ca obiect imobilul situat în Simeria, sat Santandrei, judeţul Hunedoara, în suprafaţă de 11.200 mp, înscris în C.F. al localităţii Sîntandrei, tarla 13, identificat parţial în C.F., aparţinând SC l.T. SRL, respectiv imobilul constând din casă cu P+E+M, curte identificată pe un teren în suprafaţă de 6.478 mp, situat în Deva, judeţul Hunedoara, înscris în C.F. a localităţii Deva, ce corespunde parţial din C.F., proprietatea numiţilor U.l. şi U.R., banca şi-a recuperat prejudiciul de la societatea de asigurări B.T. Asigurări Cluj Napoca prin executare silită asupra imobilului situat în Simeria, sat. Sîntandrei, judeţul Hunedoara, în suprafaţă de 11.200 mp, nu se poate reţine că prin recuperarea prejudiciului acesta nu a existat până la data acoperirii lui.

Pe de altă parte, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat prin executarea silită asupra imobilului situat în Simeria, sat. Sîntandrei, judeţul Hunedoara, în suprafaţă de 11.200 mp, înscris în C.F. al localităţii Sîntandrei, identificat parţial în C.F., aparţinând SC l.T. SRL,(fila 190 Dosar nr. 4259/97/2010, privind suma de 350.000 lei. nu atrage stabilirea inexistenţei lui.

Astfel, paguba a fost produsă şi recuperată ceea ce nu este echivalent cu lipsa prejudiciului pentru a se dispune achitarea inculpaţilor aşa cum în mod greşit a stabilit instanţa de apel.

Înalta Curte mai reţine că, în speţă, inculpaţii au comis infracţiunea cu intenţie şi în formă continuată, prejudiciind SC B.T. SA în vederea obţinerii celor două credite prin nerespectarea condiţiilor de depunere a actelor oficiale în ceea ce priveşte SC l.T. SRL.

Scopul urmărit de inculpaţi în prezenta cauză a constat în obţinerea de credite fără a prezenta documente fiscale autentice, condiţie prestabilită de instituţia bancară.

Or, între inculpaţii K.I.G. şi K.M.E. şi SC B.T. SA, a existat un contract, aceştia folosind manopere dolosive, respectiv bilanţul contabil, aflat la filele 53-57 vol. V d.u.p. şi balanţele de verificare, aflate la filele 58-72 vol. V d.u.p., pentru a se prezenta în faţa funcţionarilor bancari, ca fiind înscrisuri autentice înregistrate deja la organele financiare, însă în realitate la numerele de înregistrare respective figurau alte înscrisuri ce aparţineau unei alte societăţi comerciale.

Aşa fiind, activitatea desfăşurată de inculpaţi, de a se prezenta în faţa funcţionarilor băncii cu scopul de a induce instituţia bancară în eroare pentru a obţine cele două credite, folosindu-se de documente false, respectiv, documente care nu erau înregistrate la organele fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, menţinerea instituţiei bancare în eroare cu privire la autenticitatea înscrisurilor prezentate băncii pentru a obţine în favoarea inculpaţilor un folos material ilicit, toate acestea având ca rezultat acordarea celor două credite constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută art. 215 alin. (1), (2),(3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată fapta inculpaţilor de a pune în aplicare hotărârea lor de a obţine un folos material injust (acordarea celor două credite), prin rezoluţie infracţională unică, procedând la prezentarea ca autentice a bilanţului contabil şi balanţelor de verificare neînregistrate la organele fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2), (3),5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înscrisurile falsificate, alterate, constituind produsul infracţiunii; fiind emanate de la inculpaţi ca persoane particulare, semnate şi datate de aceştia, au produs consecinţe juridice odată ce au fost încredinţate instituţiei bancare, fictivitatea rezidând în inexistenţa legală a documentelor prezentate ca şi cum ar fi fost înregistrate şi supuse spre verificare organelor fiscale, aşa cum s-a arătat.

II. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că şi acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

a). În situaţia de faţă, în care înscrisurile falsificate respectiv, actele contabile ale societăţii comerciale SC l.T. SRL, au fost folosite de inculpaţii K.I.G. şi K.M.E., în scopul obţinerii celor două credite, inculpaţii fiind autorii înscrisurilor sub semnătură privată, se constată că uzul de fals este absorbit în conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Potrivit prevederilor art. 290 C. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune falsificarea, prin vreunul din modurile menţionate în art. 288 C. pen., dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 290 C. pen. rezultă că existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune folosirea înscrisului falsificat. Aşadar existenţa infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. presupune folosirea înscrisului respectiv, astfel încât uzul de fals se absoarbe în conţinutul legal al acestei infracţiuni.

Pentru aceste considerente Înalta Curte constată că, dispunerea condamnării inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 290 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., considerate în concurs real, este greşită.

b). Totodată, Înalta Curte constată că este nelegală şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune prev, de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. ( una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una reţinută în sarcina inculpatei K.M.E.), schimbare de încadrare juridică reţinută de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) (două acte materiale) ambii inculpaţi au participat în calitate de autori la săvârşirea fiecărui act material, respectiv, la încheierea celor două contracte de credit cu aceeaşi formă de vinovăţie.

La stabilirea pedepsei se va avea în vedere contribuţia participanţilor la săvârşirea infracţiunii şi criteriile generale de individualizare prevăzute în dispoziţiile art. 72 C. pen., dispoziţii care prevăd stabilirea pedepsei în caz de participaţie.

