ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3698/2012
Dosar nr. 49787/3/2010
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 766 din 8 noiembrie 2011 a dispus în temeiul art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) din C. pen. şi 76 lit. d) din C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G., domiciliat în com. Filipeştii de Pădure, jud. Prahova, sat Filipeştii de Pădure, comisar de poliţie în cadrul Şcolii de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi alin. (4), c) din C. pen..
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
În temeiul disp. art. 334 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.G. din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
În temeiul disp. art. 254 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) din C. pen. şi 76 lit. c) din C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi alin. (4), c) din C. pen.
În temeiul disp. art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, alin. (4) ;c) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 33 lit. a) din C. pen., 34 alin. (4) din C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 35 alin (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, în sensul că în temeiul disp. art. 65 din C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, alin. (4), c) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 81 din C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 din C. pen.
În temeiul disp. art. 83 din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.
În temeiul disp. art. 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul disp. art. 88 din C. pen. constată că inculpatul a fost reţinut 24 de ore din 3 septembrie 2010 şi arestat preventiv din 4 septembrie 2010 şi până la 27 decembrie 2010.
În temeiul disp. art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea către numitul R.Ş., domiciliat în Brăila, str. Rahova, nr. 89, jud. Brăila a sumei de 70 lei reprezentând contravaloarea a doi saci de gogoşari şi a doi peşti, către D.D.I., domiciliat în com. Broşteni, sat Pituluşa, jud. Vrancea a sumei de 100 lei reprezentând contravaloarea a 20 de litri de vin.
În temeiul disp. art 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea sumei de 600 de euro către denunţătorul S.M., domiciliat în Bucureşti, sector 3.
A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită în cursul urmăririi penale asupra autoturismului, aparţinând inculpatului M.G.
În temeiul disp. art. 191 din C. pen. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - D.N.A. nr. 236/P/2010 consecutiv căruia s-a şi investit potrivit art. 300 C. proc. pen., cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev.de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi luare de mită, prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.
Actul de inculpare a reţinut, în esenţă, că inculpatul M.G., în calitate de profesor şi membru al comisiei de examinare pentru verificarea aptitudinilor fizice la examenul de admitere la Şcoala de agenţi de poliţie „Vasile Lascăr" Câmpina, în sesiunea august-septembrie 2010, a pretins, acceptat promisiuni şi a primit bani şi alte foloase materiale de la candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, lăsând să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi membri ai altor comisii de examinare, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către candidat.
În aceeaşi calitate şi în acelaşi interval de timp s-a mai constatat de către procuror că inculpatul a pretins şi acceptat promisiuni sau daruri de la candidaţi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către aceştia, prin îndeplinirea corespunzătoare sau necorespunzătoare a propriilor atribuţii de serviciu.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu disp.art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărire penală şi alte probe - instanţa a examinat şi apreciat materialul probator, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului lor, sens în care a reţinut următoarele:
În intervalul 21 august 2010-27 august 2010, inculpatul M.G. a acceptat, prin intermediul denunţătorului C.J., de la denunţătorul R.Ş., tatăl unui candidat, promisiunea de recompensare materială pentru a sprijini, fie direct, fie prin exercitarea influenţei asupra altor colegi, pe numitul R.A. la promovarea probei sportive pe care acesta urma a o susţine la 27 august 2010. Candidatul a susţinut proba la 27 august 2010, la subcomisia nr. 2, fiind declarat promovat.
La o dată ulterioară promovării probei sportive de către R.A. (dată ce nu a putut fi precizată de către inculpat), denunţătorul R.Ş. s-a deplasat la domiciliul lui M.G., aducându-i un sac sau doi cu zarzavaturi şi doi peşti (somn), fapt recunoscut de inculpat.
Cu privire la acest act material reţinut în sarcina inculpatului, poziţia acestuia în cursul urmăririi penale a fost aceea de recunoaştere a aspectului că la două zile după ce fiul denunţătorului R.Ş. a promovat proba sportivă, acesta l-a contactat telefonic si ulterior a venit la domiciliul său, seara, aducându-i zarzavaturi (un sac, doi) si doi peşti, drept mulţumire pentru faptul că-l testase pe băiat și-l îndrumase. Ulterior, tot in cursul urmăririi penale, inculpatul a revenit asupra acestei susţineri învederând că vizita martorului denunţător R.Ş. si primirea bunurilor, a fost anterioară datei la care fac referire organele de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătoreşti, referitor la această faptă, inculpatul a declarat că nu a discutat nimic cu martorul- denunţător R.Ş., tatăl candidatului R.A., cu privire al promovarea probei sportive, pe care acesta urma să o susţină la Şcoala de Poliţie „ Vasile Lascăr" din Câmpina.
Inculpatul a susţinut că i-a transmis denunţătorului R.Ş. că pe fiul acestuia nu-l poate ajuta nimeni, eventual numai Dumnezeu ar putea să facă acest lucru.
Tot cu privire la această faptă, inculpatul a mai declarat că a observat aspectul că fiul lui R.Ş. era bine pregătit, cu excepţia probei de aruncare a mingiei medicinale, unde trebuia să mai arunce 10 cm pentru a intra în barem. Tot din declaraţia inculpatului a rezultat că, după susţinerea probei sportive de către R.A. a fost contactat de către tatăl acestuia, R.Ş. care i-a comunicat că vrea să treacă pe la domiciliul său pentru a-i mulţumi pentru activitatea desfăşurată ce a avut ca obiect pregătirea fizică a fiului său, în vederea susţinerii probei sportive. Inculpatul a precizat că această întâlnire nu a mai avut loc şi nu a discutat nimic cu R.Ş. in legătură cu o cantitate de zarzavaturi, însă la data de 30 august 2010, când s-a întors la domiciliu, a observat că soţia sa pregătea în bucătărie, o cantitate de castraveţi si doi peşti, însă nu a dat importanţă acestor bunuri.
Apărarea inculpatului susţinută, atât în declaraţia sa cât şi pe parcursul procesului penal referitoare la această faptă, în sensul că a primit bunurile respective, însă nu în scopul de a a-i facilita fiului denunţătorului R.Ş. promovarea probei sportive, în calitatea sa profesor-examinator la Şcoala de Poliţie Câmpina, ci ca o răsplată pentru activitatea de pregătire fizică pe care a efectuat-o cu candidatul înainte de susţinerea examenului si în timpul său liber, fără nici o legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, este infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătoreşti.
Astfel, din denunţul si declaraţiile date in cursul urmăririi penale de numitul R.Ş. rezultă că se afla in relaţii de prietenie cu numitul C.J. care lucrează la Poliţia Brăila si pe care l-a rugat să-i testeze băiatul în vederea susţinerii probelor sportive, si totodată, l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva la Şcoala „Vasile Lascăr" care i-ar putea ajuta; „la Sport", urmând să fie „atent,, cu această persoană.
A mai susţinut martorul-denunţător că, la data de 23. august. 2010, după ce l-a înscris pe fiul său la examen, însoţit fiind de numitul C.J. și de fiul său, s-au întâlnit cu inculpatul M.G. la Stadionul din localitate, însă la acel moment nu a discutat cu inculpatul referitor la intenţia sa întrucât ştia că numitul C.J. îi transmisese rugămintea exprimată anterior. La acel moment inculpatul M.G. i-a comunicat că fiul său se prezintă bine si nu trebuie să-şi facă probleme din acest punct de vedere la susţinerea probei sportive. Ulterior, după ce fiul său a susţinut proba sportivă, I-a rugat pe numitul C.J. să-l contacteze pe M.G. și să-i mulţumească din partea sa și totodată, să-i transmită promisiunea „că o să fie atent cu el". A mai susţinut martorul denunţător că, l-a contact telefonic pe inculpatul M.G. și i-a comunicat că va ajunge seara în zona în care acesta locuia, motivul vizitei fiind acela că urmează să-i dea nişte zarzavaturi de toamnă, drept mulţumire că l-a testat pe fiul său si pentru că îi promisese, prin intermediul lui C.J., că o să fie „ atent" cu el dacă îl va ajuta pe băiat la proba sportivă.
Tot din declaraţia martorului-denunţător rezultă că l-a rugat pe numitul C.J. să-i transmită inculpatului M.G. că „este dispus" dacă reuşeşte să îl ajute pe fiul său la promovarea probei scrise, însă C.J. i-a comunicat că M.G. i-a transmis că în această situaţie numai „ B. de sus poate să facă ceva".
Aceste aspecte au fost susţinute de martorul-denunţător C.J., în denunţul formulat în care a învederat că i-a promis inculpatului, din partea lui R.Ş., recompense materiale pentru a-l ajuta pe fiul acestuia, împrejurările relevate, fiind susţinute si de convorbirile telefonice purtate intre C.J. și inculpat, precum si între inculpat si denunţătorul R.Ş.
Astfel, în cursul urmăririi penale, martorul C.J. a declarat că fiind prieten cu inculpatul M.G. si cunoscând că acesta face parte din una din comisiile de examinare la proba sportivă, i-a transmis rugămintea formulată de R.Ş. în sensul că acesta urma să fie „atent" cu el, răspunsul inculpatul fiind : „să vadă ce face".
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul R.Ş. a învederat că-şi menţine in totalitate declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală şi a declarat că rugămintea adresată inculpatului M. a fost aceea de a-i testa copilul din punct de vedere fizic, iar inculpatul l-a încurajat spunându-i că fiul său este bine pregătit si nu are motive să-şi facă probleme in legătură cu acest aspect. Martorul a învederat că nu a discutat nimic cu inculpatul M. cu privire la o recompensă pe care urma să o primească din partea sa, arătând că după susţinerea examenului de către fiul său, l-a contactat telefonic pe inculpatul M. și i-a comunicat intenţia sa de a-i face o vizită întrucât fiind producător de legume și fructe, în data de 30 august 2010, se îndrepta spre Braşov, pentru a le comercializa, însă nu s-a mai întâlnit cu inculpatul pentru că după discuţia telefonică cu acesta a vândut toată marfa unui client. Astfel, martorul a învederat că nu i-a promis nimic inculpatului M. si nu i-a dat niciodată bani sau bunuri si nici nu i-a solicitat ajutorului lui C.J. pentru ca acesta la rândul său, să intervină pe lângă inculpat pentru a-l ajuta pe fiul său la promovarea probelor sportive.
În finalul declaraţiei, martorul a declarat că în luna iulie 2010, a fost la domiciliul inculpatului M., însoţit fiind de martorul C.J. unde a discutat cu soţia inculpatului și întrucât avea asupra sa două sacoşe de zarzavat pe care intenţiona să le dea unei alte persoane, le-a lăsat soţiei inculpatului pentru a nu se întoarce cu ele acasă. Referitor la aceste bunuri martorul a declarat că i-a comunicat soţiei inculpatului că este producător de zarzavaturi, pe care i le-a și lăsat iar aceasta nu i-a mulţumit pentru ele. A mai relevat martorul că nu a discutat nimic cu inculpatul referitor la examenul pe care trebuie să-l susţină fiul său si ulterior, s-a întâlnit cu acesta in data de 23 august 2010, pe Stadion unde se făceau testările candidaţilor.
Şi în ceea ce-l priveşte pe martorul denunţător C.J., Tribunalul reţine că acesta în cursul procesului penal, şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală, cu anumite nuanţări, Astfel, martorul a precizat că i-a transmis inc. M. rugămintea formulată de numitul R.Ş. în sensul că va fi „ atent" cu el, însă aceasta nu pentru promovarea probei sportive, ci drept mulţumire pentru că l-a testat anterior pe fiul său din punct de vedere fizic.
Astfel, martorul a susţinut că nu a discutat nici cu inculpatul si nici cu denunţătorul R.Ş. referitor la posibilitatea ca fiul lui R.Ş. să fie ajutat pentru a promova proba sportivă.
Referitor la inadvertenţele ce au apărut în declaraţiile date de martor în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătoreşti, acesta a precizat că se datorează întrebărilor ce i-au fost adresate în cursul urmăririi penale.
Referitor la nuanţările ce apar în declaraţiile celor doi martori, care susţin că se datorează modalităţii de desfăşurare a urmăririi penale, Tribunalul a constatat că, aceştia nu au făcut în nici un fel dovada existenţei vreunei plângeri formulate conform art. 275 C. proc. pen. împotriva actelor si măsurilor luate de procuror sau a modalităţii de desfăşurare a urmăririi penale, neaducând nici un argument plauzibil referitor la schimbarea poziţiei lor procesuale exprimate iniţial în denunţurile formulate în cursul urmăririi penale în care au precizat că au formulat o promisiune de recompensă, iar celălalt a transmis-o inculpatului M.G. în vederea sprijinirii, fie direct fie prin exercitarea influenţei altor colegi, pe numitul R.A. la promovarea probei sportive .
Deşi probele nu au o valoare dinainte stabilită si nu se poate atribui o forţă probantă mai mare celor administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti, s-a apreciat de către instanţă că denunţurile şi declaraţiile astfel cum au fost formulate în cursul urmăririi penale, într-un moment apropiat săvârşirii faptei de către inculpat, exprimă adevărul cu privire la fapta săvârşită în materialitatea ei.
De altfel, denunţurile si declaraţiile date de martorii C.J. si R.Ş. date în cursul procesului penal nu sunt singurele probe care conduc instanţa la concluzia că inculpatul a primit acele bunuri ca o recompensă pentru a sprijini, fie direct fie prin exercitarea influenţei asupra altor colegi, pe numitul R.A. la promovarea probei sportive, pe care acesta urma a o susţine la 27 august 2010.
Astfel, din convorbirile telefonice purtate între C.J. şi inculpat precum şi între inculpat şi denunţătorul R.Ş. rezultă că la 24 august 2010 „va veni cu ei vineri dimineaţă, iar la 27 august 2010, ora 5.54, R.J. l-a contactat să-i spună că au sosit la Câmpina, prilej cu care inculpatul l-a înştiinţat că „a ridicat ştacheta la băieţi, faţă de ce era", fapt ce relevă existenţa unei discuţii anterioare pe această temă. După promovarea probei de către candidatul R.A., inculpatul a fost contactat din nou de C.J., care i-a transmis mulţumiri din partea „omului ăluia", comunicându-i că „doreşte să se întâlnească şi că e dispus", făcând referire la posibilitatea de a aranja şi promovarea probei scrise, inculpatul spunând că va încerca, dar e greu.
La 26 august 2010, după efectuarea vizitei medicale de către candidatul R.A., C.J. 1-a apelat pe inculpatul M.G., căruia i-a comunicat că "era s-o îmbulineze ăla", candidatul având probleme de vedere. M.G., pentru a-l asigura încă o dată de sprijinul său, i-a replicat:" Eu unde-am fost, băi J.?. Da nu-ţi fă tu probleme, mă!"
Referitor Ia cea de-a doua faptă de trafic de influenţă săvârşită Ia data de 25 august 2010, probele administrate în cauză au demonstrat că inc. M.G. a acceptat de la denunţătorul S.M. promisiunea de a primi suma de 600 euro, prin intermediul acestuia, din partea martorului H.V., candidat, în baza unei discuţii anterioare avută de inculpat cu denunţătorul, pentru a-l ajuta, fie direct, fie prin exercitarea influenţei asupra altor colegi, la promovarea probei sportive, pe martorul H.V. Candidatul a susţinut proba la 25 august 2010, la subcomisia nr. 1, fiind declarat promovat. Suma a fost primită de inculpat la data de 28 august 2010, prin intermediul denunţătorului S.M.
Astfel, în denunţul si declaraţiile date de S.M. în cursul urmăririi penale, acesta precizează că-l cunoaşte pe inculpatul M.G. de aprox. 20 ani, din cadrul Şcolii de Poliţie Câmpina, și la un moment dat, a fost vizitat de naşul său, martorul M.C. care însoţit de un prieten C.M., al cărui amic, numitul H.V. urma să susţină examenul de admitere la Câmpina. Astfel, martorul a precizat că a fost rugat de prietenul naşului său, să-l evalueze pe V. din punct de vedere al nivelului de pregătire fizică necesar admiterii și în urma discuţiilor purtate cu aceeaşi persoană, s-a oferit verbal suma de 600 de euro pentru ca H.V. să promoveze proba sportivă. Martorul a mai relevat că a fost întrebat de numitul Marius dacă cunoaşte pe cineva la Câmpina, răspunsul fiind afirmativ, iar într-o discuţie telefonică pe care a purtat-o cu inculpatul M. i-a „comunicat că e în regulă și că a rezolvat", vorbind de „Haimanaua" iar inculpatul la rândul său, i-a spus că este bine că l-a anunţat în timp util, fiindcă „H. la 4 ies pe Centură". A mai precizat martorul că inculpatul M. l-a întrebat pentru câte hectare a rezolvat iar el i-a răspuns că pentru şase, întrucât vorbise cu M. de suma de 600 de euro.
Tot în cursul urmăririi penale, acelaşi martor a declarat că la data de 28 august 2010, s-a întâlnit la P.E.C.O.; la intrarea în Ploieşti, cu inculpatul unde a discutat aprox. 10 minute despre admitere si cu acest prilej i-a înmânat suma de 600 euro pe care i-o dăduse numitul M.C. din partea lui C.M. Totodată, martorul l-a întrebat pe inculpatul M. dacă se poate vorbi si pentru proba scrisă fiindcă "băiatul vrea să-i facă o ofertă de teren".
Din declaraţiile date de H.C. şi H.V., în calitate de martori, a rezultat că aceştia au înţeles că exista posibilitatea ca martorii C.M. şi S.M. să cunoască pe cineva Ia Şcoala de poliţie de Ia Câmpina, întrucât şi în situaţiile în care H.V. nu obţinea, în cadrul antrenamentelor, timpii necesari pentru promovare, aceştia îl asigurau că va lua examenul. Astfel, sub pretextul plăţii costurilor antrenamentului, C.M. a primit de la părinţii candidatului H.V. suma totală de 3.800 euro, din care pentru 2000 euro s-a încheiat un înscris doveditor, iar 800 euro au fost trimişi într-un cont deschis la V. pe numele soţiei lui C.M., numita C.E., chiar la 25 august 2010, dată la care candidatul a susţinut proba sportivă.
Aceste aspecte sunt susţinute si de declaraţiile date de martorii C.M., H.C., H.V., C.M. si S.M.
Din declaraţia martorului C.M., Tribunalul reţine că în vara anului 2010, a fost contactat de tatăl lui C.M. care i-a solicitat să facă ore de pregătire sportivă cu un nepot de-al său, pe care ulterior, l-a cunoscut sub numele de V. În virtutea acestei solicitări, martorul a făcut o singură oră de pregătire si ulterior a luat legătura cu numitul S.M. care se ocupa de efectuarea orelor de pregătire fizică. Astfel, în luna august. 2010, numitul Chircă Marian i-a înmânat martorului C.M. un plic pe care l-a rugat să-l dea mai departe, martorului S.M.. Deşi, iniţial, martorul nu a verificat conţinutul plicului ci aşa cum l-a luat, l-a dat mai departe denunţătorului S.M. Ulterior a aflat de la martorul S.M. că în plic era o sumă de bai însă nu poare preciza cuantumul acesteia. A mai învederat martorul că la data de 30 august 2010, numitul S.M. i-a povestit ce s-a întâmplat la Benzinărie, în sensul că a fost fotografiat în timp ce înmâna plicul inculpatului M.G.
Din declaraţia martorului H.C. rezultă că în vara anului 2010, fiul său intenţiona să susţină examenul de admitere la Şcoala de Poliţie din Câmpina si astfel, s-a interesat de o persoană care să-l ajute pe acesta să se pregătească pentru probele sportive pe care urma să le susţină.
În acest context, l-a cunoscut pe numitul C.M., care l-a dus pe fiul său la Baza sportivă Dinamo unde a efectuat orele de pregătire sportivă, Martorul a precizat că iniţial, C.M. i-a solicitat suma de 2.000 de euro, afirmând că aceasta este necesară pentru a plăti antrenorii care urmau să se ocupe de fiul său şi pentru plata meditaţiilor la română si engleză. Deşi nu cunoaşte dacă din această sumă, numitul C.M. a plătit profesorii, sau a reţinut-o pentru sine, a acceptat să-i mai remită suma de 1.800 euro, pe care C.M. i-a solicitat-o cu titlu de împrumut, afirmând că urmează să i-a restituie în câteva zile.
Referitor la această sumă de 1800 de euro, martorul a precizat că i-a fost solicitată de numitul C.M. în două tranşe, pentru fiecare dintre acestea afirmând că reprezintă un împrumut. Astfel, în data de 24 august 2010, ziua in care fiul său susţinea proba sportivă la Şcoala de Poliţie, numitul C.M. i-a solicitat suma de 800 euro iar martorul a procedat la remiterea acesteia, în cont bancar pe numele soţiei lui C.M., numita C.E. Referitor la suma de bani solicitată de numitul C.M. cu titlu de împrumut, martorul a precizat că nu i-a mai fost restituită.
Cu prilejul vizitei efectuate de fiul său la Focşani, în timpul antrenamentelor pentru probele sportive, acesta i-a relatat martorului H.C. că există posibilitatea ca numitul C.M. să cunoască pe cineva la Şcoala de Poliţie si totodată, i-a dat asigurări că fiul său va promova examenul chiar si în ipoteza in care nu va realiza timpii necesari pentru promovarea probei sportive.
În finalul declaraţiei, martorul a precizat că după susţinerea probei sportive a fost sunat de fiul său care i-a comunicat că numitul C.M. i-a indus in eroare deoarece a promovat proba sportivă pe meritele sale.
Din declaraţia martorului H.V. rezultă că, în vara anului 2010, a efectuat câteva ore de pregătire sportivă cu numitul S.M. pe care l-a cunoscut prin intermediul lui C.M., si a aflat de la părinţii săi, că numitul C.M. le-a cerut suma de 3.800 euro, afirmând că o să-l ajute pe promovarea probei sportive si scrise la Şcoala de Poliţie, în sensul că va lua legătura cu o persoană care lucrează în cadrul acesteia.
Referitor la suma de 3.800 euro ce a fost dată de părinţii săi, numitului C.M., martorul a precizat că aceştia i-au dat-o lui C.M. în trei tranşe, pentru o suma de 2000 euro încheindu-se si o chitanţă.
Martorul a mai precizat că numitul C.M. i-a dat asigurări că poate să stea liniştit pe parcursul desfăşurării examenului deoarece în cazul în care nu îl va promova (atât probe practică, cât şi pe cea scrisă)a doua zi, când se vor afişa rezultatele, va figura ca admis la aceste probe.
Martorul a precizat că la probele sportive pe care le-a susţinut s-a încadrat în baremele ce trebuiau atinse si astfel a fost declarat admis la acestea însă nu a promovat proba scrisă.
În finalul declaraţiei, martorul a mai învederat că numitul S.M. i-a solicitat suma de 400 lei afirmând că reprezintă costul antrenamentelor și a fost achitată de C.M. lui S.M. din suma de 3.800 euro primită de la părinţii săi.
Din declaraţia martorului C.M. Aurelian rezultă că la începutul lunii august 2010, l-a recomandarea unui prieten, l-a găzduit pe numitul H.V. pentru a se pregăti din punct de vedere fizic în vederea susţinerea probelor sportive la Şcoala de Poliţie din Câmpina, și totodată, a luat legătura cu numitul M.C. pentru a-l evalua pe acesta din punct de vedere fizic.
În dimineaţa examenului, martorul C.M. a fost contactat de numitul M.C. care i-a comunicat că valoarea orelor de pregătire sportivă este de 800 de euro si a intrat în posesia acestei sume de bani prin remiterea in contul soţiei sale, care lucra la V. de către părinţii lui C.M.
Astfel, soţia martorului a retras suma de bani trimisă de părinţii lui H.V. şi i-a înmânat lui M.C., în faţa sediului V.
Tot din declaraţia aceluiaşi martor, rezultă că nu l-a cunoscut pe inculpatul M.G., iar M.C. nu i-a comunicat că ar fi luat legătura cu acesta pentru a facilita promovarea probelor sportive de către candidatul H.V.
Martorul a precizat că în dimineaţa în care a avut loc examenul, numitul M.C. a fost destul de insistent in a obţine suma de 800 euro ce reprezenta contravaloarea orelor de pregătire efectuate de candidatul H.V.
Referitor la suma de 2.000 euro pe care a primit-o de la părinţii candidatului H.V., martorul a declarat că le-a solicitat-o cu titlu de împrumut întrucât în acea perioadă avea probleme financiare, încheind cu aceştia si o chitanţă de mână. Tot referitor la suma de 800 euro ce a fost solicitată insistent în dimineaţa examenului pe care urma să-l susţină H.V., martorul a mai declarat că numitul M.C. a creat presiuni si asupra tatălui său, pentru a-i remite suma de bani, cu motivaţia că H.V. urma să intre în examen.
Aceste probe sunt susţinute si de denunţul formulat de S.M. si totodată de declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătoreşti.
Astfel, din depoziţiile acestuia, rezultă că în lunile iunie - august 2010, l-a cunoscut pe candidatul H.V. și a constatat că acesta avea un nivel bun de pregătire. La un moment dat, numitul C.M. l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva la Şcoala de Poliţie din Câmpina pentru a discuta în vederea obţinerii siguranţei că V.H. va promova probele sportive.
Astfel, C.M. a oferit suma de 600 euro pentru siguranţa promovării probei sportive a candidatului H.V., sumă de bani pe care martorul urma să i-o înmâneze la rândul său, inculpatului M.G.
Astfel, conform declaraţiei martorului, după 3-4 zile de la discuţia referitoare la suma de bani, martorul a intrat în posesia sumei de 600 de euro, prin intermediul lui C.M. și a naşului său, si ulterior, i-a înmânat inculpatului M.G.
Referitor la primirea sumei de bani de către inculpat, martorul S.M. a declarat că s-a întâlnit cu acesta la o Benzinărie la ieşirea din or. Ploieşti, unde i-a înmânat suma de bani, fără a mai exista discuţii cu privire la destinaţia sumei, pe care inculpatul o cunoştea.
Acest aspect referitor la întâlnirea ce avut loc între inculpatul M.G. si martorul-denunţător S.M. este susţinut și de martorul J.M., care în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, precizează că l-a însoţit pe inculpat si în timp ce se îndreptau spre or. Băicoi, acesta i-a comunicat că trebuie să meargă la o staţie P.E.C.O. situată la intrarea în Ploieşti, scopul fiind acela al întâlnirii cu numitul S.M.
Martorul a susţinut, în continuarea declaraţiei, că în momentul în care au ajuns la Benzinărie, inculpatul a coborât din autoturism pentru a se întâlni cu S.M. si nu a observat ca acesta să fi înmânat ceva inculpatului. Martorul a precizat că în timp ce avea loc întâlnirea dintre cei doi, şi el coborât din autoturism pentru a-şi cumpăra un pachet de ţigări, a revenit și s-a apropiat de inculpatul M., care se afla împreună cu S.M. și le-a solicitat o brichetă .
În ceea ce priveşte susţinerea martorului în sensul că nu a observat ca numitul S.M. să fi înmânat ceva inculpatului,Tribunalul constată că martorul nu s-a aflat în permanenţă lângă cele două persoane,ci dimpotrivă în timpul întâlnirii dintre cei doi, acesta a intrat în benzinărie, astfel că înmânarea plicului şi respectiv primirea de către inculpat este posibil să se fi produs în acest interval,cât martorul a lipsit.
În ceea ce priveşte convorbirile telefonice purtate cu inculpatul, martorul S.M. a recunoscut că a folosit expresiile „ H." și respectiv, „ H ies la 4 pe Centură" sensul acestora fiind acela că martorul H.V. susţinea proba sportivă la ora 4.00.
Totodată, martorul a mai relevat că în discuţiile telefonice pe care le-a mai avut cu inculpatul, acesta l-a întrebat: „pentru câte hectare am rezolvat", iar acesta făcând referire la suma de 600 euro ce urma să-i parvină inculpatului din partea naşului său, a răspuns că pentru „şase".
Tot din declaraţia acestui martor rezultă că s-a întâlnit cu inculpatul înainte de susţinerea probei sportive de către H.V. si i-a comunicat numele acestuia.
În ceea ce priveşte suma de bani înmânată inculpatului, martorul a precizat că era formată din 6 bancnote de 100 euro, pe care acesta le-a luat si le-a pus într-un buzunar.
Aspectele susţinute de martorii audiaţi referitoare la înmânarea sumei de 600 de euro pentru promovarea probei sportive de către candidatul H.V. sunt susţinute de convorbirea telefonică purtată între inculpat şi martorul denunţător S.M., care i-a comunicat acestuia că "şi-a revenit haimanaua", în sensul că a obţinut suma de bani ce urma a-i fi remisă inculpatului.
Referitor la fapta de pct. 3 din rechizitoriul parchetului, Tribunalul a reţinut că, în acelaşi interval de timp, imediat anterior susţinerii probei sportive, inculpatul M.G. a acceptat promisiunea de recompensare materială de la denunţătorul P.I., în scopul ajutării acestuia la promovarea probei sportive, solicitând expres suma de 400 euro de la acesta, prin intermediul denunţătorului P.F., în baza înţelegerii anterioare avută cu candidatul. Candidatul a susţinut proba la 26 august 2010 la subcomisia 6, fiind declarat promovat.
Cu privire la această faptă, inculpatul nu a recunoscut că i-ar fi solicitat candidatului P.I. vreo sumă de bani pentru a-l ajuta să promoveze probele sportive si nici nu s-a comportat in vreun fel din care acesta să înţeleagă că ar pretinde această sumă pentru promovare. Astfel, inculpatul a susţinut că s-a întâlnit cu martorul P. în anul 2009, de 4 ori, cu ocazia testărilor pe care Ie-a făcut, și în anul 2010, de două ori înaintea examenului, scopul întâlnirii fiind tot acela de a-l testa pe martor cu privire la aptitudinile sale fizice. Inculpatul a mai învederat că nu-şi aminteşte dacă a făcut parte din comisia de examinare când martorul Pleşa a susţinut proba sportivă si precizează că, la un moment dat, a fost sunat de acest martor, care i-a propus să se întâlnească la Braşov pentru a bea ceva împreună.
Referitor la această propunere formulată de martor, inculpatul a declarat că martorul a vrut să-l cinstească pentru că a fost mulţumit cu modul în care l-a testat pentru a se pregăti în vederea examenului pe care urma să-l susţină.
Apărarea inculpatului în sensul că nu a solicitat nicio sumă de bani martorului P. și nici nu i-a dat de înţeles acestuia că doreşte să fie recompensat, este infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătoreşti.
Din denunţurile formulate de P.F. şi P.I., și totodată, din declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale, rezultă că suma percepută de M.G. pentru aranjarea probei sportive era de 500 euro.
Totodată, din declaraţia martorului P.I. dată în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că, a susţinut de două ori examenul de admitere la Şcoala de Poliţie din Cîmpina, examen pe care nu l-a promovat si a înţeles din discuţiile purtate cu prietenul său P.F. că-l cunoaşte pe inculpatul M.G. despre care acesta i-a spus că este profesor Ia Şcoala de Poliţie din Cîmpina și i-a sugerat să facă ore de pregătire sportivă cu inculpatul.
Astfel, martorul a efectuat 2 şedinţe de pregătire cu inculpatul, ocazie cu care l-a întrebat dacă-l poate ajuta să promoveze proba sportivă, în schimbul sumei de 500 de euro, iar inculpatul i-a răspuns iniţial negativ după care, i-a spus că o să încerce acest lucru, afirmând „ să vadă ce poate să facă".
În final, martorul nu a mai susţinut proba sportivă deoarece era supraponderal.
Conform declaraţiei dată de martor, în continuare, în luna aug. 2010, l-a sunat pe inculpatul M.G. si l-a întrebat dacă-l poate ajuta si anul acesta, respectiv în 2010 să promoveze proba sportivă.
În urma solicitării adresată de martor, inculpatului, acesta i-a solicitat să-i trimită codul de concurs si numele complet fără să-i dea un răspuns concret în acel moment, solicitare în urma căreia martorul a bănuit că inculpatul îl poate ajuta să promoveze proba sportivă.
În continuarea declaraţiei, martorul a precizat că discuţia referitoare la suma de 500 lei pe care i-a solicitat-o inculpatul în schimbul promovării probei sportive a fost în anul 2009, si tot atunci a fost respins pe motivul neîndeplinirii condiţiile cu privire la greutatea corporală.
Ulterior, în data de 26 august 2010, martorul s-a prezentat atât la examenul medical cât şi la proba sportivă pe care a susţinut-o la o comisie din care nu făcea parte si inculpatul.
Martorul a mai declarat că această probă a fost promovată pe meritele sale deoarece s-a încadrat în baremele ce trebuiau atinse pentru viteză, aruncarea mingiei si rezistenţă.
Totodată, acesta a mai învederat că s-a gândit să ofere inculpatului suma de 500 euro, însă când a constatat că a promovat proba sportivă s-a răzgândit, iar cu privire la convorbirea telefonică purtată cu inculpatul și care a fost înregistrată, martorul a arătat că l-a contactat pe inculpat, la solicitarea organelor de urmărire penală, care i-au adus la cunoştinţă că din convorbirile telefonice a rezultat faptul că urma să-i dea inculpatului suma de 400 de euro. Martorul a recunoscut că în discuţia telefonică avută cu inculpatul acesta a afirmat că, la Braşov, urma să fie însoţit de directorul Şcolii de Poliţie, și a afirmat textual: „ înţelegi, tu bă, înţelegi".
În finalul declaraţiei, martorul a precizat că de fapt, nu a discutat niciodată cu inculpatul referitor la suma de 400 de euro ci doar la suma de 500 de euro, în anul 2009, dar în anul 2010, când a reînnoit propunerea formulată în anul 2009, s-a gândit tot la suma de 500 de euro, aşa cum au discutat anterior, în 2009, si când l-a întrebat pe inculpat dacă mai rămâne valabilă această ofertă, inculpatul a răspuns" să văd ce pot să fac".
Martorul P.F., cu prilejul audierii în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că-l cunoaşte pe inculpatul M.G. de 15 ani, având cu acesta o relaţie de prietenie, iar în anul 2009, i-a făcut lui P.I. cu inculpatul pentru a fi evaluat din punct de vedere al aptitudinilor fizice.
Conform declaraţiei date de martor, numitul P.I. nu a putut să susţină proba sportivă în anul 2009 deoarece era supraponderal si era respins la vizita medicală. În anul 2010, acesta a avut discuţii telefonice cu inculpatul M. referitoare la chestiuni private iar în luna august, a fost sunat de inculpat care i-a comunicat că vecinul său, numitul P.I. nu mai dă nici un semn de viaţă.
Martorul a declarat că un moment dat, în discuţia avută cu inculpatul a afirmat că: „ dacă e nevoie se rezolvă" însă a făcut aceste afirmaţii întrucât a trăit cu impresia că inculpatul a făcut ore de pregătire sportivă în afara concursului.
Totodată, în declaraţia dată, martorul a recunoscut că în discuţia purtată cu inculpatul 1-a întrebat pe acesta referitor la un scor si i s-a răspuns că scorul este de 4-0 sau 4-3, însă a apreciat că această discuţie se referea la contravaloarea orelor de meditaţii făcute de inculpat cu martorul P.
Martorul i-a dat asigurări inculpatului M. că-l cunoaşte pe numitul P. ca pe un om serios care-şi respectă promisiunea. Deşi martorul a afirmat că declaraţia dată la organele de urmărire penală i-a fost dictată de ofiţerul de poliţie si a semnat-o întrucât, la acel moment, era într-o situaţie era foarte tensionată și i s-a părut că, conţinutul corespunde realităţii, în finalul declaraţiei date la instanţă, a afirmat că-şi menţine declaraţia dată la urmărire penală in integralitate.
Tribunalul a avut în vedere si convorbirea telefonică purtată între inculpatul M.G. şi martorul P.F., la data de 27 august 2010, la o zi după promovarea probei de P.I., inculpatul i-a atras atenţia amicului său, spunând că „omul tău şi-a făcut treaba, dar n-a mai dat un semn", comunicându-i şi suma ce urma a-i fi remisă, folosind expresia „vreo 4 e mult?" şi adăugând că este „ca anul trecut, dar mai puţin cu 1-0 la Steaua", fapt ce confirmă atât înţelegerea anterioară între inculpat şi denunţător, cât şi susţinerile denunţătorului P.I.,în sensul că suma perceputa a fost cu 100 euro mai puţin decât cea pe care i-o comunicase inculpatul în anul anterior.
Referitor la fapta descrisă la pct. 4 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că, în intervalul 21 august 2010-25 august 2010, inculpatul M.G. a pretins recompense materiale de la martorul D.C.M., candidat, anterior susţinerii de către acesta a probei sportive, pentru a-l sprijini direct sau prin exercitarea influenţei asupra colegilor din alte comisii, în promovarea acesteia. Candidatul a susţinut proba la 25 august 2010, la subcomisia nr. 7, fiind declarat promovat. Recompensa urma a fi primită de inculpat pe 6 sau 7 septembrie 2010.
Referitor la acest act material al infracţiunii continuate de trafic de influenţă, poziţia inculpatului a fost de nerecunoaştere, declarând că, nu a făcut altceva decât să-l testeze pe D.C. si deşi, candidaţii obişnuiau să-l plătească pentru aceste testări, D.C. fiind rudă mai îndepărtată cu soţia sa, nu i-a plătit nimic.
Apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cursul urmăriri penale si al cercetării judecătoreşti care relevă că inculpatul a primit recompense materiale de la martorul D.C. anterior susţinerii probei sportive în scopul de a-ș sprijini pe acesta, direct sau prin exercitarea de influenţe asupra altei comisii, la promovarea acesteia.
Astfel, din declaraţia martorului D.C.M. dată în cursul urmăririi penale, rezultă că a efectuat mai multe ore de pregătire sportivă cu inculpatul M.G. în vederea susţinerii probei practice la Şcoala de Poliţie si după susţinerea acestora, l-a contact telefonic pe inculpat pentru a-i cere părea cu privire la rezultatele obţinute la proba sportivă și tot cu această ocazie l-a întrebat dacă:" mai trebuie să dea ceva „referindu-se atât la plata serviciilor de pregătire fizică cât şi la posibilitatea ca inculpatul M.G. să fi vorbit cu cineva în legătură cu garanţia pe care acesta i-o propusese anterior.
În ceea ce priveşte această garanţie, martorul D.C. a declarat că inculpatul M.G. i-ar fi spus: „dacă cânţi trebuie să dansezi", afirmaţie din care martorul a înţeles că trebuie să-i facă cinste.
Martorul a mai învederat că anterior susţinerii probelor sportive, inculpatul M. i-a solicitat să-i trimită prin S.M.S., codul de concurs înscris pe legitimaţia sa.
În declaraţia dată la 6 septembrie 2010, martorul D.M.C. a relatat că, la finalul unei şedinţe de pregătire pe care a avut-o cu inculpatul M.G., după ce i-a confirmat că este bine pregătit, l-a întrebat dacă doreşte să vorbească pentru el cu cineva, pentru "siguranţă" la promovarea probei sportive, inculpatul fiind dispus să intervină pentru garantarea acesteia. Martorul a relatat că, după promovarea probei sportive, l-a contactat telefonic pe inculpat, întrebându-l dacă "mai trebuie să dea ceva", în condiţiile în care rezultatele obţinute au fost foarte bune, fără să fi necesitat vreo "intervenţie". Martorul a precizat că inculpatul M.G. i-a răspuns că "dacă ai cântat, trebuie să dansezi", cu alte cuvinte "dacă am vorbit, trebuie sa plăteşti ", martorul a relatat că, după câteva zile, l-a contactat telefonic pe inculpat, spunându-i că va trece pe la el "să-l cinstească" după ce mama sa va încasa salariul.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul şi-a nuanţat această declaraţie în sensul că nu a discutat cu inculpatul despre componenţa comisiilor în faţa cărora urma să susţină examenul si a refuzat propunerea inculpatului referitor la oferirea siguranţei promovării examenului de admitere pentru că era stăpân pe calităţile sale fizice necesare pentru a promova concursul.
Martorul a mai declarat că după susţinerea probelor sportive l-a contactat pe inculpat si i-a comunicat că urmează să-l cinstească pentru că nu-i luase nici un ban pentru orele de pregătire pe care le efectuase înainte de susţinerea examenului, inculpatul fiind de acord cu propunerea sa. În continuarea declaraţiei, acesta a afirmat că l-a întrebat pe inculpat. „dacă mai trebuie să dea ceva", fără a avea însă siguranţa că inculpatul vorbise cu cineva din cadrul Şcolii de Poliţie. Conform declaraţiei date de acelaşi martor, în cadrul unei convorbiri telefonice pe care a avut-o cu inculpatul, acesta a făcut următoarea afirmaţie: „dacă cânţi trebuie să dansezi" din care martorul a înţeles că trebuie să-i facă cinste inculpatului.
Referitor la această discuţie, martorul a mai învederat că s-a gândit să-i cumpere inculpatului o sticlă de băutură si să facă un grătar însă nu s-a gândit niciodată să-i ofere acestuia o sumă de bani deoarece nu i-a fost pretinsă de inculpat nici pentru antrenamentele pe care le-a efectuat anterior susţinerii probelor sportive cu inculpatul si nici în alte scopuri.
Deşi martorul si-a nuanţat declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, afirmând că nu s-a gândit niciodată să ofere sume de bani inculpatului deoarece era sigur pe calităţile sale fizice în susţinerea probelor sportive, și-a menţinut aspectele relevante referitoare la infracţiunea de trafic de influenţă în sensul că în cadrul discuţiilor telefonice pe care le-a avut cu inculpatul acesta a afirmat că „dacă cânţi trebuie să dansezi" și la întrebarea adresată la un moment dat, inculpatului; „ dacă mai trebuie să dau ceva", formulată în contextul ideii de recompensă a inculpatului.
Totodată, din procesul-verbal întocmit de procuror la 1 septembrie 2010, rezultă că D. M.C., la data de 21 august 2010, după înscriere, a expediat un S.M.S. către postul telefonic utilizat de inculpat, comunicându-i numărul de intrare în concurs şi numele şi prenumele complet.
De asemenea, în cadrul unei discuţii telefonice purtate de inculpat cu D.C. la 25 august 2010, după ce acesta promovase proba sportivă, D.C. l-a întrebat dacă mai trebuie să „dea ceva", făcând referire la faptul că fusese bine pregătit şi obţinuse rezultate bune fără să mai aibă nevoie de favorizare, iar inculpatul i-a răspuns"păi da, dacă am discutat, asta e. Ai comandat, plăteşti. dacă vrei de siguranţă, trebuie să plăteşti".
Din faptul că inculpatul i-a comunicat lui D.C. că „pentru I. e ceva mai mult, fiindcă el n-a fost ca tine." se desprinde aspectul că D.C. cunoştea deja suma ce fusese stabilită pentru a-i fi remisă inculpatului, odată ce acesta i-a transmis că „pentru I. e ceva mai mult".
Tot din convorbirile telefonice înregistrate, rezultă că la data de 30 august 2010, D.C. l-a contactat pe inculpat şi i-a comunicat că mama lui încasează salariul pe 6-7 septembrie şi că se va duce să-i dea banii "chiar dacă nu ia", făcând referire la promovarea probei scrise. În acest context, răspunsul inculpatului a fost „da, mă, da!".
În ceea ce priveşte fapta descrisă Ia pct. 5 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că, în acelaşi interval de timp, anterior susţinerii probelor sportive, inculpatul M.G. a pretins de la inculpatul D.F.S., unchiul candidatului D.I., ulterior pus sub învinuire, înainte de susţinerea de către acesta a probei sportive, o sumă de bani, pentru a-l sprijini în promovarea probei de pregătire fizică. Candidatul a susţinut proba la 25 august 2010, la subcomisia nr. 1, fiind declarat promovat.
Şi în ceea ce priveşte această faptă, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2010, a fost sunat de candidaţii D.L. și D.I. pentru a-i pregăti si testa în vederea pregătirii pentru probele sportive pe care aceştia urmau să le susţină.
Deşi în cursul urmăririi penale numiţii D.I. și D.I.L. au refuzat să dea declaraţii, aceştia au fost audiaţi în timpul cercetării judecătoreşti.
Din declaraţia martorului D.F.-Sorin rezultă că-l cunoaşte pe inculpat de aproximativ 10 ani, cu care are o relaţie de prietenie si i-a solicitat acestuia să o testeze pe fiica sa, care urma să susţină examenul de admitere la Şcoala de Poliţie din Cîmpina, pentru a verifica dacă este pregătită din punct de vedere fizic. Conform declaraţiei dată de martor, inculpatul a acceptat să o testeze pe fiica sa si ulterior i-a comunicat că aceasta se descurcă bine la probele sportive, însă nu i-a solicitat numărul de concurs si numele acesteia. Martorul a mai precizat că nu i-a plătit nimic inculpatului pentru testările pe care le-a efectuat cu fiica sa.
Din declaraţia dată de martora D.I.L. rezultă că a susţinut examen la Şcoala de Poliţie din Câmpina în anul 2010, si a promovat probele sportive, dar nu a promovat proba teoretică. Martora a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul M. pe un teren de fotbal cu prilejul testărilor sportive pe care le-a efectuat cu inculpatul la rugămintea adresată acestuia, de tatăl său, martorul D.F.
Martora a mai declarat că inculpatul nu i-a dat de înţeles că o poate ajuta la promovarea probelor sportive deoarece nu era nevoie fiind foarte bine pregătită din punct de vere fizic pentru susţinerea examenului.
Din discuţia telefonică purtată de inculpat cu D.C. la 25 august 2010, când inculpatul i-a comunicat lui D.C. că „pentru I. e ceva mai mult, fiindcă el n-a fost ca tine." rezultă că referirea se făcea la faptul că D.I. nu a fost pregătit la fel de bine şi a necesitat o intervenţie mai importantă şi, probabil, mai riscantă. De asemenea, cu prilejul aceleiaşi discuţii, inculpatul i-a spus lui D.C. că „I. trebuia să fi lăsat ceva la el", rezultând existenţa unei înţelegeri anterioare între inculpat şi D.I.". D.C. îi răspunde că "I. nu a lăsat nimic la el".
Ulterior, la 28 august 2010, inculpatul M.G. a purtat o discuţie telefonică cu inculpatul D.F.S., care s-a recomandat ca fiind "tatăl L.",una dintre candidate - D.I.L. şi rudă cu D.I., inculpatul atenţionându-l şi pe acesta că „I. trebuia să fi lăsat ceva", răspunsul interlocutorului fiind acela că „sunt eu şi pentru I.", adică va onora el promisiunea de recompensare materială a inculpatului şi pentru fiica sa, şi pentru nepotul său.
Referitor Ia situaţia de fapt descrisă Ia pct 6 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că, în acelaşi mod şi în aceleaşi împrejurări, s-a stabilit că inculpatul M.G. a acceptat promisiunile de recompensare materială făcute de inculpatul D.F.S., pentru a sprijini, prin îndeplinirea propriilor atribuţii de serviciu ori prin exercitarea influenţei asupra unor colegi membri ai altor comisii de evaluare, pe D.I.L., fiica inculpatului D.F.S.
În cursul urmăririi penale, inculpatul D.F.S. (faţă de care iniţial s-a dispus disjungerea cauzei] s-a prevalat de dreptul de dreptul la tăcere.
În ce-i priveşte pe D.I. şi D.I.L., acestora li s-a solicitat să dea declaraţii de martor în cauza privindi-T pe M.G., considerându-se că persoanele menţionate au cunoştinţă de împrejurări relevante privind faptele pentru care este cercetat inculpatul M.G. Aceştia au refuzat să dea orbe fel de declaraţie şi să răspundă întrebărilor organelor de urmărire penală, «deşi, în mod evident, aceştia, în calitate de candidaţi, cunoşteau unele aspecte legate de activitatea infracţională sau de circumstanţele comiterii acesteia.
Din convorbirea telefonică purtată la data de 28 august 2010, rezultă că numitul D.F., care se recomandă ca fiind tatăl L. - candidata D.L., poartă o discuţie cu inculpatul M.G. referitor la susţinerea probelor sportive ce aveau loc chiar în acea zi, iar inculpatul M.G. afirmă „ Păi, I. trebuia să lase ceva pe la C. și totodată îi dă asigurări martorului că: „ eu am să fac tot ce-i posibil să fie bine".
Totodată, inculpatul M.G., în cadrul aceleiaşi convorbiri afirmă: „deci, încerc să fac din toţi muşchii mei" iar D.F. îi solicită să-l primească în vizită afirmând: „ eu am venit pregătit, d-asta am zis că."
În ceea ce priveşte situaţia de fapt descrisă la pct. 7 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că, în perioada imediat anterioară susţinerii probelor fizice pentru examenul de admitere la Şcoala de poliţie Vasile Lascăr de la Câmpina, sesiunea august-septembrie 2010, inculpatul M.G. a pretins şi a primit foloase materiale de la martorul-denunţător D.I., lăsând să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi din cadrul comisiilor de examinare, pentru a asigura promovarea de către candidata U.F. a probei sportive.
În legătură cu această faptă inculpatul a precizat că, în cursul anului 2010,l-a contactat martorul D.I.D. solicitându-i să o testeze pe prietena sa care urma să candideze la Şcoala de Poliţie de la Cîmpina si în urma testării i-a comunicat că, în vederea susţinerii examenului trebuie să mai lucreze la proba de rezistenţă si totodată i-a dat acestuia îndrumări pentru a o ajuta pe prietena lui în cadrului programului de pregătire pe care aceasta urma să-l efectueze.
Inculpatul a recunoscut că a primit de la martorul drugă cantitatea de 20 litri de vin, cu titlu de recunoştinţă pentru că în trecut i-a fost profesor şi pentru faptul că i-a testat nivelul de pregătire fizică al prietenei sale.
Inculpatul a precizat că nu i-a solicitat martorului D.D. să-i comunice codul de concurs si numele prietenei sale, deoarece examenul de admitere se desfăşura în condiţii de transparenţă.
Apărarea inculpatului în sensul că a primit cantitatea de 20 de litri de vin cu titlu de recompensă pentru o activitate pe care a desfăşurat-o în afara atribuţiilor de serviciu, constând în testarea aptitudinilor fizice ale candidatei U.F., şi nu pentru a asigura promovarea de către aceasta a probei sportive pe care urma să o susţină este infirmată de probele administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătoreşti. Din declaraţia martorului denunţător D.D.I., dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că acesta, cunoscându-l pe inculpat, ca fost profesor al său la Catedra de educaţie fizică, l-a contactat iniţial pentru a-l ruga să o examineze pe prietena sa. Cu ocazia întâlnirii de la Filipeştii de Pădure, inculpatul i-a solicitat lui D.D.I. numele complet al prietenei sale şi codul de concurs, iar martorul denunţător i-a înmânat inculpatului un bidon cu vin de 20 l. Martorul a arătat că din faptul că i-a fost solicitat codul de concurs al numitei U.F., atât el, cât şi aceasta, au înţeles că M.G. urma să o ajute pe candidată la promovarea probelor sportive.
Aceeaşi poziţie a avut-o martorul si în cursul cercetării judecătoreşti când cu prilejul audierii, acesta a declarat că, I-a cunoscut pe inculpatul M.G. în cadrul Şcolii de Poliţie pe care a absolvit-o în anul 2009, acesta fiind profesor de educaţie fizică si autoapărare.
În urma discuţiilor purtate cu prietena sa U.F., care i-a comunicat intenţia de a susţine examenul la Şcoala de Poliţie din Cîmpina i-a povestit acestuia să-l cunoaşte pe inculpatul M. și împreună au hotărît ca U.F. să efectueze ore de pregătire sportivă cu inculpatul M., scop în care l-au contactat în iunie 2010. Astfel, împreună cu prietena sa, s-a deplasat la domiciliul inculpatului în localitatea Filipeştii de Pădure, unde inculpatul a testat-o pe numita U.F. în sensul că pus-o să arunce mingea medicinală, prilej cu care i-au dus acestuia un bidon de 20 litri de vin. Referitor la acest bidon cu vin, martorul a precizat că i l-a oferit drept cadou inculpatului, iar acesta i-a solicitat prietenei sale U.F. numele complet și codul de concurs, aspect din care a înţeles că inculpatul urma să primească o recompensă materială în schimbul ajutorului dat de acesta prietenei sale la promovarea probelor sportive.
Martorul a mai precizat că prietena sa nu a promovat probele sportive deoarece nu a reuşit să se încadreze in timpul necesar, aspect ce i-a fost adus la cunoştinţă de către inculpat care i-a comunicat că borderourile fuseseră deja semnate si mai erau ai alte persoana pe motodrom.
Din această discuţie cu inculpatul, martorul a înţeles să inculpatul M. ar fi trebuit să intervină pentru a ajuta pe prietena sa in vederea promovării probei sportive iar ulterior, e urmând să se revanşeze faţă de acesta.
Din declaraţia aceluiaşi martor rezultă că i-a mai oferit inculpatului un bidon cu 20 l cu vin cu ocazia testării calităţilor sportive pe care acesta a efectuat-o cu candidata U.F.
Martorul a mai precizat că nu a existat nici o discuţie între ei, prietena sa si inculpat înainte de solicitarea codului de concurs, referitoare la o promisiune de ajutor pentru ca U.F. să promoveze probele sportive. Conform declaraţiei dată de martor, acesta a apreciat că dacă inculpatul cunoştea codul de concurs era posibil să intervină pentru a o ajuta pe prietena sa la promovarea acestuia si s-a gândit că din moment ce inculpatul solicita acest cod, nu o făcea în mod gratuit.
Înţelegerea anterioară a celor doi a rezultat şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorul denunţător D.D.I., la 30 august 2010, ora 11.35, în care M.G. spune că "am încercat cât s-a putut, m-ai înţeles?", "cam un minut şi ceva a lăsat peste", "şi doar am zis clar să fie acolo, într-un grup" făcând referire la faptul că era mai uşor să fie denaturat rezultatul dacă persoana trecea linia de sosire cu un alt grup declarat admis. De asemenea, inculpatul a făcut menţiunea "mă oftic", exprimându-şi regretul pentru că în acest caz a pierdut unele foloase materiale. Inculpatul a mai arătat că respectiva candidată fusese examinată în comisia lui B.C., spunând despre acesta că "este prietenul meu, m-ai înţeles? Adică nu se punea problema", şi adăugând, pentru a-şi cere scuze, că "opreşti ăla de zece mii de ori, dar cât?", făcând referire la cronometru si la imposibilitatea candidatei de a obţine timpii necesari pentru promovarea probei sportive. Referitor la situaţia de fapt reţinută la pct 8 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că, în perioada anterioară începerii probelor sportive din cadrul examenului de admitere sesiunea august-septembrie 2010, inculpatul M.G. a dat de înţeles martorei-denunţătoare I.A. că doreşte să fie recompensat material pentru ajutorul pe care urma a i-l da acesteia, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu ori prin traficarea influenţei asupra altor colegi membri în comisiile de examinare, în promovarea probelor fizice.
Poziţia inculpatului, cu privire la această faptă, a fost aceea de nerecunoaştere, în cursul cercetării judecătoreşti declarând că nici măcar nu a cunoscut-o pe candidata I.A. si nu a efectuat cu aceasta testări pentru susţinerea probelor sportive.
Apărarea inculpatului este infirmată de probele administrate în cursul procesului penal care au relevat că inculpatul a urmărit să fie recompensat material de către martora I.A. în schimbul ajutorului pe care urma să i-l dea acesteia la proba sportivă pe care urma să o susţină.
În cursul urmăririi penale, martora denunţătoare I.A. a declarat că, iniţial, inculpatul M.G. a fost rezervat atunci când aceasta i-a propus să o testeze pentru probele sportive, întrebând-o de unde îl cunoaşte şi cine a trimis-o la el, martora răspunzându-i că a aflat de la alţi candidaţi despre posibilitatea testării. întrucât aceasta s-a plâns către inculpat că nu are o stare fizică foarte bună şi că nu mai poate veni la antrenamente, inculpatul M.G. i-a solicitat să-i trimită prin sms numele complet şi codul de concurs, lucru pe care candidata l-a făcut. Această împrejurare a constituit una din modalităţile prin care inculpatul a lăsat-o să înţeleagă pe martoră că urmăreşte, indubitabil, o recompensare materială, martora înţelegând şi că acesta, fiind profesor la şcoala respectivă, i-ar fi putut acorda sprijin fie personal, fie prin colegii săi.
Martora a renunţat la una din probe, fiind respinsă, la data de 29 august 2010.
Aceste aspecte au fost susţinute de martoră si în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti in care arată că, deşi nu-l cunoştea anterior pe inculpat, a luat legătura cu acesta si l-a rugat să-i testeze aptitudinile fizice, efectuând cu inculpatul două antrenamente pentru care a plătit suma de 100 lei.
Conform declaraţiei dată de martoră, urma să mai efectueze si un al treilea antrenament cu inculpatul însă deoarece starea de sănătate precară nu-i permitea, l-a sunat si i-a adus la cunoştinţă acest lucru, iar în aceleaşi împrejurări, inculpatul i-a solicitat numele si codul de concurs, pe care i le-a trimis printr-un S.M.S.
Martora a declarat că în acel moment nu s-a gândit la nimic în legătură cu acea solicitare a codului de concurs, însă în momentul în care a fost audiată la parchet si i s-a prezentat întreaga situaţie în legătură cu inculpatului, s-a gândit că prin solicitarea numelui si a codului de concurs este posibil ca inculpatul să fi urmărit o recompensă materială.
Martora a precizat că a susţinut proba sportivă la sfârşitul lunii august- începutul lunii septembrie şi nu a promovat-o întrucât s-a împiedicat si a căzut la proba de rezistenţă.
Declaraţiile martorei sunt confirmate și de conţinutul convorbirii telefonice pe care inculpatul M.G. a avut-o cu fratele său, M.V., la data de 31 august 2010, ora 15.06, în care M.G. l-a înştiinţat pe fratele său că "aia n-a luat, de la Botoşani (I.A.), că "a abandonat la rezistenţă", comunicându-i şi că "a picat la C." Din aceleaşi convorbiri rezultă că inculpatul M.G. şi-a exprimat regretul că nu a reuşit să o ajute pe candidata I.A., folosind cuvintele "bă frate, o ajutam cu cea mai mare plăcere, îţi dai seama că era vorba de bani, de una, de alta, m-ai înţeles",din aceeaşi conversaţie rezultă că acestea ar fi fost spusele profesorului C., la rugămintea exprimată iniţial de inculpat. Concluzia inculpatului a fost că "te rişti, se riscă omul, dar nu prea mult, mai ales C., că e la început şi nu. nu prea ştie mersurile!".
Probele administrate în cauză au relevat că pretinderea, acceptarea promisiunilor ori primirea sumelor de bani sau a altor foloase materiale s-a făcut de către inculpat pentru traficarea influenţei pe lângă membri comisiei de examinare la care au fost repartizaţi candidaţii menţionaţi anterior.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, apărarea inculpatului care a recunoscut că a primit 2 saci cu legume, un peşte si 20 l de vin, drept răsplată pentru orele de pregătire fizică pe carele-a efectuat cu candidaţii la Şcoala de Poliţie din Cîmpina şi nu pentru a interveni pe lângă colegii săi care făceau parte din comisiile de examinare pentru a-i ajuta pe aceştia să promoveze examenul, în orice condiţii, chiar si în ipoteza în care nu erau pregătiţi, este răsturnată de probele administrate în cauză respectiv, declaraţii martori-denunţători si procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate din care rezultă că inculpatul a acceptat promisiuni de daruri, bani sau alte foloase, fie direct, fie prin intermediul altor persoane pentru a facilita promovarea probelor sportive de către candidaţi.
Astfel, acceptarea promisiunilor de daruri, sume de bani sau a altor foloase s-a făcut de către inculpat în cadrul convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu candidaţii sau rudele acestora si totodată, aceste aspecte rezultă si din conduita inculpatului care a procedat la solicitarea codului de concurs si al numelui fiecărui candidat înainte de susţinerea de către aceştia a probelor sportive, în condiţiile în care în ceea ce-i priveşte pe aceşti candidaţi, au susţinut probele la diferite comisii din care nu a făcut parte si inculpatul.
Deşi din declaraţiile martorilor-denunţători a rezultat si aspectul că aceştia au procedat şi la plata către inculpat a şedinţelor de antrenament efectuate înainte si în afara concursului, în timpul liber al inculpatului, aceleaşi probe au relevat că aceştia i-au propus inculpatului diferite sume de bani sau bunuri pentru a se asigura că vor promova probele sportive în orice condiţii, chiar si în ipoteza când nu reuşeau să atingă baremele impuse pentru promovarea acestor probe.
Totodată, inculpatul a mai învederat în apărarea sa că, nu avea posibilitatea să intervină pe lângă colegii săi care erau desemnaţi să participe în comisiile de examinare deoarece această desemnare se făcea în mod aleatoriu, în dimineaţa zilei în care se susţinea concursul.
Această apărare a inculpatului este irelevantă pentru reţinerea de către instanţă a dispoz. art. 257 C. pen. având în vedere teoria si practica judiciară care au statuat că infracţiunea de trafic de influenţă se consumă în momentul în care infractorul, prevalându-se de influenţa presupusă sau reală pe care o are pe lângă un funcţionar, pretinde bani sau alte valori spre a-l determina să efectueze un act, indiferent dacă ulterior a intervenit sau nu în acest sens. Există infracţiunea consumată chiar dacă autorul pretinzând sau primind foloasele, ori acceptând promisiunea lor, nu s-a gândit nici un moment să intervină în favoarea cumpărătorului de influenţă. întrucât traficul de influenţă este o infracţiune cu conţinuturi alternative, faptele prin care se concretizează, două sau chiar toate acţiunile (pretinderea, primirea sau acceptarea] comise de aceeaşi persoană, chiar la diferite intervale de timp reprezintă in ansamblu, o unitate infracţională naturală.
În drept, fapta inculpatului M.G. care în calitate de profesor si membru al comisiei de examinare pentru verificarea aptitudinilor fizice la examenul de admitere Ia Şcoala de agenţi de poliţie Vasile Lascăr Câmpina, în sesiunea august-septembrie 2010, a pretins, a acceptat promisiuni şi a primit bani şi alte foloase materiale de la candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, lăsând să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi membri ai altor comisii de examinare, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către candidaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru infracţiunea săvârşită în formă continuată, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârşite de inculpat, modalitatea de comitere (prin acceptarea promisiunilor si primirea de bani si alte foloase de la candidaţi, lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor colegi sau membri altor comisii în scopul promovării probelor sportive de către candidaţi) dar circumstanţele personale ale inculpatului,care înainte de trimiterea sa în judecată a avut o conduită bună în familia si societate, remarcându se prin obţinerea unor diplome si medalii la concursurile naţionale și internaţionale de judo la care a participat în calitatea de sportiv de performanţă.
Totodată, din caracterizările si declaraţiile martorilor în circumstanţiere a rezultat că inculpatul are o familie organizată si este cunoscut ca o persoană politicoasă, sociabilă cu prietenii si vecinii săi.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că toate aceste împrejurări., pot fi reţinute drept circumstanţe atenuante, în favoarea inculpatului conform disp. art. 74 lit. a) C. pen. ce au drept efect reducerea pedepsei conform disp. art. 76 lit d C. pen.
Ca atare, instanţa, în temeiul disp. art 257 din C. pen. rap la art 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art 74 Iit. a) din C. pen. şi 76 lit d) din C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul disp. art 71 din C. pen. a interzis inculpatului exe"Oiţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen..
Referitor la situaţia de fapt descrisă Ia pct 9 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că, în perioada anterioară susţinerii probelor sportive din cadrul examenului de admitere la Şcoala de poliţie de la Câmpii, în sesiunea august-septembrie 2010, inculpatul M.G. a acceptat de la învinuitul T.I. promisiunea unor foloase materiale pentru a o sprijini, prin prisma atribuţiilor de serviciu proprii, pe candidata T.A., la promovarea probelor sportive, candidata fiind examinată chiar de inculpat în cadrul comisiei nr. 3 din care acesta a făcut parte, fiind declarată admisă la 31 septembrie 2010.
Poziţia inculpatului cu privire la această faptă a fost aceea de nerecunoaştere declarând cu prilejul audierii, în cursul cercetării judecătoreşti, că a cunoscut-o pe fiica numitului T.I., în anul 2010, când aceasta susţinut examenul de admitere la Şcoala de Poliţie din Câmpina.
Inculpatul a recunoscut că a avut convorbiri telefonice cu tatăl candidatei T.A., numitul T.I., însă nu a discutat nimic referitor la o recompensă pentru că fiica sa ar fi promovat proba sportivă.
Din declaraţia dată martorul T.I., în cursul urmăririi penale, rezultă că inculpatul M.G. cunoştea, anterior înscrierii, că fiica prietenului său, numita T.A., s-ar fi putut înscrie la examen, dar nu era nimic cert. Deşi martorul a negat existenţa unei înţelegeri cu inculpatul M.G. în sensul celor arătate, a acceptat că i-a comunicat cu prilejul unei întâlniri inculpatului M.G. "să aibă grijă de fiica sa", fără a-i spune care era sensul acestei solicitări.
Aceeaşi poziţia a avut-o martorul și în cursul cercetării judecătoreşti, cu nuanţarea referitoare rugămintea pe care i-a transmis-o inculpatului în sensul de a avea grijă de fiica sa, însă această rugăminte se referea la un ajutor moral, constând în supravegherea fiicei sale în scopul de a evita problemele ce s-ar fi putut ivi între candidaţii din campusul sportiv, fiind îngrijorat că în ziua de astăzi se întâmplă multe incidente.
Deşi martorul susţine că solicitarea pe care i-a a dresat-o inculpatul in sensul de a avea grijă de fiica sa nu se referea la ajutorul pe care inculpatul urma să i-l dea acesteia la promovarea probei sportive, din convorbirile telefonice purtate intre martor si inculpat rezultă că, inculpatul M.G. îl contactează pe T.I., din discuţiile acestora rezultând de fapt, că inculpatul aştepta o recompensă materială. Astfel, inculpatul afirmă textual "vezi că trebuie să mă cauţi", răspunsul lui T.I. fiind "da, da, taţi, ştiu. Vine fratele tău, diseară." Din convorbire a rezultat necesitatea ca cei doi să discute "face to face". Aceste aspecte nu sunt în concordanţă cu cele declarate de învinuitul T.I., care a susţinut că a trecut pe la domiciliul inculpatului, în mod neplanificat, fiind prin zonă, şi că au vorbit de judo.
Convorbirile telefonice au reliefat aspectul că cei doi s-au întâlnit pentru a discuta despre lucruri ce nu puteau fi comunicate telefonic, necesitatea acestei întâlniri fiind demonstrată inclusiv de utilizarea expresiei "vezi că trebuie să mă cauţi" (cu certitudine nu se impunea o discuţie face to face în legătură cu sportul judo). înţelegerea prealabilă în sensul reţinut de organele de urmărire penală este demonstrată şi de o convorbire telefonică pe care inculpatul M.G. a avut-o cu soţia sa, M.M., Ia 30 august 2010, ora 10.27, în care inculpatul i-a comunicat cesteia că "a lui I." (T.A. - n.n.)" a picat la mine", iar la întrebarea soţiei dacă "a luat", răspunsul inculpatului a fost "păi", pe un ton care a dorit să sugereze "cum să nu!". În cadrul aceleiaşi conversaţii, inculpatul i-a comunicat soţiei sale că "M. (şeful său) a fost Ia noi, astăzi", iar Ia întrebarea acesteia "şi tu cum ai putut cu a Iui I.?", inculpatul a spus că nu poate vorbi în acel moment. De altfel, martorul T.I. a declarat că, după ce fiica sa a promovat probele sportive, I-a contactat din nou telefonic pe inculpatul M.G., spunându-i că doreşte să se întâlnească cu acesta, scopul fiind acela de a-I ruga încă o dată să aibă grijă de fiica sa, pentru a nu avea probleme în campus, precum şi de a efectua unele comunicări pe teme sportive. Astfel, motivele au fost aceleaşi ca şi la întrevederea precedentă, susţinerile martorului T.I. nefiind însă credibile în contextul ansamblului probator al cauzei.
Referitor Ia situaţia descrisă Ia pct. 10 din rechizitoriu, Tribunalul a reţinut că în cursul lunii august 2010, cu ocazia pregătirilor pentru proba fizică efectuate de inculpatul M.G. cu T.M.T., fiica numitului T.M., inculpatul a acceptat promisiunea de recompensare materială de la T.M., pentru a o sprijini pe fiica sa Ia promovarea probei sportive, prin prisma poziţiei de profesor şi membru în cadrul unei comisii de examinare.
Vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte această faptă s-a apreciat că rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătoreşti.
Astfel, martorul T.M. a declarat în cursul urmăririi penale, că fiica sa a efectuat ore de pregătire sportivă, iar ulterior promovării probei, l-a contactat pe inculpat pentru a-I invita la un „pahar" în semn de recunoştinţă pentru îndrumarea fiicei sale.
Tot din declaraţia acestuia a rezultat că i-a achitat inculpatului suma de 40 Iei pentru fiecare şedinţă de pregătire pe care a efectuat-o cu fiica sa.
Candidata T.M.T. a susţinut proba sportivă Ia 30 august 2010, Ia subcomisia nr. 7, din care a făcut parte, în calitate de examinator, inculpatul, fiind declarată admisă.
Din conţinutul discuţiei telefonice purtată la 1 septembrie 2010, ora 2,52, între M.G. şi T.M. a rezultat, fără dibiu, existenţa unei înţelegeri anterioare între cei doi în sensul recompensării materiale a inculpatului, T.M. spunând că a încercat în repetate rânduri să-l contacteze, răspunsul inculpatului fiind "vedeţi-vă de treaba dvs, .nu trebuie nimica să-mi mulţumiţi mie". T.M. insista să revină cu un telefon peste cincisprezece minute, pentru a discuta, iar inculpatul a precizat "nu trebuie să mai reveniţi, deci, înţelegeţi?".,"Nu trebuie să mă sunaţi şi nu mai trebuie să mă sunaţi pe mine, înţelegeţi? Că n-aveţi de ce să mă sunaţi, asta vroiam să vă explic. Interlocutorul era tot mai insistent: "Nu, trebuie!" T.M. i-a precizat inculpatului că în ziua următoare ajunge în zonă "ca să.", Iar inculpatul i-a întrerupt fraza nelăsându-l să vorbească, cu cuvintele "nu trebuie, eu sunt plecat". La întrebarea interlocutorului "când reveniţi în zonă?, inculpatul a răspuns răspicat "Niciodată". întrucât T.M. nu înţelegea mesajul, a continuat să spună că va trece pe acasă pe la inculpat, acesta refuzând. Atunci interlocutorul a spus:"Mă puneţi în cea mai neplăcută postură (adică îi rămâne dator- n.n.), răspunsul inculpatului fiind "Nu, nu, nu, nu, păi e cea mai plăcută pentru mine, nu pot să vă spun mai mult". T.M. tot nu a înţeles ce dorea să-i transmită inculpatul, dialogul, de-a dreptul hilar, fiind următorul:
"T.M.: Deci, dom profesor, indiferent că copilul reuşeşte, nu reuşeşte, la mine problema este că trebuie să vă respect, M.G.: Deci, nu, vedeţi-vă de treaba dumneavoastră.că eu n-am făcut nimic.
T.M.: Credibilitatea la persoana dumneavoastră. M.G.: Auziţi, ascultaţi-mă ce vă spun nu vorbiţi prostii, că n-are rost să mă cinstiţi pe mine cu nimica, vedeţi-vă de treaba dumneavoastră.
T.M.: Cum să nu, deci sunteţi un om deosebit." Din convorbirea telefonică purtată între numitul T.M. și inculpat rezultă o atitudine de negare a oricărei implicări din partea inculpatului afirmând că "nu mai revin niciodată în zonă" aspect ce se datorează faptului că în dimineaţa aceleiaşi zile, inculpatul a primit pe telefonul mobil, un sms cu conţinutul "Eşti urmărit G.D. e cu ochii pe tine."
În drept, fapta inculpatului M.G., care în aceeaşi calitate şi în acelaşi interval de timp, a pretins si a acceptat promisiuni sau daruri de la candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către aceştia, prin îndeplinirea corespunzătoare sau necorespunzătoare a propriilor atribuţii de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin urmare, tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice a acestei fapte din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) rap la art 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art 254 alin. (1) din C. pen. rap la art 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) din C. pen. deoarece probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul a pretins si a acceptat promisiuni sau daruri de la candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice.
De altfel, descrierea faptei în considerentele rechizitoriului era aceea că inculpatul a pretins si a acceptat promisiuni sau daruri, de la doi candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, însă în dispozitivul rechizitoriului s-au omis dispoz. art. 41 alin. (2) C. pen..
Referitor la solicitarea parchetului în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art 254 alin. (1) din C. pen. rap la art 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) rap la art 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) din C. pen., Tribunalul a procedat la respingerea acesteia întrucât, din actele dosarului nu a rezultat ca inculpatul, chiar și în calitatea de membru a unei comisii de examinare . să aibă atribuţii de control.
Astfel, din actul intitulat Dispoziţia de zi a directorului Şcolii de Agenţi de Poliţie Vasile Lascăr rezultă că inculpatul M.G. a fost desemnat ca preşedinte al subcomisiei nr. 3 pentru examinarea candidaţilor care susţineau probele sportive iar din Metodologia cadru de organizare si desfăşurare a concursurilor de admitere în instituţiile de învăţământ postliceal din cadrul M.A.I. rezultă că în calitatea de preşedinte de subcomisie, inculpatul M.G. avea ca atribuţii: prezenţa pe parcursul desfăşurării probelor în baza sportivă, examinarea candidaţilor la probele fizice în urma cărora se întocmeau borderouri în care se consemnau rezultatele/performanţele candidatului. Tot din acelaşi Regulament rezultă că înainte de a fi distribuite, borderourile sunt semnate si ştampilate pe fiecare pagină de preşedintele comisiei si contrasemnate de către reprezentantul Inspectoratului General. În acelaşi Regulament se mai arată ca borderourile pentru probele fizice sunt semnate si de membrii subcomisiei si sunt depuse la Secretariat împreună cu lista celor nepromovaţi, retraşi sau neprezentaţi. Toate aceste acte demonstrează că inculpatul M.G. a avut calitatea de membru la Subcomisia nr. 3, calitate în care s-a ocupat, conform Regulamentului, de examinarea candidaţilor, întocmirea borderourilor si predarea acestora.
S-a arătat că activitatea inculpatului de examinare a candidaţilor si de înscrierea rezultatelor în borderouri, şi predarea acestora nu echivalează cu exercitarea unor atribuţii de control, condiţie esenţială pentru a se putea reţine dispoz. art. 254 alin. (2) C. pen.
Astfel, tribunalul a procedat la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art 254 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) în infracţiunea prev. de art 254 alin. (2) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) din C. pen.
În temeiul disp. art 334 din C. pen.p a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.G. din infracţiunea prev. de art 254 alin. (1) rap la art 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. rap la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art 41 alin. (2) din C. pen.
Pentru infracţiunea săvârşită, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, modalitatea de comitere, prin pretinderea si acceptarea de promisiuni sau daruri de la candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pentru a asigura promovarea probelor sportive de către aceştia, prin îndeplinirea corespunzătoare sau necorespunzătoare a propriilor atribuţii de serviciu, dar si circumstanţele personale ale inculpatului.
Toate actele depuse la dosar în circumstanţiere au relevat că înainte de trimiterea în judecată, inculpatul a avut un comportament bun în familie si societate, remarcându-se în plan profesional, prin medaliile si diplomele obţinute la competiţiile naţionale si internaţionale la care a participat, în calitatea sa de sportiv de performanţă.
Toate aceste consideraţii, ca şi aspectul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a condus instanţa de fond la concluzia că în favoarea acestuia pot fi reţinute circumstanţe atenuante, conform disp. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.
De asemenea, aceleaşi argumente au stat la baza concluziei că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82, 83 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată.
În temeiul disp. art 254 alin. (1) din C. pen. rap la art 6 din Legea nr. 78/2000,cu aplicarea art 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea disp art 74 lit. a) din C. pen. şi 76 lit. c) din C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art 71 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) din C. pen.
În temeiul disp. art 65 din C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art 33 lit. a) din C. pen., 34 lit. b) din C. pen. a stabilit. c)a inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art 35 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, în sensul că în temeiul disp. art. 65 din C. pen. va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a-II-a, alin. (4), c) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Tribunalul a apreciat, având în vedere atât faptele săvârşite în concret, cât şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, existenţa unui domiciliu stabil, caracterizările pozitive depuse la dosar din care rezultă că este cunoscut ca o persoană cu un comportament onorabil în familia si în societate, iar în calitatea sa de sportiv de performanţă, a obţinut numeroase medalii la competiţiile naţionale si internaţionale) că scopul educativ-preventiv al pedepsei rezultante de 2 ani închisoare poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, prin aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82, 83 C. pen.. referitoare la suspendarea condiţionată.
În temeiul disp. 81 din C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art 82 din C. pen.
În temeiul disp. art. 83 din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.
În temeiul disp. art 71 alin. (5) din C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei închisorii a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul disp. art 88 din C. pen. a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore din 3.09 2010 şi arestat preventiv din 4 septembrie 2010 şi până la 27 decembrie 2010.
Tribunalul nu a procedat la confiscarea, conform art. 257 alin. (2) C. pen. a bunurilor si sumelor de bani primite de inculpat, deoarece in acest caz sunt aplicabile dispoz. art. 61 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 privind restituirea către denunţători a banilor daţi iar nu prevederilor art. 257 alin. (2) C. pen., referitoare la confiscare.
În speţă, persoanele de la care inculpatul a primit bunurile si suma de bani s-au autodenunţat iar prin urmare, soluţia adoptată de procuror faţă de acestea a fost aceea ce neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, martorii-denunţători beneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al acestui text de lege.
Deşi infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune producătoare de prejudicii, în speţă sunt aplicabile disp. art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000.
Din aceste dispoziţii rezultă că cel care denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă nu se pedepseşte si are dreptul de a i se restitui banii sau lucrurile ce au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr 3008 din 26.septembrie 2008, conform căreia denunţătorilor, în situaţia în care denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă nu se pedepsesc şi au dreptul de a i se restitui banii sau bunurile ce au făcut obiectul infracţiunii . Astfel acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi pe cale de consecinţă ale art. 4 din Legea nr. 78/2000 privind restituirea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii, iar nu pe cele ale art 257 alin. (2) din C. pen. privind confiscarea.
Prin urmare, tribunalul a procedat la restituirea contravalorii bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă întrucât acestea nu mai există în materialitatea lor, fiind vorba de bunuri consumptibile, precum si a sumei de 600 de euro către martorii-denunţători.
În temeiul disp.art 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea către numitul R.Ş., a sumei de 70 lei reprezentând contravaloarea a doi saci de gogoşari şi a doi peşti,către D.D.l. a sumei de 100 lei reprezentând contravaloarea a 20 de litri de vin.
În temeiul disp.art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea sumei de 600 de euro către denunţătorul S.M.
A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită în cursul urmăririi penale asupra autoturismului, aparţinând inculpatului M.G.
2. Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apeluri în termen legal procurorul şi inculpatul M.G. aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a criticat sentinţa pentru greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea, în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi 2 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru greşita individualizare a pedepsei în raport cu criteriile art. 72 C. pen. sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, precum şi pentru oportunitatea aplicării măsurii de siguranţă prev. de art. 115 C. pen.
În susţinerea primului motiv de apel, Parchetul a arătat că din actele şi lucrările dosarului reiese că inculpatul deţinea funcţia de preşedinte al Subcomisiei nr. 3 pentru probele sportive, din componenţa aceleiaşi comisii mai făceau parte reprezentantul I.G.P.R. şi starterul, agent şef J.D., fila 86 d.u.p., vol. IV, preşedintele subcomisiei fiind prezent la întocmirea listei cu candidaţi nepromovaţi, retraşi sau neprezentaţi în prezenţa tuturor echipelor, la încheierea operaţiunilor scriptice cu regim de evidenţă primară, documente păstrate în dosarul de admitere. în virtutea autorităţii funcţiei de preşedinte, prezenţa acestuia este o garanţie şi o condiţie a desfăşurării tuturor acestor operaţiuni, pe care inculpatul le supraveghează. Sau în altă ordine de idei aceste etape nu se pot desfăşura în lipsa sa, aşa cum rezultă din măsurile enumerate de procesul verbal încheiat de M.A.I. - I.G.P.R. pe care le poate lua preşedintele subcomisiei pentru verificarea aptitudinilor fizice, fila 81 d.u.p., vol. IV. Faptul că din punct de vedere ierarhic, avizarea examenului se realizează prin centralizare la nivelul Comisiei, care printre altele ştampilează şi semnează borderourile, nu are relevanţă juridică şi nici nu îl transformă pe inculpat într-o persoană fără nicio responsabilitate de control pe care o are din plin la nivelul de examinare ca preşedinte al Subcomisiei nr. 3.
În motivarea celui de-al doilea motiv, s-a arătat că reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. este pur formală, întrucât aspectele pozitive pe care le-a reţinut instanţa de fond vizează aspecte anterioare săvârşirii infracţiunilor, de exemplu bun familist, excelent profesionist, fără antecedente penale.
Lipsa antecedentelor penale este o condiţie pentru ca inculpatul să-şi desfăşoare activitatea într-o unitate şcolară în care se pregătesc viitorii poliţişti ai României, astfel încât dacă inculpatul avea cazier nu se putea angaja în slujba unui astfel de serviciu public de interes naţional în materie de securitate a statului. Dacă este o condiţie de angajare, instanţa de fond nici nu putea să aibă în vedere acest aspect în procesul de evaluare a circumstanţelor personale pozitive ale inculpatului acuzat pentru infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public. Cu privire la contribuţia inculpatului în domeniul profesional în care a avut rezultate deosebite şi pentru care desfăşura activităţi didactice, nici aspect nu putea să atragă reţinerea acestei circumstanţe atenuante judiciare, deoarece pentru aceste merite în domeniul sportiv a fost deja recompensat de statul român prin angajare în unitatea şcolară, prin acordarea de grad profesional de inspector principal de poliţie şi comisar, este recunoscut în cominitate drept cetăţean de 6 onoare. Cu toate aceste recompense şi recunoaştere a competenţelor sportive, inculpatul şi-a încălcat toate oblg-aţiile profesionale înţelegând să îşi comercializeze îndatoririle de serviciu pentru propria bunăstare.
În acest context, în care nu se poate face abstracţie de gravitatea acuzaţiilor prin prisma naturii relaţiilor sociale ocrotite de normele de deontologie profesională, de poziţia procesuală constai-tă a inculpatului de nerecunoaştere a săvârşirii infracţiunilor, prin prezertarea unor explicaţii neplauzibile, de genul că tot ceea ce a primit reprezenta mai mult sau mai puţin probabil recunoştinţa părinţilor, a cunoştinţelor sau prietenilor candidaţilor pentru meditaţiile date, pentru că inculpatul nu este sigur de titlul cu care a primit atenţiile alimentare sau băuturi alcoolice, nu se poate reţine această circumstanţă decât în mod subiectiv şi formal.
În acest sens s-a solicitat o pedeapsă rezultantă a cărei executare să aibă loc în regim de detenţie, întrucât este foarte grav ca o persoană foarte bine pregătită în domeniul sportiv, în calitate de cadru didactic, să promoveze contracost elevi într-o şcoală de poliţie care nu au acele aptitudini sportive esenţiale în ceea ce priveşte condiţia fizică sau probleme medicale de vedere. Astfel prin poziţia procesuală a inculpatului raportată la gravitatea acuzaţiilor,caracterul de durată al activităţii infracţionale, instanţa nu a prezentat nici un argument juridic referitor la îndeplinirea condiţiei legale prev. de art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen. privind aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea pedepsei. Şi ceea ce este şi mai evident în sensul că rolul educativ, preventiv al pedepsei nu va fi atins, este că inculpatul îşi desfăşoară în continuare activitatea în această instituţie. Pentru această ultimă observaţie s-a solicitat aplicarea măsurii de siguranţă a interzicerii inculpatului de a mai profesa în continuare în cadrul Şcolii de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina, deoarece s-a folosit de această profesie atât de specială, de cadru didactic pentru a-şi atinge obiective de natură materială incompatibilă eu serviciul public în slujba căruia se afla. Ceea ce intrigă cel mai mult este atitudinea inculpatului faţă de săvârşirea acestor infracţiuni, acesta deşi conştientizează riscul de a fi surprins şi arestat de autorităţile judiciare, nu a avut nicio reacţie de cenzură a acţiunilor infracţionale, comunicând în continuare codat 7 cu rudele concurentei T.A. în vederea atingerii scopului material urmărit. Având în vedere că inculpatul, deşi cunoaşte normele de deontologie profesională în materie didactică, refuză sau nu este preocupat să le respecte, profilul moral este impropriu, incompatibil, neadecvat desfăşurării în continuare de activităţi didactice în cadrul Şcolii de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina în condiţiile stabilite de art. 115 C. pen., ca măsură de siguranţă.
Inculpatul M.G. a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile de trafic de influenţă - 8 acte materiale şi luare de mită - două acte materiale, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de corupţie arătate, impunându-se ca soluţie achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la prima faptă a susţinut că ceea ce trebuie probat pentru a se putea stabili existenta infracţiunii de trafic de influenta era înţelegerea anterioară între inculpat si celelalte persoane implicate (in speţă, C.J. si R.Ş.), faptul ca inculpatul a lăsat fără echivoc de înţeles ca are influenta asupra colegilor săi si că datorita influentei sale aceştia urmau sa facă sau să nu facă un act pe care îl au în competenta, la care se adaugă caracterul indirect al acceptării promisiunii, adică R.Ş. să fi avut în mod cert reprezentarea ca promisiunea făcută anterior concursului a fost acceptata de către inculpat prin intermediul lui C.J.
S-a arătat că din analiza coroborata a tuturor mijloacelor de proba administrate in cauza, nu a fost în niciun fel dovedita vreo acceptare anterioara din parte inculpatului, nici vreo promisiune pe care acesta sa o fi putut accepta din partea lui C.J. si nici făptui ca acesta a lăsat de înţeles fata de acesta ca îşi va exercita influenta asupra colegilor săi. Cu atât mai puţin a fost dovedit faptul ca o astfel de stare de lucruri ar fi ajuns la cunoştinţa Iui R.Ş. (care este, in definitiv, subiectul pasiv ai infracţiunii), prin intermediul lui C.J. Mai mult decât atât, ai fi trebuit sa se demonstreze faptul ca inculpatul s-ar fi „obligat" sa-i determine pe colegii săi să facă sau sa nu facă un act care le intra in atribuţiile de serviciu, aspect pe care nu îl confirma niciun mijloc de proba administrat in cauza, cu atât mai mult cu cat repartizarea candidaţilor la una dintre cele 10 subcomisii era complet aleatoare si se realiza in ziua examenului, in mod complet transparent, cu participarea reprezentanţilor părinţilor, astfel încât nimeni nu ar fi putut sa cunoască înainte de dimineaţa concursului subcomisia in fata căruia un anumit candidat va susţine probele sportive.
Nici declaraţiile numiţilor C.J. si R.Ş. nu confirma susţinerile parchetului însuşite de către instanţa de fond. Cu privire la acest aspect va rugam sa observaţi ca in mod corect instanţa retine ca intre declaraţiile acestora date in fata organelor de urmărire penala si cele date nemijlocit in fata sa, exista anumite inadvertenţe - esenţiale din punctul de vedere al apărării. Insa, deşi admite faptul ca „probele nu au o valoare dinainte stabilita si nu se poate atribui o forţa probanta mai mare celor administrate in cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti", instanţa de fond arata ca „se poate aprecia" ca denunţurile si declaraţiile astfel cum au fost formulate in cursul urmăririi penale, exprima adevărul cu privire la fapta întrucât au o existenta mai apropiata săvârşirii faptei. Aceasta teza a instanţei este complet greşita si vădit subiectivă, întrucât ignora cu desăvârşire faptul ca pe parcursul cercetării judecătoreşti i-au fost aduse la cunoştinţa nenumărate nereguli legate de modul cum s-a desfăşurat cercetarea penala, în sensul că toţi cei audiaţi, in afara de inculpat, au fost puşi explicit in situaţia de a alege intre formularea unui autodenunţ in care sa scrie ceea cea era necesar parchetului pentru inculparea lui M. sau punerea sub învinuire pentru mărturie mincinoasa. Instanţa de fond se mărgineşte ca pentru excluderea acestor aspecte sa arate ca nu s-a formulat vreo plângere in temeiul art. 275 C. proc. pen. si prin urmare nu ar exista vreun temei cu privire la schimbarea sau nuanţarea declaraţiilor data de martori in fata instanţei fata de cele date in cadrul urmăririi penale. Instanţa omite însă un element esenţial care reiese cu evidenta chiar din rechizitoriu si care i-a fost învederat si de către apărare, anume faptul ca toţi martorii „denunţători" care au făcut declaraţii contrare celor dorite de parchet chiar au fost puţi sub învinuire. Adăugând la aceasta faptul ca multe dintre „autodenunţuri" au fost făcute după sesizarea organelor de urmărire penala si totuşi aceste persoane au avut calitatea de martori, apreciem ca instanţa de apel are o imagine completa asupra modului cum s-a desfăşurat urmărirea penala si care dintre declaraţiile martorilor sunt mai credibile si cu mai mare valoare probatorie.
II. Cu privire la primirea sumei de 600 euro de la „denunţătorul" S.M., s-a arătat că in privinţa acestei fapte chiar nu exista niciun alt mijloc de proba in afara declaraţiei necredibile a acestuia, ba chiar exista probe care pledează in sens contrar susţinerilor parchetului, însuşite de către instanţa de fond fără nicio referire la aspectele relevate de apărare.
Aşa cum a arătat si la judecata in fond, chiar procurorul a arătat că primirea acestei sume de către inculpat a fost surprinsă de către echipa de supraveghere operativă a D.G.I.P.I., întocmindu-se o notă de filaj şi o planşă foto, aflate la dosarul cauzei. Un prim aspect care se impune a fi evidenţiat este cel operativ: dacă organele de urmărire penală ar fi avut cunoştinţă de motivul întâlnirii celor doi - aşa cum de altfel susţine, atunci fără doar şi poate am fi fost în prezenţa constatării unei infracţiuni flagrante iar cu privire la acest aspect nu poate exista niciun dubiu. Pe de altă parte, declaraţiile martorului S.M. nu se coroborează nici măcar cu procesul verbal de filaj, în sensul că acesta a declarat că la întâlnire inculpatul a venit singur, în timp ce filajul confirmă că era însoţit de încă o persoană identificată ca fiind martorul Jilaveanu. Acesta din urmă confirmă participarea la această întâlnire însă infirmă categoric faptul că inculpatul M. ar fi primit vreo sumă de bani. In acest sens, instanţa de fond interpretează subiectiv declaraţia acestuia din urma când retine ca acesta nu s-a aflat permanent lângă cei doi - fapt care nici măcar nu reiese din declaraţia in cauza, ignorând inadvertenţele nejustificate si dovedite din declaraţiile martorului S.M.
Pe de altă parte, procurorul constată că H.C. (tatăl) şi H.V. (fiul candidat), „au înţeles că există posibilitatea"ca numiţii (martori) C.M. şi S.M. să cunoască pe cineva la Şcoala de poliţie de la Câmpina, întrucât şi în situaţia în care H.V. nu obţinea, în cadrul antrenamentelor (realizate de ei fără nicio implicare sau discuţie despre inc. M. - s.n.), timpii necesari pentru promovare, aceştia îl asigurau că va lua examenul - fila 10 din rechizitoriu, în continuare, procurorul arată că „sub pretextul plăţii costurilor antrenamentului - realizat în Bucureşti şi fără nicio participare a inculpatului (C.M. a primit de la părinţii candidatului H.V. suma totală de 3.800 euro.
În aceste condiţii, unele dintre ele relevate chiar de procuror, nu avem cum să nu susţinem ca nedovedită împrejurarea că inculpatul ar fi primit suma de 600 euro pentru favorizarea candidatului Haimana, toate aspectele relevate fiind de natură a susţine poziţia inculpatului care a negat constant faptul că ar fi primit vreodată această sumă în scopul indicat de procuror. Chiar fără a depăşi limitele acţiunii penale cu care a fost investita instanţa de fond, este evident ca in căzu! candidatului Haimana, daca a existat un trafic de influenta, acesta a fost săvârşit de către alte persoane decât inc. M.G.
Rezultă că singura „probă" în susţinerea faptului ca martorul Sandu i-ar fi dat inc. M. suma de bani pretinsă este doar declaraţia acestuia din urmă, care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
III. În legătura cu cea de-a treia fapta reţinută prin rechizitoriu referitoare la candidatul P.I., este de observat că nici măcar acesta nu avut vreo înţelegere cu inculpatul sau că acesta l-ar fi lăsat să înţeleagă că are influentă asupra comisiei, fiind vorba despre o discuţie din anu precedent când candidatul nici măcar nu a susţinut proba sportivă fiind supraponderal. Declaraţia martorului P.F. confirmă ca eventualele referiri la sume de bani vizează costul antrenamentelor si nici convorbirile telefonice nu sunt de natura să răstoarne aceste susţineri întrucât se referă la scoruri de 4-0 sau 4-3 care nu pot fi asimilate vreunui limbaj codat, fiind ele înseşi contradictorii.
IV. Referitor la fapta reţinuta la pct. IV din rechizitoriu, in legătura cu situaţia candidatului D.C.M., o rudă mai îndepărtată a soţiei inc. M., este de observat faptul ca instanţa retine ca acesta a primit recompense materiale înainte de susţinerea concursului de către candidat - fapt nedovedit si nesusţinut nici măcar de către procuror. Toate susţinerile instanţei se învârt in jurul expresiei „ daca ai cântat, trebuie sa dansezi", aceasta fiind (singurul] element care ar demonstra o înţelegere anterioara intre candidat si inculpat in sensul unui trafic de influenta. Rezulta insa din celelalte probe administrate, respectiv chiar declaraţiile martorului D., ca discuţiile vizau plata simbolica a orelor de pregătire, fiind vorba despre o sticla de băutura si un grătar, fără ca inculpatul sa-i pretindă vreo suma de bani pentru antrenamente si cu atât mai puţin pentru vreun ajutor la probele sportive. S-a apreciat că din declaraţia martorului D., dată în fata instanţei, nu rezultă cele reţinute în sentinţa, în sensul că a refuzat presupunerea inculpatului referitor la oferirea vreunei siguranţe in promovarea probelor sportive. De altfel, ar fi si ilogic sa admitem ca s-ar fi făcut o astfel de propunere unui candidat care satisfăcea fără probleme baremele necesare, mai ales ca era si ruda cu inculpatul.
S-a arătat că s-a reţinut că inculpatul M. a cerut unora dintre candidaţi, printre care si martorul D., codul de concurs, aspect care în opinia parchetului si al instanţei de fond ar constitui o dovadă a faptului că a lăsat să se creadă că are influentă asupra membrilor comisiilor de examen. Apărarea a susţinut faptul că acest lucru s-a întâmplat în mod tangenţial şi cu totul indirect. în analiza acestui aspect, s-a solicitat ca instanţa să aibă în vedere că solicitarea acestor coduri nu a fost determinată de o conduită infracţională a inculpatului ci de faptul că, aceşti candidaţi au fost testaţi sau pregătiţi la rugămintea unor prieteni, foşti colegi sau chiar rude - cum este cazul martorului D., astfel încât acesta s-a simţit obligat să-i urmărească pe parcursul susţinerii probelor
Doar două dintre persoanele audiate de instanţă au arătat că au avut senzaţia că inculpatul ar putea să le ajute (într-un fel care nu a fost definit) ia promovarea probelor sportive datorita solicitării codului de concurs însă este evident ca acest lucru nu a fost de natura, nici chiar in cel mai subiectiv mod de a privi lucrurile, să realizeze elementul material al infracţiunii de trafic de influenta in vreuna dintre formele sale: primire, pretindere sau acceptarea de promisiuni.
V și VI. Cu privire la aceste două fapte se susţine că inculpatul ar fi pretins de la martorul D.F.S., respectiv ca ar fi acceptat promisiunile de recompensa ale acestuia, însă din niciuna dintre probele administrate nu rezultă vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenta. Faptul că cei doi candidaţi în legătura cu care se presupune ca s-a săvârşit aceasta infracţiune - D.I. si D.I.L. au fost puşi sub învinuire este, in opinia inculpatului relevant, întrucât acest lucru s-a întâmplat pentru simplul fapt ca nu au dorit să dea declaraţii Acestea sunt singurele elemente descrise de către instanţa de fond cu privire aceste fapte, preluate fiind efectiv susţinerile parchetului fără nicio altă justificare probatorie, cu excepţia unei convorbiri telefonice in care inculpatului i se spune ca „eu am venit pregătit" si din care rezulta ca nu a dorit sa se întâlnească cu cel „pregătit".
VII. Fapta descrisa la pct. VII din rechizitoriu, vizează primirea de către inculpat a cantităţii de 20 litri de vin de la martorul D.l. Este însă evident ca aceasta „primire" recunoscuta de către inculpat, a avut. loc pentru și cu prilejul testării performantelor sportive ale prietenei martorului, candidata U.F. Din nou se pune problema solicitării codului de concurs si este relevanta declaraţia martorului care arata ca daca inculpatul cunoştea codul era posibil sa intervină pentru a o ajuta pe prietena sa si s-a gândit ca din moment ce inculpatul solicita acest cod nu o făcea în mod gratuit Devine astfel evident faptul ca nu a existat, nicio promisiune din partea martorului acceptata de inculpat sau vreo pretindere din partea acestuia, totul petrecându-se in mintea martorului din simplul fapt. al solicitării codului de concurs fără nici măcar vreo aluzie infracţională.
Instanţa de fond îşi motivează concluzia existenţei unei înţelegeri anterioare între martorul D. şi inc. M. pe baza unei convorbiri telefonice ăntre aceştia însă este limpede că acesta din urma nu si-ar fi traficat influenta pentru 20 l de vin in condiţiile ăn care chiar parchetul susţine că acest „preţ" era de 500 euro.
VIII. În ceea ce priveşte fapta cu nr. VIII din rechizitoriu, a solicitat instanţei de apel sa observe ca inculpatul i-a cerut candidatei l.A., care din proprie iniţiativa i-a cerut sa o testeze, codul de concurs, acest fapt fiind singurul cu conotaţie penala, in baza căruia a fost condamnat. Chiar martora arata ca nu s-a gândit la nimic in legătura cu acea solicitare si nu a avut nici măcar ideea ca inculpatul sa fi urmărit vreo recompensa materiala. IX și X. În legătura cu faptele de luare de mita descrise la pct. IX și X din rechizitoriu, s-a arătat că din niciuna din probele administrate nu rezultă că este vorba despre o mită pe care inculpatul să o fi pretins pentru ajutorul dat candidaţilor T.A. respectiv T.M.T. Ambii candidaţi au efectuat ore de pregătire cu inculpatul si s-a stabilit. c)a ambii erau apţi pentru susţinerea probelor sportive, acesta fiind motivul pentru care au fost admişi si nu un eventual ajutor dat de către inculpat, de care nu aveau nevoie. Din convorbirea telefonica pe care a inculpatul a avut-o cu tatăl candidatei T. care insista sa-l recompenseze, reiese ca nu a existat vreo înţelegere anterioara in acest sens: „indiferent ca copilul reuşeşte, nu reuşeşte, Ia mine problema este ca trebuie sa va respect." Faptul ca acest refuz intervine după ce inculpatul primise un sms de atenţionare rămâne lipsit de relevanta câtă vreme din conţinutul celor afirmate de martorul T. rezulta ca nu a existat vreo discuţie anterioară legată de o presupusă mită.
În subsidiar, inculpatul a susţinut că primirea produselor agricole s-a realizat după susţinerea concursului, a solicitat ca, în cazul în care se va constata că produsele au fost primite în scop infracţional, să i se aplice o sancţiune cu caracter administrativ, pentru lipsa pericolului social concret specifice infracţiunii (art. 10 alin. (4) C. proc. pen.).
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 teza finală C. proc. pen., Curtea a constatat:
Asupra apelului declarat de inculpatul M.G.
Contrar susţinerilor apărării, Curtea a constatat că situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond prin verificarea probelor ce au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti, în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictorialtate, conform dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. care exclud o ordine de preferinţă în raport cu faza în care au fost administrate în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, este exactă, reţinând, în conformitate cu principiul aflării adevărului enunţat prin art. 3 C. proc. pen., că faptele şi împrejurările de fapt, relevate prin probe, reflectă adevărul în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei inculpatului cu privire la cele 8 acte materiale ce compun latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă - pe de o parte şi cele două acte materiale ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de luare de mită - pe de altă parte.
Inculpatul M.G. îndeplinea, la data reţinută a comiterii faptelor, funcţia de comisar de poliţie în cadrul Şcolii de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina şi avea calitatea de profesor la Catedra de educaţie fizică şi autoapărare, fiind preşedinte al subcomisiei 3 de examinare la proba fizică eliminatorie susţinută de candidaţii înscrişi la examenul din sesiunea august - septembrie 2010.
l. Cu privire la primul act material de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului M.G. constând în aceea că a acceptat promisiunea de daruri pentru a-şi exercita influenţa asupra altor colegi, membrii în subcomisia de examinare pentru promovarea candidatului R.A. la proba sportivă eliminatorie, candidatul fiind declarat promovat la data din 27 august 2010, la subcomisia nr. 2 şi ulterior, a primit daruri constând în produse alimentare, Curtea a reţinutcă sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective, acceptarea promisiunii de daruri rezultând fără echivoc, din probele administrate.
Astfel, martorul denunţător C.J. - agent I.P.J. în cadrul I.P.J. Brăila a relatat că a fost rugat de R.Ş.I. să i-a legătura cu inculpatul (pe care martorul declară că îl cunoaşte din anul 1992, de la C.S. Dinamo) despre care cunoştea că este membru în comisia de examinare, pentru a-l ajuta pe candidatul R.A. - fiul prietenului său, la proba sportivă eliminatorie, transmiţându-i totodată, inculpatului şi promisiunea de recompensare din partea tatălui candidatului, R.Ş.
În acelaşi mod, declaraţia martorului C.J. este coroborată cu declaraţia numitului R.Ş. care arată că a luat legătura cu prietenul său, C.J. întrebându-l dacă are o cunoştinţă la Câmpina care l-ar putea ajuta la sport, urmând să fie atent cu el.
Reaudiaţi nemijlocit de instanţă, atât martorul R.Ş. cât şi C.J., şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, chiar dacă martorul R.Ş. şi-a nuanţat poziţia declarând că dorea să-i mulţumească inculpatului că i-a testat copilul, la data de 23 august 2010, în ziua înscrierii (filele 72, 74, vol. I d.u.p. şi 22 şi urm. - dosar fond).
Primirea „darurilor" constând în legume şi peşte a fost iniţial recunoscută de inculpat, ulterior inculpatul a revenit asupra momentului în care a avut loc primirea, iar în instanţă a susţinut că nu a primit de la R.Ş. zarzavaturi şi ca, deşi aceasta şi-a exprimat intenţia de a-i mulţumi, întâlnirea nu a mai avut loc (fila 20 dosar fond).
S-au apreciat ca fiind relevante pentru verosimilitatea declaraţiilor martorilor arătaţi, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, în perioada 24 august-27 august 2010.
Cu privire la cel de-al doilea act material de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului constând în aceea că inculpatul a pretins suma de 600 euro lăsând să creadă că are influenţă asupra colegilor săi pentru promovarea probei sportive de către candidatul H.V., declarat promovat la 28 august 2010, prin intermediul denunţătorului S.M., Curtea a constatat de asemenea că sunt probe care dovedesc acţiunea inculpatului de a pretinde şi primi, fiind întrunite elementele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă.
Elocvente în acest sens a fost apreciat denunţul formulat de S.M. şi declaraţia acestuia, susţinut de declaraţiile date de C.M.A., H.C., C.M., H.V.N.,acesta din urmă relatând că „am bănuit că există posibilitatea ca cei doi - S.M. şi C.M. să cunoască pe cineva Ia Şcoala de poliţie din Câmpina pentru că şi în situaţia în care nu scoteau timpii necesari pentru promovare, aceştia mă asigurau că voi lua la examen".
Potrivit declaraţiei martorului S.M., acesta a remis - la data de 28 august 2010 suma de 600 euro inculpatului M.G., cei doi fiind surprinşi întâlnindu-se la benzinăria Peco - Ploieşti, conform notei privind supravegherea operativă şi fotografiilor judiciare realizate la acel moment (filele 64 şi urm. - vol. I d.u.p.).
S-a reţinut că toate declaraţiile testimoniale sunt susţinute de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din data de 25 august 2010 - martorul S.M. recunoscând referirile făoite de inculpat la „haimanale" şi confirmarea „că a rezolvat pentru 6 ha".
Reaudiaţi, în mod nemijlocit,în instanţă, martorii C.M., H.C., H.V.N., C.M., şi-au susţinut declaraţiile date în cursul urmăriri penale (filele 74-76, 95 dosar fond.
Cu privire la cel de-al treilea act material de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului, Curtea a constatat că virovăţia inculpatului este dovedită.
Astfel, candidatul P.I. l-a cunoscut pe inculpatul M. printr-un prieten, P.F. în anul 2009, când inculpatul i-a spu? că îl poate ajuta să treacă la probele sportive contra sumei de 500 euro,i-ar în anul acela, martorul a căzut la vizita medicală.
La următoarea sesiune, din anul 2010, martorul l-a contactat pe inculpatul M. şi l-a întrebat dacă îl mai poate ajuta, răspunsul inculpatului fiind afirmativ, inculpatul solicitându-i să-i trimită printr-un mesaj, numele complet şi codul de concurs.
După ce a susţinut probele sportive eliminatorii şi candidatul P.I. a fost admis, Ia data de 26 august 2010, în faţa subcomisiei 6, inculpatul M.G. i-a atras insistent atenţia martorului denunţător P.F. că „omul său nu a mai dat niciun semn", comunicându-i şi suma ce urma să fie remisă şi adăugând că este ca anul trecut, dar mai puţin cu 1-0 la Steaua. La 31 august 2010 inculpatul M. şi P. au stabilit telefonic să se întâlnească în scopul remiterii banilor însă întâlnirea nu a mai avut loc, inculpatul fiind avertizat printr-un sms transmis de pe o cartelă telefonică prepaid „Eşti urmărit, G.D. e cu ochii pe tine".
Prin urmare, Curtea a constatat că a avut loc pretindere din partea inculpatului în sensul formulării unei cereri în mod expres pentru suma de 500 euro, în anul 2009, pretindere reiterată de inculpat şi în anul următor, 2010.
La următoarea sesiune a examenului de admitere, în 2010, martorul „P. era avizat, cererea nemaifiind formulată expres anterior „ajutorului" ci, în mod tacit, când inculpatul a lăsat martorului să înţeleagă că modalitatea de a-i facilita promovarea probei sportive eliminatorii nu s-a schimbat, elocventă fiind cererea inculpatului ca martorul să-i comunice numele complet şi codul de concurs.
Prin urmare, s-a apreciat că elementul material constând în pretinderea sumei de bani este pe deplin realizat şi dovedit, dincolo de orice dubiu, cu declaraţiile constante şi concordante ale martorilor P.I. şi P.F., date, iniţial, în cursul urmăririi penale, declaraţiile date în faţa instanţei fiind apreciate în mod critic şi prin prisma coroborării lor cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate astfel cum rezultă din procesele-verbale de redare, din data de 27 august 2010, la o zi după promovarea probei de către martorul P.I., şi cu mesajul SMS, depus la dosar (declaraţii filele 141 şi 143 dosar fond, filele 68 şi 76 vol. I d.u.p.).
Cu privire la cel de-al patrulea act material de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului, Curtea a mai constatat că şi acesta este dovedit, rezultând din probele de la dosar.
Şi în cazul martorului D.C.M., care afirmă că este rudă cu inculpatul în sensul că mama sa este verişoară de-a doua cu soţia inculpatului, inculpatul M.G. a lăsat să se înţeleagă că are influenţă pe lângă colegii săi din subcomisia de examinare la proba sportivă eliminatorie şi a pretins, în mod tacit, banii pentru sine ori pentru altul.
Împrejurarea că a existat o pretindere anterioară din partea inculpatului rezultă din coroborarea declaraţiilor date în calitate de martor de D.C.M. cu procesele verbale de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 25 august 2010 când martorul, după promovarea probei sportive, l-a întrebat pe inculpat dacă „mai trebuie să dea ceva" iar inculpatul i-a răspuns că da, dacă am discutat asta e, ai comandat plăteşti" (declaraţii fila 82-85 vol. I d.u.p. şi fila 166 dosar fond).
Cu privire Ia cel de-al cincilea şi al şaselea act material de trafic de influenţă reţinut în sarcina inculpatului, Curtea a constatat că pretinderea unor sume de bani (sau alte foloase) de către inculpat pentru ca acesta să îl sprijine pe D.I. şi, în acelaşi mod, pe D.I.L., la promovarea probei sportive eliminatorii, precum şi acceptarea promisiunii de recompensare materială făcută de D.F.S. (pus sub învinuire în cauza disjunsă, Dosar nr. 258/P/2010), s-a apreciat ca fiind dovedită din analiza, în mod coroborat şi prin apreciere critică, a depoziţiilor date de martorul D.C. şi procesului de redare a convorbirilor telefonice interceptate între inculpat şi martor la 25 august 2010, când inculpatul i-a comunicat martorului că „pentru I. e ceva mai mult şi că trebuia să fie lăsat ceva la el" (fila 83 d.u.p.).
Conţinutul convorbirii telefonice este însuşit de martorul D.C., aşa cum rezultă din declaraţiile pe care acesta le-a dat iniţial.
Totodată, din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 28 august 2010 rezultă că D.F.S. a asigurat inculpatului promisiunea de recompensare materială atât pentru D.L. (fiica sa) cât şi D.I. (rudă).
Cu privire la cel de-al şaptelea act material reţinut în sarcina inculpatului constând în aceea că inculpatul M.G. a pretins şi primit foloase materiale de la martorul denunţător D.I. lăsând să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi din subcomisia de examinare Ia probele sportive eliminatorii, pentru a asigura promovarea candidatei U.F., prietena martorului, Curtea a constatat că vinovăţia inculpatului este dovedită, existând acţiunea de pretindere, în scopul şi modurile arătate de lege, ca element material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă.
Martorul denunţător D.D.I., este ajutor şef de post cu grad profesional agent de poliţie, în cadrul I.P.J. Vrancea - Postul de Poliţie Goleşti, a absolvit Şcoala de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina, iar inculpatul M.G. i-a fost profesor de pregătire fizică şi autoapărare.
Martorul a relatat că, din solicitarea inculpatului de a-i scrie, pe o bucată de hârtie, codul de concurs şi numele şi prenumele prietenei sale a înţeles că inculpatul urma să o ajute la trecerea probelor sportive în schimbul unei recompense materiale.
Martorul a declarat că a dus inculpatului un bidon de 20 l vin şi cu acea ocazie, după ce a primit foloase, inculpatul i-a spus să-i dea codul de concurs şi numele complet al candidatei.
S-a reţinut că pretinderea, în mod tacit, de bani şi alte foloase pentru a asigura prietenei martorului D.l. promovarea probei sportive, rezultă din interpretarea declaraţiilor martorului şi din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 30 august 2010, orele 11,35.
Cu privire la cel de-al 8-lea act material reţinut în sarcina inculpatului, Curtea a constatat că este probată existenţa pretinderii de către inculpat de bani şi alte foloase de la candidata I.A. pentru a-şi exercita influenţa asupra colegilor săi din comisia de examinare la proba sportivă eliminatorie.
Martora denunţătoare a arătat că, în anul 2010 a candidat pentru a treia oară la Şcoala de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina şi a locuit la gazdă, în Câmpina. Cu această ocazie, a aflat de la alţi candidaţi că inculpatul M.G., profesor în cadrul şcolii, evaluează şi antrenează în particular, candidaţii şcolii pentru probele sportive eliminatorii, pe stadionul din Filipeştii de Pădure.
Martora a relatat că inculpatul a fost foarte rezervat când i-a propus să o testeze, întrebând-o cine a trimis-o la el.
Martora l-a asigurat că este o „persoană în regulă", iar inculpatul i-a spus să-i trimită prin sms, numele complet şi codul de concurs, lăsând-o să înţeleagă că ar putea să-i acorde sprijin fie direct, fie prin colegii săi, pentru a trece de proba sportivă eliminatorie.
Martora a susţinut proba sportivă la 29 august 2010 iar la proba de rezistenţă, s-a împiedicat, în fişa de concurs fiind făcută menţiunea „abandon".
Instanţa a reţinut că declaraţia martorei se coroborează cu faptele ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 31 august 2010 avută de inculpat cu fratele său, M.V. din care rezultă că inculpatul şi-a exprimat regretul că, nu a reuşit să o ajute pe martoră, că „era vorba de bani".
Prin urmare, Curtea a constatat că inculpatul M.G. a pretins, a acceptat promisiuni de bani şi alte foloase şi a primit, în unele cazuri, bani şi alte foloase de la cei 8 candidaţi la examenul de promovare din sesiunea august-septembrie 2010 lăsând să se creadă că are influenţă asupra colegilor săi din subcomisiile de examinare la proba sportivă eliminatorie pentru promovarea probelor sportive.
Relevant pentru modul de operare astfel cum rezultă din probatoriile administrate este că inculpatul „evalua în particular" candidaţii la probele sportive, aceştia fiind selectaţi în funcţie de recomandări ale unor prieteni, oameni de încredere, iar ajutorul consta în oprirea cronometrului pentru a denatura rezultatul real al probei.(exempli gratia- convorbirile telefonice dintre inculpat şi martorul denunţător D.I. din 27 august 2010 şi 30 august 2010-procese verbale de redare: „cam un minut şi ceva a lăsat peste", opreşti acela de zece mii de ori,dar cât? Ai înţeles? sau „s-ajuţi cu treizeci de secunde, un minut).
Prin urmare, s-a arătat că vinovăţia inculpatului este legal stabilită prin probele administrate care sunt concludente adevărului, pentru toate cele 8 acte materiale din conţinutul infracţiunii unice de trafic de influenţă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la cele două acte materiale ale infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului, Curtea a reţinut că situaţia de fapt stabilită este, de asemenea, concordantă cu mijloacele de probă administrate, din care rezultă că inculpatul M.G.,a promis ajutorul şi a acceptat promisiunile de recompensare materială ale numiţilor T.I. şi T.M. pentru a le sprijini pe fiicele acestora T.A. şi T.M.T. pentru promovarea probelor sportive, cele două candidate fiind declarate admise la datele de 31 septembrie 2010 şi respectiv 30 august 2010 la subcomisia nr. 3 al cărei preşedinte a fost inculpatul şi subcomisia în care inculpatul a fost membru examinator.
În dovedirea acestei situaţii de fapt s-au reţinut procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în mod autorizat, din datele de 27 august 2010 şi 30 august 2010, dintre inculpat şi învinuitul T.I. şi dintre inculpat şi soţia sa, M.M.
În declaraţiile date, învinuitul T.I. a acceptat că i-a comunicat, cu prilejul unei întâlniri, inculpatului „să aibă grijă de fiica sa" iar după promovarea probelor sportive, învinuitul l-a contactat din nou pe inculpat solicitându-i să se întâlnească.
Elocvente au fost apreciate şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi T.M., din datele de 1 septembrie 2010 din care rezultă existenţa unei înţelegeri anterioare, de acceptare a promisiunii de daruri sau alte foloase de către inculpat ca urmare a sprijinului acordat candidatei T.M.T., inculpatul adoptând o atitudine de totală negare şi respingere a dorinţei învinuitului T. de „a-l cinsti" întrucât, în dimineaţa aceleiaşi zile, fusese avertizat printr-un sms, pe telefonul mobil, că este urmărit de D.N.A.
S-a arătat că din ansamblul probator administrat a rezultat că toate persoanele implicate cunoşteau metoda inculpatului, de a primi bani sau alte foloase pentru aranjarea, fie la subcomisia sa fie cu colegii din alte subcomisii, a promovării de către candidaţii recomandaţi întotdeauna de persoane apropiate, prieteni, colegi, foşti colegi, sprijinul constând chiar în îmbunătăţirea rezultatelor obţinute de candidaţi, la probele sportive, cu prilejul efectuării acestor probe, de către persoana din subcomisie care cronometra timpii obţinuţi.
Curtea a mai reţinut că din întreg materialul probator administrat - declaraţiile date (exemplificativ, de martorii P.I., P.F., I.A.), rezultă că inculpatul era „cunoscut" pentru ajutorul pe care se oferea să îl dea candidaţilor la examenul pentru Şcoala de ofiţeri de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina, direct, în cazul în care candidatul cădea la una din subcomisiile de examinare din care făcea parte, fie prin traficarea influenţei asupra colegilor din subcomisiile corespunzătoare, sens în care solicita, personal, candidatului codul de concurs şi numele complet, candidaţii fiind selectaţi după recomandări ale unor persoane de încredere iar, din modul în care s-a desfăşurat întreaga activitate infracţională inculpatului, în sesiunea de examen august-septembrie 2010, rezultă că acesta a avut o rezoluţie infracţională determinată cu privire la actele de corupţie comise şi care relevă crearea unui adevărat sistem de procurare, pe căi ilicite şi pe baza funcţiei deţinute, de bani şi alte foloase necuvenite.
Asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei, Curtea a constatat că instanţa de fond a dat o corectă încadrare juridică faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi în final, tras la răspundere penală.
Instanţa de apel a arătat că, contrar susţinerilor acuzării, actele materiale reţinute la pct. 9 şi 10 din rechizitoriu, se circumscriu infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
Conform art. 254 alin. (2) C. pen., subiectul activ este dublu calificat, acesta fiind funcţionar cu atribuţii de control.
Această condiţie, conform doctrinei şi a unei jurisprudenţe bine conturate, trebuie interpretată în sensul că inculpatul, în baza atribuţiilor de serviciu, are obligaţia de control a activităţii desfăşurate de alte persoane din subordine sau din unitate.
Exercitarea de atribuţii de control „în accepţiunea art. 254 alin. (2) C. pen. „ presupune examinarea sau analiza permanentă şi periodică a unei activităţi sau situaţii „în vederea urmăririi evoluţiei acesteia sau luării de măsuri de remediere" iar nu simpla constatare, surprindere, înregistrare a realităţii.
Obligaţiile inculpatului, în calitate de preşedinte al subcomisiei nr. 3 pentru examinarea candidaţilor care susţineau probele sportive, de a întocmi borderourile în care se consemnau rezultatele obţinute, contrasemnate de reprezentantul Inspectoratului General, nu pot fi asimilate cu „atribuţiile de control" la care se referă prevederea de agravare din art 254 alin. (2) C. pen., întrucât calitatea de examinator a inculpatului, de constatare şi înregistrare a performanţelor candidaţilor, la proba fizică eliminatorie diferă, în mod vădit, de activitatea de control care defineşte aplicarea agravantei menţionate.
În ce priveşte critica vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a constatat că este fondată.
Astfel, aşa cum s-a arătat, pe parcursul examinării vinovăţiei inculpatului pentru faptele de corupţie din prezenta cauză, întregul modus operandi relevă, în esenţă, un accentuat pericol social şi o periculozitate socială potenţială a persoanei inculpatului care nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.
Performanţele avute ca sportiv şi conduita personală remarcabilă l-au recomandat pe numitul M.G. în funcţia de profesor la Catedra de educaţie fizică şi autoapărare din cadrul Şcolii de Agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina, iar lipsa antecedentelor penale reprezintă o condiţie sine qua non pentru ocuparea funcţiei.
Circumstanţele atenuante judiciare se recunosc şi se aplică facultativ, în raport cu gravitatea concretă a faptelor pentru care s-a stabilit vinovăţia şi ţinând seama de persoana inculpatului, nefiind indiferent modul în care acesta şi-a asumat faptele şi consecinţele acestora.
Prin urmare, Curtea a constatat că, în cauză, nu se justifică reţinerea ca circumstanţă atenuantă a „bunei conduite anterioare a inculpatului".
Curtea a constatat,în acord cu criticile parchetului, că modalitatea de executare aleasă nu răspunde unei evaluări complete şi corecte a criteriilor prev. de art. 72 C. pen.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat pe baza funcţiei deţinute, urmărind facilitarea promovării examenului de către diverşi candidaţi, pe criterii subiective şi de profit material, străine celor regulamentare iar nu pe criterii obiective, profesionale, omologând necuvenit rezultatul unor candidaţi în detrimentul altora, relevă o formă de corupţie gravă care impune aplicarea unei pedepse adecvate, care să răspundă exigenţelor impuse de art. 52 C. pen. cu privire la prevenţia generală şi specială, justificând, totodată, aprecierea că resocializarea viitoare, pozitivă, a inculpatului nu este posibilă decât prin privare efectivă de libertate.
Totodată, în cadrul modului de individualizare a pedepsei complementare, Curtea a constatat că, în mod corect, i s-a interzis inculpatului dreptul de a exercita funcţia de care s-a folosit la comiterea infracţiunii, respectiv cea de profesor la catedra de educaţie fizică şi autoapărare din cadrul Şcolii de Agenţi de poliţie Câmpina, desemnat să examineze candidaţii la examenul de promovare, întrucât inculpatul a exercitat incorect această funcţie, prin corupţie, respectiv solicitarea de foloase necuvenite, acceptarea unei oferte sau promisiuni de astfel de foloase în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi reveneau în exerciţiul funcţiei sau pentru a-şi exercita influenţa pentru îndeplinirea de către alţi funcţionari colegi, a atribuţiilor în serviciu ce le reveneau.
Prin urmare, interzicerea dreptului de a ocupa în mod expres o funcţie de profesor Ia o unitate de pregătire a cadrelor de poliţie este legală şi temeinică, situaţie în care, nu poate fi primită susţinerea parchetului în ce priveşte oportunitatea luării măsurii de siguranţă.
Măsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii (art. 115 C. pen.) se ia întotdeauna în cazul în care făptuitorul nu poate exercita în mod nepericuîos funcţia, profesia, meseria ori ocupaţia din cauza incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru activitatea respectivă, ceea ce nu este cazul în speţă.
Curtea a reapreciat şi durata pedepsei complementare în raport cu reindividualizarea cuantumului pedepselor principale stabilite inculpatului, urmare a admiterii apelului promovat de parchet.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza Deciziei nr. 63 din 2 martie 2012 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia judiciară penală, împotriva sentinţei penale nr. 766 din data de 8 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond: în temeiul disp. art. 257 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În temeiul disp. art. 254 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
În temeiul disp. art. 65 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, alin. (4) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 alin. (4) şi 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul disp. art. 71 din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, alin. (4) şi c) din C. pen.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 septembrie 2010 la 27.12 2010. A menţinut celelalte dispoziţii.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 379 pct. 1 alin. (4) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
3. Împotriva deciziei penale evocate au formulat în termenul legal recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi recurentul inculpat, criticând-o în planul legalităţii şi temeiniciei.
Procurorul a invocat în scris greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice privind infracţiunea de luare de mită, dar şi netemeinicia deciziei penale recurate sub aspectul oportunităţii aplicării măsurii de siguranţă prev.de art. 115 C. pen.
În cadrul dezbaterii recursurilor procurorul a precizat însă că înţelege să critice soluţiile instanţelor de judecată numai din perspectiva greşitei încadrări juridice a faptei de luare de mită.
În motivarea cu privire la reţinerea în încadrarea juridică a faptei a atribuţiiilor de control ale inculpatului, se reiterează argumentele prezentate de procuror în faţa judecăţii în fond şi apel, învederându-se că din fişa postului şi a Regulamentului de desfăşurare a examenului de admitere în cadrul Şcolii de Agenţi de poliţie Vasile Lascăr (Câmpina] rezultă că inculpatul, în calitate de Preşedinte al subcomisiei nr. 3 avea atribuţii de control, respectiv în funcţie de rezultatul examinării candidaţilor depindea promovarea acestei probe, inculpatul în virtutea atribuţiilor de control, examinând şi promovând sau nu candidaţii aspiranţi la funcţia de poliţist după finalizarea studiilor.
În acest sens se arată că deşi în legislaţie nu există o definiţie a atribuţiei de control, practica judiciară a evidenţiat că în acest sens se are în vedere obligarea de a verifica un domeniu de activitate cu scopul de a stabili modul în care se desfăşoară activitatea din acel domeniu spre a preîntâmpina sau înlătura eventualele deficienţe şi a o îmbunătăţi.
Invocând definiţii date de D.E.X. al limbii române sintagmei în discuţie, procurorul apreciază că într-un asemenea context faptic, inculpatul M.G. -preşedintele subcomisiei în examinarea candidaţilor la o probă eliminatorie - exercita un veritabil control asupra promovării, respectiv, eliminării candidaţilor cu încălcarea tuturor regulilor de deontologie profesională în materie didactică şi a legii penale, pentru asigurarea propriei bunăstări.
Se subliniază dezacordul cu argumentaţia instanţa de fond preluată de instanţa de apel, în sensul că examinarea, înscrierea rezultatelor în borderouri şi predarea acestora nu reprezintă ori diferă de o acţiune de control, o asemenea interpretare fiind, în opinia acuzării, greşită şi făcând abstracţie de definiţia noţiunii de control.
Recurentul inculpat M.G. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie rejudecarea cauzei şi, pe fond, achitarea sa în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta descrisă la pct. II privind primirea sumei de 600 euro, iar în ipoteza în care se va considera că produsele agricole au fost primite în scop infracţional, achitarea în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (4)1 C. proc. pen.
În plan subsidiar, s-a cerut, în condiţiile în care se va aprecia că faptele deduse judecăţii întrunesc cerinţele infracţiunii să se facă aplicarea art. 72-74-76 C. pen. şi să se stabilească o pedeapsă orientată către minimul general, cu aplicarea art. 86 C. pen.
Se arată, în susţinerea motivelor scrise de recurs, dar şi în cadrul dezbaterii recursului, că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cadrul cercetării judecătoreşti, situaţia în care soluţia pronunţată e viciată. Astfel, în opinia apărării, toate probele cauzei au fost apreciate şi direcţionate de către instanţă în sensul existenţei vinovăţiei inculpatului, în condiţiile în care unele dintre acestea pledează indiscutabil către soluţia contrară, iar celelalte nu rezistă unei analize atente şi obiective în direcţia indusă de judecătorul fondului.
În analiza existenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul M.G. a fost trimis în judecată, anume trafic de influenţă în forma continuată şi luare de mită (pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.), în descrierea faptei dată de actul de trimitere în judecată instanţa s-ar fi impus a verifica în concret, pentru fiecare act material în parte, existenţa tuturor cerinţelor de ordin material, precum şi poziţia subiectivă a celor implicaţi şi, numai dacă ar fi constatat că toate cerinţele sunt întrunite, instanţa ar fi putut pronunţa o soluţie de condamnare.
Se apreciază că deşi instanţa a analizat fiecare act material într-o manieră ce pare la prima vedere riguroasă, fie nu a dat relevanţa cuvenită unor împrejurări esenţiale, fie a interpretat subiectiv situaţii de fapt care privite obiectiv conduc la concluzii diferite.
Un prim aspect, primordial şi cronologic în analiza faptelor deduse judecăţii este acela că în vara anului 2010, anterior susţinerii probelor sportive la şcoala de agenţi de poliţie „Vasile Lascăr" din Câmpina, jud. Prahova, M.G. a testat şi antrenat câţiva candidaţi, la solicitarea, rugămintea unor prieteni, foşti colegi sau foşti elevi.
În viziunea apărării, aceste sesiuni de pregătire au fost organizate de sportivul M.G., singura eventuală influenţă a faptului că inculpatul activa ca profesor de sport şi autoapărare la amintita şcoală a constat doar în cunoaşterea haremurilor necesare la cele trei probe sportive şi experienţa sa în testarea, antrenarea elevilor.
Dintr-o asemenea perspectivă, apărarea compară activitatea inculpatului cu aceea de „meditaţii" pe care profesorul le acordă elevilor, subliniind că acest fapt nu este imoral, nici nelegal, în condiţiile în care astfel de profesori sunt cei mai solicitaţi în asemenea împrejurări.
În legătură cu prima faptă reţinută în sarcina inculpatului M.G. - aceea că a acceptat, prin intermediul denunţătorului C.J., de la denunţătorul R.Ş., tatăl unui candidat - promisiunea de recompensare materială pentru a sprijini, fie direct, fie prin exercitarea influenţei asupra unor colegi, pe numitul R.A. la promovarea probei sportive -se susţine că nu poate fi vorba de infracţiunea de trafic de influenţă, atâta timp cât s-a stabilit. c)ă primirea acelor bunuri - două sacoşe legume şi doi peşti - a avut loc după susţinerea concursului, eventual putând fi pretinsă o primire de foloase necuvenite, în cauză neexistând probe în sensul acceptării unei promisiuni de către inculpat ori a pretinderii.
Mai mult decât atât, se mai invocă şi aspectul că şi în situaţia în care s-ar fi demonstrat acceptarea de promisiuni de daruri, se impunea a fi probată în cauză activitatea pe care inculpatul urma să o desfăşoare în schimbul acelor promisiuni, respectiv de a determina un alt funcţionar, (membrii ai comisiei de examinare] să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile lor de serviciu, ori asemenea element nu a fost probat.
În acest sens, se învederează că nici declaraţiile numiţilor C.J. şi R.Ş. nu confirmă susţinerile parchetului privind o acceptare anterioară din partea inculpatului, vreo promisiune acceptată, dar nici faptul că M.G. a lăsat de înţeles faţă de C.J. că va exercita influenţa asupra colegilor săi.
Cu privire la primirea sumei de 600 euro de la denunţătorul S.M. se susţine de către recurentul inculpat, în cuprinsul motivelor de recurs, dar şi de către apărătorul său în cadrul dezbaterii recursului, că nu există nici un mijloc de probă în afara declaraţiei necredibile a denunţătorului, ci dimpotrivă există probe care pledează în sens contrar acuzaţiilor.
În sprijinul celor susţinute se arată că pretinsa primire de către inculpat a sumei de 600 euro nu a fost constatată într-o procedură flagrantă, ceea ce ar fi fost posibil în ipoteza în care echipa de supraveghere operativă a D.G.I.P.I. ar fu avut cunoştinţă de întâlnirea dintre inculpat şi denunţător, iar pe de altă parte, declaraţia denunţătorului nu se coroborează nici măcar cu procesul-verbal de filaj, în condiţiile în care acesta a declarat că la întâlnire a venit singur, iar filajul confirmă că era însoţit de o persoană identificată în persoana martorului jilăceanu.
Acesta din urmă a confirmat participarea sa la acea întâlnire, însă a infirmat categoric aspectul că inculpatul ar fi primit vreo sumă de bani, ceea ce ar demonstra, conform apărării, nevinovăţia inculpatului şi ar înlătura interpretarea subiectivă dată de instanţa fondului declaraţiei martorului în sensul că nu s-a aflat permanent lângă cei doi (inculpat, denunţător).
Referitor la cea de-a treia faptă reţinută prin actul de trimitere în judecată în sarcina inculpatului vizând pe candidatul P.I., apărarea semnalează că nici măcar acesta nu a afirmat vreo înţelegere cu inculpatul ori că inculpatul l-ar fi lăsat să înţeleagă că are influenţă asupra comisiei, fiind vorba despre o discuţie din anul precedent.
În ceea ce priveşte fapta consemnată la pct. IV rechizitoriu, în legătură cu situaţia candidatului D.C.M., o rudă îndepărtată a soţiei inculpatului M.G. -constând în primirea de recompense materiale înainte de susţinerea concursului de către candidat - apărarea o apreciază un fapt nedovedit şi nesusţinut nici măcar de procuror, aprecierile instanţei în sensul vinovăţiei inculpatului învârtindu-se în jurul expresiei „dacă ai cântat, trebuie să dansezi", în scopul demonstrării unei înţelegeri anterioare între candidat şi inculpat.
În raport cu argumentul adus de acuzare în sprijinul vinovăţiei inculpatului, respectiv solicitarea inculpatului către unul dintre candidaţi de a da codul de concurs, recurentul inculpat, prin avocatul său, învederează că acest lucru s-a întâmplat tangenţial şi total indirect, nefiind determinat de o conduită infracţională, ci de faptul că aceşti candidaţi fuseseră pregătiţi, testaţi la rugămintea unor prieteni, foşti colegi ori chiar rude, astfel încât inculpatul se simţea obligat să-i urmărească pe parcursul susţinerii probelor.
Nici referitor la acuzaţiile aduse inculpatului vizând pretinderea de foloase de la martorul D.F.S. şi respectiv primirea a 20 l vin de la martorul D.I., apărarea nu apreciază ca fiind dovedită vreo conduită infracţională.
Se arată că, în primul caz, niciuna din probele administrate nu evidenţiază elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, iar primirea acelei cantităţi de vin a fost recunoscută de inculpat şi a avut loc pentru şi cu prilejul testării performanţelor sportive ale prietenei martorului, candidata U.F..
În fine, cu privire la fapta reţinută la pct. VII din rechizitoriu, se consideră că singurul element cu conotaţie penală este acela că inculpatul a cerut candidatei I.A. codul de concurs, iar referitor la faptele de luare de mită descrise la pct. IX, X din rechizitoriu, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie a observa că niciuna din probele administrate nu relevă că este vorba de o mită pe care inculpatul să o fi pretins pentru ajutorul dat candidaţilor T.A., T.M.T.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârilor recurate, criticile avansate prin prisma cazurilor de casare invocate, precum şi din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt în urma unei analize judicioase a probelor, statuând că faptele şi împrejurările de fapt, relevate prin probe, reflectă adevărul în ceea ce priveşte stabilirea vinovăţiei inculpatului în comiterea celor 8 acte materiale constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, pe de o parte, şi cele 2 acte materiale ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de luare de mită.
Astfel, în speţa supusă analizei, prima instanţă în mod pe deplin justificat a constatat că acţiunile inculpatului M.G., astfel cum au fost realizate, se înscriu în sfera ilicitului penal, întrunind elementele constitutive, în plan obiectiv şi subiectiv, ale infracţiunilor deduse judecăţii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă, pentru început, că instanţele au procedat la o examinare în detaliu, în raport cu fiecare act material, a activităţii pretins infracţională a inculpatului aducând argumente suficiente şi reflectate în probele cauzei, în sprijinul vinovăţiei inculpatului.
În raport cu motivele de recurs formulate de recurentul inculpat a căror analiză va fi efectuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mod prioritar având în vedere cazul de casare invocat în principal, respectiv greşita condamnare - art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii - art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. - se impun următoarele precizări:
Efectuând propriul demers analitic cu privire la activitatea infracţională reţinută a fi fost săvârşită de inculpatul M.G., contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că instanţele au interpretat în mod corespunzător materialul probator al cauzei, verificând în concret, pentru fiecare act material existenţa cerinţelor de ordin material, dar şi atitudinea, poziţia subiectivă a inculpatului şi ajungând la concluzia corectă a satisfacerii cerinţelor constitutive ale celor două infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, trafic de influenţă şi luare de mită, ambele în formă continuată.
A rezultat aşadar că inculpatul M.G. - ce îndeplinea la data faptelor funcţia de comisar de poliţie în cadrul Şcolii de agenţi de poliţie Vasile Lascăr din Câmpina, jud.Prahova, având calitatea de profesor la catedra educaţie fizică şi autoapărare, dar şi preşedinte al subcomisiei 3 de examinare probă fizică eliminatorie susţinută de candidaţii înscrişi la examenul din sesiunea august-septembrie 2010 - a pretins, a acceptat promisiuni şi a primit bani şi alte foloase materiale de la candidaţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, creând aparenţa că are influenţă asupra colegilor săi membri ai altor comisii de examinare pentru a asigura reuşita la probe a candidaţilor.
Folosindu-se de aceeaşi calitate, inculpatul M.G. a pretins şi acceptat promisiuni, dar şi daruri de la candidaţi, în mod repetat, dar în considerarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale pentru a asigura promovarea probelor sportive de către aceştia, îndeplinind corespunzător ori, dimpotrivă, propriile atribuţii de serviciu.
În concret, cu privire la primul act material de trafic de influenţă constând în acceptarea de către inculpat a promisiunii de daruri, prin intermediul denunţătorului C.J., de la denunţătorul R.Ş., în scopul de a-şi exercita influenţa asupra unor colegi,membri în subcomisia de examinare, pentru promovarea candidatului R.A. la proba sportivă eliminatorie, dar şi privind primirea de produse alimentare după data declarării ca promovat a candidatului, în dezacord cu apărările formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că activitatea ilicită transpare, dincolo de orice dubiu, în latura sa obiectivă, din probele administrate în cauză.
În mod corespunzător, instanţele au reţinut în acest sens declaraţiile martorilor denunţători C.J., agent I.P.J. Brăila, R.Ş., dar şi atitudinea oscilantă a inculpatului cu referire la primirea acelor daruri (legume, peşte] precum şi explicaţiile diverse oferite de inculpat în acest sens. De asemenea, relevante în sensul stabilirii vinovăţiei inculpatului sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
Dintr-o asemenea perspectivă, susţinerile apărării privind lipsa unei înţelegeri anterioare între inculpat şi denunţător, ori aspectul nedovedit al aparenţei lăsate de inculpat că are influenţă asupra colegilor săi nu pot fi primite.
Nici criticile avansate de recurentul inculpat referitor la netemeinicia acuzaţiei de pretindere a sumei de 600 euro în acelaşi scop, acela a traficării influenţei nu sunt fundamentate, probele cauzei -denunţul formulat de S.M., declaraţia acestuia, declaraţiile martorilor C.M., H.C., C.M., H.V., nota de supraveghere operativă şi foto judiciare realizate, dar şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice - demonstrând mai presus de orice dubiu, activitatea ilicită a inculpatului.
Dealtfel, reţinerea tuturor actelor materiale constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii a fost amplu şi corespunzător motivată de către instanţe, iar instanţa de prim control judiciar a procedat la o analiză judicioasă a activităţii infracţionale a inculpatului în raport cu apărările formulate, înlăturând în mod motivat aceste apărări, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi însuşeşte raţionamentul instanţei de control, apreciind, în baza propriului examen, că modalitatea în care inculpatul a acţionat poate fi considerată drept o metodă în a primi bani şi alte foloase, acesta fiind „cunoscut" pentru sprijinul pe care se oferea a-l da candidaţilor la examenul în discuţie, fie direct, fie prin traficarea influenţei.
În adevăr, activitatea unui cadru didactic de a-şi oferi ajutorul tinerilor aspiranţi prin a le acorda „meditaţii", nu poate fi considerat un act nici imoral, nici ilegal, astfel cum apărarea arată, însă, când asemenea ajutor este condiţionat, urmat de pretinderea, acceptarea ori primirea unor foloase, sume de bani nu se mai poate vorbi de lipsa unei conotaţii penale, ci dimpotrivă, astfel cum specificul cauzei de faţă se prezintă, ne aflăm în prezenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă şi luare de mită, cu gradul de pericol social specific infracţiunii.
Neîndoielnic, un element esenţial în conduita evident ilicită a inculpatului M.G. îl constituie „deprinderea" acestuia de a solicita candidaţilor codul de concurs şi numele complet, explicaţia oferită în acest sens -aceea de a urmări evoluţia candidaţilor, fiind interesat numai din perspectiva faptului că fusese rugat de cunoştinţe, rude- neputând fi primită.
În consecinţă, acţiunile inculpatului, în calităţile sale deţinute în cadrul Şcolii de agenţi de poliţie, de a pretinde, accepta, promisiuni ori a primi bani, foloase materiale de la candidaţi, la acel concurs, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pentru a-şi îndeplini corespunzător ori nu atribuţiile de serviciu, constituie infracţiunea de luare de mită în formă continuată, iar aceleaşi activităţi exercitate pentru a lăsa să se înţeleagă că are influenţă asupra colegilor săi membri ale altor comisii de examinare, se înscriu în tiparul infracţiunii de trafic de influenţă, de asemenea în formă recurentă.
În ceea ce priveşte greşita încadrare juridică a infracţiunii de luare de mită, critică avansată de procuror, în sensul nereţinerii alin. (2) al art. 254 C. pen., vizând atribuţiile de control ale inculpatului, critică reiterată în fața Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se consideră că aceasta este neîntemeiata, iar instanţele au procedat la o corectă încadrare juridică.
Astfel cum instanţele au arătat, atribuţiile pe care le avea inculpatuJ, în cadrul acelei subcomisii (nr. 31 pentru examinarea candidaţilor ce susţineau probe sportive se înscriau în atribuţiile specifice, fără a putea fi considerate atribuţii de control, în accepţiunea art. 254 alin. (2) C. pen., în noţiunea de „atribuţii de control" astfel cum doctrina şi o jurisprudenţă consolidată a interpretat-o, respectiv „examinarea sau analiza permanentă şi periodică a unei acţiuni sau situaţii în scopul urmăririi evoluţiei acesteia sau luării de măsuri de remediere" ci nu simpla constatare, înregistrare, surprindere a realităţii.
Pe deplin justificat şi corespunzător motivat, instanţele au înlăturat susţinerile procurorului, statuând că, calitatea de examinator a inculpatului diferă în mod evident de activitatea de control ce defineşte aplicarea agravantei menţionate.
În ceea ce priveşte operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.G., în baza propriului examen privind circumstanţele reale ale cauzei, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa fondului a aplicat o pedeapsă care prin natura, cuantumul şi modalitatea de executare asigură premisele restabilirii ordinii de drept, dar şi a unei reale reinserţii sociale a inculpatului.
Corecta şi completa evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. obligau instanţa de control judiciar să concluzioneze asupra caracterului just al operaţiunii de individualizare judiciară efectuată de judecătorul fondului, în împrejurarea în care datele cauzei relevau conduita ireproşabilă anterioară a inculpatului, activitatea profesională în care s-a remarcat, calitatea sa de sportiv de performanţă, elemente care determină reţinerea unor garanţii efective că inculpatul se va putea îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, precum şi reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante judiciare - art. 74 lit. a) cu consecinţele ce decurg conform art. 76 lit. c) C. pen.
Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, căci numai într-o asemenea manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Aceasta nu înseamnă că trebuie agreată ideea aplicării unor pedepse exemplare cu efect intimidant, ci a unor pedepse echitabile, atât pentru infractor cât şi pentru societate.
În virtutea raţiunilor expuse şi în considerarea corectei individualizări judiciare a pedepsei principale, accesorii şi complementare aplicate inculpatului M.G. de instanţa fondului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul formulat de recurentul inculpat M.G. împotriva deciziei penale nr. 63 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa decizia penală atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 776 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, ca fondat, recursul formulat de recurentul intimat inculpat M.G. împotriva Deciziei penale nr. 63 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 776 din 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat în sumă de 50 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3681/2012. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3697/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
