ICCJ. Decizia nr. 3747/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 49 din 17 aprilie 2012 a Curții de Ape! Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.G. împotriva rezolutei de neîncepere a urmăririi penale nr. 13/P/2012 din data de 15 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-au reținut în esență, următoarele:
Prin rezoluția nr. 13/P/2012 din data de 15 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), față de intimata L.E.A., întrucât nu a rezultat comiterea vreunei infracțiuni.
Pentru a dispune astfel s-a reținut următoarele:
Prin plângerea penală formulată, petentul C.G. a solicitat să fie efectuate cercetări față de intimata L.E.A., motivat de faptul că în perioada anilor 2005 - 2011, în calitate de avocat, în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu ar fi întocmit în fals contracte de asistență juridică, fără număr de înregistrare și facturi, în complicitate cu J.E. și fiul acesteia, S.C.G., inducând astfel în eroare instanțele de judecată, care prin hotărârile pronunțate i-ar fi adus prejudicii.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, au rezultat următoarele:
Intimata L.E.A. în calitate de avocat, a încheiat cu numiții J.E. și S.C.G., mai multe contracte de asistență juridică, în mai multe dosare civile, parte adversă fiind petentul C.G.
Astfel, intimate L.E.A. a avut calitatea de avocat a numitei J.E., în procesul în care petentul era reclamant. Acțiunea a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat. în aceste condiții în mod legal, instanța de judecată l-a obligat pe petent la plata onorariului de apărător, în baza actelor depuse, a delegației de reprezentare și a contractului de asistență juridică încheiat între intimata L.E.A. și clienta sa, numita J.E.
De asemenea, toate cheltuielile efectuate au fost dovedite, conform prevederii Legii nr. 51/1995 și statutului de avocat și al prevederilor Codului de procedură civilă, contractele au avut corespondent în delegațiile și chitanțele depuse la dosarul cauzei, instanțele acordând cheltuielile de judecată ca fiind dovedite și justificate, intimata, în calitate de avocat, plătind impozitele și taxele aferente.
Totodată, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, intimata nu este plătitoare de TVA, nu posedă așadar facturier și pe cale de consecință pretențiile invocate de petent nu sunt realizabile și justificate.
Mai mult, s-a reținut că în fapt și în drept, petentul C.G. nu avea nici o calitate de a cere acte din partea Cabinetului de Avocatură în care funcționează intimata L.E.A., nefiind între ei nici un fel de raport juridic, petentul fiind în mod legal, obligat la plata unor cheltuieli judiciare.
Totodată s-a mai reținut că petentul a mai adresat asemenea plângeri Baroului de Avocați și Cabinetului de Avocatură în care își desfășoară activitatea intimata, plângeri care au fost respinse ca neîntemeiate.
Față de aceste împrejurări, s-a reținut că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei fapte penale, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
împotriva rezoluției nr. 13/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 155/11/2/2012 din data de 5 martie 2012.
Verificând rezoluțiile nr. 13/P/2012 din data de 15 februarie 2012 și nr. 155/11/2/2012 din data de 5 martie 2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău conform art. 2781alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că plângerea formulată de petentul C.G. este nefondată.
Astfel, instanța de fond a reținut că intimata, avocat în cadrul Baroului Bacău, nu a săvârșit nici o infracțiune în legătură cu modul în care și-a exercitat atribuțiile de apărător, ca urmare a contractelor de asistență juridică încheiate cu numiții J.E. și S.C.G., în mai multe cauze civile în care partea adversă a fost petentul C.G.
Ca o consecință firească a faptului că în aceste cauze civile au avut câștig de cauză clienții intimatei, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată constând și în plata onorariului de avocat, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. Toate aceste cheltuieli au fost demonstrate cu chitanțe și înscrisuri cu privire la care nu a existat nici un indiciu că ar fi fost întocmite în fals.
Cât privește solicitările petentului, instanța de fond a constatat că acestea exced obiectului cauzei, petentul dorind ca instanța, fie să repună în discuție aspecte soluționate în mod irevocabil prin hotărâți judecătorești pronunțate în materie civilă, fie să dispună măsuri lipsite de fundament legal, precum dispunerea unui control la cabinetul de avocatură al intimatei și trimiterea plângerii petentului la Parchetul de pe lângă î.C.C.J.
Având în vedere cele expuse, Curtea de Apel Bacău a apreciat că rezoluția atacată este legală și temeinică, nefiind vorba în cauză de săvârșirea infracțiunii reclamate de petent, motiv pentru care a respins plângerea formulată în temeiul art. 2781C. proc. pen. ca nefondată, dispunând totodată și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petentul C.G.
Recursul declarat de petiționar împotriva sent. pen. nr. 49 din 17 aprilie 2012 este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2871alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.
în cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 17 aprilie 2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
în raport de considerentele expuse, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3545/2012. Penal → |
|---|