Se constată că între cei doi inculpaţi a existat o legătură subiectivă, aceştia fiind animaţi de aceeaşi voinţă comună de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală iar prin contribuţia fiecăruia dintre cei doi inculpaţi s-a realizat conţinutul infracţiunii de înşelăciune pentru fiecare act material în parte.

Aşadar, atâta vreme cât ambii inculpaţi au acţionat cu aceeaşi formă a vinovăţiei şi anume, intenţia la săvârşirea celor două acte materiale, în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) în două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (una reţinută în sarcina inculpatului K.I.G. şi una reţinută în sarcina inculpatei K.M.E.), încadrarea juridică corectă fiind cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi.

c). Cu privire la critica parchetului privind achitarea inculpaţilor de către instanţa de prim control judiciar pentru infracţiunea de înşelăciune, inducere în eroare prin emiterea de file cec respectiv reţinerea şi a dispoziţiilor art. 215 alin. (4) C. pen., Înalta Curte o constată întemeiată.

Într-adevăr, prin actul de sesizare nu s-a reţinut la starea de fapt descrisă sau la încadrarea juridică a acestei fapte de înşelăciune, modalitatea emiterii de file cec, instanţa de apel în mod nelegal dispunând achitarea inculpaţilor şi pentru această faptă. Nici în faţa instanţei de apel nu s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,în infracţiunea prev.de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., pentru a se putea reţine şi alin. (4) al acestei infracţiuni. De asemenea, nici din considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de apel nu rezultă că ar fi fost reţinută această faptă.

IV. Cu privire la motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., înalta Curt e constată că şi acesta este întemeiat.

Înalta Curte reţine că infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sunt infracţiuni grave cu un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpaţii au săvârşit aceste fapte în scopul de a induce şi menţine în eroare SC B.T. SA punându-şi în aplicare hotărârea de a obţine cele două credite, prejudiciind astfel instituţia bancară. în cauza de faţă în procesul de individualizare judecătorească a pedepsei se va ţine cont de gravitatea concretă a faptelor, de condiţiile de comitere, de persoanele inculpaţilor şi de posibilităţile lor de reeducare, astfel încât se constată că nu sunt întrunite exigenţele în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Însă, Înalta Curte constată, de asemenea, că ambele instanţe nu au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în sarcina inculpatei K.M.E. şi 3 ani şi 6 luni în sarcina inculpatului K.I.G., pedeapsa cea mai grea, şi a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale conform art. 861 C. pen. Instanţa de fond a evidenţiat faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, subliniind criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, pericolul social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi persoana inculpaţilor.

Reţine Înalta Curte, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatei K.M.E. şi 3 ani cât şi a modalităţii de executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, că în contextul cauzei nu se justifică menţinerea pedepsei de 3 ani închisoare pentru inculpată şi nici menţinerea modalităţii de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia dintre acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatei trebuiesc raportate la gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs sub aspectul decredibilizării instituţiilor bancare, prin prisma agravantelor prevăzute la alin. (2) şi alin. (5) al art. 215 C. pen., nejustificându-se menţinerea acestei pedepse şi a modalităţii de executare.

Modalitatea de executare a pedepsei stabilită în sarcina inculpatului K.I.G., prevăzută de art. 86¹ C. pen., de asemenea, nu are justificare în cauza de faţă, în raport cu agravantele prevăzute la art. 215 C. pen. respectiv alin. (2) şi alin. (5) şi faţă de împrejurarea că acesta a mai săvârşit fapte penale conform sentinţei penale nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroşani, comise în perioada august-octombrie2005, fapte aflate în concurs cu faptele săvârşite în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 77 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.I.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 6 tini închisoare.

Va menţine anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroşani, pedeapsă pe care o va descontopi în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 3 ani închisoare pentru infracţiune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev şi ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 334 C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K.I.G.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. va condamna inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. va condamna inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 34 alin. (2) C. pen. va contopi pedepsele aplicate în prezenta decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 552/2010 pronunţată de Judecătoria Petroşani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. la art. 71 C. pen.

Va înlătură dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu ari. 57 C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K.M.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev şi ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.f cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. va condamna inculpata K.M.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. va condamna inculpata K.M.E. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Va înlătura dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpata K.M.E. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva Deciziei penale nr. 165/A/2011 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 11 din 1 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului K.I.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

Menţine anularea suspendării sub supraveghere privind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 552/2010 a Judecătoriei Petroşani, pedeapsă pe care o descontopeşte în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 3 ani închisoare pentru infracţiune prev, şi ped. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev şi ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005. în baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul K.I.G.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen. condamnă inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul K.I.G. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 34 alin. (2) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate în prezenta decizie cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 552/2010 pronunţată de Judecătoria Petroşani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. la art. 71 C. pen.

Înlătură dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpatul K.I.G. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

lI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei K.M.E. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev şi ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. condamnă inculpata K.M.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. condamnă inculpata K.M.E. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata K.M.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Înlătură dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând ca inculpata K.M.E. să execute pedeapsa în conformitate cu art. 57 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi K.I.G. şi K.M.E. în sumă de câte 300 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3656/2012. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 3690/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3681/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3689/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3690/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3703/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3711/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs